Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘rozariul’

Puterea exemplului și fericirea. Forța rugăciunii. Concurs…

Posted by Paxlaur pe 14/11/2017

  • Rozariul și exemplul unui tată care nu și-a uitat niciodată fiul mort
  • Fericirea nu constă în ceea ce nu uiți, ci în ce iubești din ceea ce nu poți uita!
  • Rugăciunea pe care Ioan Paul al II-lea o recita zilnic
  • Opt sfaturi de la Sfântul Ioan Paul al II-lea pentru un creștin:
  • Amintește-ți că nu ești niciodată singur, Cristos este cu tine în această călătorie zi de zi pentru întreaga viață. El te-a chemat și te-a ales să trăiești în libertatea copiilor lui Dumnezeu. Întoarce-te spre el în rugăciune și în dragoste. Roagă-l să-ți dăruiască curajul și puterea să trăiești în această libertate mereu.
  • Rozariul este rugăciunea mea preferată. O rugăciune minunată! Minunată în simplitatea și profunzimea ei. În această rugăciune noi repetăm de multe ori cuvintele pe care Fecioara Maria le-a auzit de la Arhanghel, și de la Elisabeta.
  • Rugăciunea, dialogul intim cu acela care te cheamă să-i fi discipol, trebuie să fie primordială. Fii generos în viața ta activă… dar și adânc cufundat în taina contemplării lui Dumnezeu. Fă ca Euharistia să fie inima zilei tale.
  • Rugăciunea alăturată sacrificiului constituie cea mai puternică forță din istoria umană.
  • Dacă întradevăr îți dorești să-l urmezi pe Fiul lui Dumnezeu, dacă dorești ca iubirea pentru el să crească și să dureze, atunci trebuie să rămâi fidel rugăciunii. Acesta este cheia vitalității vieții în Cristos. Fără rugăciune, credința și dragostea vor muri. Dacă ești constant în rugăciune și în Litughia Duminicală, dragostea pentru Isus va crește. Atfel, inima ta va cunoaște o adâncă pace și bucurie, ceva ce întreaga lume nu ți-ar putea oferi.
  • Cum se ruga însuși Isus?…noi știm că rugăciunile sale erau marcate de spiritul bucuriei și al laudei.
  • Când este dificil…să te rogi, cel mai important lucru este să nu te oprești în a te ruga, în a depune efort. În aceste timpuri, te poti întoarce către Biblie și către Sfânta Litughie din biserică. Meditează asupra vieții și învață din Evanghelii. Reflectă asupra înțelepciunii și sfaturilor oferite de apostoli și mesajelor interesante ale profeților. Încearcă să-ți faci propriile rugăciuni din Psalmi.
  • Când te rogi trebuie să realizezi că rugăciunea nu este doar atunci când îi ceri lui Dumnezeu ceva anume, ci ar trebui caracterizată de recunoștință și laudă, prin adorație și ascultare, cerându-I iertare. Dacă urmezi sfaturile lui Isus și te rogi constant, vei învăța să te rogi bine. Dumnezeu însuși te va învăța!
  • Concurs:concurs carti gutenberg
  • Interviu cu purtătorul de cuvânt al Patriarhiei: „Nu din cauza construirii Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc spitale, școli și autostrăzi”

 

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Ioan Paul al II-lea, Muzica | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Pentru unitate și pace… oriunde ai fi!

Posted by Paxlaur pe 18/10/2017

rozariul

Copiii se roagă pentru pacea lumii 2017

Iniţiativa „Un milion de copii se roagă Rozariul” a avut un ecou profund în toată lumea. În ultimul an, copii din 69 de ţări au luat parte la această iniţiativă de rugăciune. Ca urmare, sunteţi invitaţi să participaţi şi în acest an, astfel încât, la 18 octombrie 2017, la ora 9.00 (sau la o altă oră potrivită pentru ei), copii de pe toate continentele să se roage Rozariul pentru pacea lumii.

Chiar în anul 2017, când se sărbătoreşte centenarul apariţiei Reginei Rozariului din Fatima, nu este nimic altceva mai potrivit ce am putea face pentru pacea lumii decât a lua încă o dată în serios mesajul Cerului. Cu ocazia pelerinajului său la Fatima din 13 mai 2010, papa emerit Benedict al XVI-lea spunea în predica sa: „Am venit la Fatima pentru a mă ruga împreună cu Maria şi alături de numeroşii pelerini de aici pentru omenirea atât de chinuită de necazuri şi suferinţe. Cine crede că misiunea profetică a Fatimei s-a încheiat, acela se înşală”. Şi a încheiat cu cuvintele: „Fie ca în cei şapte ani care ne mai despart de cea de- a o suta aniversare a apariţiei, triumful anunţat al inimii neprihănite a Mariei să ajungă mai aproape de noi”. Acest triumf al iubirii ne este destinat cu siguranţă, însă timpul venirii sale depinde numai de noi. Dacă ducem la îndeplinire lucrurile pentru care s-a rugat Maica Domnului, ea va putea prin intermediul nostru să dăruiască lumii pacea promisă.

Nu este oare semnificativ faptul că în Fatima Dumnezeu a ales copii pentru a-şi revela cel mai important plan de pace destinat unui nou ev? Trei păstoraşi de şapte, nouă şi zece ani, care nu erau nici puternici, nici bogaţi, nici de neam ales şi nici cu multă şcoală au fost aleşi de Domnul ca să le transmită prin Maica sa cum s-ar fi putut evita cel de-al Doilea Război Mondial şi în ce fel credincioşii, sub mantia protectoare a Măriei, femeia din Apocalips, ar fi putut învinge balaurul cel roşu. Copiii au înţeles cuvintele Maicii Domnului şi mai mult decât atât, le-au crezut. Nu este acesta un îndemn pentru noi să ne străduim mai mult în a-i învăţa pe copii şi a-i încuraja să facă parte din acest plan de pace, care este azi mai actual decât oricând?

La 13 iulie 1917 Maica Domnului i-a îndemnat pe copii să spună mai departe rugăciunea Rozariului „pentru a obţine pacea în lume şi sfârşitul războiului”. Haideţi cu credinţa copiilor din Fatima să luăm în mână Rozariul, această armă atât de puternică în lupta spirituală, pentru a fi exemple vii înaintea copiilor noştri.

Sfânta Lucia, de acum călugăriţă matură, i-a transmis mai departe pr. Fuentes ceea ce ştia: „Maria le-a spus atât verilor mei cât şi mie că va da lumii ultimele mijloace de mântuire: Rozariu! şi cinstirea Inimii Neprihănite a Măriei… Vedeţi, părinte, în aceşti ani de pe urmă în care ne aflăm, Maica Domnului a conferit rugăciunii Rozariului o nouă putere vindecătoare. Astfel, nu există nicio problemă, fie legată de timpul în care trăim, fie mai cu seamă de natură spirituală… indiferent cât de grea ar fi ea, pe care să nu o putem rezolva prin rugăciunea Rozariului şi sacrificiile noastre”. Nimeni mai bine decât sfântul papă Ioan Paul al II-lea a înţeles acest mesaj şi l-a trăit. Într-o scrisoare adresată episcopului de Leiria-Fatima la 1 octombrie 1997, el scria: „Îi rog insistent pe preoţi să rostească rugăciunea Rozariului şi să înveţe această rugăciune în comunităţile creştine, pentru ca fiecare să aibă posibilitatea de a-şi îndeplini îndatoririle omeneşti şi creştine cu credinţă şi curaj. Ajutaţi poporul Domnului să revină la rugăciunea zilnică a Rozariului, la acest dialog intim dintre copii şi Mama lor, pe care au luat-o în casa lor (cf. In 19,27)”.

Să devenim aşadar canalul prin care Maica Domnului comunică cu lumea aceasta atât de lipsită de pace şi să-i ajutăm pe copii să înţeleagă de mici că numai dacă se vor ruga de mână cu Maria vor putea construi pe acest pământ o societate în care să poată convieţui în dreptate şi armonie.

Cardinal Mauro Piacenza

Pr. Martin M. Barta

* * *

Consacrarea copiilor către Maica lui Dumnezeu

Marie, Mama mea, vin astăzi cu bucurie la tine, pentru a-ţi oferi cu totul inima mea.
Îţi dăruiesc şi tot ceea ce am şi fac, viaţa mea întreagă.
Vreau să-i aduc pe toţi la tine, pe cei pe care îi port in inima mea: pe părinţii mei, pe fraţii şi surorile mele, pe toţi prietenii mei, dar şi pe toţi cei care mi-au făcut rău.
Fii tu Mama noastră, binecuvântează-ne şi ocroteşte-ne.
Ca un copil al tău, vreau să te iubesc şi să te rog ca Mamă a mea.
Vreau să mă gândesc în fiecare zi că-ţi aparţin ţie.
Mamă, al tău sunt în timp şi în veşnicie.
Prin tine şi cu tine, vreau să-i aparţin întotdeauna şi cu totul lui Isus.
Amin.

* * *

ACN International (Aid to the Church in Need), organizatoarea acestei iniţiative are site-ul www.millionkidspraying.org, disponibil în şapte limbi.

* * *

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Rugaciune | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Ce înseamnă a desconsidera Rozariul?

Posted by Paxlaur pe 14/10/2017

Evanghelia si rozariulSuntem într-o zi de sâmbătă, aproape la mijlocul lunii dedicate sfântului Rozariu. Am reușit în aceste două săptămâni să fim mai apropiați de această rugăciune? Am redescoperit rolul sfintei fecioare Maria în viața noastră și importanța sfântului Rozariu? Purtăm întotdeauna un rozariu cu noi? O avem mereu pe Născătoarea de Dumnezeu în gândul și în rugăciunile noastre? Cristos ne amintește astăzi că Preacurata sa Mamă – care este și mama noastră! – este fericită și pentru că l-a născut și crescut pe Răscumpărătorul nostru, dar mai ales este fericită pentru că a ascultat cuvântul Domnului și l-a împlinit (cf. Lc 11,27-28).

Rozariul este „obiectul de cult” cel mai prezent în case, în biserici, în buzunarele și mașinile creștinilor. Dar rozariile au început să apară și în situații deloc legate cu viața de credință și cu valoarea acestui obiect: este purtat de tineri prin discoteci, este agățat ornamental prin baruri etc. În această confuzie desacralizatoare, ce mai înseamnă rozariul pentru mulțimea de oameni care-l folosesc? Mii de tineri și-l pun la gât fără să vadă în el altceva decât „mărgele”, obiect de podoabă vestimentară. Ce este rozariul pentru noi: șirag de mărgele? Amuletă? Obiect „sacru”? Ce facem noi pentru a reda rozariului valoarea și locul pe care trebuie să îl ocupe în viața oamenilor și a Bisericii?

Pentru noi, cei care credem, pentru cei care știm și cunoaștem valoarea rozariului, este o durere să vedem „profanat” ceea ce ar trebui să fie purtat cu demnitate și folosit pentru rugăciune, folosit pentru a atrage binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celui ce strecoară cu venerație printre degete delicatele bobițe. Să nu devenim imuni la folosirea greșită a obiectelor care sunt destinate pentru rugăciune! Riscul este ca și în viața noastră să se strecoare acel indiferentism prin care nu mai dăm importanță la ce și cum sunt folosite obiectele, religioase sau nu. Iar de aici mai este doar un pas până la atingerea indiferentismului față de cum sunt folosite și tratate sacramentele și persoanele. Să nu uităm cuvântul lui Isus: „Cine este vrednic de încredere în cele mai mici lucruri este vrednic şi în cele mari, iar cine este necinstit în cele mai mici lucruri, este necinstit şi în cele mari” (Lc 16,10).

În această lună dedicată Sfintei Fecioare Maria, Regina sfântului Rozariu, să ne angajăm mai mult în „ocrotirea” acestui însemn religios. Să fim noi primii care redăm acestui obiect locul și demnitatea cuvenită, purtându-l ca un adevărat obiect destinat rugăciunii. Să vorbim despre rozariu. Să-l purtăm cu cinste și totodată să ne rugăm sfântul Rozariu și pentru cei care nu se roagă.


A desconsidera rozariul
înseamnă a o desconsidera pe cea mai binecuvântată dintre femei,
pe maica lui Cristos și maica Bisericii,
pe Mama noastră, sfânta fecioară Maria,
scăparea păcătoșilor și tămăduitoarea bolnavilor.


14 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 27-a de peste an
Sf. Calist I, pp. m. *
Ioel 4,12-21; Ps 96; Lc 11,27-28

LECTURA I
Întindeţi secera, căci este copt secerişul!
Citire din cartea profetului Ioel 4,12-21
Aşa vorbeşte Domnul: „Să se ridice şi să urce toate neamurile spre Valea lui Iosafat, căci acolo voi şedea să judec toate neamurile dimprejur! 13 Întindeţi secera, căci este copt secerişul! Coborâţi, căci este plină presa, se revarsă teascurile, căci mare este răutatea lor! 14 Mulţimi-mulţimi vin în Valea Sentinţei, căci se apropie Ziua Domnului în Valea Sentinţei. 15 Soarele şi luna se vor întuneca şi stelele îşi vor pierde strălucirea. 16 Domnul strigă din Sion, din Ierusalim îşi înalţă glasul; se cutremură cerurile şi pământul. Dar Domnul este refugiu pentru poporul său, fortăreaţă pentru fiii lui Israel. 17 Veţi şti că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele meu cel sfânt. Ierusalimul va fi sfânt şi străinii nu vor mai trece prin el. 18 În ziua aceea, munţii vor picura vin, colinele vor face să se prelingă lapte şi în toate văile lui Iuda va curge apă. Un izvor va ieşi din casa Domnului şi va uda Valea Şitim. 19 Egiptul va deveni o devastare şi Edomul va fi un pustiu devastat, pentru violenţa asupra fiilor lui Iuda, când au vărsat sânge nevinovat în ţara lor. 20 Iuda va fi locuit pentru totdeauna şi Ierusalimul, din generaţie în generaţie. 21 Voi purifica sângele lor pe care nu l-am purificat şi Domnul va locui în Sion”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.5-6.11-12 (R.: 12a)
R.: Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul Dumnezeul nostru!

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd gloria. R.

11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima curată, bucuria.
12 Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28
(Aleluia) Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericit sânul care te-a purtat! Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,27-28
În timp ce Isus spunea acestea, o femeie din mulţime şi-a ridicat vocea şi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!” 28 Dar el a zis: „Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfânta Fecioară Maria | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Un șirag de diamante

Posted by Paxlaur pe 07/10/2017

sfantul rozariuUn preot a întrebat un copil: „Ce este Rozariul? Te rogi rozariul?” Copilul, cuprins de emoțiile specifice vârstei de 6 ani, i-a răspuns: „Nu știu dacă mă rog Rozariul, dar știu că mama mi-a pus în mână un șirag de diamante și mi-a spus că fiecare diamant pe care îl ating spunând Bucură-te Marie mă ajută să fiu mai iubit de Dumnezeu. Mi-a zis că dacă mă „joc” zilnic cu acele diamante într-o zi inima mea va străluci mai tare decât ele și o voi cunoaște pe Doamna cu care vorbesc atunci când mă rog Rozariul”. Pentru noi ce este Rozariul? Ne mai facem timp să „stăruim în rugăciune” (cf. Fap 1,14)?

Prin mâinile noastre au trecut de zeci de ori bobițele rozariului. Am învățat de mici să spunem această rugăciune. Nu mereu ne-a fost ușor: ne-am izbit de monotonie, de plictiseală, de oboseală. Însă de fiecare dată când am spus cu credință această rugăciune ne-am fortificat inima. De fapt, asemenea acelui copil am simțit și noi că inima noastră, ba chiar întreaga viață, devine mai strălucitoare. Rozariul este alinare în suferință, forță în slăbiciune, arma cea mai eficace împotriva răului.

Sfinții spun zilnic un rozariu, iar când sunt foarte ocupați și au multe probleme de rezolvat, spun două sau chiar trei rozarii. Ei dau mărturie despre imposibilitatea ca un suflet care se roagă rozariul să se piardă. Aceasta pentru că Rozariul naște în noi dorința sfințeniei, dorința de a fi și noi plini de har și totodată atrage mijlocirea celei pe care o invocăm „Ajutorul creștinilor” și „Scăparea păcătoșilor”.

Rugăciunea Rozariului este imitarea vieții sfintei Fecioare și a apostolilor: „Toți stăruiau într-un cuget în rugăciune” (Fap 1,14). A stărui în rugăciune înseamnă și a te ruga Rozariul. Să nu uităm că atunci când ne înălțăm sufletul către cer prin intermediul Rozariului nu doar că stăruim în rugăciune, dar repetăm cuvintele rostite de un arhanghel, repetăm cuvintele prin care a început misterul întrupării lui Cristos. Este un privilegiu pentru noi să avem pe buze cuvintele Bunei-vestiri (cf. Lc 1,28).

Să profităm de această lună a Rozariului și cu credință să lăsăm să se strecoare printre degetele noastre diamantele care ne amintesc de buna noastră Mamă și de misterele mântuirii. Să facem din Rozariu scutul nostru împotriva celui rău. Să ne amintim că Diavolul se teme de această rugăciune: să-l ținem departe de noi și de cei dragi inimii noastre. Rugându-ne Rozariul spunem cu Isus: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger” (Lc 10,18).

Să implorăm în această zi, prin rugăciunea sfântului Rozariu, mijlocirea celei care este „Maica bunului sfat” și „Regina păcii”, astfel încât să știm să facem cele mai bune alegeri pentru viața și mântuirea noastră, trăind în pace cu toți oamenii și cu Dumnezeu.


Cine se roagă Rozariul simte tot adevărul din cuvintele îngerului:
„la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” (cf. Lc 1,37).


7 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Fc. Maria, Regina Rozariului **
Fap 1,12-14; Ps Lc 1,46-55; Lc 1,26-38

LECTURA I
Stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 1,12-14
În acel timp, apostolii s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care se află aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbătă. 13 Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde obişnuiau să se adune. Erau: Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. 14 Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,46-47.48-49.50-51.52-53.54-55 (R.: 49)
R.: Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt!
sau:
Fericită eşti, Fecioară Marie, pentru că l-ai purtat pe Fiul Tatălui veşnic!

46 Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu. R.

48 Căci a privit la smerenia slujitoarei sale.
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic
şi numele lui e sfânt! R.

50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
51 A arătat puterea braţului său:
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. R.

52 I-a dat jos de pe tron pe cei puternici
şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. R.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 1,28
(Aleluia) Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine! (Aleluia)

EVANGHELIA
Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,26-38
În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. 28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. 34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil! 38 Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

”Arta” de a purta și folosi „mărgelele”!

Posted by Paxlaur pe 07/10/2015

sfantul rozariuÎntr-o zi de iarnă, pe când eram ceva mai mic, cu câțiva ani înainte de a intra în seminar, în drumul de la școală spre casă, vreo 3-4 „băiețași de cartier” m-au ajuns din urmă hotărâți să mă jefuiască. Îmi amintesc că aveam o haină destul de modestă și un ghizdan care nu anunța mare bogăție. Totuși au vrut să-mi ia tot ce aveam prin buzunare… De cărțile din ghiozdan și atunci, ca și acum, „băieții buni care le știu pe toate” nu erau interesați. Voiau doar bunurile sau banii din buzunare, bani pe care un școlar de obicei nu-i are… sau pe atunci nu-i avea(m). Tot ce au găsit în buzunarele mele cred că era o batistă (nu era încă timpul șervețelelor nazale) și un rozariu. De fapt, despre această întâmplare mi-am amintit voind să scriu astăzi despre rozariu. Îmi amintesc că mi-au luat rozariul, l-au privit străini de însemnătatea lui, și mi l-au aruncat pe jos, zicându-mi: „Poți să-ți păstrezi mărgelele, amărâtule!”. Și m-au lăsat în pace, m-au lăsat să-mi ridic „mărgelele” și să plec. Mi-au luat până la urmă doar căciula, un „amărât” de fes. Doar era de „datoria” lor să ia un trofeu, altfel nu se simțeau împliniți. Nu mi-au luat „mărgelele” pentru că încă nu apăruse moda în care „băiețașii” își atârnau la gât rozariul pe post de amuletă sau podoabă ornamentală. Eu am fost bucuros că nu mi-au furat „mărgelele”. Era un rozariu „misionar”, unul de sârmă cu bobițele în 5 culori. Acel rozariu avea valoare deosebită pentru mine fiind un dar primit de la un prieten bun. Apoi l-am prețuit și mai mult considerând că m-a salvat în acel moment, că m-a ocrotit de o violență ce-mi părea inevitabilă.

Rozariul… o armă, un scut, un ajutor purtat în buzunar, purtat la gât, agățat în multe mașini. Îmi amintesc de oamenii dragi din viața mea care mi-au strecurat prima dată „șiragul de mărgele” printre degete și m-au învățat să spun „Bucură-te, Marie…”. Îmi amintesc de bucuria de a spune o decadă în biserica parohială atunci când se recita rozariul, fie dimineața, fie seara. Îmi amintesc de eforturile de a învăța cele trei mistere (bucurie, durere și slavă), la care apoi sfântul Ioan Paul al II-lea, plin de dragoste față de Preacurata și inspirat de Duhul Sfânt, a adăugat misterele de lumină.

Cred că rozariul este „obiectul de cult” cel mai prezent în case, în biserici, în buzunarele și mașinile creștinilor. Dar rozariile au început să apară și în situații deloc legate cu viața de credință și cu valoarea acestui obiect: este purtat de tineri prin discoteci, este agățat ornamental prin baruri etc. În această confuzie desacralizatoare, ce mai înseamnă rozariu pentru mulțimea de oameni care-l folosesc? Mii de tineri și-l pun la gât fără să vadă în el altceva decât „mărgele”, obiect de podoabă vestimentară, amuletă etc. Ce este rozariul pentru noi și pentru cei din jurul nostru: șirag de mărgele? Amuletă? Obiect „sacru”? Ce facem noi pentru a reda rozariului valoarea și locul pe care trebuie să îl ocupe în viața oamenilor și a Bisericii?

Știu că este exagerat să vorbim despre profanarea rozariului și să încadrăm folosirea lui abuzivă și străină de rugăciune în rândul celor menționați de canonul 1376: „Cine profanează un lucru sacru, mobil sau imobil, să fie sancționat cu o pedeapsă justă”. Nu ne putem încadra aici vorbind despre rozariu și profanarea lui pentru că, deși binecuvântat, nu este un lucru sacru, consacrat, așa cum este, de exemplu, un potir, o patenă etc. Nu ne încadrăm, așadar, în termenii acestui canon și nu ne putem aștepta ca toți cei care „profanează” un rozariu să fie sancționați cu o pedeapsă ferendae sententiae obligatorie, fie medicinală, fie expiatoare, așa cum prevede canonul mai sus amintit. Cu toate acestea suntem la limitele acestui canon: bunurile binecuvântate, în vederea cultului sau a rugăciunii, trebuie tratate cu respect și ar trebui folosite în alte scopuri profane. Unii pot obiecta imediat spunând că toate acele rozarii, purtate în toate locurile și în toate ocaziile care nu au nimic în comun cu rugăciunea, nu sunt de fapt nici măcar binecuvântate, deci nu au nicio valoarea religioasă. Este adevărat: fără binecuvântare, nu se pot încadra în obiecte religioase. Însă pentru cei care cred, pentru cei care știu și cunosc valoarea rozariului, este o durere să vezi „profanat” ceea ce ar trebui să fie purtat cu demnitate și folosit pentru rugăciune, folosit pentru a atrage binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celui ce strecoară cu venerație printre degete delicatele bobițe. Sau suntem imuni la folosirea greșită a obiectelor care de obicei erau pentru rugăciune?! Riscul este ca și în viața noastră să se strecoare acel indiferentism prin care nu mai dăm importanță la ce și cum sunt folosite obiectele, religioase sau nu. Iar de aici mai este doar un pas până la atingerea indiferentismului față de cum sunt folosite și tratate sacramentele și persoanele. Să nu uităm cuvântul lui Isus: „Cine este vrednic de încredere în cele mai mici lucruri este vrednic şi în cele mari, iar cine este necinstit în cele mai mici lucruri, este necinstit şi în cele mari” (Lc 16,10).

Mai multă lumină asupra obiectelor de cult – binecuvântarea și folosirea lor – aduce canonul 1171: „Lucrurile sacre, care sunt destinate cultului divin prin dedicare sau binecuvântare, să fie tratate cu respect și să nu fie folosite în scopuri profane sau improprii, chiar dacă aparțin unor persoane private”. Rozariul, primind (de obicei!) doar o binecuvântare invocativă, nu intră în categoria lucrurilor sacre așa cum sunt ele strict catalogate de legislator, însă valoarea/însemnătatea lui spirituală trebuie apărată de orice tip de profanare făcută fie cu rea credință, fie din ignoranță.

Este bine de știut: „Consacrarea este un sacramental constitutiv prin care o persoană este consacrată în mod stabil în slujba lui Dumnezeu (consacrarea fecioarelor; instituirea în slujirea de acolit sau de lector etc.), ori un lucru este destinat, prin ungerea cu uleiuri sacre, cultului divin (potirul, patena etc.). Dacă este vorba despre o biserică sau un altar, consacrarea este numită dedicare. … Prin binecuvântarea constitutivă, un lucru, prin folosirea de uleiuri sacre (biserică, altar) sau fără uleiuri (oratoriu, capelă, cimitir etc.), este destinat cultului divin. Prin binecuvântarea invocativă, sunt cerute bunăvoinţa şi ocrotirea lui Dumnezeu asupra persoanelor, locurilor, obiectelor, animalelor etc., fără ca acestea să devină persoane sau lucruri sacre” (Tamaș I., Compendiu de drept canonic, Sapientia, Iași 2013, 452).

Revenind la rozariul nostru, în această zi dedicată Sfintei Fecioare Maria, Regina sfântului Rozariu, să ne angajăm mai mult în „ocrotirea” acestui însemn religios. Să fim noi primii care redăm acestui obiect locul și demnitatea cuvenită, purtându-l ca un adevărat obiect destinat rugăciunii. Să fim noi cei care facem cunoscut și celorlalți ce înseamnă acest obiect, purtat de multe ori fără a i se cunoaște originea și scopul pentru care a fost inventat. Să vorbim despre rozariu. Să-l purtăm cu cinste! Și totodată să ne rugăm sfântul Rozariu și pentru cei care nu se roagă. Să nu lăsăm ca rozariul să rămână doar un șirag de mărgele sau o amuletă. Să cerem, prin mijlocirea Preacuratei, ca folosirea rozariului să fie doar spre sfințirea celor care îl poartă și îl folosesc.

O, Marie, Regina sfântului Rozariu, roagă-te pentru noi.


PS. În rugăciunile noastre, să păstrăm mereu gingășia cu care Domnul ne privește, acea gingășie și iubire care transpare atât din Cartea profetului Iona, cât și din cuvintele prin care Isus ne-a învățat să ne rugăm Tatăl nostru. Să ne amintim astăzi cât de mare este harul de a-l putea numi pe Dumnezeu „tată”, tatăl nostru… Să ne privim ca frați. Să ne rugăm unii pentru alții. Să ne rugăm sfântul Rozariu pentru întoarcerea păcătoșilor și să ne bucurăm cu tot sufletul pentru cei care se convertesc. Să nu fim triști ca Iona, ci să ne bucurăm de harul și mila Domnului pentru noi și pentru frații noștri.


Miercuri, 7 octombrie 2015 

Miercuri din saptamâna a 27-a de peste an
Sf. Fc. Maria, Regina Rozariului **
Iona 4,1-11; Ps 85; Lc 11,1-4

LECTURA I
Ţie-ţi este milă de un ricin şi mie cum să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare?
Citire din cartea profetului Iona 4,1-11
În zilele acelea, când a văzut că Dumnezeu îi iartă pe locuitorii din Ninive, lui Iona i-a părut foarte rău şi s-a înfuriat. 2 El s-a rugat Domnului şi a zis: „Vezi, Doamne, oare nu acesta era cuvântul meu când eram în ţara mea şi aveam de gând să fug la Tarşiş? Căci ştiam că tu eşti îndurător şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi regreţi răul. 3 Acum, Doamne, ia viaţa de la mine, căci e mai bine să mor decât să fiu viu!” 4 Domnul i-a zis: „Este oare bună furia ta?” 5 Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la est de cetate. Şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea, la umbră, ca să vadă ce va fi cu cetatea. 6 Domnul Dumnezeu a făcut să crească un ricin care a crescut peste Iona, să facă umbră deasupra capului lui şi să-l elibereze de starea sa rea. Iona s-a bucurat foarte mult pentru ricin. 7 Dumnezeu a trimis un vierme la revărsatul zorilor, acesta a ros ricinul şi s-a uscat.8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt arzător de la răsărit. Soarele lovea capul lui Iona şi a leşinat. Atunci a cerut să moară şi a zis: „E mai bine să mor decât să fiu viu!” 9Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Faci bine că te mânii pentru un ricin?” Şi el a spus: „Da, fac bine că mă mânii până la moarte”. 10 Domnul i-a zis: „Ţie îţi este milă de un ricin pentru care nu ai muncit şi pe care nu l-ai crescut, care într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit. 11 Iar mie să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu care-i stânga şi care-i dreapta şi animale multe?”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 85(86),3-4.5-6.9-10 (R.: 15b)
R.: Doamne, tu eşti îndurător şi plin de milostivire.

3 Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua!
4 Fă să se bucure sufletul slujitorului tău,
căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne! R.

5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.

9 Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni,
se vor prosterna în faţa ta, Doamne, şi vor cinsti numele tău,
10 pentru că eşti mare şi săvârşeşti lucruri minunate,
tu singur eşti Dumnezeu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Rom 8,15bc
(Aleluia) Aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba, Tată!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,1-4
În acel timp, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui!” 2 Atunci le-a zis: „Când vă rugaţi, spuneţi: «Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta! 3 Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele 4 şi iartă-ne păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte; şi nu ne duce în ispită!»”

Cuvântul Domnului


Bibliografie:

Arroba Conde M. J. (ed.), Manuale di diritto canonico, Lateran University Press, Città del Vaticano 2014.

Chiappetta L., Il codice di Diritto Canonico. Commento giuridico-pastorale, Roma 20123.

Tamaș I. (trad.),Codul de drept canonic: textul oficial și traducerea în limba română, Sapientia, Iasi 2012.

Tamaș I., Compendiu de drept canonic, Sapientia, Iași 2013.

Posted in Codul de drept canonic (Codex Iuris Canonici), Drept canonic, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: