Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘saraci’

E bine de știut

Posted by Paxlaur pe 15/11/2017

 

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Muzica, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Mâini curate, dar goale…

Posted by Paxlaur pe 23/10/2017

Judecata_universala_Michelangelo_Buonarroti_-_Il_Giudizio_Universale Ce ecou au în inima noastră cuvintele: „Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul” (Lc 12,20)? În noaptea aceasta? Astăzi? Tocmai acum când începem o nouă săptămână pentru care ne-am făcut atâtea planuri? Cât de înfricoșător este acest gând pentru „cel care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu” (Lc 12,21)!

Raoul Follereau, omul care şi-a dedicat viaţa îngrijirii leproşilor, spunea: „Am visat un om care s-a prezentat la judecata lui Dumnezeu. Când l-a văzut pe bunul Judecător i-a spus: „Doamne, vezi? Eu am pus în practică legea ta, nu am făcut nimic necinstit, rău, nelegiuit. Doamne, priveşte: mâinile mele sunt curate”. „Fără îndoială”, i-a răspuns Dumnezeu, „dar, totodată, ele sunt goale”. Cum sunt mâinile noastre? Cum sunt planurile noastre pentru această săptămână?

Să privim mai mult la Cristos, la „cel care a fost dat la moarte pentru greşelile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi” (Rom 4,25). Să privim la el și să învățăm cum să ne comportăm cu frații noștri. Să privim la el cu atenție și să ne păzim de „orice lăcomie, deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are” (Lc 12,15).

Să privim viața noastră. Să privim în jurul nostru. Sunt atât de mulți săraci care mor de foame în timp ce noi nu doar că ne-am obișnuit să mâncăm fără să-i mulțumim Domnului, ci avem grijă și să ne lăudăm cu această „obișnuință”. Oare nu cumva am uitat că pentru mulți alții a mânca este necunoscuta vieții, este tragedia vieții, aceasta pentru că ei nu au ce mânca sau au doar din când în când? Oare am uitat că în fiecare minut mor oameni de foame?

Totodată, în timp ce noi profităm de marea invenție a timpului nostru, internetul, și publicăm articole în care râdem de oamenii politici, de armată și poliție, de medici și preoți, de familii și de persoane consacrate, de toți și de toate, alții mor în disperare, în războaie, în corupție, în singurătate, fără asistență medicală, spirituală, civilă … fără nimeni și nimic. Este timpul să răspândim ceea ce ne apropie, ceea ce ne scapă de singurătate, de rău, de moarte, mai ales de moartea veșnică!

Aceasta este ziua în care trebuie să conștientizăm harurile pe care le-am primit, talanții și bogăția pe care o avem și să învățăm să folosim totul cu înțelepciune, spre mântuirea noastră și a fraților noștri, spre ajutorul celor ce suferă. Să facem totul pentru a ajuta, pentru a elimina sărăcia și violența. Să răspândim pacea astfel încât să nu mai fie frați care se luptă și se judecă între ei. Să ne educăm și să-i educăm și pe cei din jurul nostru. Dar să începem cu noi. Să începem astăzi. Să începem trăind Evanghelia!

Este timpul să ne amintim că într-o zi, poate chiar astăzi, ne vom prezenta în fața Domnului. Cum și cu ce ne prezentăm în fața Domnului? Ce comori am adunat?


Avem o singură viață. Apoi vine judecata!


23 octombrie 2017 

Luni din săptămâna a 29-a de peste an
Sf. Ioan din Capistrano, pr. *
Rom 4,20-25; Ps Lc 1,69-70.71-72.73-75; Lc 12,13-21

LECTURA I
Ce a fost scris va fi considerat şi pentru noi, care credem în el.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,20-25
Fraţilor, Abraham n-a şovăit cu neîncredere, ci, în faţa promisiunii lui Dumnezeu, s-a întărit în credinţă dând glorie lui Dumnezeu, 21 convins pe deplin că cel care a făcut promisiunea poate s-o şi împlinească. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare. 23 Dar ce a fost scris nu i s-a considerat numai pentru el, 24 ci va fi considerat şi pentru noi, care credem în cel care l-a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus Cristos, 25 care a fost dat la moarte pentru greşelile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,69-70.71-72.73-75 (R.: cf. 68)
R.: Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Israel, căci a vizitat poporul său.

69 Ne-a înălţat o putere de mântuire
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi
care au fost din vechime. R.

71 Să ne mântuiască de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
72 Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri,
şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. R.

73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
părintele nostru, că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor, să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,13-21
În acel timp, unul din mulţime i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!” 14 Dar el i-a răspuns: „Omule, cine m-a stabilit judecător sau împărţitor peste voi?” 15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie, deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are!” 16 Şi le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată 17 şi se gândea în sine: «Ce mă fac, pentru că nu am unde să-mi adun recolta?» 18 Apoi şi-a zis: «Voi face astfel: voi dărâma hambarele şi îmi voi construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul şi toate bunurile mele 19 şi voi spune sufletului meu: suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te de viaţă!» 20 Însă Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” 21 Aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Să iubim pe contul nostru, prin oboseala mâinilor noastre, prin sudoarea feței noastre

Posted by Paxlaur pe 27/09/2017

Vincentiu_de_Paul_aparatorul orfanilorDespre Dumnezeu se spune că niciodată nu poate fi luat prin surprindere. El știe tot. Însă se pare că are o „slăbiciune”: să surprindă omul. Și nu ratează nicio ocazie pentru a-și dovedi măiestria. Oricine își privește trecutul găsește cel puțin un moment când Domnul, prin cele întâmplate, l-a surprins. Poate că nu am înțeles atunci de ce s-au întâmplat lucrurile așa, poate că ne-am revoltat și ni se părea că noi aveam un plan care promitea mai mult. Abia după mult timp am înțeles binele pe care Domnul l-a pregătit pentru noi.

Însă cel mai surprinzător la Domnul rămâne modul în care el se „folosește” de oameni, cum îi alege pentru diferite misiuni, cum îi învață și-i călăuzește. Istoria e plină de oameni care în aparență nu promiteau nimic, încât și părinții lor erau îngrijorați și-și spuneau „Ce se va alege de viața lui?”. Și tocmai ei, cei mici și nebuni în ochii lumii, au dat un curs incredibil istoriei. Cei mici au fost înălțați și acum sunt de neuitat, căci „Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele puternice… aşa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,27-29).

Unul dintre aceștia mici este și sfântul Vincențiu de Paul, preotul a cărui copilărie nu promitea nimic răsunător. Și iată că astăzi, la mai bine de 400 de ani de la nașterea sa, 24 aprilie 1581, este amintit în lumea întreagă pentru faptele sale. Astăzi răsună pentru toți îndemnul său: „Să-l iubim pe Dumnezeu, frații mei, dar să-l iubim pe contul nostru, prin oboseala mâinilor noastre, prin sudoarea feței noastre”. Preocupările sale au fost săracii și cei mici. Numele său a fost mereu însoțit de supra numele „părintele săracilor”. Despre el se spune că prin mâna sa au trecut mai mulți bani decât prin mâna oricărui alt ministru de finanțe, însă toți banii și toate bunurile care au ajuns la el au fost pentru cei săraci.

În sfântul Vincențiu s-a împlinit cuvântul Domnului: „Veniți, binecuvântații Tatălui meu… căci am fost flămând și voi mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și voi mi-ați dat să beau, am fost străin şi voi m-aţi primit; am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat… mi-ați slujit” (cf. Mt 25,34-36). Astfel de oameni generoși care trăiesc și astăzi în mijlocul nostru, în mijlocul unei lumi asaltate de rău și egoism, ne confirmă că „Domnul Dumnezeul nostru nu a abandonat omul niciodată”: prin sfinții săi el ne luminează viața și ne trimite alinare (Esd 9,8-9).

Sfântul Vincențiu a murit la Paris în 27 septembrie 1660, însă opera sa a rămas și ajută și astăzi mii de săraci.


„Vincențiu era mângâietorul celor întristați,
mare apărător al orfanilor și ocrotitor al văduvelor”.
Despre noi ce se va spune după ce vom muri?
Dar acum?
Cum îi slujim pe oameni, pe săraci, pe bolnavi?


27 septembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 25-a de peste an
Sf. Vincenţiu de Paul, pr. **
Esd 9,5-9; Ps Tob 13,2.3-4a.4bcd.5.8; Lc 9,1-6

LECTURA I
Dumnezeu nu ne-a părăsit în sclavia noastră.
Citire din cartea lui Esdra 9,5-9
Eu, Esdra, în momentul ofrandei de seară, m-am sculat din umilirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu. 6 Şi am zis: „Dumnezeul meu, mi-e ruşine şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa către tine. Căci păcatele noastre s-au înmulţit până peste cap şi vinovăţiile s-au mărit până la ceruri. 7 Din zilele părinţilor noştri, noi suntem în mare vinovăţie; pentru păcatele noastre am fost daţi noi, regii noştri şi preoţii noştri în mâna regilor ţărilor, sabiei, captivităţii, prăzii şi ruşinii feţei, cum este astăzi. 8 Acum, pentru puţin timp a fost peste noi îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest şi să ne dea un ţăruş în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină alinare în sclavia noastră. 9 Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Persiei, dându-ne alinare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărâmăturile ei, şi ne-a dat un zid în Iuda şi în Ierusalim”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Tob 13,2.3-4a.4bcd.5.8 (R.: 2a)
R.: Binecuvântat este în veci Domnul Dumnezeul nostru!

2 Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu
şi binecuvântată să fie împărăţia lui!
Căci el pedepseşte şi tot el se îndură;
El coboară în locuinţa morţilor,
până în adâncul pământului,
şi tot el scoate din pierzarea cea mare!
Nimic nu scapă de mâna lui. R.

3 Daţi mărturie despre el, fii ai lui Israel,
înaintea neamurilor,
căci el v-a împrăştiat printre ele!
4a Acolo, el v-a făcut cunoscută măreţia sa. R.

4bcd Înălţaţi-l înaintea a toată făptura!
El este Domnul şi Dumnezeul nostru.
El este părintele nostru
şi el este Dumnezeu în toţi vecii. R.

5 El vă va pedepsi pentru nelegiuirile voastre
şi el se va îndura de voi toţi
dintre toate neamurile printre care sunteţi împrăştiaţi. R.

8 Eu dau mărturie despre el în ţara captivităţii mele
şi arăt puterea şi măreţia lui neamului de păcătoşi.
Întoarceţi-vă, păcătoşilor, şi înfăptuiţi dreptatea înaintea lui!
Cine ştie dacă nu va vrea să-şi arate îndurarea faţă de voi! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15
(Aleluia) S-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Aleluia)

EVANGHELIA
I-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,1-6
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece, Isus le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor şi puterea de a vindeca boli; 2 apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. 3 Şi le-a spus: „Să nu luaţi nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginţi şi nici să nu aveţi câte două tunici; 4 şi în orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi de acolo să plecaţi! 5 Dacă unii nu vă primesc, ieşind din cetatea aceea, scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!” 6 Plecând, străbăteau fiecare sat, predicând evanghelia şi vindecând pretutindeni.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei, Vincentiu de Paul | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Sfântul Laurențiu și strălucirea cerului în noaptea întunecată a sufletului

Posted by Paxlaur pe 10/08/2017

stele cazatoare noaptea sfantului LaurentiuÎntr-una din predicile sale, sfântul Augustin spune: „Astăzi, Biserica din Roma celebrează ziua triumfului lui Laurențiu, ziua în care el a respins lumea Celui Rău. A strivit-o atunci când se înverșuna cu ură împotriva lui și a disprețuit-o atunci când îl ademenea cu lingușirile sale. Și într-un caz, și în celălalt, el l-a învins pe Satana”. Iar victoria lui asupra răului, dragostea lui pentru cei săraci și pentru Cristos, strălucește până astăzi, chiar și în cea mai întuncată noapte a sufletului”.

Știm că în aceste zile oamenii privesc cu ardoare spre înălțimi în timpul nopții pentru a surprinde dârele luminoase cu care se brăzdează cerul. Oamenii de știință spun că ploaia de stele este un fenomen care se datorează dezintegrării în atmosfera Pământului a resturilor de materie provenite de la o cometă. Acestea intră în atmosferă cu o viteză de până la 220000 km/ora, producând o dâră de lumină în momentul dezintegrării. Însă vedem că tot aceasta este perioada în care „cerul” bogat al Bisericii este brăzdat de sfinți. Zi de zi, oameni deosebiți ne îndeamnă să le privim exemplul și să le imităm credința, făcând lumină în viața fraților noștri.

Ridicându-ne ochii spre cer, să nu căutăm doar stelele căzătoare, ci să vedem și strălucirea sfinților. Să privim la cei care și-au dat viața pentru Cristos, la cei care au îndrăznit, plini de credință, „să își urască viața în lumea aceasta ca să o păstreze pentru viața veșnică” (cf. In 12,25).

Sfântul Laurențiu spunea: „Noaptea mea nu cunoaște întuneric, ci toate sunt scăldate în lumină”. Risipirea întunericului și liniștirea inimii este rodul unei vieți în care locuiește Dumnezeu, al unei vieți care a știut să fie asemenea bobului de grâu: a murit ca să aducă rod mult (cf. In 12,24).

În acest diacon martir s-a împlinit cuvântul Scripturii: „A împărţit, a dat săracilor; dreptatea lui rămâne în veci” (2Cor 9,9; Ps 112,9). Asemenea lui Cristos, s-a făcut sărac. A murit sărac. Și-a dat viața pentru cei săraci. Sfântul Laurențiu a înțeles și a împlinit cuvântul apostolului Ioan: după cum Cristos și-a dat viața pentru noi, tot așa, și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați (cf. 1In 3,16).

Ce cuvânt al Scripturii se împlinește în viața noastră? Noi cum îl imităm pe Cristos? Ce facem pentru Cristos, pentru Biserică, pentru frații noștri? Care este ultimul act de credință pe care l-am făcut, dincolo de cuvintele mărețe pe care le rostim cu ușurință? În mod concret, la ce aș fi dispus să renunț pentru Cristos? Ba mai mult: pentru că viața de credință nu înseamnă doar renunțare, ci înseamnă devenire, transformare zilnică prin renunțare, ce anume sunt dispus să devin pentru Cristos?

Cristos este pentru fiecare om o provocare de a se transforma, de a deveni „dâră de lumină”.


„La aceasta am fost chemați:
Cristos a suferit pentru noi
lăsându-ne exemplu
ca să mergem pe urmele lui” (cf. 1Pt 2,21).


10 august 2017 

Joi din săptămâna a 18-a de peste an
SF. LAURENŢIU, diacon m.
2Cor 9,6-10; Ps 111; In 12,24-26

LECTURA I
Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 9,6-10
Fraţilor, eu vă spun aceasta: cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie, dar cine seamănă cu generozitate va şi secera cu generozitate. 7 Să dea fiecare aşa cum a hotărât în inima sa: nu cu amărăciune sau cu silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie! 8 Iar Dumnezeu poate să prisosească în voi orice fel de har, aşa încât, având totdeauna şi pretutindeni tot ce vă trebuie, să prisosiţi în orice faptă bună, 9 după cum este scris: „A împărţit, a dat săracilor; dreptatea lui rămâne în veci”. 10 Cel care dă sămânţă semănătorului şi pâine ca hrană vă va dărui şi va prisosi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.5-6.7-8.9 (R.: 5a)
R.: Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile sale.
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit pe vecie. R.

7 El nu se teme de zvonurile rele,
inima lui e gata şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este neclintită, nu are nicio teamă,
până când îi va vedea împrăştiaţi pe asupritorii săi. R.

9 El este darnic faţă de cei sărmani,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna,
iar fruntea lui se înalţă cu cinste. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) „Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. 25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. 26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul Laurenţiu | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Putregaiul din sufletul celor care „devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung”

Posted by Paxlaur pe 10/06/2017

Pastele la tine_tu„Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute şi să dai mărturie cu cinste” (Tob 12,7). Cu adevărat fiecare om are „taine” pe care trebuie să le împărtășească doar lui Dumnezeu și părintelui spiritual. Însă faptele lui Dumnezeu, ceea ce el a făcut și face în viața noasră, trebuie mărturisite cu mult curaj. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru și Evanghelia sa trebuie predicate: „Faceţi cunoscute cuvintele lui Dumnezeu tuturor oamenilor cu cinste! Nu încetaţi să daţi mărturie despre el” (Tob 12,6). Să ne amitim astăzi și îndemnul sfântului Paul: „Vestește cuvântul, insistă la timp potrivit și la timp nepotrivit, dojenește, amenință, îndeamnă, cu toată răbdarea și învățătura” (2Tim 4,2).

Fiecare om are motive pentru a-l binecuvânta pe Dumnezeu, pentru a da mărturie „în faţa tuturor celor vii despre lucrurile bune pe care Domnul le-a făcut cu noi” (cf. Tob 12,6)! Totodată, trebuie să trăim acest sfârșit de săptămănă convinși fiind că „făcând binele răul nu va da peste noi”, iar rugăciunea noastră trebuie însoțită cu pomana, acea faptă plină de milostivire care „ne scapă de la moarte și ne curăță orice păcat”, acel gest minunat prin care omul este „umplut de viață” (cf. Tob 12,8-9).

Să ne ridicăm privirea și să admirăm văduva despre care ne amintește Isus în sfânta Evanghelie. Suferințele văduviei ei, sunt uneori și suferințele noastre. Ne regăsim în singurătatea și lipsurile ei: sărăcia ei este și sărăcia noastră. Însă este generozitatea ei și generozitatea noastră? Putem spune noi că avem aceeași încredere în Providența divină? Putem spune că și noi suntem dispuși să dăm totul pentru Dumnezeu și pentru aproapele, așa cum ea „a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei” (Mc 12,44)?

Pe cât de măreața este generozitatea, pe atât de ticăloasă este ipocrizia! Frumusețea sufletului generos este contrastantă cu putregaiul din sufletul celor care „devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung”. Să nu ne amăgim: cei care săvârșesc păcate și nedreptatea „sunt dușmanii propriului suflet”! Cei care își bat joc de cei săraci, cei care neglijează văduva și orfanul sau profită de pe urmele lor, au sufletele pline de mizerie și vor „primi o condamnare mai aspră” (cf. Mc 12,40; Tob 12,10).

Felul nostru de a-i trata pe cei săraci – și zilnic întâlnim cel puțin un om mai sărac decât noi! – nu vorbește doar despre generozitatea noastră, ci și despre modul nostru de a ne încrede în Providența divină și de a spera viața veșnică. Genereozitatea este tocmai felul nostru de a-l mărturisi pe Dumnezeu, de a spuns tuturor: eu cred în Dumnezeu, eu aștept plin de speranță învierea morților și viața veșnică.


„Religiozitatea curată și fără pată
înaintea lui Dumnezeu și a Tatălui este aceasta:
a-i vizita pe orfani și pe văduve în necazurile lor
și a se păstra nepătați de lume” (Iac 1,27).


10 iunie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 9-a de peste an
Ff. Ioan Dominici, călug; Diana, fc.
Tob 12,1.5-15.20; Ps Tob 13.2.6.7.8; Mc 12,38-44

LECTURA I
A sosit deja timpul să mă întorc la cel care m-a trimis. Voi însă preamăriţi-l pe Dumnezeu.
Citire din cartea lui Tobia 12,1.5-15.20
În zilele acelea, când s-a terminat nunta, Tobit l-a chemat pe Tobia, fiul său, şi i-a zis: „Copile, vezi să dai plata omului care a mers cu tine şi pune ceva în plus la plată!” 5 L-a chemat şi i-a zis: „Ia jumătate din toate bunurile cu care ai venit ca plată pentru tine şi mergi sănătos!” 6 Atunci el i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: „Binecuvântaţi-l pe Dumnezeu şi daţi mărturie în faţa tuturor celor vii pentru lucrurile bune pe care le-a făcut cu voi! Lăudaţi-l şi cântaţi numele lui! Faceţi cunoscute cuvintele lui Dumnezeu tuturor oamenilor cu cinste! Nu încetaţi să daţi mărturie despre el! 7 Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute şi să dai mărturie cu cinste! Faceţi binele şi răul nu va da peste voi! 8 Este bună rugăciunea făcută în adevăr şi pomana cu dreptate: este mai bună decât bogăţia cu nedreptate. Mai bine să faci pomană decât să aduni aur. 9 Pomana te scapă de la moarte şi ea curăţă orice păcat. Cei care fac pomană vor fi umpluţi de viaţă. 10 Cei care săvârşesc păcat şi nedreptate sunt duşmanii propriului suflet. 11 Vă voi arăta tot adevărul şi nu voi ascunde nimic de la voi; v-am arătat deja şi v-am spus: «Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu, să le faci cunoscute, preamărindu-l”. 12 Acum, când vă rugaţi, tu şi Sara, eu prezentam memorialul rugăciunii voastre înaintea gloriei Domnului. Iar când tu îi îngropai pe cei morţi, la fel. 13 Când nu ai ezitat să te scoli şi să părăseşti prânzul, să mergi şi să-l iei pe cel mort, eu eram trimis la tine să te încerc. 14 La fel m-a trimis Dumnezeu ca să vă vindec, pe tine şi pe Sara, nora ta. 15 Eu sunt Rafael, unul dintre cei şapte îngeri care stau şi umblă înaintea gloriei Domnului. 20 Acum, binecuvântaţi-l pe Domnul pe pământ şi daţi mărturie lui Dumnezeu! Iată, eu urc la cel care m-a trimis! Puneţi în scris toate câte vi s-au întâmplat!” Apoi a plecat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Tob 13,2.6.7.8 (R.: 2a)
R.: Binecuvântat este în vecie Domnul dreptăţii!

2 „Binecuvântat este în veci Dumnezeu cel viu
şi binecuvântată să fie împărăţia lui!
Căci el pedepseşte şi tot el se îndură;
El coboară în locuinţa morţilor, până în adâncul pământului,
şi tot el scoate din pierzarea cea mare!
Nimic nu scapă de mâna lui. R.

6 Când vă veţi întoarce la el
din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru
ca să înfăptuiţi adevărul înaintea lui,
atunci se va întoarce spre voi
şi nu-şi va mai ascunde faţa dinaintea voastră. R.

7 Acum priviţi toate câte a făcut cu voi
şi daţi mărturie despre el cu glas puternic!
Binecuvântaţi-l pe Domnul dreptăţii
şi înălţaţi-l pe regele veacurilor! R.

8 Eu dau mărturie despre el în ţara captivităţii mele
şi arăt puterea şi măreţia lui neamului de păcătoşi.
Întoarceţi-vă, păcătoşilor,
şi înfăptuiţi dreptatea înaintea lui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) „Fericiţi cei săraci în duh, spune Domnul, pentru că a lor este împărăţia cerului!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,38-44
În acel timp, Isus, în învăţătura lui mai spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe, 39 să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe! 40 Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”. 41 Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici, câţiva bani. 43 Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, 44 pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: