Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘saracie’

„Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”

Posted by Paxlaur pe 06/12/2017

Domnul il asculta pe saracul care striga„Cristos Domnul vine ca să mântuiască poporul său, vine să-i sature pe cei flămânzi, dar mie nu-mi pasă! Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”. Când am trecut indiferenți pe lângă mulțimea de oameni săraci, flămânzi, pe lângă cei care sunt gata să leșine pe drum, atunci nu facem altceva decât să spunem: „Cristos a venit pentru mine, a venit să mă învețe iubirea și să mă mântuiască, dar mie nu-mi pasă”.

Da, de prea multe ori nouă nu ne pasă că însuși Isus a spus că la sfârşitul lumii, acestea sunt criteriile după care vom fi judecaţi şi ni se va hotărî veşnicia: grija faţă de cei flămânzi, însetaţi, străini, săraci, bolnavi, închişi” (cf. Mt 25,31-46). Numai așa se poate predica evanghelia, numai așa se poate atinge fericirea adevărată și veșnică: te apropii de cel în lipsuri, de cel bolnav, de cel închis, te aşezi lângă el, te faci pritenul său, însoţitorul său.

Ne numim creștini, dar oare suntem noi cu adevărat pe urmele lui Cristos, Domnul și învățătorul nostru? El a fost cuprins de milă în fața mulțimilor, i-a vindecat, i-a învățat, le-a dăruit hrană din belșug. Noi ce facem pentru cei săraci? De Crăciun, dar și astăzi, de sfântul Nicolae, oferim cadouri, dar cui? Nu cumva doar celor de la care așteptăm să primim? Nu cumva suntem indiferenți față de cei de la care nu putem primi nimic? Nu cumva suntem indiferenți tocmai față de cei în care locuiește Cristos cel sărac?

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”. Nu ne pasă pentru că nu am înțeles cine este Domnul! Nu ne schimbăm viața pentru că încă nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit. Oare mai putem spune că nu ne pasă de Cristos atunci când auzim și vedem faptele sale minunate? Să ne cercetăm inima plecând de la cuvintele profetului Isaia și să vedem dacă mai putem spune că într-adevăr nu ne pasă de Cristos care vine. Să spunem cu voce tare:

„Cristos va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate”, dar mie nu-mi pasă!

Cristos „va înlătura moartea pentru totdeauna”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos „va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este „Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este cel care îi vindecă pe cei „şchiopi, orbi, invalizi” și îi satură pe cei flămânzi, dar pe mine nu mă interesează nici viața, nici bucuria, nici vindecarea, nici mântuirea! Nimic! (cf. Is 25,6-10; Mt 15,30-31).

Oare putem repeta toate acestea la nesfârșit? Oare chiar putem fi indiferenți față de cel care vine să ne elibereze de moarte?


Domnul este aproape
și dacă am conștientiza cine este el cu adevărat
am înnebuni de fericire,
am tresălta de bucurie în prezența sa.


6 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna 1 din Advent
Sf. Nicolae, ep. *
Is 25,6-10a; Ps 22; Mt 15,29-37

LECTURA I
Domnul cheamă la ospăţul său şi şterge lacrimile de pe feţele tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
În ziua aceea, Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7 Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”. 35Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Doamna Sărăcie are chipul tău…

Posted by Paxlaur pe 19/11/2017

rabdare saracie calm bogatie sperantaMesajul Sfântului Părinte papa Francisc pentru prima Zi Mondială a Săracilor – zi insitutuită din voința Sanctității Sale la 13 iunie 2017 – începe amintind învățătura sfântului Ioan: „Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta și adevărul” (1In 3,18).

Începând de astăzi, an de an se va organiza o zi mondială dedicată săracilor, un timp de har în care să ne amintim că sărăcia „ne interpelează în fiecare zi cu miile sale fețe marcate de durere, de marginalizare, de samavolnicie, de violență, de torturi și de închisoare, de război, de privarea de libertate și de demnitate, de ignoranță și de analfabetism, de urgența sanitară și de lipsa locului de muncă, de traficul de persoane și de sclavie, de exil și de mizerie, de migrațiune forțată. Sărăcia are fața de femei, de bărbați și de copii exploatați pentru interese lașe, călcați în picioare de logicile perverse ale puterii și banului. Această listă nemiloasă și niciodată completă suntem constrânși s-o compunem în fața sărăciei rod al nedreptății sociale, al mizeriei morale, al avidității câtorva și al indiferenței generalizate” (nr. 5).

Celebrând această Zi Mondială în duminica ce precede solemnitatea „Domnul nostru Isus Cristos Regele Universului”, papa Francisc ne amintește că, de fapt, „regalitatea lui Cristos reiese în toată semnificația sa tocmai pe Golgota, când Nevinovatul pironit pe cruce, sărac, gol și privat de toate, întrupează și revelează plinătatea iubirii lui Dumnezeu” (nr. 7). Această iubire a lui Dumnezeu față de cei săraci trebuie să se regăsească și în viața noastră, căci fiecare am primit din partea Domnului talanți, haruri. Iar printre acești talanți se numără și dragostea față de cei săraci, suferinzi, abandonați. Stă în puterea noastră să folosim bine acești talanți sau să-i îngropăm, trăind în indiferență. Ce alegem? Cum ne comportăm față de cei săraci? Nu cumva ne socotim pe noi înșine săraci tocmai că ne comparăm cu cei bogați, uitând de cei care sunt mult mai săraci decât noi?

Sfântul Părinte amintește în mesajul său pentru această zi cuvintele sfântului Ioan Gură de Aur: „Dacă vreți să cinstiți trupul lui Cristos, nu-l neglijați când este gol; nu-l cinstiți pe Cristos euharisticul cu veșminte de mătase, în timp ce în afara templului îl neglijați pe acest alt Cristos care este chinuit de frig și de goliciune” (Hom. in Matthaeum, 50, 3: PG 58). „Astăzi suntem chemați să întindem mâna către cei săraci, să-i întâlnim, să-i privim în ochi, să-i îmbrățișăm, pentru a-i face să simtă căldura iubirii care frânge cercul singurătății. Mâna lor întinsă spre noi este și o invitați de a ieși din certitudinile și comoditățile noastre și să recunoaștem valoarea pe care o constituie sărăcia în ea însăși” (nr.3).


„Binecuvântate sunt mâinile
care se deschid ca să-i primească pe cei săraci
și să-i ajute:
sunt mâini care aduc speranță” (papa Franscic).


19 noiembrie 2017 

† DUMINICA a 33-a de peste an
Sf. Abdia, profet
Prov 31,10-13.19-20.30-31; Ps 127; 1Tes 5,1-6; Mt 25,14-30 (Mt 25,14-15.19-21)

LECTURA I
Daţi-i după rodul mâinilor sale!
Citire din cartea Proverbelor 31,10-13.19-20.30-31
Femeia de valoare cine o poate găsi? Ea este mai preţioasă decât coralii din depărtare. Inima soţului ei se încrede în ea şi prada nu-i va lipsi. 12 Ea îi procură binele, şi nu răul, în toate zilele vieţii ei. 13 Ea caută lână şi in şi face lucruri plăcute cu palmele sale. 19 Mâinile ei se întind spre furcă şi palmele sale apucă fusul. 20 Ea îşi desface palma către cel umil şi-şi întinde mâna către cel nevoiaş. 30 Falsă este graţiozitatea şi deşartă e frumuseţea femeii, dar cea care se teme de Domnul, ea trebuie lăudată. 31 Daţi-i după rodul mâinilor sale şi lucrările ei s-o laude la porţi!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: cf. 1a)
R.: Fericit este omul care se teme de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale. R.

LECTURA A II-A
Ziua Domnului să nu vă surprindă ca un hoţ.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 5,1-6
Fraţilor, cât despre timpul şi momentul acela, nu aveţi nevoie ca să vi se scrie, 2 căci voi înşivă ştiţi precis că ziua Domnului vine ca un hoţ în timpul nopţii. 3 Când vor zice unii: „Pace şi linişte!”, atunci, pe neaşteptate, va cădea peste ei devastarea precum durerile naşterii peste cea însărcinată şi nu vor scăpa. 4 Însă voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, încât ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. 6 Aşadar, să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,4a.5b
(Aleluia) Rămâneţi în mine şi eu în voi, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Peste puţin ai fost credincios: intră în bucuria stăpânului tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,14-30
În acel timp, Isus le-a spus această parabolă discipolilor săi: „Un om, voind să plece într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. 15 Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria putere. Apoi a plecat. Îndată, 16 cel care primise cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci. 17 La fel cel cu doi talanţi, a câştigat alţi doi. 18 Dar cel care primise unul s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său. 19 După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont. 20 Venind cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, spunând: «Stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată, alţi cinci talanţi am câştigat!” 21 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» 22 Venind apoi cel cu doi talanţi, a spus: «Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi talanţi am câştigat». 23 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» 24 În sfârşit, venind şi cel care primise un talant, a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, 25 şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!» 26 Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. 27 Deci trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la venirea mea, aş fi retras ce este al meu cu dobândă. 28 Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! 29Pentru că oricui are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 30Iar pe servitorul netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor!»”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, ziua mondiala a saracilor | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Mâini curate, dar goale…

Posted by Paxlaur pe 23/10/2017

Judecata_universala_Michelangelo_Buonarroti_-_Il_Giudizio_Universale Ce ecou au în inima noastră cuvintele: „Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul” (Lc 12,20)? În noaptea aceasta? Astăzi? Tocmai acum când începem o nouă săptămână pentru care ne-am făcut atâtea planuri? Cât de înfricoșător este acest gând pentru „cel care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu” (Lc 12,21)!

Raoul Follereau, omul care şi-a dedicat viaţa îngrijirii leproşilor, spunea: „Am visat un om care s-a prezentat la judecata lui Dumnezeu. Când l-a văzut pe bunul Judecător i-a spus: „Doamne, vezi? Eu am pus în practică legea ta, nu am făcut nimic necinstit, rău, nelegiuit. Doamne, priveşte: mâinile mele sunt curate”. „Fără îndoială”, i-a răspuns Dumnezeu, „dar, totodată, ele sunt goale”. Cum sunt mâinile noastre? Cum sunt planurile noastre pentru această săptămână?

Să privim mai mult la Cristos, la „cel care a fost dat la moarte pentru greşelile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi” (Rom 4,25). Să privim la el și să învățăm cum să ne comportăm cu frații noștri. Să privim la el cu atenție și să ne păzim de „orice lăcomie, deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are” (Lc 12,15).

Să privim viața noastră. Să privim în jurul nostru. Sunt atât de mulți săraci care mor de foame în timp ce noi nu doar că ne-am obișnuit să mâncăm fără să-i mulțumim Domnului, ci avem grijă și să ne lăudăm cu această „obișnuință”. Oare nu cumva am uitat că pentru mulți alții a mânca este necunoscuta vieții, este tragedia vieții, aceasta pentru că ei nu au ce mânca sau au doar din când în când? Oare am uitat că în fiecare minut mor oameni de foame?

Totodată, în timp ce noi profităm de marea invenție a timpului nostru, internetul, și publicăm articole în care râdem de oamenii politici, de armată și poliție, de medici și preoți, de familii și de persoane consacrate, de toți și de toate, alții mor în disperare, în războaie, în corupție, în singurătate, fără asistență medicală, spirituală, civilă … fără nimeni și nimic. Este timpul să răspândim ceea ce ne apropie, ceea ce ne scapă de singurătate, de rău, de moarte, mai ales de moartea veșnică!

Aceasta este ziua în care trebuie să conștientizăm harurile pe care le-am primit, talanții și bogăția pe care o avem și să învățăm să folosim totul cu înțelepciune, spre mântuirea noastră și a fraților noștri, spre ajutorul celor ce suferă. Să facem totul pentru a ajuta, pentru a elimina sărăcia și violența. Să răspândim pacea astfel încât să nu mai fie frați care se luptă și se judecă între ei. Să ne educăm și să-i educăm și pe cei din jurul nostru. Dar să începem cu noi. Să începem astăzi. Să începem trăind Evanghelia!

Este timpul să ne amintim că într-o zi, poate chiar astăzi, ne vom prezenta în fața Domnului. Cum și cu ce ne prezentăm în fața Domnului? Ce comori am adunat?


Avem o singură viață. Apoi vine judecata!


23 octombrie 2017 

Luni din săptămâna a 29-a de peste an
Sf. Ioan din Capistrano, pr. *
Rom 4,20-25; Ps Lc 1,69-70.71-72.73-75; Lc 12,13-21

LECTURA I
Ce a fost scris va fi considerat şi pentru noi, care credem în el.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,20-25
Fraţilor, Abraham n-a şovăit cu neîncredere, ci, în faţa promisiunii lui Dumnezeu, s-a întărit în credinţă dând glorie lui Dumnezeu, 21 convins pe deplin că cel care a făcut promisiunea poate s-o şi împlinească. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare. 23 Dar ce a fost scris nu i s-a considerat numai pentru el, 24 ci va fi considerat şi pentru noi, care credem în cel care l-a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus Cristos, 25 care a fost dat la moarte pentru greşelile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,69-70.71-72.73-75 (R.: cf. 68)
R.: Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Israel, căci a vizitat poporul său.

69 Ne-a înălţat o putere de mântuire
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi
care au fost din vechime. R.

71 Să ne mântuiască de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
72 Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri,
şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. R.

73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
părintele nostru, că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor, să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,13-21
În acel timp, unul din mulţime i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!” 14 Dar el i-a răspuns: „Omule, cine m-a stabilit judecător sau împărţitor peste voi?” 15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie, deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are!” 16 Şi le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată 17 şi se gândea în sine: «Ce mă fac, pentru că nu am unde să-mi adun recolta?» 18 Apoi şi-a zis: «Voi face astfel: voi dărâma hambarele şi îmi voi construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul şi toate bunurile mele 19 şi voi spune sufletului meu: suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te de viaţă!» 20 Însă Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” 21 Aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Inima stă totdeauna în același loc, sau din când în când pleacă în alte locuri?

Posted by Paxlaur pe 04/10/2017

oferirea inimii„Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”, acea tristețe despre care știm toți că este o groznică suferință a inimii, a vieții (cf. Neh 2,2).

Un preot povestește cum, într-o zi, un copil l-a întrebat: „Inima stă totdeauna în același loc, sau din când în când pleacă în alte locuri?”

Răspunsul a venit imediat: „Nu, inima rămâne totdeauna în același loc, în piept”.

După aceea se gândi preotul şi zise : „De fapt, într-o zi vei crește și atunci vei înțelege că inima trăiește în mii de locuri diferite, fără a locui cu adevărat în nici un loc.

Ți se urcă în gât, atunci când ești emoționat, sau cade în stomac atunci când ești rănit sau îți este frică. Există momente în care accelerează bătăile ei, și pare că vrea să-ți iasă din piept. Alte dăți, în schimb, face schimb cu creierul.

Crescând, vei învăța să-ți iei inima în mâini și să o pui în alte mâini. De cele mai multe ori va reveni la tine puțin rănită. Dar nu te preocupa. Va fi la fel de frumoasă. Sau, poate, va fi și mai frumoasă. Acest lucru, însă, îl vei înțelege după multă vreme.

Vor exista zile în care vei crede că nu mai ai deloc inimă. Că ai pierdut-o. Și vei fi preocupat să o cauți într-o amintire, într-un parfum, în privirea unui trecător…

Apoi, va sosi o altă zi în care vei înțelege că nu toți au o inimă. Însă tu, tu trebuie să trăiești în așa fel încât toți să vadă că ai o inimă, o inimă bună și frumoasă, o inimă care iubește și crede, o inimă mai puternică decât moartea”.

Așa este inima lui Isus. Așa a fost inima sfântului Francisc din Assisi. Așa trebuie să fie și inima noastră. Ce model avem pentru inima noastră? Privindu-ne inima, putem spune noi împreună cu sfinții: „Am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el” (cf. Fil 3,8b-9a)?

Este grăitor exemplul unui tânăr care la doar 24 de ani a renunțat la toate bogățiile, orgoliile, ambițiile sale și a mers și s-a logodit cu „Doamna Sărăcie”, devenind unul dintre cei mai iubiți și imitați sfinți. Mai este oare provocator pentru noi un model de viață care alege idealul evanghelic al ascultării, al sărăciei și al castității? Oare mai are vreun cuvânt de spus un om care a trăit toată viața cu „o singură” haină așezată pe un trup dăruit Domnului, generației de astăzi care abia rezistă o zi cu aceeași haină așezată pe un trup ne-dăruit nici lui Dumnezeu, nici aproapelui, ci doar propriei persoane? Să nu uităm: ceea ce contează nu sunt hainele la modă sau inima modernă, ci „făptura cea nouă”, o inimă nouă, o inimă care se aseamănă cu inima lui Isus (cf. Gal 6,16).


Un proverb chinezesc spune:
„Dacă păstrezi în inimă un crâng înverzit,
pasărea cântătoare va veni negreșit”.
Iar noi, creștinii, stim că dacă așezi capul tău pe inima lui Isus,
vei simți în inima ta
glasul Tatălui, iubirea Fiului, ardoarea Duhului Sfânt,
îl vei simți pe Dumnezeu în tine (cf. In 13,25).


4 octombrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Francisc din Assisi **
Neh 2,1-8; Ps 136; Lc 9,57-62

LECTURA I
Dacă este un lucru bun pentru rege trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o reconstruiesc!
Citire din cartea lui Nehemia 2,1-8
În luna Nisan, în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes, pe când vinul era înaintea lui, eu, Nehemia, am luat vinul şi l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2 Regele mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”. Atunci mi-a fost foarte mare teamă. 3 I-am răspuns regelui: „Să trăiască regele în veci! Cum să nu am faţa tristă când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este pustiită şi porţile ei sunt mistuite de foc?” 4 Regele mi-a zis: „Ce vrei să ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor 5 şi i-am răspuns regelui: „Dacă este un lucru bun pentru rege şi dacă slujitorul tău a aflat har în ochii tăi, trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o reconstruiesc!” 6 Regele – lângă care stătea regina – mi-a zis: „Până când va dura călătoria şi când te vei întoarce?” I-a plăcut regelui, mi-a dat drumul, iar eu i-am zis când mă voi întoarce. 7 Apoi i-am zis regelui: „Dacă este un lucru bun pentru rege, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să ajung în Iuda, 8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porţile fortăreţei care este lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa unde voi merge!” Regele mi-a dat, pentru că mâna binevoitoare a Domnului era asupra mea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 136(137),1-2.3.4-5.6 (R.: 6a)
R.: Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine!

1 Pe malurile râurilor din Babilon şedeam şi plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele. R.

3 Căci acolo cei care ne-au dus în robie
ne cereau cuvintele cântărilor
şi opresorii noştri ne cereau veselie:
„Cântaţi-ne din cântările Sionului!” R.

4 Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să mi se usuce mâna dreaptă! R.

6 Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 3,8b-9a
(Aleluia) Am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Te voi urma oriunde te vei duce.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,57-62
În timp ce Isus şi discipolii săi mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”. 58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”. 59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!” Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!” 60 Dar el i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, dar tu mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu!” 61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea!” 62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Francisc din Assisi, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Ce îți lipsește pentru a fi fericit?

Posted by Paxlaur pe 21/08/2017

Vocatii„Trei bucurii și un regret” ar fi un nume potrivit pentru a descrie fragmentul evanghelic pe care Biserica ni-l propune pentru această zi.

O primă bucurie este izvorâtă din faptul că tânărul din evanghelie a știut la cine să alerge pentru a găsi răspuns la frământările sale. „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?” (Mt 19,16). Este un mare har să știi să cauți răspunsul în „locul” potrivit, la persoana potrivită. Câți dintre noi nu rătăcim căutând răspunsuri pentru frământările noastre în cărți, emisiuni, persoane etc. ale căror sfaturi nu au nimic în comun cu numele de creștin? De câte ori am îndrăznit ca tocmai în mijlocul celor mai agitate furtuni din viața noastră să ne oprim și, îngenunchiați în fața Preasfântului Sacrament, să-l întrebăm pe Domnul: „Învățătorule, ce trebuie să fac în această situație? Doamne, ce trebuie să aleg? Ce trebuie să spun”? Să ne analizăm astăzi și să vedem unde și cum căutăm răspuns pentru frământările noastre. De fapt, care este întrebarea care ne frământă cel mai mult astăzi? Dacă stăm în liniște, ce ne spune Domnul, care este soluția pe care el ne-o oferă?

Tocmai în acest răspuns al Mântuitorului avem cea de a doua bucurie. Plin de generozitate, el ne răspunde, evidențiind libertatea noastră: „Dacă vrei…” (cf. Mt 19,21). Acesta este Dumnezeul nostru: un adevărat gentleman, un „domn” care ni se propune, nu ni se impune. Trebuie să îndepărtăm din viața noastră imaginea unui Dumnezeu care ni se impune și care ne sufocă libertatea. Dumnezeu este cea mai delicată existență. Însă, în același timp, această delicatețe a sa nu trece nici peste libertatea noastră de a greși și de a suporta consecințele: suferim din cauza păcatelor noastre, din cauza proastei gestionări a libertății, din cauza că am refuzat binele.

Câți dintre noi, ascultând lista Domnului, pot spune asemenea tânărului: „Toate acestea le-am păzit”? Cei care aleg mereu binele, cei care iubesc libertatea de a fi bun, cunosc cel mai bine sentimentul pe care îl aduce cea de a treia bucurie, fericirea care se află tocmai în aceste cuvinte: „Toate aceste porunci le-am păzit” (cf. Mt 19,20). Ce tânăr exemplar… până în acest punct.

Dar după trei bucurii, iată și un regret: „Bogățiile acestei lumi” l-au împiedicat să facă alegerea decisivă de a-l urma pe Isus. Tristă și regretabilă alegere în care de multe ori ne regăsim noi înșine. Avem „lucruri” care ne țin departe de Cristos, de „comoara din cer”.

Să alergăm astăzi la Domnul și să-l facem singurul nostru învățător.. Să căutăm la el răspunsuri pentru frământările noastre. Să ascultăm în tăcere cuvântul său. Să fim atenți la propunerile sale. Și tot de la el, Domnul și Dumnezeul nostru, să cerem și harul de a împlini ceea ce el știe că este cel mai potrivit pentru viața noastră.


Întreabă-l pe Domnul ce îți lipsește pentru a fi fericit, pentru a fi desăvârșit!


21 august 2017 

Luni din săptămâna a 20-a de peste an
Sf. Pius al X-lea, pp. **
Jud 2,11-19; Ps 105; Mt 19,16-22

LECTURA I
Domnul a ridicat judecători, însă ei n-au ascultat nici de judecători.
Citire din cartea Judecătorilor 2,11-19
În zilele acelea, fiii lui Israel au făcut ceea ce nu-i plăcea Domnului şi au început să slujească baalilor. 12 L-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor care i-a scos din ţara Egiptului şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau: s-au închinat înaintea lor şi au provocat mânia Domnului. 13 L-au părăsit pe Domnul şi i-au slujit pe Baal şi Astartele. 14Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel, i-a dat în mâinile prădătorilor care i-au prădat, i-a vândut în mâinile duşmanilor lor de jur împrejur şi nu au mai putut să stea împotriva duşmanilor lor. 15 Oriunde ieşeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să le facă rău, după cum spusese Domnul şi după cum Domnul le jurase. Şi erau foarte strâmtoraţi. 16 Domnul a ridicat judecători, ca să-i elibereze din mâna celor care-i prădau. 17 Ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci s-au desfrânat cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. S-au îndepărtat repede de la calea pe care au umblat părinţii lor ascultând de poruncile Domnului. Ei nu au făcut aşa. 18 Când Domnul ridica judecători pentru ei, Domnul era cu judecătorul şi-i elibera din mâna duşmanilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului i se făcea milă de suspinele lor din cauza celor care îi asupreau şi îi subjugau. 19 Când judecătorul murea, se întorceau şi deveneau mai răi decât părinţii lor, mergând după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se lor, nu părăseau lucrurile lor şi calea lor cea rea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105(106),34-35.36-37.39-40.43ab şi 44 (R.: 4a)
R.: Aminteşte-ţi de noi, Doamne, din îndurare faţă de poporul tău!

34 N-au nimicit popoarele,
aşa cum le spusese Domnul.
35 Ei s-au amestecat cu neamurile păgâne
şi au învăţat faptele lor. R.

36 Au slujit la idolii lor,
care au devenit pentru ei capcană.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele demonilor. R.

39 S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin obiceiurile lor.
40 Atunci, Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului său,
i s-a făcut silă de moştenirea sa. R.

43ab De mai multe ori i-a eliberat,
dar ei s-au revoltat prin planurile lor.
44 Totuşi s-a uitat la strâmtorarea lor
când le-a auzit strigătul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,16-22
În acel timp, iată că a venit un om la Isus şi i-a zis: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?” 17 El i-a zis: „De ce mă întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun; dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!” 18 L-a întrebat: „Care?” Atunci Isus i-a zis: „Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! 19 Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta! şi: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 20 Tânărul i-a zis: „Toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipseşte?” 21 Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” 22 Când a auzit tânărul acest cuvânt, a plecat întristat, pentru că avea multe bogăţii.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: