Arhivă etichetă pentru ‘revedere’

Nimeni nu ar supravieţui unei despărţiri, dacă nu ar fi speranţa revederii…

Un Dumnezeu care te privește din ceruri este măreț, atotputernic. 
Însă un Dumnezeu care stă lângă tine, 
cu tine, 
în fiecare zi, 
este Dumnezeu iubire, 
este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Într-una din predicile sale, sfântul Leon cel Mare spunea că „astăzi amintim și celebrăm ziua în care natura noastră săracă a fost înălțată cu Cristos până la tronul lui Dumnezeu Tatăl, deasupra tuturor oștirilor cerești, deasupra tuturor ierarhiilor îngerești, deasupra înălțimii tuturor puterilor”. Suntem fericiți în această zi cu Cristos și prin Cristos care intră în glora Tatălui și cântăm din toată inima: „Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie” (Ps 46,6).

Noi sărbătorim astăzi cu bucurie momentul înălțării Domnului, dar oare cum era inima ucenicilor în acele momente? Cum este să-l vezi pe cel pe care îl iubești, pe prietenul și Domnul tău, plecând, înălâțându-se spre cer, pierzându-se printre nori? Despărțirea este tristă! Au rămas cu ochii ațintiți spre cer și a fost nevoie de intervenția „bărbaților în haine albe” ca să-și poată desprinde privirile de pe cer: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer” (Fap1,11). Câtă mângâiere în aceste cuvinte: „Domnul va reveni”!

Pe drept cuvânt se spune că nimeni nu ar supravieţui unei despărţiri de cei dragi, dacă nu ar fi speranţa revederii. Supraviețuim chiar și celor mai tragice despărțiri doar pentru că sperăm să ne revedem. Dacă revederea celor dragi ar fi imposibilă, am ajunge pe culmile nerăbdării și ale disperării. Ce fericiți suntem noi, creștinii, că avem această speranță a revedreii și cât de multă energie investim în această speranță!

De fapt, în speranța revederii lui Cristos și a celor dragi investim toată viața noastră de credință. De multe ori ne asociem cu strigătul plin de credinţă şi spreanţă al lui Iob: „Ştiu că răscumpărătorul meu trăieşte… şi cu ochii mei de carne îl voi vedea pe Dumnezeu. Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei îl vor privi, şi nu altul” (Iob 19,25-27). Eu însumi, noi înşine, noi toţi îl vom vedea pe Dumnezeu, ne vom întâlni cu Isus Cristos, care astăzi se înalță glorios la ceruri. Da, într-o zi ne vom întâlni cu Cristos și cu frații noștri. Toți!

Duns Scotus spunea: „Toţi oamenii se vor întâlni cu Cristos pentru judecată. Toţi, nu doar creştinii. Iar pentru acel moment avantajul creştinilor e unul singur: ei au posibilitatea de a-l cunoaşte pe Cristos încă din această viaţă, încă de pe pământ”. Va veni şi pentru noi ziua când îl vom vedea pe Domnul, pe cel căruia, plini de speranţă, îi încredințăm viața nostră. Și nu credem doar că-l vom revedea cândva, ci suntem convinși că acum, chiar acum, chiar în această zi el este cu noi, el este în mijlocul nostru, așa cum ne-a asigurat: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20).


Atunci când dorul ne flămânzea sufletul…

Lanciano_expozitie_Maria si IsusRevederi de inimi sau de riduri și kilograme?

Călători dintr-o parte a alta a lumii, purtați de școală, de serviciu sau alte interese departe de casă, luna august a devenit pentru mulți timpul revederilor. Cu bucurie, cuprinși de neliniște și nerăbdare, ne facem bagajele și pornim spre „casă”, spre cei dragi. Cât de plăcut este să poți spune: „Merg acasă! Mă întorc acasă”. Cu atât mai mult dacă acasă te așteaptă părinți, copii, frați, bunici, nepoți, prieteni, colegi etc.

Am plecat de acasă purtând în noi mângâierea speranței că ne vom întoarce. Această speranță ne-a ținut în viață: din ea ne-am hrănit atunci când dorul ne flămânzea sufletul. Speranța revederii nu ne-a dezamăgit: acum ne întoarcem acasă!

Bucuria revederilor a rămas neschimbată de la o generație la alta. Totul devine sărbătoare, totul devine bucurie și emoție. Însă ceva tot s-a schimbat! Acum parcă prea ușor trecem de la: „M-am întors! Ce bine îmi pare să te văd. Ești sănătos? Ai rezolvat problema care îți apăsa sufletul?”, la: „Wow, dar ce ai slăbit!” Sau: „Ce ai de te-ai îngrășat așa? Ce-i cu părul ăla alb? Și riduri?!”…

Se pare că astăzi toți văd cum am albit, câte riduri avem și cât ne-am îngrășat, dar prea puțini mai reușesc să ne simtă inima, tristețea, povara sufletului. Sensibilitatea interioară nu mai reprezintă interes, ci doar aspectul fizic. Contează mai mult dacă ne-am vopsit părul sau am renovat casa, decât dacă suntem cu adevărat fericiți, cu sufletul împăcat. Cumva am pierdut esențialul. Suntem prea axați pe corp într-o lume plină de suflete care au nevoie de atenția noastră.

În această goană după revederi de multe ori uităm că există și oameni care nu mai așteaptă sau care nu sunt așteptați de nimeni, niciodată, nicăieri. Oameni care nu au cui să spună: „M-am întors!”. Pentru ei nu există „Bun venit!” și nici „Bun găsit!”. Aceștia, oamenii singuri și ai nimănui, ne dau posibilitatea să ne lărgim inima atunci când îi ajutăm să se simtă ca „acasă” în preajma noastră.

Tu cum te pregătești pentru drumul spre casă sau pentru primirea celor dragi? Tu ce observi prima dată la cei dragi când ajung sau când ajungi „acasă”? Ce așteptări ai de la ei?

Să facem ca revederile noastre să fie și despre suflet, despre calitatea inimii și a vieții, nu doar despre fire albe, riduri și kilograme.


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Nimeni nu ar supravieţui unei despărţiri, dacă nu ar fi speranţa revederii…

Salvador Dali Ascension of Christ 1958Într-una din predicile sale, sfântul Leon cel Mare spunea că „astăzi amintim și celebrăm ziua în care natura noastră săracă a fost înălțată cu Cristos până la tronul lui Dumnezeu Tatăl, deasupra tuturor oștirilor cerești, deasupra tuturor ierarhiilor îngerești, deasupra înălțimii tuturor puterilor”. Suntem fericiți în această zi cu Cristos și prin Cristos care intră în glora Tatălui și cântăm din toată inima: „Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie” (Ps 46,6).

Noi sărbătorim astăzi cu bucurie momentul înălțării Domnului, dar oare cum era inima ucenicilor în acele momente? Cum este să-l vezi pe cel pe care îl iubești, pe prietenul și Domnul tău, plecând, înălâțându-se spre cer, pierzându-se printre nori? Despărțirea este tristă! Au rămas cu ochii ațintiți spre cer și a fost nevoie de intervenția „bărbaților în haine albe” ca să-și poată desprinde privirile de pe cer: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer” (Fap 1,11). Câtă mângâiere în aceste cuvinte: „Domnul va reveni”!

Pe drept cuvânt se spune că nimeni nu ar supravieţui unei despărţiri de cei dragi, dacă nu ar fi speranţa revederii. Supraviețuim chiar și celor mai tragice despărțiri doar pentru că sperăm să ne revedem. Dacă revederea celor dragi ar fi imposibilă, am ajunge pe culmile nerăbdării și ale disperării. Ce fericiți suntem noi, creștinii, că avem această speranță a revedreii și cât de multă energie investim în această speranță!

De fapt, în speranța revederii lui Cristos și a celor dragi investim toată viața noastră de credință. De multe ori ne asociem cu strigătul plin de credinţă şi spreanţă al lui Iob: „Ştiu că răscumpărătorul meu trăieşte… şi cu ochii mei de carne îl voi vedea pe Dumnezeu. Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei îl vor privi, şi nu altul” (Iob 19,25-27). Eu însumi, noi înşine, noi toţi îl vom vedea pe Dumnezeu, ne vom întâlni cu Isus Cristos, care astăzi se înalță glorios la ceruri. Da, într-o zi ne vom întâlni cu Cristos și cu frații noștri. Toți!

Duns Scotus spunea: „Toţi oamenii se vor întâlni cu Cristos pentru judecată. Toţi, nu doar creştinii. Iar pentru acel moment avantajul creştinilor e unul singur: ei au posibilitatea de a-l cunoaşte pe Cristos încă din această viaţă, încă de pe pământ”. Va veni şi pentru noi ziua când îl vom vedea pe Domnul, pe cel căruia, plini de speranţă, îi încredințăm viața nostră. Și nu credem doar că-l vom revedea cândva, ci suntem convinși că acum, chiar acum, chiar în această zi el este cu noi, el este în mijlocul nostru, așa cum ne-a asigurat: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20).


Un Dumnezeu care te privește din ceruri este măreț, atotputernic.
Însă un Dumnezeu care stă lângă tine,
cu tine,
în fiecare zi,
este Dumnezeu iubire,
este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.


25 mai 2017 

† ÎNĂLŢAREA DOMNULUI
Ss. Beda Venerabilul, pr. înv.; Grigore al VII-lea, pp.; Maria Magdalena de’Pazzi, fc.
Fap 1,1-11; Ps 46; Ef 1,17-23; Mt 28,16-20

LECTURA I
În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer, el s-a înălţat.
Citire din Faptele Apostolilor 1,1-11
În prima carte, o, Teofil, am tratat despre tot ce a făcut şi a învăţat Isus de la început 2 până în ziua în care a fost înălţat, după ce, prin Duhul Sfânt, i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese. 3 După pătimirea sa, el li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, arătându-li-se timp de patruzeci de zile şi vorbindu-le despre cele privitoare la împărăţia lui Dumnezeu. 4 Şi în timp ce era cu ei, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui „pe care – zicea el – aţi auzit-o de la mine: 5 Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi în Duhul Sfânt, nu după multe zile”. 6Atunci, cei care se adunaseră l-au întrebat, zicând: „Doamne, în acest timp vei restabili împărăţia lui Israel?” 7 Dar el le-a zis: „Vouă nu vă este dat să cunoaşteţi timpurile sau momentele pe care Tatăl le-a stabilit prin propria autoritate. 8 Însă când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului”. 9 Şi spunând acestea, sub privirile lor, el a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor. 10 În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer şi el se înălţa, iată că le-au apărut doi bărbaţi în haine albe 11 şi le-au spus: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 46(47),2-3.6-7.8-9 (R.: 6)
R.: Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie, Domnul se înalţă în sunete de trâmbiţă.
sau:
Aleluia.

2 Toate popoarele, bateţi din palme,
aclamaţi-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie!
3 Căci Domnul Preaînalt este înfricoşător,
mare rege peste tot pământul. R.

6 Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie,
Domnul se înalţă în sunete de trâmbiţă.
7 Cântaţi-i psalmi lui Dumnezeu, cântaţi-i!
Cântaţi-i regelui nostru, cântaţi-i! R.

8 Căci Dumnezeu este rege peste tot pământul,
cântaţi-i cu măiestrie!
9 Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri,
Dumnezeu stă pe tronul său cel sfânt. R.

LECTURA A II-A
L-a aşezat la dreapta sa, în ceruri.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,17-23
Fraţilor, Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înţelepciunii şi al descoperirii, ca să-l cunoaşteţi pe deplin, 18 luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale, care este bogăţia gloriei moştenirii sale între cei sfinţi 19 şi care este imensa măreţie a puterii sale faţă de noi, cei care credem după lucrarea tăriei puterii sale 20pe care a înfăptuit-o în Cristos, înviindu-l din morţi şi aşezându-l la dreapta sa în ceruri, 21deasupra oricărui principat şi oricărei puteri, stăpâniri şi domnii şi deasupra oricărui nume, rostit nu numai în lumea aceasta, dar şi în aceea care va veni. 22 Pe toate le-a pus sub picioarele lui, iar pe el l-a stabilit cap peste Biserica întreagă, 23 care este trupul său, plinătatea aceluia care împlineşte toate în toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 28,19a.20b
(Aleluia) „Mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, spune Domnul; eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 28,16-20
În acel timp, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. 17 Cum l-au văzut, s-au prosternat în faţa lui, dar unii se îndoiau. 18 Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. 19 Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, 20 învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!”

Cuvântul Domnului