Un război în numele lui Dumnezeu nu poate fi acceptat niciodată! Să fie pace!

in numele Domnului copiii si oamenii pacea si razboiul„Este urgentă, chiar și în cadrul actualelor dificultăți și tensiuni internaționale, angajarea pentru a da viață unei ecologii umane care să favorizeze creșterea „pomului păcii”. Pentru a încerca o asemenea activitate este necesar să ne lăsăm călăuziți de o viziune a persoanei neviciată de prejudecăți ideologice și culturale sau de interese politice și economice, care să incite la ură și la violență. E de înțeles ca viziunile despre om să varieze în diferitele culturi. În schimb ceea ce nu se poate admite este ca să fie cultivate concepții antropologice care poartă în sine germenul contrapoziției și al violenței. La fel de inacceptabile sunt concepțiile despre Dumnezeu care stimulează nesuportarea față de proprii semeni și recurgerea la violență împotriva lor. Acesta este un punct care trebuie reafirmat cu claritate: un război în numele lui Dumnezeu nu poate fi acceptat niciodată! Când o anumită concepție despre Dumnezeu este la originea unor fapte criminale, este semn că acea concepție s-a transformat deja în ideologie.

Însă astăzi pacea nu este pusă în discuție numai de conflictul dintre viziunile reductive despre om, adică dintre ideologii. Este pusă în discuție și de indiferența față de ceea ce constituie adevărata natură a omului. De fapt, mulți contemporani neagă existența unei naturi umane specifice și astfel fac posibile cele mai extravagante interpretări ale structurilor esențiale ale ființei umane. Și aici este necesară claritatea: o viziune „slabă” despre persoană, care lasă loc oricărei concepții chiar excentrice, favorizează pacea numai în mod aparent. În realitate împiedică dialogul autentic și deschide calea spre intervenția unor impuneri autoritare, ajungând astfel să lase însăși persoana lipsită de apărare și, prin urmare, pradă ușoară a asupririi și a violenței”.

(din Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii – 1 ianuarie 2007,
nr. 10-11)

Prea multe violenţe asupra femeilor în Europa civilă

„Dacă noi trăim în pace, nu putem să uităm apoi că multe ţări sunt în război şi cunosc atrocităţile trăite în trecut în Europa noastră. Câte fete şi femei continuă să fie obiect de violenţă!… Chiar şi violul este considerat armă de război, rămâne nepedepsit, fără să fie recunoscut ca o crimă împotriva umanităţii… Dar câte violenţe se mai fac încă asupra femeilor şi în această Europă civilă a noastră, unde uciderea femeilor continuă să prospere şi corpul femeii este adesea obiect de comerţ nedemn de persoana umană!”.

fericita anna kolesarova

 

Mare sărbătoare sâmbătă, 1 septembrie, la Košice, în Slovacia, pentru beatificarea Annei Kolesarova, prima laică originară din ţară, moartă la 16 ani, în 1944 pentru a apăra propria feciorie de violenţa tentată a unui militar sovietic în timpul ocupaţiei Armatei Roşii. Un eveniment care aminteşte, în multe aspecte, pe cel al unei alte sfinte italiene, Maria Goretti (şi al Veronicăi Antal din România – n.t.). Ca şi ea, Anna, numită afectuos „Anka”, a devenit un model pentru toţi tinerii din ţara sa.

Ceremonia de beatificare s-a desfăşurat pe stadionul Lokomotíva din Košice prezidată, ca reprezentant al papei, de cardinalul Giovanni Angelo Becciu, noul prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, care, în omilia sa, a denunţat multele „violenţe care se mai fac încă asupra femeilor şi în Europa”.

„Dacă noi trăim în pace, nu putem să uităm apoi că multe ţări sunt în război şi cunosc atrocităţile trăite în trecut în Europa noastră. Câte fete şi femei continuă să fie obiect de violenţă!”, a exclamat cardinalul. „Chiar şi violul este considerat armă de război, rămâne nepedepsit, fără să fie recunoscut ca o crimă împotriva umanităţii… Dar câte violenţe se mai fac încă asupra femeilor şi în această Europă civilă a noastră, unde uciderea femeilor continuă să prospere şi corpul femeii este adesea obiect de comerţ nedemn de persoana umană!”.

Amintind în detaliu viaţa Annei Kolesarova, Becciu a adăugat după aceea: „Întărită şi bine pregătită de tatăl şi de mama care, cu învăţăturile şi exemplul lor, au învăţat-o să-l aleagă pe Dumnezeu înainte de orice alt lucru, la numai 16 ani s-a aflat în faţa dilemei tragice dacă să opteze pentru viaţă sau moarte. Viaţa însemna a ceda instinctelor brutale ale unui militar din armata sovietică şi a trăda propria conştiinţă, în schimb moartea o ducea curată la îmbrăţişarea lui Dumnezeu, pe care învăţase să-l iubească mai presus de orice lucru. A fost lovită mortal în seara zilei de miercuri, 22 noiembrie 1944, în faţa ochilor tatălui. A fost ucisă din cauza rezistenţei sale şi din cauza fermităţii în apărarea propriei integrităţi fizice şi a virtuţii castităţii”.

„Nu se improvizează eroii şi cu atât mai puţin sfinţii”, a continua cardinalul, „Anna Kolesarova a ajuns pregătită la martiriu graţie vieţii sale spirituale robuste, hrănite de rugăciunea zilnică şi de frecvenţa la sacramente. Credinţa sa a făcut-o puternică şi curajoasă în a accepta fără şovăieli martiriul. Biserica prezentă în Slovacia poate să fie mândră de această fiică a sa care astăzi este propusă ca model de viaţă credincioşilor, mai ales tinerilor, pentru ca să redescopere frumuseţea iubirii autentice, precum şi valoarea curăţiei”.

Beatificarea acestei tinere slovace, conform prefectului Congregaţiei Sfinţilor, „reafirmă valoarea castităţii ca ideal de viaţă, care, dacă este trăit ca dăruire bucuroasă Domnului şi fraţilor, încă exercită o fascinaţie irezistibilă şi promiţătoare”. Nu numai atât, mica Anna, „cu martiriul său, a mărturisit că răului, violenţei şi nedreptăţii este posibil să se opună binele. Anna a învins răul cu binele pe care-l ţinea ascuns înlăuntrul său, ca pe o comoară. În acea seară, încărcată de durerea şi de plânsul unui tată, martor al uciderii unicei fiice, a învins perla preţioasă, numită castitate”.

De aici auspiciul ca mărturia noii fericite să poată deveni „un exemplu de puternică atracţie umană şi spirituală” în special pentru tineri. „Biserica are mare încredere în voi, îşi pune speranţa în voi pentru o reînflorire a comunităţii creştine şi reînnoirea societăţii. Pentru voi a fost convocat de papa Francisc un sinod pentru a da răspuns la aşteptările voastre pentru o Biserică mai autentică şi mai evanghelică. Avem nevoie de asta”, a spus Becciu. „După exemplul şi cu mijlocirea fericitei Anna, străduiţi-vă să trăiţi cu bucurie în fiecare zi evanghelia, atât în situaţiile uşoare cât şi în cele dificile. Fericita Anna ne învaţă că merită să fie jertfit totul pentru Domnul, fără a coborî vreodată la compromisuri cu propria conştiinţă”.

(Este fericită Anna Kolesarova. Cardinalul Becciu:
încă prea multe violenţe asupra femeilor în Europa civilă

După Vatican Insider, 1 septembrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Hiroshima – 73 de ani!

 

Dacă umanitatea uită istoria sau încetează să se confrunte cu ea, putem comite încă o eroare teribilă. Exact pentru acest lucru trebuie să continuăm să vorbim de Hiroshima”, a spus astăzi Kazumi Matsui, primarul orașului Hiroshima, la 73 de ani de la lansarea primei bombe atomice (Litlle Boy) asupra orașului Hiroshima. Era 6 august 1945, ora 8:15.
Trei zile mai târziu, 9 august 1945, o a doua bombă atomică (Fat Man) era lansată asupra orașului japonez Nagasaki, în jurul orei 11…

Regina păcii, roagă-te pentru noi!

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: