Tu ești fericirea mea!

Eu_India_Mumbai_paxlaur 2019Câtă responsabilitate înflorește în inimă atunci când cineva îți spune: „Tu ești fericirea mea!”. În acea clipă se degajă o energie pe care trebuie să o gestionezi cu atâta naturalețe – adică sinceritate! – încât să poți alimenta inima celuilalt pentru toată viața. Altfel, dacă îl dezamăgești pe cel care își găsește fericirea în tine, energia devine venin care rănește, ba chiar ucide!

Fericirea! Ce este? Oare trebuie să fii fericit pentru a scrie despre ea? Și dacă da, cam cât de fericit ar trebui să fii? Oare scriem și citim despre fericire pentru că ne lipsește sau pentru că vrem să o împărtășim? Fericirea este ca lumina pascală care împărțită nu se micșorează, ci se intensifică: deși flacăra este împărțită la atâția ea nu-și pierde nimic din strălucirea ei.

Și totuși, de ce uneori fericirea se evaporă atât de ușor de parcă ar fi cel mai ieftin parfum? Oare nu este ea cea mai de preț mireasmă pentru viața noastră? Nu tânjim toți spre fericire, ba chiar spre fericirea veșnică? Vrem să fim veșnic fericiți! Ca la o sărbătoare, ca la nunta din Cana Galileii unde a răsunat vocea celei mai sfinte dintre femei: „Nu mai au vin” (In 2,3). Cineva a observat că sunt în pericol să piardă esențialul: fericirea. Gingașa mamă a intervenit pentru ca omul să nu rămână fără darul lui Dumnezeu care înveselește inima omului (cfr. Ps 104,15).

Dumnezeu – izvorul fericiri! – a dat omului capacitatea să devină izvor de fericire. Prin iubire izvorul fericirii are un chip și un nume pentru fiecare persoană!

Ce chip are fericirea ta? Ce anume te face fericit? Cine din jurul tău te observă când ești „sfârșit”, epuizat? Ce fel de oameni te înconjoară? Pe cine chemi la „sărbătorile” sufletului tău?

În „goana” după fericire este esențial atât să ne înconjurăm de oameni care știu să ne citească semnele vieții, să ne observe sufletul și setea lui de fericire, cât și să facem distincție între esențial și superfluu în viața noastră. Fericirea trebuie să ne fie tulburată doar atunci când sunt în pericol realitățile care dau stabilitate vieții: vocația (consacrați Domnului sau dedicați familiei), iubirea (lui Dumnezeu și a oamenilor) și sănătatea (sufletului și a trupului). Merită să ne îngrijorăm doar pentru ceea ce ne ajută să fim (veșnic!) fericiți și izvor de fericire!

 

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Începe școala. Ești pregătit?

O povestioară pentru elevi inteligenți și părinți responsabili…

 

Educatia_scoala_temele_jocul_copiii


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

O, om

Această prezentare necesită JavaScript.

O, om!… Ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume
– De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii-o dai
Căci ea mereu spre Iad sau Rai
Pe mulţi o să-i îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta, în toată
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus… şi-n veci nu-l mai aduci
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă – vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
E-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
Rămâne-n urmă-un drum deschis
Înspre Infern sau Paradis
Spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare – versul tău
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.

Arăţi o cale – calea ta
În urma ta nu piere
E calea bună sau e rea
Va prăbuşi sau va-nălţa
Vor merge suflete pe ea
Spre Rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă – viaţa ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericirea-n veci prin ea
Ori chin pe totdeauna.

O, om!… Ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume
Dar ce scrii azi, ce spui în grai
Ce laşi prin pilda care-o dai,
Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai
Sau Iad o să-i îndrume.

O, nu uita!… Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă!
– Să laşi în urmă luminos
Un grai, un gând, un drum frumos!
Căci pentru toate ne-ndoios
Odată vei da seamă!

Poezie scrisă de Traian Dorz

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: