Duhul Sfânt este mereu noutate

Duhul Sfant unitate si noutate„Biserica creşte în fidelitate faţă de Duhul Sfânt cu cât învaţă mai mult să nu-l domesticească, ci să primească fără frică şi în acelaşi timp cu discernământ serios noutatea sa proaspătă. Duhul Sfânt este mereu noutate. Mereu. Şi trebuie să ne obişnuim. Este noutate care ne face să înţelegem lucrurile mai profund, cu mai multă lumină, şi ne face să schimbăm atâtea obişnuinţe, chiar obişnuinţe disciplinare. Dar El este Stăpânul noutăţilor. Isus ne-a spus că El ne va învăţa; ne va aminti ceea ce El ne-a învăţat, şi apoi ne va învăţa. Trebuie să fim deschişi la asta. Deci trebuie să evităm să ne acomodăm pe poziţii statice şi imutabile, pentru a îmbrăţişa riscul, pentru a îmbrăţişa riscul de a se aventura în promovarea unităţii: cu ascultare eclezială fidelă şi fără a stinge Duhul (cf. 1Tes 5,19). Dumnezeu este cel care creează şi recreează noutatea vieţii creştine şi acelaşi Duh conduce totul la unitatea adevărată, care nu este uniformitate. Pentru aceasta deschiderea inimii, căutarea comuniunii şi discernământul atent sunt atitudinile care vor trebui să caracterizeze raporturile noastre, conform Duhului”.

Papa Francisc,
Discurs adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor (28 septembrie 2018)
Preluat de pe www.ercis.ro (textul integral AICI)

Reclame

Sete mare, suflete mici…

„Întind spre tine mâinile mele, sufletul meu este înaintea ta ca un pământ lipsit de apă” (Ps 143,6).
„Întind spre tine mâinile mele,                                                                                                             sufletul meu este înaintea ta ca un pământ lipsit de apă” (Ps 143,6).

Doi oameni – un pescar experimentat și un începător – au mers la pescuit. De fiecare dată când pescarul experimentat prindea un pește mare, îl punea în juvelnicul său ca să-l păstreze proaspăt. Novicele însă de fiecare dată când prindea un pește mare îl arunca înapoi în apă. Omul cu experiență s-a uitat uimit și tăcut toată ziua la acest gest al începătorului. Însă, la un moment dat, pierzându-și răbdarea în fața acestei risipe de pește bun, a răbufnit: „De ce tot arunci în apă peștii mari pe care-i prinzi?!”. Începătorul i-a răspuns: „N-am ce face cu peștii mari. Acasă am doar o tigaie mică”.

Uneori ne ținem sufletele mici, cât o tigaie mică, și aruncăm, risipim toate darurile pe care Dumnezeu ni le oferă. Nu știm să ne lărgim sufletele, să le deschidem. Nu știm să ne dorim mai mult, să trăim însetați de Dumnezeu, să ardem de dorința sa!
Sunt atât de multe darurile pe care Dumnezeu vrea să le pună în viața noastră, să le reverse în inima noastră. Să nu le risipim!

Căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape(Is 55,6)!

„Întind spre tine mâinile mele,
sufletul meu este înaintea ta ca un pământ lipsit de apă” (Ps 143,6).

„Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă” (Ps 63,2).

„Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică” (In 4,13-14).

„Mi-e sete” (In 19,28)!

 

 

 

 

Unde cade zăpada. Sub cruce. 11 septembrie. Preotul. România. Schimbarea…

fericirea este o alegere

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: