Arhivă etichetă pentru ‘saracie’

Mersul la școală: de la lux spre miracol (un ghiozdan și o pâine)

Când am spus unei doamne că vreau să ajut măcar un copil să nu abandoneze școala, mi-a spus: „Părinte, din păcate, mersul la școală este un lux. Iar să ieși de acolo educat e un miracol”… Cât de triste, apăsătoare și îngrijorătoare sunt aceste cuvinte pentru viitorul omenirii.

Chiar dacă pare ceva normal să fii înscris la o școală, în realitate milioane de copii nu au această posibilitate din cauza sărăciei, războiului, neglijenței celor „mari” etc. Fericit școlarul, liceanul, studentul! Nu toți au această șansă. În lume trăiesc milioane de oameni care nu știu să citească, oameni care nu au avut colegi de bancă sau prieteni din clasă, oameni care nu s-au bucurat de doamna sau domnul învățător, diriginte, profesor… Puțini sunt cei care au experiența „domnului Trandafir”.

Așadar, dacă te numeri printre cei care merg regulat la școală, liceu, facultate, îmbrăcat curat, cu rechizitele necesare, cu „pachețel” și fără să fii nevoit să străbați distanțe kilometrice pe jos, ești binecuvântat. După cum binecuvântat este și cel care are vocația de educator, învățător, profesor: nu doar că are un loc de muncă decent și plin de responsabilitate, dar are menirea (posibilitatea/obligația) de a fi o binecuvântare pentru cei încredințați lui. Fericit omul – elev sau profesor! – care nu merge degeaba la școală!

Pe de altă parte, ce tristă este gâlceava oamenilor „mari” despre manuale, despre educația sexuală, despre ora de religie, despre programa pentru bacalaureat etc., fără să mimeze cel mai mic interes pentru copiii care nu reușesc nici în acest an să înceapă școala sau pentru copiii care abandonează școala. Ce eșec să faci manuale și pliante și programe sofisticate și multe altele pentru copii pe care ai uitat să-i înveți mai întâi să citească și să socotească, să spună „bună ziua”, „mulțumesc”, „te rog frumos”, „pardon” etc. Ce apăsător e sistemul care vinde cărți orbilor și muzică surzilor!

Felicitări și mult succes celor care și anul acesta vor merge la școală. Felicitări părinților care își susțin copiii și fac eforturi pentru a evita abandonul școlar. Felicitări profesorilor care nu se descurajează în fața greutăților și devin o binecuvântare pentru cei încredințați lor. Și în mod special, felicitări celor care ajută copiii săraci, marginalizați, exploatați, defavorizați, să meargă la școală! Educația este oglinda viitorului, este garanția unui viitor mai bun: cum (ne) educăm, așa vom trăi!

Mulțumind celor care au participat la campania „Oferă un LEMN unui copil sărac (Detalii AIC I )”, vă invit să susțineți în continuare copiii care își doresc să meargă la școală dar nu au mâncare, haine, rechizite.

Începutul școlii, primul clopoțel,
în general, e motiv de mare bucurie pentru copii.
Însă pentru unii
e doar ocazie de tristețe, rușine, foame etc.
din cauza lipsurilor.

Printr-un simplu gest, dăruind o carte, o pâine, un ghiozdan, unii pot șterge lacrimi și, mai ales, pot ajuta un copil să înceapă sau să nu abandoneze școala.

Peste ani țara noastră – ba chiar putem spune lumea, dacă ne mai rabdă Domnul! – va fi condusă de cei care acum merg sau nu merg la școală! Și asta depinde și de noi!

Scoala de la lux la miracol un ghiozdan si o paine_Paxlaur

Un ghiozdan și o pâine

Cei care doresc să susțină campania Paxlaur „Un ghiozdan și o pâine” la început de an școlar, o pot face aici: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu; PayPal: paxlaur@yahoo.com. Vă mulțumesc!

€7.00

Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur (Detalii AICI: https://paxlaur.com/doneaza-sustine-proiectele-paxlaur/):

PayPal: paxlaur@yahoo.com;

RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu

RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.
SAU DĂRUIND DIRECT COPIILOR DIN JURUL DVS. MEREU ESTE CINEVA LÂNGĂ NOI CARE ARE NEVOIE DE AJUTOR.

Vă mulțumesc!

acum 3 săptămâni 2 2

Care-i faza cu lemnele?

Acesta este semnul prezenței lui Dumnezeu:
vorbă puțină, tămăduire deplină (cf. Mc 10,46-52)!

Proiectul Paxlaur „Ofer(ă) un lemn unui copil”, așa cum bine au remarcat unii, nu este atât despre strângerea de fonduri, despre bani, ci este mai ales despre conștientizarea unor realități. Mai exact două:

există multă suferință în jurul nostru. Nu, nu la televizor, ci în jurul nostru. Aproape de noi. Doar că noi trecem zi de zi atât de grăbiți prin viața – prin viața noastră, dar și prin viața celorlalți – încât ratăm esențialul, acel esențial despre care ni s-a spus atât de bine că nu este vizibil ochilor, ci doar inimii.
fiecare poate să facă un bine unei persoane, să-i producă o bucurie. Și asta nu doar dăruind din ceea ce are, ci mai ales prin ceea ce este și acolo unde este. Fiecare prin prezența sa, prin munca sa, prin iubirea sa, devine un dar pentru celălalt.

Să dai bani e ușor. Să-ți deschizi inima și ochii e mult mai greu. Să te așezi lângă cel sărac și să fii parte din viața lui și el din viața ta, e și mai greu.

Așadar, cam asta e treaba cu lemnele și cu alte proiecte Paxlaur. Clar, din ceea ce am și din ceea ce sunt și din ceea ce am primit, ofer cu drag. Și mulțumesc din inimă tututor pentru marea și nemeritata generozitate dovedită! Dar mai ales, mult mai mult decât să strâng fonduri, vreau trezesc inimi și conștiințe, să deschid ochii – mai întâi pe ai mei!!! – la suferința și la lipsurile din jur și la cât de ușor putem ajuta, putem face bine, fiecare acolo unde este.

Oare chiar nu avem nici un vecin în lipsuri? Poate că e timpul să-l vedem și să devenim parte din viața lui…

Exact ca în evanghelia de azi (Marcu 10,46-52): Isus l-a văzut și l-a chemat și l-a ajutat, l-a vindecat!

Acesta este semnul prezenței lui Dumnezeu:
vorbă puțină, tămăduire deplină!

Dumnezeu este prezent în fiecare om suferind, în fiecare sărac, în fiecare copil. În fiecare!

Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și hrană – pentru copiii săraci… Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind AICI
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

Susține proiectele Paxlaur prin:

PayPal: paxlaur@yahoo.com;

RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu

RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

€7.00

Despre acest proiect puteți citi aici:

Eu chiar am strâns lemne. De fapt, mai mult am căutat decât am strâns. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/16/eu-chiar-am-strans-lemne-de-fapt-mai-mult-am-cautat-decat-am-strans/

Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/
Sărăcia nu este o materie școlară… Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/10/saracia-nu-este-o-materie-scolara/
MULȚUMESC! Sunteți o mângâiere… Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/17/multumesc-sunteti-o-mangaiere/

27/05/2021 0 3

Vestea cea bună și camioanele

Dacă nu ar exista VESTEA CEA BUNĂ…

Cu ceva timp în urmă mi-a atras atenţia un film scurt care circula pe internet. Un om curăţa porumb într-o găleată, iar în spatele lui zeci de copii slăbiţi de lipsuri aşteptau să primească puţin, două-trei linguri de grăunţe cu care să-şi potolească foamea. Deşi erau flămânzi, chipul lor era senin. Imediat după, în acelaşi film, apare un alt cadru: se vedeau zeci de camioane de la crucea roşie, încărcate cu ajutoare, care străbăteau deşertul şi mergeau spre cei înfometaţi. Aceste ajutoare erau primite mereu cu urale. Apoi apare şi un al treilea cadru: o mulţime de oameni – copii, tineri, bătrâni – cu foamea şi lipsurile întipărite pe trupul lor, stăteau adunaţi în jurul unui preot care proclama din Evanghelie pasajul următor: „Isus a început să citească: Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună, să proclam celor închişi eliberarea, celor orbi vederea, să redau libertatea celor asupriţi, să vestesc un an de îndurare al domnului”… (Lc 4,18).
La sfârşitul filmului, un jurnalist se întreba ironic: „De ce au nevoie într-adevăr aceşti oameni înfometaţi: de camioane cu mâncare care merg spre ei şi-i ajută sau de un preot care să le citească Evanghelia?”…

M-a indignat întrebarea şi voiam să-mi răspund în primul rând mie. Şi m-am uitat din nou la film. Şi am văzut că imensă era bucuria pentru camioanele care soseau; dar neclintiţi şi senini, cu un chip strălucitor stăteau la Evanghelia pe care o ascultau. Mi-am răspuns: dacă nu ar fi cineva să le citească Evanghelia nu ar avea speranţa necesară şi forţa să reziste şi să aştepte acele camioane care vin rar. Dacă nu ar fi Evanghelia ar muri deznădăjduiţi. Plus că deseori Evanghelia este cea care pune în mişcare sute de camioane de la creştini generoşi.

Da, ei cred Evanghelia: cred că cei săraci au în Cristos un sprijin, pe unul de-al lor. Şi astfel rezistă. Ei cred! Dar noi? Ce reprezintă Evanghelia pentru noi şi cât o luăm în serios?… M-a fascinat chipul lor când ascultau… Greu găseşti asemenea strălucire pe chipul unor oameni, tineri sau bătrâni! Dacă nu ar fi fost Evanghelia, ei ar muri deznădăjduiţi, fără speranţă… Dacă nu ar fi fost vestea cea bună, nu ar fi rezistat… Iar astăzi e rândul nostru să fim o veste bună pentru cei săraci.

Poate că nu putem „repara” tot răul făcut copiilor, poate că nu putem tămădui toată suferința lor, poate că nu putem acoperi toată neglijența, dar putem reda zâmbetul și demnitatea multor copii, putem alunga singurătatea din multe inimi, putem preveni multă tristețe și suferință din viața celor mici.