Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘sfant’

Omul prin care „s-au reînnoit minunile milostivirii divine

Posted by Paxlaur pe 23/09/2017

Padre PioÎn viețile sfinților s-a împlinit cuvântul lui Cristos: sămânța așezată în sufletul lor a adus rod bogat. Ei au ascultat cuvântul Dumnezeu cu inimă curată şi generoasă. Mai mult, ei au păstrat acest cuvânt în inima lor, l-au meditat și s-au lăsat zi de zi irigați de prezența vivificantă a Duhului Sfânt (cf. Lc 8,15).

Biserica ne invită în această zi să privim spre unul dintre acei oameni prin care „s-au reînnoit minunile milostivirii divine”, așa cum citim în rugăciunea zilei. Noi înșine am fost de atâtea ori beneficiarii mijlocirii sfinților și am simțit în viața noastră prezența ajutorului divin prin intervențiile lor. De asemenea, deseori suntem noi cei care ne-am înălțat mâinile spre cer invocând mijlocirea sfinților pentru cei dragi ai noștri. Unul dintre acești mijlocitori, spre care ne îndreptăm cu încredere, este și sfântul Pius din Pietrelcina, cunoscut de noi toți cu numele de Padre Pio.

Viața sa este o continuă chemare de a-l sluji și iubi pe Dumnezeu. Și-a dorit atât de mult să-l urce pe om la cer și să-l coboare pe Dumnezeu în inima omului, încât și-a oferit întreaga viață celor care căutau mântuirea ascultându-i, binecuvântându-i, spovedindu-i și împărtășindu-i. Cel mai mare dușman al său a fost Diavolul. Cea mai mare iubirea a sa a fost Domnul. Iar omul a fost întotdeauna „ocupația” sa: omul care trebuie să ajungă să-l cunoască pe Dumnezeu și mântuirea pe care acesta i-a pregătit-o. Suferea în fața necredinței și a îndoielii din inimile oamenilor și-și dorea atât de mult ca omul să-l cunoască pe Dumnezeu încât repeta în predicile sale: „Cea mai mare insultă pe care i-o putem aduce lui Dumnezeu este să ne îndoim de el, să nu credem în existența și iubirea sa și să nu căutăm să-l cunoaștem”.

Avem astăzi în fața noastră exemplul unui om care ne înalță inima și mintea spre Dumnezeu. Unde este inima noastră? Ne lăsăm noi călăuziți spre Domnul? Știm că exemplul sfinților ne este oferit nu atât pentru a-i admira, cât mai ales pentru a-i imita. Ce anume am vrea să imităm din viața sfântului Padre Pio? Care sunt valorile pe care el le-a trăit și am vrea să ni le însușim?

Viața sfinților rămâne mereu o provocare pentru noi. Însă să ni-l amintim pe sfântul Augustin care spunea: „Dacă atâția și atâtea au reușit, eu de ce nu aș reuși?” Noi de ce nu am încerca? Și dacă nu știm cum se face, cum se poate trăi o viață în sfințenie, este Cristos cel care ne învață. A merge spre sfințenie înseamnă a „asculta cuvântul Domnului și a-l lăsa să aducă rod în inimă”. Să nu ne rezumăm doar să ascultăm cuvântul, ci să-l împlinim, să-l întrupăm în viața noastră și în felul acesta ne vom îndrepta și noi spre mântuirea adusă de Domnul și manifestată în viețile sfinților.


„În viața spirituală
trebuie să faci zilnic un pas mai sus
urmând o linie dreaptă și ascendentă
până la atingerea desăvârșirii” (sfântul Pius de Pietrelcina).


23 septembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 24-a de peste an
Ss. Pius din Pietrelcina, pr. **; Zaharia şi Elisabeta
1Tim 6,13-16; Ps 99; Lc 8,4-15

LECTURA I
Păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 6,13-16
Preaiubitule, te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu care dă viaţă tuturor şi înaintea lui Cristos Isus care a dat mărturia cea bună în faţa lui Ponţiu Pilat: 14 păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos, 15 pe care, la timpul potrivit, o va face cunoscută fericitul şi unicul Stăpânitor, regele regilor şi Domnul domnilor, 16 singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de nepătruns, pe care niciun om nu l-a văzut şi nici nu va putea să-l vadă, căruia să-i fie cinste şi putere veşnică! Amin!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 99(100),2.3.4.5 (R.: 2c)
R.: Veniţi înaintea Domnului cu strigăte de veselie!

2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie. R.

3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.

4 Intraţi pe porţile lui cu imnuri de laudă,
intraţi cu laude în casa lui!
Lăudaţi-l şi binecuvântaţi numele lui. R.

5 Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă curată şi generoasă şi aduc roade în răbdare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce a căzut în pământ bun sunt cei care păstrează cuvântul şi aduc roade întru răbdare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,4-15
În acel timp, pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, Isus le-a vorbit printr-o parabolă: 5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au devorat-o. 6 O altă parte a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 Altă parte a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o. 8 Iar altă parte a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta să asculte!” 9 Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. 10 El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi li se vorbeşte în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă». 11Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de-a lungul drumului sunt acei care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. 13 Cei de pe piatră sunt acei care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării dau înapoi. 14 Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească. 15 Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt acei care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade întru răbdare”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

A murit prin înfometare

Posted by Paxlaur pe 14/08/2017

Maximilian Maria KolbeCine vrea să fie cu adevărat bun trebuie să învețe de la profesioniști. Această realitate se verifică și în cazul vieții de credință. Cei care au dorit să trăiască o viață de sfințenie plină de iubire și de milostivire au învățat de la Cristos și de la sfânta fecioară Maria. Milostivirea „este cel mai minunat atribut al Creatorului și Răscumpărătorului” (Dives in misericordia, nr. 13) și nimeni pe pământ nu l-a experimentat în manieră așa de radicală și tulburătoare așa cum i s-a întâmplat sfintei fecioare Maria.

Printre cei care au învățat de la „Mama Răstignitului” misterul crucii și al milostivirii se numără și sfântul Maximilian Maria Kolbe, născut la 8 ianuarie 1894, într-o familia sărăca din Polonia. Pe când era doar un copil, i-a apărut Fecioara Maria arătându-i două coroane de trandafiri – una albă, una roșie – şi propunându-i să aleagă. El le-a luat pe amândouă: curăția și martiriul.

La 4 septembrie 1910 a îmbrăcat haina franciscană, luându-și numele de Maximilian. A fost trimis să studieze filozofia și teologia la Roma. La 17 octombrie 1917, împreună cu alţi şase colegi, se consfinţeşte Preacuratei şi întemeiază asociaţia „Oastea Neprihănitei”, „Armata Maicii Domnului”.

După ce a fost sfinţit preot, pentru o scurtă perioadă a fost profesor la Cracovia. Inima sa îndrăgostită de Sfânta Fecioară i-a dat forța necesară să învingă probleme de sănate și să întemeieze în 1927 „Oraşul Neprihănitei” – „Niepokalanow”. Deja în 1922 publicase revista „Cavalerul Neprihănitei”, care în 1938 era distribuită în peste un milion de exemplare în toată lumea. Îndemnat de un grup de japonezi entuziasmaţi de cele ce se petreceau la „Niepokalanow”, Maximilian a mers în Japonia în 1930, împreună cu câţiva fraţi. S-a stabilit la Nagasaki, unde a întemeiat și o mănăstire. La întoarcerea în ţară, a străbătut cu trenul întreaga Rusie, vorbind cu înflăcărare despre Preacurata: „Cine o are pe Maria de mamă, îl are pe Cristos de frate”.

După ce armatele germane au ocupat Varşovia, în februarie 1941, părintele Maximilian a fost arestat . Într-o zi s-a întâmplat să evadeze cineva din lagăr și naziștii, drept pedeapsă, au început să aleagă zece prizonieri pe care să-i omoare prin înfometare. Unul dintre cei zece aleși, Franciszek Gajowniczek, a început să strige: „Soția mea! Copiii mei! Nu-i voi mai revedea niciodată”… și plângând, îngenunchiat, cerea să fie salvat. În timp ce implora în lacrimi ajutorul Cerului, Maximilian Kolbe a ieși în fața naziștilor și le-a spus: „Voi merge eu să mor în locul lui!”… Toți au fost uimiți, dar i-au acceptat cerere și l-au trimis la moarte. A murit prin înfometare, la 14 august 1941, pentru ca fratele său, un străin în care a văzut chipul lui Cristos, să poată trăi. Ultimele sale cuvinte au fost „Ave Maria”.


„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta:
ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).


14 august 2017 

Luni din săptămâna a 19-a de peste an
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m. **
Dt 10,12-22; Ps 146-147; Mt 17,22-27

LECTURA I
Tăiaţi-vă inima împrejur! Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului!
Citire din cartea Deuteronomului 10,12-22
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor, zicând: „Acum, Israel, ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe toate căile lui, să-l iubeşti şi să-l slujeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, 13 să păzeşti poruncile Domnului şi hotărârile lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi ca să-ţi fie bine? 14Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el! 15 Numai pe părinţii tăi i-a plăcut Domnului să-i iubească şi a ales descendenţa lor după ei – pe voi – dintre toate popoarele, aşa cum este astăzi. 16 Tăiaţi-vă inima împrejur şi nu fiţi încăpăţânaţi! 17Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, care nu face părtinire şi nu primeşte daruri, 18 care face dreptate orfanului şi văduvei, care-l iubeşte pe străin, dându-i hrană şi îmbrăcăminte. 19 Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului! 20 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-l slujeşti, să te alipeşti de el şi pe numele lui să juri! 21 El este lauda ta şi el este Dumnezeul tău. El a făcut cu tine aceste lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi. 22 Părinţii tăi au coborât în Egipt cu şaptezeci de suflete; acum, Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul Dumnezeul tău!
sau:
Aleluia.

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu v-a chemat prin evanghelia noastră spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îl vor ucide pe Fiul Omului, dar a treia zi va învia. Fiii regilor sunt scutiţi de taxă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,22-27
În acel timp, pe când erau adunaţi în Galileea, Isus le-a spus discipolilor săi: „Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei s-au întristat foarte mult. 24 După ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuţia s-au apropiat de Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu achită cele două drahme?” 25 El a spus: „Da!” Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte, spunând: „Simon, ce crezi, regii de pe pământ de la cine iau taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?” 26 Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. 27 Totuşi, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe ţărmul mării, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Știți cine e și ce a făcut Charbel Makhluf, mireasma Libanului?!

Posted by Paxlaur pe 24/07/2017

sfantul charbel makhluf_sfantul zileiExistă oameni pe care întâlnindu-i simți cum inima ți se umple de Cer și începi să guști frumusețea Împărăției cerurilor. Atunci, fericit, îți amintești că „împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela” (Mt 13,44). Și viețile sfinților sunt comori necunoscute și pline de mister, iar descoperirea lor devine pentru noi izvor de viață și puterea de a spera vindecarea sufletului și a trupului.

Un astfel de sfânt este și Charbel Makhluf, născut la 8 mai 1828, în Bekà Kafra, un sătuc din nordul Libanului. Născut într-o familie creștină practicantă, la botez a primit numele de Youssef (Iosif). A rămas orfan de tată pe când avea trei ani, însă în inima sa deja licăreau germenii unei iubiri divine. A slujit ca ministrat în Biserica Orientală Maronită în care sfintele Liturghii se celebrau în aramaică, în limba pe care o vorbea însuși Isus Cristos. Când nu trebuia să meargă cu animalele la păscut, se retrăgea într-o peșteră din apropiere pentru a se ruga. Privea ore în șir o statuie a Preacuratei și vorbea cu Dumnezeu, Tatăl său, în desăvârșita tăcere a unei grote.

La 23 de ani a intrat în mănăstirea de la Annaya a Ordinului Maronit Libanez. Începând noviciatul în 1851, și-a luat numele de Charbel, un martir din Antiohia de la începutul creștinismului. A făcut voturile solemne la 1 noiembrie 1853, iar la 23 iulie 1859 a fost hirotonit preot. Își dedica mult timp activităților din mănăstire, dar inima sa suspina mereu după momente de singurătate în care să stea în liniște înainte Domnului. Viața contemplativă era visul său. Astfel, după 15 ani de slujire în mănăstire, a îmbrățișat viaţa eremitică. Separat de lume și cufundat în tăcerea singurătății, și-a petrecut viața în rugăciune, contemplație și pocăință aspră. Totul pentru slava lui Dumnezeu și mântuirea lumii.

În cei 23 de ani de viață ca eremit cei care au avut ocazia să-l întâlnească la sfânta Liturghie sau pentru alte rugăciuni, spuneau că era suficient să-l vezi cum face semnul sfintei Cruci ca să înțelegi iubirea care-l unea cu Cristos răstignit. Tocmai prin acest semn maestos și puternic al Crucii a învins toate atacurile Diavolului care încerca să-l abată de la viața eremitică și de la calea sfințeniei.

A murit în ajunul Crăciunului, la 24 decembrie 1898, după opt zile de agonie. Ultimele sale cuvinte, la 16 decembrie, au fost tocmai cuvintele consacrării rostite în timpul sfintei Liturghii: „Acesta este trupul meu care se jertfește pentru voi”.

La puțin timp după moartea sa, s-au văzut fenomene extraordinare la mormântul său. Pentru că și-a dedicat întreaga viață slujirii și rugăciunii, adică miresmei plăcute Domnului, trupul său mort emana „mireasma Libanului” și continua să realizeze faptele minunate ale Mântuitorului (Ct 4,11; Os 14,7; Mc 16,17-18). Când l-au dezgropat i-au găsit trupul neatins, ca viu. Mai mult, din trupul său ieşea o sudoare roşiatică, analizată de medici specialiști în 1899, 1927 și 1950. Chiar și în 1950 trupul său era tot ca viu şi păstra temperatura trupurilor vii.

Omul rugăciunii și al tăcerii, fiul Mariei și fratele lui Cristos, continuă și astăzi să facă zeci de miracole. Cei care îi vizitează mormântul aflat în mănăstirea Annaya, indiferent de confesiune, strigă deseori: „Minune, minune”.

Papa Paul al VI-lea l-a beatificat în prezența părinților participanți la Conciliul al II-lea din Vatican, la 5 decembrie 1965, iar apoi l-a canonizat la 9 octombrie 1977.

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: