Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘saracie’

Avortul, „cultura morții” și pacea

Posted by Paxlaur pe 20/08/2017

Gradina Maslinilor_paceLegătura dintre tema avortului şi cea a păcii, propusă încontinuu de ea, arată cât de mult în gândirea Terezei de Calcutta problema vieţii care se naşte era centrală. Pacea nu este o valoare oarecare: este aspiraţia maximă a individului şi a societăţii umane în ansamblul său. Declaraţia universală a drepturilor omului indică fundamentul ei în recunoaşterea demnităţii fiecărei fiinţe umane. Sfânta săracilor a recunoscut această demnitate cu faptele, mergând s-o caute şi manifestând-o acolo unde ea este mai puţin vizibilă, printre cei refuzaţi, cei respinşi, cei marginalizaţi, cei inutili, cei săraci, a căror viaţă lipsită de orice calitate este scoasă din societate şi izolată în periferiile cele mai extreme. Ei bine, Maica Tereza definea pruncul încă nenăscut drept „cel mai sărac dintre săraci”, adică acela care se află în periferia cea mai extremă a periferiilor din lume.

Într-o scrisoare trimisă la Mişcarea Italiană pentru Viaţă în 1992 ea a scris: „Cel care este încă nenăscut este cel mai slab, cel mai mic şi cel mai lipsit din rasa umană şi însăşi viaţa sa depinde de mamă – depinde de mine şi de tine – pentru o viaţă autentică. Dacă pruncul încă nenăscut ar trebui să moară prin voinţa deliberată a mamei, care este aceea care trebuie să ocrotească şi să hrănească acea viaţă, cine mai trebuie ocrotit? Acesta este motivul pentru care eu numesc pruncii încă nenăscuţi cei mai săraci dintre săraci. Dacă o mamă poate să-şi ucidă pe însuşi fiul său în sânul ei, să distrugă carnea din carnea sa, viaţă din viaţa sa şi rod al iubirii sale, de ce suntem surprinşi de violenţa şi de terorismul care se răspândeşte în jurul nostru? Avortul este cel mai mare distrugător al păcii astăzi în lume – cel mai mare distrugător al iubirii”.

Cu doi ani înainte, într-un alt text redactat pentru a răspunde la un interviu, Maica Tereza a explicat şi în alt mod motivul sărăciei extreme a celui zămislit: „Chir şi cei mai săraci dintre săraci care dorm pe străzile din Calcutta şi trăiesc cu gunoaiele nu sunt atât de nevoiaşi ca pruncul nenăscut care este ucis cu avortul. Nimeni nu poate ajunge la cei mai săraci care trăiesc pe străzile din Calcutta, să-i ucidă şi, apoi, să fie plătit şi lăudat de societate pentru că i-a ucis. Legea nu permite să fie ucişi săracii care trăiesc pe străzile din Calcutta. Însă legea «permite» să fie ucise victimele unui holocaust şi cei care le ucid sunt plătiţi pentru asta”.

Sfânta Maica Tereza de Calcutta a repetat de mai multe ori aceste gânduri. Momentele cele mai solemne în care a exprimat legătura dintre dreptul la viaţă al celor care trebuie să se nască şi pace au fost cel al acordării Premiului Nobel pentru pace, la Oslo la 11 decembrie 1979, şi cel al discursului său la Adunarea Generală a ONU la New York la 26 octombrie 1985. Cele două circumstanţe au o semnificaţie simbolică ridicată, pentru că manifestarea de la Oslo a avut loc în anul dedicat celebrării drepturilor copilului şi în Palatul de Sticlă Maica Tereza a vorbit în ziua în care se încheia săptămâna comemorativă a celei de-a 40-a aniversări a naşterii Naţiunilor Unite. Erau prezenţi regi, şefi de stat, diplomaţi, jurnalişti din toată lumea.

În primul eveniment, la Oslo, Maica Tereza a spus: „Eu simt că cel mai mare distrugător al păcii astăzi este avortul, pentru că este un război direct, o ucidere comisă chiar de mamă. Să citim în Scripturi, pentru că Dumnezeu spune asta foarte clar: «Chiar dacă o mamă ar uita de copilul său, eu nu te voi uita. Te-am imprimat pe palma mâinii». Suntem imprimaţi pe palma mâinii sale, aşa de aproape de El încât un prunc nenăscut a fost imprimat în palma mâinii lui Dumnezeu. Şi ceea ce mă uimeşte mai mult este începutul acestei fraze, că şi dacă o mamă ar putea să uite, ceva imposibil, dar chiar dacă ar putea să uite, eu nu te voi uita. Şi astăzi cel mai mare mijloc, cel mai mare distrugător al păcii este avortul”.

În a doua circumstanţă ea a spus: „Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu care timp de patruzeci de ani a permis Naţiunilor Unite să desfăşoare activitatea lor pentru binele tuturor popoarelor de pe pământ. Toţi suntem fii ai lui Dumnezeu. Nicio diferenţă de culoare, de naţionalitate sau rasă nu trebuie să ne despartă (…). Astăzi trăim sub ameninţarea gravă a războiului nuclear, încercăm să alungând gândul despre SIDA, dar nu împiedicăm să fie ucişi pruncii încă nenăscuţi. Avortul este o ameninţare gravă pentru pace. Când eliminăm un prunc încă nenăscut încercăm să-l eliminăm pe Dumnezeu”.

Nu este vorba de afirmaţii izolate: Maica Tereza le-a repetat în sute de alte ocazii. Ele demonstrează că în gândirea sfintei există o strânsă legătură între pace şi viaţa umană care trebuie să se nască. În contrapoziţie este denunţată legătura strânsă dintre avort şi război, terorism, violenţă. Desigur nu fiecare femeie care întrerupe sarcina pune în pericol pacea, ci, mai degrabă, acceptarea avortului ca drept, progres civil, cucerire de civilizaţie. Pericolul suprem nu este faptul avortului în sine, adesea cauzat de angoasă, de singurătate, de ignoranţa unei femei tinere, faţă de care Maica Tereza a îndreptat mereu o privire de duioşie, ci acceptarea faptului recunoscând în el o valoare pozitivă de eliberare umană, ajungând să fie încurajat şi proclamat un drept. Maica Tereza este severă nu faţă de femei, ci faţă de legislatori şi promotori ai ceea ce Ioan Paul al II-lea numea „cultura morţii”, „complot împotriva vieţii”, „război al celor puternici împotriva celor slabi”.

În mesajul trimis participanţilor la conferinţa mondială de la Cairo în 1994 despre populaţie şi dezvoltare, Maica Tereza a scris: „Dacă acceptăm ca o mamă să-şi poată ucide chiar şi propriul copil, cum putem spune celorlalte persoane să nu-şi ucidă proprii semeni? Vorbesc fiecărui om din toate ţările lumii: viaţa este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Am afirmat adesea şi sunt sigură de asta că distrugătorul cel mai mare al păcii în lume este astăzi avortul”. Şi Congresului Statelor Unite la 3 februarie 1994 a spus: „Fiecare naţiune care acceptă avortul nu învaţă propriul popor să iubească, ci să folosească violenţă pentru a obţine ceea ce vrea”.

(Cel mai sărac dintre săraci
După Maica Tereza
de Carlo Casini
După L’Osservatore Romano, 19 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

„Modelul” care, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți…

Posted by Paxlaur pe 11/08/2017

immCâtă frumusețe este în viața celui care se aseamănă cu Isus din Nazaret și cât de binecuvântați sunt cei care îl au ca model tocmai pe „Fiul omului care nu are unde să-și plece capul” (cf. Mt 8,20). Acest „Domn care, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți” (2Cor 8,9) a fost model pentru Sărăcuțul din Assisi, sfântul Francisc. Acesta, la rândul lui, a devenit model pentru sfânta Clara. Aceasta, la rândul ei, a fost și este model pentru mii de femei care aleg să meargă pe urmele lui Cristos. Însă modelul nostru cine este? Mai mult: noi pentru cine și ce fel de model suntem? Cei care privesc spre noi ce văd, ce pot învăța?

Asemenea sfinților și noi am fost aleși ca să fim „sfinți și neprihăniți în iubire” (cf. Ef 1,4). Tatăl este cel care alege, el a fost cel care ne-a ales și trebuie preamărit pentru hotărârile pe care le-a luat de a (se) descoperi celor mici, de a ni se descoperi tocmai nouă, mici și nevrednici. Aceasta este mărturia pe care o dau toți sfinții, începând cu apostolul Paul: „Dumnezeu a ales ce era de mică valoare și disprețuit de lume, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (cf. 1Cor 1,28-29).

Prin Moise, astăzi ni se amintește marele har pe care l-am primit, acela de a ne număra printre cei care îl cunosc pe Dumnezeu: „Doar ţie ţi s-a dat să vezi, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este un altul în afară de el; din cer te-a făcut să auzi glasul lui, ca să te înveţe” (Dt 4,35-36).

Descoperirea pe care Dumnezeu ne-o face, chemarea pe care el ne-o adresează așteaptă un răspuns: să renunțăm la noi înșine, să ne luăm crucea și să mergem pe urmele lui (cf. Mt 16,24). Care este reacția noastră? Cât timp oferim dintr-o zi pentru a înțelege planul lui Dumnezeu cu noi? Cât timp oferim pentru a aprofunda invitația lui Moise: „Să ştii astăzi şi meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus, în cer, şi jos, pe pământ, şi nu este altul” (Dt 4,39)? Nu există alt Dumnezeu! Și acest unic Dumnezeu ne-a ales tocmai pe noi, iar nouă ne revine obligația de a corespunde alegerilor pe care el le-a făcut. Suntem liberi! Ce alegem? Ce vrem să facem cu viața noastră? Spre ce modele privim?

Sfânta Clara a căutat să înțeleagă care sunt planurile pe care Dumnezeu le are cu ea și să găsească modul în care ar putea să corespundă cel mai bine alegerilor pe care Domnul i le recomanda. A ales calea sărăciei, a ascultării și a castității. A ales!

Fericit este omul care alege ceea ce Dumnezeu îi inspiră că i se potrivește cel mai bine în drumul spre mântuire. Să alegem și noi fericirea, împlinind ceea ce Domnul a rânduit pentru noi, fiind fideli vocației pe care Domnul ne-a încredințat-o.


„Pe Cristos de bunăvoie îl mărturisesc,
de Cristos adânc însetez,
cu Cristos doresc să fiu în viață și la moarte”.Sfanta Clara_ filmul Francisc si Clara


11 august 2017 

Vineri din săptămâna a 18-a de peste an
Ss. Clara, fc. **; Suzana, m.
Dt 4,32-40; Ps 76; Mt 16,24-28

LECTURA I
Pentru că i-a iubit pe părinţii tăi şi a ales descendenţa lor.
Citire din cartea Deuteronomului 4,32-40
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Întreabă timpurile de la început care au fost înaintea ta, din ziua în care l-a creat Dumnezeu pe om pe pământ, de la o margine până la alta a cerului: a fost ceva ca lucrul acesta mare sau s-a mai auzit ceva asemănător: 33 a fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu? 34 Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-şi ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică şi braţ întins, cu fapte mari înfricoşătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voştri? 35 Doar ţie ţi s-a dat să vezi, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este un altul în afară de el; 36 din cer te-a făcut să auzi glasul lui, ca să te înveţe; şi pe pământ te-a făcut să vezi focul lui cel mare şi ai auzit cuvintele lui din mijlocul focului. 37 Şi pentru că i-a iubit pe părinţii tăi şi a ales descendenţa lor, te-a scos din Egipt în prezenţa lui, cu puterea lui cea mare. 38 Ca să alunge dinaintea ta popoare mai mari şi mai puternice decât tine, ca să te ducă să iei ţara lor ca moştenire, cum este astăzi. 39 Să ştii astăzi şi meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus, în cer, şi jos, pe pământ, şi nu este altul! 40 Păzeşte hotărârile şi poruncile lui pe care ţi le dau astăzi, ca să-ţi fie bine ţie şi copiilor tăi după tine şi ca să-ţi fie lungite zilele pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă pentru totdeauna!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 76(77),12-13.14-15.16 şi 21 (R.: 12a)
R.: Îmi voi aduce aminte de faptele Domnului.

12 Îmi voi aminti faptele Domnului
şi îmi voi aminti de la capăt minunile lui.
13 Voi medita la toate lucrările tale,
voi cugeta la toate faptele tale minunate. R.

14 Dumnezeule, calea ta este sfântă!
Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru?
15 Tu eşti Dumnezeul care faci minuni,
tu ţi-ai făcut cunoscută puterea printre popoare. R.

16 Cu braţul tău l-ai eliberat pe poporul tău,
pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
21 Ai călăuzit poporul tău ca pe o turmă,
cu mâna lui Moise şi a lui Aaron. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,10
(Aleluia) Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,24-28
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. 26 Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut. 28Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia lui”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

„Daţi-le voi să mănânce”…

Posted by Paxlaur pe 07/08/2017

saracie si suferintaDe multe ori, când mergem pe stradă și vedem bătrâni, încovoiaţi de ani şi suferință, slăbiţi de foame şi de soare, cu ochii acoperiţi de plânsul uitării şi al singurătăţii, simțim că strigă cineva la noi: „Daţi-le voi să mănânce!” (Mt 14,16). Noi? Eu? Şi de unde să luăm sau ce să iau ca să potolesc foamea miilor de oameni aflaţi în lipsuri? Şi apoi de multe ori văd că nu pâinea le lipseşte, ci o inimă care să-i asculte sau o gură care să le vorbească. Oameni au și astăzi nevoie de un om ca Isus, un om căruia să i se facă milă și să-i vindece nu doar de foame, ci mai ales de indiferență și de singurătate, de uitare (cf. Mt 14,14).

Astfel de oameni suntem chemați să fim noi: tu și eu. Astăzi am putea oferi oamenilor o clipă, nu o bancnotă; un surâs, nu un colţ de pâine. Astăzi am putea să ne așezăm lângă ei pentru un moment, evitând să le mai aruncăm în fugă din surplusul nostru. De fapt, aceasta înseamnă să le potoleşti inima, nu stomacul; să le ştergi lacrima din ochii lor brăzdaţi de durere; să-i ţii de mână. Chiar aşa: am luat vreodată un bătrân de mână? Pielea lui şi-a pierdut catifelarea tinereţii, însă acum poartă înscrisă istoria vieţii. Este plină de ridurile timpului.

Ce putem să facem noi pentru cei săraci, uitați, flămânzi? Ce pot să fac eu pentru săraci?

Să nu-i judec! Să-i ascult! Să le ofer, atunci când am şi mai ales atunci când nu am… sau când mă fac că nu am, speriat că nu o să-mi ajungă pentru mine sau pentru cei apropiaţi mie. Să le dau tot ce pot, tot ce am, tot ce sunt (cf. Mt 6,34).

Să nu devenim oameni care adună. Să ne amintim cuvântul Domnului: „ Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră” (Mt 6,19-21).

Să stăm departe de oamenii care adună doar pentru acest pământ, doar pentru ei. Să ne temem de oamenii care nu ştiu să ofere; de oamenii care risipesc, în timp ce alţii strâng fiecare bob din lacrimile foamei; de oamenii care se uită în altă parte când ochii înlăcrimaţi îi cheamă şi le cere ajutorul; de oamenii care au două pături în timp ce alţii nu au niciuna. Să ne temem de ziua judecăţii, să ne temem pentru acea clipă în care am mâncat fără să ne pese că alţii, chiar în acelaşi timp, se sting în durerile înfometării.

Viitorul e al săracilor. Împărăţia cerurilor e a celor flămânzi. Fericirea e a celor care au ştiut să fie însetaţi de dreptate. Prezentul este trist și viitorul lipsit de speranță dacă oamenii nu mai ştiu cum e să fii flămând şi nu le mai pasă de ceilalţi care încă mai ştiu, care încă suferă!


Este adevărat că ceea ce avem și ceea ce putem oferi e puţin,
însă în mâinile Domnului
puținul nostru devine binecuvântare pentru toţi cei din jur.


7 august 2017 

Luni din săptămâna a 18-a de peste an
Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr. *
Num 11,4b-15; Ps 80; Mt 14,22-36

LECTURA I
Eu singur nu pot să port tot poporul acesta.
Citire din cartea Numerilor 11,4b-15
În zilele acelea, fiii lui Israel au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt gratis, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. 6Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic decât mană înaintea ochilor noştri”. 7 Mana era ca boabele de coriandru şi la vedere era ca bdeliul. 8 Poporul se împrăştia şi o aduna, o măcina la râşniţă sau o pisa în piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte cu untdelemn. 9 După ce, noaptea, cădea roua în tabără, cădea şi mana deasupra. 10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Domnul s-a aprins de mânie tare; iar în ochii lui Moise aceasta era rău. 11 Moise i-a zis Domnului: „Pentru ce vrei să faci rău slujitorului tău? De ce nu am aflat har în ochii tăi punând povara acestui întreg popor asupra mea? 12 Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău, aşa cum poartă doica pe cel pe care-l alăptează, până în ţara pe care ai jurat-o părinţilor lui!»? 13 De unde carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng zicând: «Dă-ne carne, ca să mâncăm!” 14 Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Dacă faci aşa cu mine, mai bine – dacă am aflat har în ochii tăi – omoară-mă, te rog, decât să-mi văd nenorocirea!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 80(81),12-13.14-15.16-17 (cf. 12)
R.: Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, ajutorul nostru!

12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu,
Israel nu m-a acceptat.
13 Atunci, i-am lăsat în voia inimii lor împietrite,
ca să se conducă după planurile lor. R.

14 O, de m-ar asculta poporul meu,
de-ar umbla Israel pe căile mele!
15 Într-o clipă i-aş umili pe duşmanii lor
şi mi-aş întoarce mâna împotriva celor care îi asupresc. R.

16 Cei care îl urăsc pe Domnul vor deveni supuşii lui
şi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna.
17 L-aş hrăni cu cel mai bun grâu
şi l-aş sătura cu miere din stâncă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au mâncat toţi şi s-au săturat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,13-21
În acel timp, când a auzit Isus despre moartea lui Ioan Botezătorul, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu şi izolat; aflând, mulţimile l-au urmat pe jos din cetăţi. 14 Coborând, Isus a văzut o mare mulţime, i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. 15 La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu şi ora e deja târzie, dă drumul mulţimilor, ca, mergând prin sate, să-şi cumpere de mâncare!” 16 Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie să plece. Daţi-le voi să mănânce!” 17 Ei însă i-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. 18 Atunci le-a zis: „Aduceţi-mi-le aici!” 19 Poruncind mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer, a mulţumit, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 20 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi, au strâns douăsprezece coşuri pline. 21 Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: