Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘românia’

Mândrie, fericire și culmea ironiei: un portughez celebru îi vorbește unui argentinian arhicunoscut despre un român faimos

Posted by Paxlaur pe 20/02/2018

Această prezentare necesită JavaScript.

Mândru până aproape de păcat. În această dimineață mă simt încercat puternic de acea mândrie care își găsește sinonim în fericire, acea fericirea atât de râvnită: fericirea de a fi român. Nu se întâmplă în fiecare zi ca un portughez să-i vorbească unui argentianin despre un scriitor român. Cu atât mai puțin dacă argentinianul este chiar „papa de la Roma”, iar portughezul este el însuși un mare scriitor și preot.

Această fericire m-a cuprins atunci când am citit că în meditaţiile pe care preotul José Tolentino de Mendonça le prezintă pentru exerciţiile spirituale de Postul Mare ale papei şi ale Curiei Romane în „Casa Divin Maestro” la Ariccia, Sfintele Scripturi se împletesc cu teatrul absurdului al lui Eugene Ionesco (născut Eugen Ionescu, la Slatina – 26 noiembrie 1909) şi cu literatura fantastică din „Micul Prinţ”, capodopera lui Antoine de Saint Exupery.

Sfântului Părinte papa Francisc și Curiei Romane li s-a vorbit despre Jean, protagonistul masculin din „Setea şi foamea” de Ionescu, un om „fără rădăcini, fără casă, incapabil să creeze legături, pierdut în golul labirintului în care ascultă numai zgomotul solitar al propriilor paşi”. Figura sa este una devorată de un „gol infinit”, de „o nelinişte pe care se pare că nimic n-o poate potoli”. (Oare câți români au citit această operă? Sau câți cunosc opera lui Ionescu, viața lui? Culmea, un portughez o cunoaște mai bine decât noi!)

Găsesc această știre importantă și în contextul aberațiilor apărute în presa din România despre „retragerea” papei Francisc. Haz și de necaz sau culmea ironiei: acuzat de „jurnaliști” români că s-a retras, Sfântul Părinte de fapt stă retras, adică liniștit, în tăcere, și meditează (și) pe marginea unor texte care-și au originea, culmea, tocmai în România, țara care trăia în sufletul marelui Ionescu/Ionesco!

Iată articolul apărut în Vatican Insider și preluat de ercis.ro:

 

Exerciţii spirituale, setea lui Dumnezeu între Ionesco şi „Micul Prinţ”

De Salvatore Cernuzio

Suntem fiinţe neliniştite, limitate, vulnerabile. Bărbaţi şi femei „incompleţi şi în construcţie”. Însetaţi „de relaţii, de acceptare şi de iubire”. Numai Isus poate satisface această „sete”; de fapt, El însuşi spune în Apocalips: „Cui îi este sete, să vină”.

Sfintele Scripturi se amestecă, în meditaţiile pe care preotul José Tolentino de Mendonça le desfăşoară pentru exerciţiile spirituale de Postul Mare ale papei şi ale Curiei Romane în „Casa Divin Maestro” la Ariccia, cu teatrul absurdului al lui Eugene Ionesco şi cu literatura fantastică din „Micul Prinţ”, capodopera lui Antoine de Saint Exupery. Teolog şi poet, precum şi vice-director al Universităţii Catolice din Lisabona, părintele Tolentino în meditaţia sa din această dimineaţă, a doua după cea de ieri seara, se concentrează asupra temei „Ştiinţa setei”. Reflecţia sa – informează Vatican News care prezintă fragmente din predica preotului – defineşte garniturile „abundenţei” şi „gratuităţii” de viaţă pe care Fiul lui Dumnezeu le oferă omului.

Isus promite să ne adape, conştient de „câte obstacole ne frânează” şi de câte „derive ne întârzie”. Dar noi dorim să umplem această sete? Adică, îl dorim pe Dumnezeu? Ştim să recunoaştem setea noastră? Suntem „aşa de aproape de izvor şi mergem aşa de departe”, afirmă predicatorul. De altfel, „nu este uşor să ne expunem setei”: ea „ne privează de respiraţie, ne epuizează, ne termină. Ne lasă asediaţi şi fără forţe pentru a reacţiona… ne duce la limita extremă”.

Este ceea ce i se întâmplă lui Jean, protagonistul masculin din „Setea şi foamea” de Ionesco, un om „fără rădăcini, nici casă, incapabil să creeze legături, pierdut în golul labirintului în care ascultă numai zgomotul solitar al propriilor paşi”. Figura sa este una devorată de un „gol infinit”, de „o nelinişte pe care se pare că nimic n-o poate potoli”.

Este setea omului de astăzi; o sete, explică Tolentino, care „se transformă în îndepărtare faţă de ceea ce este esenţial, într-o incapacitate de discernământ”. Aşadar se poate vorbi despre „consumism spiritual” care merge în acelaşi pas cu consumismul material impus de societatea de astăzi „drept criteriu de fericire”. Cu el „dorinţa se transformă într-o capcană”: de fapt, de fiecare dată când credem că potolim setea noastră într-o „vitrină”, într-o „lucru cumpărat”, într-un „obiect”, posesia comportă devalorizarea sa, afirmă părintele José. Asta face să crească golul: obiectul dorinţei noastre este o „entitate absentă”, afirmă el, este un „obiect care lipseşte mereu”.

Există multe „moduri de a înşela nevoile şi de a adopta o atitudine de evadare spirituală fără a conştientiza vreodată că fugim”, subliniază predicatorul. „Implicăm motive sofisticate de profit şi de eficacitate” înlocuind cu ele „auscultaţia profundă a spaţiului nostru interior şi discernământul setei noastre”, uitând de faptul că nu există şi probabil nu vor exista niciodată „pastile în măsură să rezolve mecanic problemele noastre”. De aceea Domnul indică noi direcţii: „Cui îi este sete, să vină; cine doreşte, să bea gratuit apa vieţii”, nu încetează să ne spună.

Deci invitaţia este să încetinim „pasul nostru” şi „să conştientizăm nevoile noastre”. Să repunem în Dumnezeu setea noastră „de relaţii, de acceptare şi de iubire”, „un patrimoniu biografic”, afirmă teologul portughez, care este prezentă în fiecare fiinţă umană din copilărie până la bătrâneţe şi pe care „suntem chemaţi s-o recunoaştem şi să mulţumim pentru ea”.

Reflecţia de aseară a părintelui José Tolentino, prima din exerciţiile spirituale, s-a desfăşurat în schimb pornind de la episodul întâlnirii dintre Isus şi samariteană la fântână prezentat de Ioan. Cererea „dă-mi să beau” făcută de Mesia, un iudeu, unei femei din Samaria, regiune populată de dizidenţi cu care evrei nu se împăcau, lasă dezarmaţi de „uimire”.

Tocmai uimirea este atitudinea la care invită predicatorul. Trebuie să devenim „învăţăcei ai uimirii”, îi spune papei şi Curiei. Uimire faţă de un Dumnezeu care „este cerşetor al omului”, care asumă toate slăbiciunile umane într-un „trup care experimentează truda zilelor”, care este „consumat de grija iubitoare a altora”. Isus „a venit să ne caute”, remarcă Tolentino, „în fragilitatea noastră cea mai abisală şi nocturnă, să ne simţim înţeleşi şi căutaţi de setea lui Isus”. Setea sa nu este setea noastră, nu este o sete „de apă”, este o sete mai mare. „Este sete de a ajunge la setea fiecăruia dintre noi, de a intra în contact cu rănile noastre”. El ne cere: „Dă-mi să beau”, noi „îi vom da? Ne vom da de băut unii altora?”.

Părintele José a încheiat invitând să se simtă „îmbrăţişaţi” de Dumnezeu: El „ştie că noi suntem aici”. De aceea, în interiorul nostru, să-i spunem: „Doamne, eu sunt aici aşteptând nimic. Care este ca şi cum aş spune: te aştept numai pe tine, aştept ceea ce tu îmi dai”.

(După Vatican Insider, 19 februarie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Surse fotografii:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu

https://fr.wikipedia.org/wiki/José_Tolentino_Mendonça

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Papa Francisc, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Uimitor. Trist. Gânduri în timp de criză. Bețivii prin morgă

Posted by Paxlaur pe 13/02/2018

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 

 

 

 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

De luat aminte: despre comunism și alcoolism – „Singuri și beți în România”

Posted by Paxlaur pe 09/02/2018

Doar jumătate din planetă consumă alcool, iar Europa e cap de afiș. Estul Europei e paradisul bețivilor. Restrângem cercul și vedem că pe români îi mai dovedesc doar state din fosta Uniune Sovietică.
Românul a băut întotdeauna mult și, aproape întotdeauna, prost…

Citește acest articol – salvator și deșteptător! –  pe https://recorder.ro/singuri-si-beti-in-romania/

Bem de secole. Cei mai slabi dintre noi cădem în patimă și-apoi încercăm să ne dregem cu zeamă de varză și cu Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Alcoolismul în România e strașnic și nimănui nu-i pasă. Alcoolismul umple paginile ziarelor de scandal, deschide buletinele de știri de la ora 5, sădește cruci pe marginea drumurilor. În general, distruge. Degeaba așteptăm o minune care să ne scoată la liman. Nu, alcoolismul nu se termină niciodată, pentru că, de cele mai multe ori, se transmite din generație în generație. „O bere-două, acolo, treacă-meargă…“ Asta e atitudinea românească despre alcoolism. E greșit. Niciun treacă-meargă!

La români, alcoolismul e ca fotbalul. Toți știm despre ce e vorba, avem o imagine clară, discutăm ore întregi despre asta, dăm sfaturi și n-avem nevoie de specialiști. Ce tot disecăm atât un subiect extrem de limpede? Dacă ai o problemă pur și simplu te oprești. Această atitudine e specifică nu doar cetățeanului simplu pus să judece o adicție, ci și autorităților, care nu consideră alcoolismul o boală. Bucureștiul e singura capitală din UE fără un centru specializat în tratarea alcoolismului.

E o problemă? De unde se trage? Îl influențează sau nu băutura pe român? În ce măsură există o legătură între cum merg lucrurile în societate și consumul excesiv de alcool? Păi cifrele zic așa. Alcoolul în exces este responsabil pentru:

 

Sursă: https://recorder.ro/singuri-si-beti-in-romania/

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Proiectul „100 români de centenar”

Posted by Paxlaur pe 31/01/2018

Vă invit să răsfoiți „colecția” de oameni mari și speranțe nezdruncinate, de gânduri alese și imagini de vis, realizările unei țări care merită să fie mereu unită: România noastră, România Mare.

Împărtășesc cu drag acest proiect  – „100 români de centenar” – cu voi, cu toți cei care iubesc România unită, România care rezistă de 100 de ani, presărând speranță, credință și iubire în sufletele noastre!

Este vorba despre proiectul realizat de doamna Floriana Jucan:

„100 de personalități ale României au răspuns invitației mele de a scrie despre țara lor. Le mulțumesc! Suntem cu toții așezați sub Binecuvântarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. Și a lui Dumnezeu! Acest album stă mărturie faptului că România are un trecut istoric, politic și cultural pe care își poate sprijini viitorul. Misiunea noastră este aceea de a participa la construirea lui. Pentru că o viață are valoare doar dacă ai o ȚARĂ!”

Detalii găsiți AICIhttps://romanidecentenar.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, România | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Vindecarea unei țări posedate de diavol(i)

Posted by Paxlaur pe 18/01/2018

viitorul-romaniei-creste-in-italiaDupă ce mulți (ucenici vrednici!) s-au trudit să elibereze un singur om (nu o țară întreagă!) de diavol, de un duh mut care-l trântea la pământ (așa cum mulți dau de pământ și cu Patria noastră!), Isus intervine și-i ajută/învață/mustră, alungând diavolul și zicându-le (ucenilor și nouă): „Acest soi de diavol nu poate fi scos cu nimic în afară de (post și) rugăciune” (cf. Mc 9,29… recomand citirea întregului fragment din Evanghelia după sfântul Marcu capitolul 9,14-29).

La această luptă a omului cu Diavolul, la acest fragment din viața lui Isus, mi-a fugit gândul când am primit pe Facebook următorul mesaj:

Chemare la post si rugăciune pentru România, vineri 19.01.2018:

Românii s-au trezit si sâmbătă va avea loc unul din cele mai mari proteste din istoria recentă a noastră. Legile ce se dau nu fac altceva decat sa încurajeze furtul, ipocrizia si păcatul. Dumnezeu așteaptă din partea noastră (a celor ce știm ca El e unica speranță) să ne unim in post si rugăciune pentru această națiune. Nu uitați ca fericirea noastră atârnă și de fericirea cetății in care trăim. Fă ca acest mesaj sa ajunga la toti cei ce-L cunosc pe El si ne întâlnim vineri, 19.01.2018 in post și rugăciune pentru Romania!

Așadar, post și rugăciune, pentru că există diavoli care pot fi alungați numai în acest fel.

Aaaa… nu, nu fac politică. Nu mă refer la un anumit partid sau la vreun om politic. Nu, nu… Nici măcar la cei mai mediatizați în aceste zile. Ci mă refer, în primul rând, la diavolii care zac în noi, în fiecare om (deci și în ei, clar)!

Mă refer mai ales la diavolul indiferenței. Și la diavolul mârlăniei/mârșăviei față de aproapele din casa noastră, din țara noastră. Și la diavolul necredinței. Mă refer la diavolul nepăsării care zace în noi când totul merge bine (pentru pătrățica noastră!) sau atunci când în probleme știm pe cine să dăm vina (deși e doar vina noastră!), sau atunci când am zis: „Merge și-așa… ce-o fi o fi”! …

Aa… și să mai scoatem și diavolul ăla care ne ține în casă atunci când ar trebui să ieșim la vot! Tot un soi de diavol mut e și ăla când ar trebui să votăm, să vorbim, dar preferăm să facem altceva… adică să stăm muți și indiferenți față de situația politică a țării!

Aa… și dacă tot ne apucăm de scos diavoli, să-l scoatem și pe ăla care ne ține îndobitociți și astfel preferăm zilnic televizorul unei cărți, facebookul unei relații adevărate, reale, concrete, lenea în locul muncii, hoția în locul vieții cinstite (fie ea chiar și săracă)!

Să ne exorcizăm prin post și rugăciune, printr-o viață dreaptă, devenind iubitori de adevăr și de aproapele. Apoi vom exorciza și țara pe care unii încearcă să o distrugă aruncând-o în „foc și apă”, în mocirlă, „în bezna unde e doar plânset și scrâșnirea dinților” (cf. Mt 25,30; cf. In 1,4-12 ).

Căci a ta, Doamne, este împărăția și puterea și mărirea și România în veci de veci! Amin!


23 Apoi [Isus], urcând în barcă, discipolii lui l-au urmat.
24 Și iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea.
25 Venind [discipolii lui], l-au trezit spunându-i: „Doamne, salvează-ne! Pierim!”
26 Dar el le-a spus: „De ce sunteți fricoși, [oameni] cu puțină credință?” Atunci, ridicându-se, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.
27 Oamenii au fost cuprinși de uimire și spuneau: „Cine este acesta că și vânturile și marea ascultă de el?”

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii, România | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: