Arhivă etichetă pentru ‘roua’

Am trăit în deșert!

Nepăsarea este gerul care solidifică binele 
ce ar putea țâșni din noi ca un izvor tămăduitor.

 Există probleme mai mari decât încălzirea globală. De exemplu, răcirea umană. Mult simțita schimbare climaterică apare și ca o consecință a activităților omului sloi, a omului cu inima înghețată, nepăsător. Iar spre deosebire de încălzirea globală, răcirea omului este o plagă tăcută, aproape neobservată. Nu știm când am început să fim nepăsători și egoiști; nu știm când am început să tratăm cu indiferență omul, natura, divinul. Ne-am trezit trăind într-un iglu. Iar când am scos capul din coliba noastră de gheață – privind pe-afară sau răsfoind știri – am văzut în jurul nostru… deșertul: bătrâni care mor singuri, copii care plâng de foame, bolnavi abandonați, tineri deznădăjduiți. Iar pe pereții casei noastre de gheață, ca într-o oglindă fără pic de farmec, se reflectă viața oamenilor: chipul sărăciei, al foamei, al disperării. 

Cercetătorii spun că deșertul câștigă teren și că, de exemplu, Sahara, acoperă o suprafață mai mare acum decât la începutul secolului trecut. Se pare că deșertul vine peste omul sedentar și rece, peste omul închis în propriul egoism și redus la propriile interese. 

Însă înainte de a fi copleșiți de nisipul Saharei, suntem deja înconjurați de deșertul sărăciei și al disperării, al foametei și al singurătății. Putem să ne prefacem că nu-l vedem sau să începem să-l „lucrăm”. Suntem un sloi într-un deșert care are nevoie disperată de apă. Și ce ușor ne-ar fi să devenim rouă: să ne dezghețăm un pic de dragul celor care mor însetați de dreptate, de iubire, de pâine.

Ce mult bine am realiza dacă am conștientiza forța pe care o avem. În acest deșert toate bunurile noastre sunt „apă” în stare solidă care așteaptă un semn, o rază fierbinte de iubire, pentru a se topi și a curge spre ceilalți. Cu un strop de renunțare ar fi mai puțini bătrâni care mor singuri, mai puțini copii care se culcă flămânzi, mai puțin bolnavi care nu au cui împărtăși o suferință sau o bucurie (Mt 16,24-27). În deșert este mult mai copleșitoare disperarea decât arșița, iar omenii mor mai mult de singurătate decât de sete.Nu am ales unde să ne naștem, dar putem purta viața în locul în care trăim.  Pentru aceasta însă trebuie să ne pese de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și mai ales de ceea ce lăsăm în urma noastră: deșert sau viață?

boala-suferinta-singuratatea

Rouă în deșertul copiilor

Susține blogul și proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€9.00

Liniște. Roua dimineții și adierea lină care mângâie chipul obosit al omului

roua diminetii pe floriCine vrea să crească în credință trebuie să o împărtășească, să-i facă și pe alți părtași la realitățile pe care le crede, le speră și le iubește. Credința se întărește mărturisind-o, împărtășind-o. În întuneric, în egoism, în inimile înghețate nu crește nimic bun, cu atât mai puțin credința. Primăvara de afară trebuie să intre în inimi și de acolo să radieze lumina mărturiei pe chipul și în faptele noastre. Să se vadă că suntem martori ai celui înviat!

Astăzi este important ca mărturia noastră să se vadă în gesturile mici, nu în marele opere de caritate. Este atât de tentant să vrei să fii doar un creștin de răsunet, să faci doar opere de binefacere despre care să se vorbească la televizor, care să strângă mii de aprecieri. Dar aceasta nu e mărturia pe care o preferă cel înviat. Aceasta e mărturia lumii, mărturia „omului lumesc”. Domnul așteaptă mărturia silențioasă și rodnică a Duhului Sfânt. Nu întâmplător apostolul spune: „Martori suntem noi și Duhul Sfânt”. Domnul și de viață dătătorul, Spiritul adevărului, lucrează atât de tăcut, dar atât de roditor. El este adierea lină care mângâie chipul obosit al pământului, al omului. El este roua dimineții care nu face gălăgie atunci când se așterne și, în cea mai desăvârșită liniște, face pământul să rodească. El este lumina tăcută a soarelui care coboară pe pământ în fiecare zi fără zgomot, dar cu mare strălucire.

Acesta este modul în care astăzi suntem chemați să ne mărturisim credința: în simplitatea faptelor de la locul de muncă, în harul răbdări cerut în rugăciune, în îmbrățișarea oferită celui trist, în micul gest făcut în spiritul evangheliei. Astăzi este ziua mărturiei în adierea lină a Duhului Sfânt. Există un timp pentru toate: un timp în care să strigi cu putere de pe vârful muntelui pentru dreptate și adevăr, dar și un timp în care să lucrezi în tăcere pentru acestea în mijlocul lumii însetate de dreptate. Există un timp pentru toate: vor fi și zile când va trebui să fii furtună violentă pentru a purifica inimile, însă astăzi trebuie să fii roua care se așterne în tăcere și rodește, astăzi trebuie să fii lumina care pătrunde în viața omului fără să rănească ochiul. Astăzi mărturia trebuie să fie asemenea unui balsam care atinge trupul cu gingășie, însă alinarea și mireasma sa sunt puternice și binefăcătoare. Nici balsamul, nici lumina, nici roua nu fac gălăgie, însă aduc multă mângâiere.

Să nu ne temem de mărturia silențioasă, liniștită, dar rodnică. Să nu ne temem să stăm în rugăciune chiar și atunci când nu ne vede nimeni. Să nu ne temem să facem fapte bune despre care va ști doar Domnul. Să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Să ascultăm mai mult bătăile inimii noastre, decât zarva societății. Să nu ne temem! Să răsune în inima noastră mângâierea acestei cântări: „Când cel sărac strigă Domnul îl ascultă” (Ps 33,7).


„Cine crede în Fiul are viață veșnică” (In 3,36).


27 aprilie 2017 

Joi din săptămâna a 2-a a Paştelui
Sf. Zita, fc.
Fap 5,27-33; Ps 33; In 3,31-36

LECTURA I
Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 5,27-33
În zilele acelea, aducându-i slujitorii pe apostoli, i-au pus în faţa Sinedriului şi marele preot i-a întrebat, zicând: 28 „Oare nu v-am poruncit cu stricteţe să nu învăţaţi în numele acesta? Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să cadă asupra noastră sângele acestui om”. 29 Atunci Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. 30 Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. 31 Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor. 32 Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el”. 33 Auzind acestea, s-au înfuriat şi voiau să-i ucidă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2 şi 9.17-18.19-20 (R.: 7a)
R.: Când cel sărac strigă Domnul îl ascultă.
sau:
Aleluia.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

17 Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor. R.

19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită.
20 Multe rele se abat peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâna lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,31-36
În acel timp, Isus a răspuns şi i-a zis lui Nicodim: „Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pământ aparţine pământului şi vorbeşte despre cele pământeşti. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor, 32 el dă mărturie despre ce a văzut şi auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia lui. 33 Cine primeşte mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare. 34 Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că el nu dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui. 36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”.

Cuvântul Domnului

Cea mai rodnică, tăcută și gingașă atingere: roua, lumina și balsamul!

Flori si rouaCine vrea să crească în credință trebuie să o împărtășească, să-i facă și pe alți părtași la realitățile pe care le crede, le speră și le iubește din tot sufletul. Credința se întărește mărturisind-o, împărtășind-o. În întuneric, în egoism, în inimile înghețate nu crește nimic bun, cu atât mai puțin credința. Primăvara de afară trebuie să intre în inimi și de acolo să radieze lumina mărturiei pe chipul și în faptele noastre. Să se vadă că suntem martori ai celui înviat!

Și aș vrea să subliniez cât de important este astăzi să se vadă în gesturile mici, nu în marele opere de caritate. Este atât de tentant să fii un creștin de răsunet, să faci opere de binefacere despre care să se vorbească la televizor, care să strângă mii de like-uri pe facebook. Dar aceasta nu e mărturia pe care o așteaptă cel înviat. Această e mărturia lumii, mărturia omului lumesc. Domnul așteaptă mărturia silențioasă și rodnică asemenea Duhului Sfânt. Nu întâmplător apostolul spune: „martori suntem noi și Duhul Sfânt”. Domnul și de viață dătătorul, Spiritul adevărului, lucrează atât de tăcut, dar atât de roditor. El este adierea lină care mângâie chipul obosit al pământului. El este roua dimineții care nu face gălăgie atunci când se așterne și în cea mai desăvârșită liniște face pământul să rodească. El este lumina tăcută a soarelui care coboară pe pământ în fiecare fără zgomot, dar cu mare strălucire.

Acesta este modul în care astăzi suntem chemați să ne mărturisim credința: în simplitatea faptelor de la locul de muncă, în simplitatea vorbelor spuse cu calm colegilor, în harul răbdări cerut în rugăciune, în îmbrățișarea oferită celui trist, în micul gest făcut în spiritul evangheliei. Astăzi este ziua mărturiei în adierea lină a Duhului Sfânt. Există un timp pentru toate: un timp în care să strigi cu putere de pe vârful muntelui pentru dreptate și adevăr, dar și un timp în care să lucrezi în tăcere pentru acestea în mijlocul cetății, în mijlocul lumii însetate de dreptate și adevăr. Există un timp pentru toate: vor fi și zile când va trebui să fii furtună violentă pentru a purifica inimile și pământul din jur, însă astăzi trebuie să fii roua care se așterne în tăcere și rodește, astăzi trebuie să fii lumina care pătrunde în viața omului fără să rănească ochiul. Astăzi mărturia trebuie să fie asemenea unui balsam care atinge trupul atât de gingaș, însă alinarea și mireasma sa sunt atât de puternice și binefăcătoare. Nici balsamul, nici lumina, nici roua nu fac gălăgie, însă aduc atât de multă mângâiere.

Să nu ne temem de mărturia silențioasă, liniștită, dar rodnică. Să nu ne temem să stăm în rugăciune chiar și atunci când nu ne vede nimeni. Să nu ne temem să facem fapte bune despre care se va afla doar pe lumea cealaltă. Să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Să ascultăm mai mult bătăile inimii noastre, decât zarva societății. Să nu ne temem. Să răsune inima noastră de mângâierea acestei cântări:

Când cel sărac strigă Domnul îl ascultă.

Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu!

Când cel sărac strigă Domnul îl ascultă.

Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor.

Când cel sărac strigă Domnul îl ascultă.

Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită.
Multe rele se abat peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate.
Ps 33(34),2 şi 9.17-18.19-20 (R.: 7a)

Har peste har în inima noastră și dorul după viața veșnică să inspire faptele noastre din această zi. „Cine crede în Fiul are viață veșnică”.

PS. Vă rog să vă uniți în rugăciune cu mine pentru sora mea, Mirela, și pentru sfântul părinte papa emerit Benedict al XVI-lea, care astăzi, sărbătorindu-și ziua de naștere, aduc mulțumire Domnului pentru darul vieții. Domnul să le fie sprijin, mângâiere și inspirație în tot ceea ce vor face în noul an de viață!

Vă mulțumesc.

Joi, 16 aprilie 2015 

Joi din saptamâna a 2-a a Pastelui
Ss. Bernadeta Soubirous, fc.; Benedict Iosif Labre
Fap 5,27-33; Ps 33; In 3,31-36

LECTURA I
Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 5,27-33
În zilele acelea, aducându-i slujitorii pe apostoli, i-au pus în faţa Sinedriului şi marele preot i-a întrebat, zicând: 28 „Oare nu v-am poruncit cu stricteţe să nu învăţaţi în numele acesta? Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să cadă asupra noastră sângele acestui om”. 29 Atunci Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. 30 Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. 31 Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor. 32 Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el”. 33 Auzind acestea, s-au înfuriat şi voiau să-i ucidă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2 şi 9.17-18.19-20 (R.: 7a)
R.: Când cel sărac strigă Domnul îl ascultă.
sau:
Aleluia.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

17 Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor. R.

19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită.
20 Multe rele se abat peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâna lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,31-36
În acel timp, Isus a răspuns şi i-a zis lui Nicodim: „Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pământ aparţine pământului şi vorbeşte despre cele pământeşti. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor, 32 el dă mărturie despre ce a văzut şi auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia lui. 33 Cine primeşte mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare. 34 Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că el nu dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui. 36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”.

Cuvântul Domnului