Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘saraci’

Sfântul Laurențiu și strălucirea cerului în noaptea întunecată a sufletului

Posted by Paxlaur pe 10/08/2017

stele cazatoare noaptea sfantului LaurentiuÎntr-una din predicile sale, sfântul Augustin spune: „Astăzi, Biserica din Roma celebrează ziua triumfului lui Laurențiu, ziua în care el a respins lumea Celui Rău. A strivit-o atunci când se înverșuna cu ură împotriva lui și a disprețuit-o atunci când îl ademenea cu lingușirile sale. Și într-un caz, și în celălalt, el l-a învins pe Satana”. Iar victoria lui asupra răului, dragostea lui pentru cei săraci și pentru Cristos, strălucește până astăzi, chiar și în cea mai întuncată noapte a sufletului”.

Știm că în aceste zile oamenii privesc cu ardoare spre înălțimi în timpul nopții pentru a surprinde dârele luminoase cu care se brăzdează cerul. Oamenii de știință spun că ploaia de stele este un fenomen care se datorează dezintegrării în atmosfera Pământului a resturilor de materie provenite de la o cometă. Acestea intră în atmosferă cu o viteză de până la 220000 km/ora, producând o dâră de lumină în momentul dezintegrării. Însă vedem că tot aceasta este perioada în care „cerul” bogat al Bisericii este brăzdat de sfinți. Zi de zi, oameni deosebiți ne îndeamnă să le privim exemplul și să le imităm credința, făcând lumină în viața fraților noștri.

Ridicându-ne ochii spre cer, să nu căutăm doar stelele căzătoare, ci să vedem și strălucirea sfinților. Să privim la cei care și-au dat viața pentru Cristos, la cei care au îndrăznit, plini de credință, „să își urască viața în lumea aceasta ca să o păstreze pentru viața veșnică” (cf. In 12,25).

Sfântul Laurențiu spunea: „Noaptea mea nu cunoaște întuneric, ci toate sunt scăldate în lumină”. Risipirea întunericului și liniștirea inimii este rodul unei vieți în care locuiește Dumnezeu, al unei vieți care a știut să fie asemenea bobului de grâu: a murit ca să aducă rod mult (cf. In 12,24).

În acest diacon martir s-a împlinit cuvântul Scripturii: „A împărţit, a dat săracilor; dreptatea lui rămâne în veci” (2Cor 9,9; Ps 112,9). Asemenea lui Cristos, s-a făcut sărac. A murit sărac. Și-a dat viața pentru cei săraci. Sfântul Laurențiu a înțeles și a împlinit cuvântul apostolului Ioan: după cum Cristos și-a dat viața pentru noi, tot așa, și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați (cf. 1In 3,16).

Ce cuvânt al Scripturii se împlinește în viața noastră? Noi cum îl imităm pe Cristos? Ce facem pentru Cristos, pentru Biserică, pentru frații noștri? Care este ultimul act de credință pe care l-am făcut, dincolo de cuvintele mărețe pe care le rostim cu ușurință? În mod concret, la ce aș fi dispus să renunț pentru Cristos? Ba mai mult: pentru că viața de credință nu înseamnă doar renunțare, ci înseamnă devenire, transformare zilnică prin renunțare, ce anume sunt dispus să devin pentru Cristos?

Cristos este pentru fiecare om o provocare de a se transforma, de a deveni „dâră de lumină”.


„La aceasta am fost chemați:
Cristos a suferit pentru noi
lăsându-ne exemplu
ca să mergem pe urmele lui” (cf. 1Pt 2,21).


10 august 2017 

Joi din săptămâna a 18-a de peste an
SF. LAURENŢIU, diacon m.
2Cor 9,6-10; Ps 111; In 12,24-26

LECTURA I
Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 9,6-10
Fraţilor, eu vă spun aceasta: cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie, dar cine seamănă cu generozitate va şi secera cu generozitate. 7 Să dea fiecare aşa cum a hotărât în inima sa: nu cu amărăciune sau cu silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie! 8 Iar Dumnezeu poate să prisosească în voi orice fel de har, aşa încât, având totdeauna şi pretutindeni tot ce vă trebuie, să prisosiţi în orice faptă bună, 9 după cum este scris: „A împărţit, a dat săracilor; dreptatea lui rămâne în veci”. 10 Cel care dă sămânţă semănătorului şi pâine ca hrană vă va dărui şi va prisosi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.5-6.7-8.9 (R.: 5a)
R.: Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile sale.
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit pe vecie. R.

7 El nu se teme de zvonurile rele,
inima lui e gata şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este neclintită, nu are nicio teamă,
până când îi va vedea împrăştiaţi pe asupritorii săi. R.

9 El este darnic faţă de cei sărmani,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna,
iar fruntea lui se înalţă cu cinste. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) „Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. 25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. 26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul Laurenţiu | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Putregaiul din sufletul celor care „devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung”

Posted by Paxlaur pe 10/06/2017

Pastele la tine_tu„Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute şi să dai mărturie cu cinste” (Tob 12,7). Cu adevărat fiecare om are „taine” pe care trebuie să le împărtășească doar lui Dumnezeu și părintelui spiritual. Însă faptele lui Dumnezeu, ceea ce el a făcut și face în viața noasră, trebuie mărturisite cu mult curaj. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru și Evanghelia sa trebuie predicate: „Faceţi cunoscute cuvintele lui Dumnezeu tuturor oamenilor cu cinste! Nu încetaţi să daţi mărturie despre el” (Tob 12,6). Să ne amitim astăzi și îndemnul sfântului Paul: „Vestește cuvântul, insistă la timp potrivit și la timp nepotrivit, dojenește, amenință, îndeamnă, cu toată răbdarea și învățătura” (2Tim 4,2).

Fiecare om are motive pentru a-l binecuvânta pe Dumnezeu, pentru a da mărturie „în faţa tuturor celor vii despre lucrurile bune pe care Domnul le-a făcut cu noi” (cf. Tob 12,6)! Totodată, trebuie să trăim acest sfârșit de săptămănă convinși fiind că „făcând binele răul nu va da peste noi”, iar rugăciunea noastră trebuie însoțită cu pomana, acea faptă plină de milostivire care „ne scapă de la moarte și ne curăță orice păcat”, acel gest minunat prin care omul este „umplut de viață” (cf. Tob 12,8-9).

Să ne ridicăm privirea și să admirăm văduva despre care ne amintește Isus în sfânta Evanghelie. Suferințele văduviei ei, sunt uneori și suferințele noastre. Ne regăsim în singurătatea și lipsurile ei: sărăcia ei este și sărăcia noastră. Însă este generozitatea ei și generozitatea noastră? Putem spune noi că avem aceeași încredere în Providența divină? Putem spune că și noi suntem dispuși să dăm totul pentru Dumnezeu și pentru aproapele, așa cum ea „a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei” (Mc 12,44)?

Pe cât de măreața este generozitatea, pe atât de ticăloasă este ipocrizia! Frumusețea sufletului generos este contrastantă cu putregaiul din sufletul celor care „devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung”. Să nu ne amăgim: cei care săvârșesc păcate și nedreptatea „sunt dușmanii propriului suflet”! Cei care își bat joc de cei săraci, cei care neglijează văduva și orfanul sau profită de pe urmele lor, au sufletele pline de mizerie și vor „primi o condamnare mai aspră” (cf. Mc 12,40; Tob 12,10).

Felul nostru de a-i trata pe cei săraci – și zilnic întâlnim cel puțin un om mai sărac decât noi! – nu vorbește doar despre generozitatea noastră, ci și despre modul nostru de a ne încrede în Providența divină și de a spera viața veșnică. Genereozitatea este tocmai felul nostru de a-l mărturisi pe Dumnezeu, de a spuns tuturor: eu cred în Dumnezeu, eu aștept plin de speranță învierea morților și viața veșnică.


„Religiozitatea curată și fără pată
înaintea lui Dumnezeu și a Tatălui este aceasta:
a-i vizita pe orfani și pe văduve în necazurile lor
și a se păstra nepătați de lume” (Iac 1,27).


10 iunie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 9-a de peste an
Ff. Ioan Dominici, călug; Diana, fc.
Tob 12,1.5-15.20; Ps Tob 13.2.6.7.8; Mc 12,38-44

LECTURA I
A sosit deja timpul să mă întorc la cel care m-a trimis. Voi însă preamăriţi-l pe Dumnezeu.
Citire din cartea lui Tobia 12,1.5-15.20
În zilele acelea, când s-a terminat nunta, Tobit l-a chemat pe Tobia, fiul său, şi i-a zis: „Copile, vezi să dai plata omului care a mers cu tine şi pune ceva în plus la plată!” 5 L-a chemat şi i-a zis: „Ia jumătate din toate bunurile cu care ai venit ca plată pentru tine şi mergi sănătos!” 6 Atunci el i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: „Binecuvântaţi-l pe Dumnezeu şi daţi mărturie în faţa tuturor celor vii pentru lucrurile bune pe care le-a făcut cu voi! Lăudaţi-l şi cântaţi numele lui! Faceţi cunoscute cuvintele lui Dumnezeu tuturor oamenilor cu cinste! Nu încetaţi să daţi mărturie despre el! 7 Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute şi să dai mărturie cu cinste! Faceţi binele şi răul nu va da peste voi! 8 Este bună rugăciunea făcută în adevăr şi pomana cu dreptate: este mai bună decât bogăţia cu nedreptate. Mai bine să faci pomană decât să aduni aur. 9 Pomana te scapă de la moarte şi ea curăţă orice păcat. Cei care fac pomană vor fi umpluţi de viaţă. 10 Cei care săvârşesc păcat şi nedreptate sunt duşmanii propriului suflet. 11 Vă voi arăta tot adevărul şi nu voi ascunde nimic de la voi; v-am arătat deja şi v-am spus: «Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu, să le faci cunoscute, preamărindu-l”. 12 Acum, când vă rugaţi, tu şi Sara, eu prezentam memorialul rugăciunii voastre înaintea gloriei Domnului. Iar când tu îi îngropai pe cei morţi, la fel. 13 Când nu ai ezitat să te scoli şi să părăseşti prânzul, să mergi şi să-l iei pe cel mort, eu eram trimis la tine să te încerc. 14 La fel m-a trimis Dumnezeu ca să vă vindec, pe tine şi pe Sara, nora ta. 15 Eu sunt Rafael, unul dintre cei şapte îngeri care stau şi umblă înaintea gloriei Domnului. 20 Acum, binecuvântaţi-l pe Domnul pe pământ şi daţi mărturie lui Dumnezeu! Iată, eu urc la cel care m-a trimis! Puneţi în scris toate câte vi s-au întâmplat!” Apoi a plecat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Tob 13,2.6.7.8 (R.: 2a)
R.: Binecuvântat este în vecie Domnul dreptăţii!

2 „Binecuvântat este în veci Dumnezeu cel viu
şi binecuvântată să fie împărăţia lui!
Căci el pedepseşte şi tot el se îndură;
El coboară în locuinţa morţilor, până în adâncul pământului,
şi tot el scoate din pierzarea cea mare!
Nimic nu scapă de mâna lui. R.

6 Când vă veţi întoarce la el
din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru
ca să înfăptuiţi adevărul înaintea lui,
atunci se va întoarce spre voi
şi nu-şi va mai ascunde faţa dinaintea voastră. R.

7 Acum priviţi toate câte a făcut cu voi
şi daţi mărturie despre el cu glas puternic!
Binecuvântaţi-l pe Domnul dreptăţii
şi înălţaţi-l pe regele veacurilor! R.

8 Eu dau mărturie despre el în ţara captivităţii mele
şi arăt puterea şi măreţia lui neamului de păcătoşi.
Întoarceţi-vă, păcătoşilor,
şi înfăptuiţi dreptatea înaintea lui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) „Fericiţi cei săraci în duh, spune Domnul, pentru că a lor este împărăţia cerului!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,38-44
În acel timp, Isus, în învăţătura lui mai spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe, 39 să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe! 40 Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”. 41 Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici, câţiva bani. 43 Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, 44 pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | 1 Comment »

Doamne, susține-mă cu privirea săracilor tăi

Posted by Paxlaur pe 16/05/2017

Fericitul Vladimir Ghika„Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu” (In 12,26). Sfinții sunt cei care l-au slujit pe Cristos, l-au urmat și acum se bucură de vederea Domnului. Ei și-au „pierdut” viața slujidu-i pe cei mici, au devenit sprijin pentru aproapele, iar acum simt pe deplin prezența Domnului.

Viața fericitului Vladimir Ghika a fost o celebrare continuă în sprijinul celor săraci și bolnavi prin „liturgia aproapelui”: „Dublă și misterioasă liturgie: săracul îl vede pe Cristos venind la el sub speciile celui care îl ajută și binefăcătorul vede apărând în cel sărac pe Cristos suferind, asupra căruia el se apleacă… E vorba despre o unică liturgie: Cristos Mântuitorul vine spre Cristos suferindul și amândoi se integrează în Cristos Înviatul, glorios și binecuvântător. În acest mod, liturgia euharistică, deja celebrată pe altar, se prelungește în vizita la săraci: nu este vorba de altceva, decât despre a dilata Liturghia în timpul zilei și în lumea întreagă, ca valuri concentrice care se propagă porinind de la Împărtășania euharistică de dimineață”.

Aceste cuvinte reflectă viața omului – prinț, preot și martir – care a înțeles că „nimic nu-l face pe Dumnezeu așa de apropiat ca aproapele”. Vlardimir Ghika s-a născut de Crăciun în anul 1873, în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. A studiat literatură, drept, medicină, istorie, filosofie și teologie. În 1902 intră oficial în Biserica Catolică, făcând profesiunea de credinţă în camera în care a locuit sfântul Dominic, la mănăstirea „Sfânta Sabina” din Roma. În 1923 a fost hirotonit preot la Paris.

Fericitul Vladimir și-a pus bogăția în slujba sărăciei, dedicându-și viața slujirii săracilor, bolnavilor și unității Bisericii. Le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul şi cu ele a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci. A creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca şi în primul război mondial.

Când era chemat să îngrijească pe cineva, pornea rugându-se: „Doamne, merg să vizitez pe unul dintre aceia pe care tu i-ai numit alții tu însuți… Doamne, susține-mă cu privirea săracilor tăi”.

A continuat să celebreze „liturgia aproapelui” și în timpul regimului comunist, slujind cu aceeași pasiune bolnavii și săracii. Pentru că a susţinut comuniunea Bisericii Catolice din România cu Roma, a fost arestat în 1952, la vârsta de aproape 80 de ani. După ce i-a mângâiat pe cei din închisoare cu gingășia unui bunic iubitor de oameni, la 16 mai 1954 a murit abandonat în infirmeria închisorii. El însuși spusese: „Moartea trebuie să fie actul suprem al vieții noastre, dar se poate întâmpla ca Dumnezeu să fie singurul care îl cunoaște” (cf. http://www.vladimir-ghika.ro).


„Nimic nu-l face pe Dumnezeu așa de apropiat ca aproapele”.


16 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 5-a a Paştelui
Fer. Vladimir Ghika, pr. m. **
Ier 61,1-3a ; Ps 95(96); Rom 8,31b-39; In 12,24-26

LECTURA I
Nici moartea, nici viaţa nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,31b-39
Fraţilor, 31b dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine se va ridica împotriva noastră? 32 El nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum ar putea atunci să nu ne dăruiască toate împreună cu el? 33 Cine va aduce învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte! 34 Cine va rosti sentinţa de condamnare? Cristos Isus a murit, ba mai mult, el a înviat, şade de-a dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine, aşadar, ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia? 36 Aşa cum spune Scriptura: Pentru tine suntem omorâţi în fiecare zi, suntem trataţi ca nişte oi duse la înjunghiat. 37 Nu, căci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit pe noi. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, 39 nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 115,10-11.12-13.16-17
R.: Preţioasă este în ochii Domnului moartea sfinţilor săi.

10 Eu mi-am păstrat credinţa
chiar şi atunci când spuneam: „Sunt prea nefericit”.
11 Am spus în tulburarea mea:
„Toţi oamenii sunt mincinoşi!” R.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului,
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale.
Tu ai sfărâmat lanţurile mele.
17 Ţie îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ap 2,10
(Aleluia) Fii credincios până la moarte şi vei primi coroana vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă bobul de grâu căzut în pământ moare, aduce mult rod.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 24 „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare aduce mult rod. 25 Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: