Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘sfant’

A murit prin înfometare

Posted by Paxlaur pe 14/08/2017

Maximilian Maria KolbeCine vrea să fie cu adevărat bun trebuie să învețe de la profesioniști. Această realitate se verifică și în cazul vieții de credință. Cei care au dorit să trăiască o viață de sfințenie plină de iubire și de milostivire au învățat de la Cristos și de la sfânta fecioară Maria. Milostivirea „este cel mai minunat atribut al Creatorului și Răscumpărătorului” (Dives in misericordia, nr. 13) și nimeni pe pământ nu l-a experimentat în manieră așa de radicală și tulburătoare așa cum i s-a întâmplat sfintei fecioare Maria.

Printre cei care au învățat de la „Mama Răstignitului” misterul crucii și al milostivirii se numără și sfântul Maximilian Maria Kolbe, născut la 8 ianuarie 1894, într-o familia sărăca din Polonia. Pe când era doar un copil, i-a apărut Fecioara Maria arătându-i două coroane de trandafiri – una albă, una roșie – şi propunându-i să aleagă. El le-a luat pe amândouă: curăția și martiriul.

La 4 septembrie 1910 a îmbrăcat haina franciscană, luându-și numele de Maximilian. A fost trimis să studieze filozofia și teologia la Roma. La 17 octombrie 1917, împreună cu alţi şase colegi, se consfinţeşte Preacuratei şi întemeiază asociaţia „Oastea Neprihănitei”, „Armata Maicii Domnului”.

După ce a fost sfinţit preot, pentru o scurtă perioadă a fost profesor la Cracovia. Inima sa îndrăgostită de Sfânta Fecioară i-a dat forța necesară să învingă probleme de sănate și să întemeieze în 1927 „Oraşul Neprihănitei” – „Niepokalanow”. Deja în 1922 publicase revista „Cavalerul Neprihănitei”, care în 1938 era distribuită în peste un milion de exemplare în toată lumea. Îndemnat de un grup de japonezi entuziasmaţi de cele ce se petreceau la „Niepokalanow”, Maximilian a mers în Japonia în 1930, împreună cu câţiva fraţi. S-a stabilit la Nagasaki, unde a întemeiat și o mănăstire. La întoarcerea în ţară, a străbătut cu trenul întreaga Rusie, vorbind cu înflăcărare despre Preacurata: „Cine o are pe Maria de mamă, îl are pe Cristos de frate”.

După ce armatele germane au ocupat Varşovia, în februarie 1941, părintele Maximilian a fost arestat . Într-o zi s-a întâmplat să evadeze cineva din lagăr și naziștii, drept pedeapsă, au început să aleagă zece prizonieri pe care să-i omoare prin înfometare. Unul dintre cei zece aleși, Franciszek Gajowniczek, a început să strige: „Soția mea! Copiii mei! Nu-i voi mai revedea niciodată”… și plângând, îngenunchiat, cerea să fie salvat. În timp ce implora în lacrimi ajutorul Cerului, Maximilian Kolbe a ieși în fața naziștilor și le-a spus: „Voi merge eu să mor în locul lui!”… Toți au fost uimiți, dar i-au acceptat cerere și l-au trimis la moarte. A murit prin înfometare, la 14 august 1941, pentru ca fratele său, un străin în care a văzut chipul lui Cristos, să poată trăi. Ultimele sale cuvinte au fost „Ave Maria”.


„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta:
ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).


14 august 2017 

Luni din săptămâna a 19-a de peste an
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m. **
Dt 10,12-22; Ps 146-147; Mt 17,22-27

LECTURA I
Tăiaţi-vă inima împrejur! Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului!
Citire din cartea Deuteronomului 10,12-22
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor, zicând: „Acum, Israel, ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe toate căile lui, să-l iubeşti şi să-l slujeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, 13 să păzeşti poruncile Domnului şi hotărârile lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi ca să-ţi fie bine? 14Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el! 15 Numai pe părinţii tăi i-a plăcut Domnului să-i iubească şi a ales descendenţa lor după ei – pe voi – dintre toate popoarele, aşa cum este astăzi. 16 Tăiaţi-vă inima împrejur şi nu fiţi încăpăţânaţi! 17Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, care nu face părtinire şi nu primeşte daruri, 18 care face dreptate orfanului şi văduvei, care-l iubeşte pe străin, dându-i hrană şi îmbrăcăminte. 19 Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului! 20 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-l slujeşti, să te alipeşti de el şi pe numele lui să juri! 21 El este lauda ta şi el este Dumnezeul tău. El a făcut cu tine aceste lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi. 22 Părinţii tăi au coborât în Egipt cu şaptezeci de suflete; acum, Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul Dumnezeul tău!
sau:
Aleluia.

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu v-a chemat prin evanghelia noastră spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îl vor ucide pe Fiul Omului, dar a treia zi va învia. Fiii regilor sunt scutiţi de taxă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,22-27
În acel timp, pe când erau adunaţi în Galileea, Isus le-a spus discipolilor săi: „Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei s-au întristat foarte mult. 24 După ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuţia s-au apropiat de Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu achită cele două drahme?” 25 El a spus: „Da!” Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte, spunând: „Simon, ce crezi, regii de pe pământ de la cine iau taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?” 26 Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. 27 Totuşi, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe ţărmul mării, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Știți cine e și ce a făcut Charbel Makhluf, mireasma Libanului?!

Posted by Paxlaur pe 24/07/2017

sfantul charbel makhluf_sfantul zileiExistă oameni pe care întâlnindu-i simți cum inima ți se umple de Cer și începi să guști frumusețea Împărăției cerurilor. Atunci, fericit, îți amintești că „împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela” (Mt 13,44). Și viețile sfinților sunt comori necunoscute și pline de mister, iar descoperirea lor devine pentru noi izvor de viață și puterea de a spera vindecarea sufletului și a trupului.

Un astfel de sfânt este și Charbel Makhluf, născut la 8 mai 1828, în Bekà Kafra, un sătuc din nordul Libanului. Născut într-o familie creștină practicantă, la botez a primit numele de Youssef (Iosif). A rămas orfan de tată pe când avea trei ani, însă în inima sa deja licăreau germenii unei iubiri divine. A slujit ca ministrat în Biserica Orientală Maronită în care sfintele Liturghii se celebrau în aramaică, în limba pe care o vorbea însuși Isus Cristos. Când nu trebuia să meargă cu animalele la păscut, se retrăgea într-o peșteră din apropiere pentru a se ruga. Privea ore în șir o statuie a Preacuratei și vorbea cu Dumnezeu, Tatăl său, în desăvârșita tăcere a unei grote.

La 23 de ani a intrat în mănăstirea de la Annaya a Ordinului Maronit Libanez. Începând noviciatul în 1851, și-a luat numele de Charbel, un martir din Antiohia de la începutul creștinismului. A făcut voturile solemne la 1 noiembrie 1853, iar la 23 iulie 1859 a fost hirotonit preot. Își dedica mult timp activităților din mănăstire, dar inima sa suspina mereu după momente de singurătate în care să stea în liniște înainte Domnului. Viața contemplativă era visul său. Astfel, după 15 ani de slujire în mănăstire, a îmbrățișat viaţa eremitică. Separat de lume și cufundat în tăcerea singurătății, și-a petrecut viața în rugăciune, contemplație și pocăință aspră. Totul pentru slava lui Dumnezeu și mântuirea lumii.

În cei 23 de ani de viață ca eremit cei care au avut ocazia să-l întâlnească la sfânta Liturghie sau pentru alte rugăciuni, spuneau că era suficient să-l vezi cum face semnul sfintei Cruci ca să înțelegi iubirea care-l unea cu Cristos răstignit. Tocmai prin acest semn maestos și puternic al Crucii a învins toate atacurile Diavolului care încerca să-l abată de la viața eremitică și de la calea sfințeniei.

A murit în ajunul Crăciunului, la 24 decembrie 1898, după opt zile de agonie. Ultimele sale cuvinte, la 16 decembrie, au fost tocmai cuvintele consacrării rostite în timpul sfintei Liturghii: „Acesta este trupul meu care se jertfește pentru voi”.

La puțin timp după moartea sa, s-au văzut fenomene extraordinare la mormântul său. Pentru că și-a dedicat întreaga viață slujirii și rugăciunii, adică miresmei plăcute Domnului, trupul său mort emana „mireasma Libanului” și continua să realizeze faptele minunate ale Mântuitorului (Ct 4,11; Os 14,7; Mc 16,17-18). Când l-au dezgropat i-au găsit trupul neatins, ca viu. Mai mult, din trupul său ieşea o sudoare roşiatică, analizată de medici specialiști în 1899, 1927 și 1950. Chiar și în 1950 trupul său era tot ca viu şi păstra temperatura trupurilor vii.

Omul rugăciunii și al tăcerii, fiul Mariei și fratele lui Cristos, continuă și astăzi să facă zeci de miracole. Cei care îi vizitează mormântul aflat în mănăstirea Annaya, indiferent de confesiune, strigă deseori: „Minune, minune”.

Papa Paul al VI-lea l-a beatificat în prezența părinților participanți la Conciliul al II-lea din Vatican, la 5 decembrie 1965, iar apoi l-a canonizat la 9 octombrie 1977.

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Ce mare har să poți vizita și ajuta un om!

Posted by Paxlaur pe 02/07/2017

bunatateaCe fel de sentimente se află într-o inimă care are posibilitatea să facă binele, să ajute, să ofere „fie şi numai un pahar cu apă rece” (Mt 10,42), dar nu vrea și rămâne indiferentă în fața celui căzut, sărac, însetat? Dar în inima noastră ce fel de sentimente avem? Cum suntem noi față de cei care trec prin viața noastră? Conștientizăm cât de mare este darul ca cineva „să-ți calce pragul casei”, „pragul” inimii?

Ca să ne dăm seama de acest mare dar (și de obligațiile pe care le avem!) este suficient să ne gândim la cei care sunt singuri, mobilizați la pat sau închiși în case sau în spitale. Să ne gândim la cei cărora rar de tot le sună telefonul și poate niciodată nu le bate nimeni la ușă. Să ne gândim la cei suferinzi și abandonați care așteaptă însetați să treacă prin viața lor „un om sfânt al lui Dumnezeu” (cf. 2Reg 4,9). Iar dacă cunoaștem astfel de oameni însetați, părăsiți, să-i vizităm. Să trecem prin viața lor. Astăzi! Făcându-le acest bine, nu doar că vom fi o rază de speranță pentru ei și pentru viitorul omenirii, ci vom simți cum în inima noastră avem „atitudinea lui Isus Cristos”, suntem cu adevărat ucenicii săi (Fil 2,5).

În fiecare zi Cristos ne cere să răspundem la întrebarea adresată ucenicilor și, prin ei, tuturor oamenilor, inclusiv nouă: „Înțelegeți ce am făcut pentru voi?” (In 13,12)? Dacă înțelegem, atunci trebuie să ne fie atât de clar că avem obligația de a-i vizita pe cei singuri, pe cei în suferință. Ba chiar avem obligația de a-i sluji: „Dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In 13,14-15). Abia atunci se va spune și despre noi: „Iată un om sfânt al lui Dumnezeu” (cf. 2Reg 4,9), abia atunci vom fi „morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu” și pentru aproapele (cf. Rom 6,11).

Să începem astăzi „să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom 6,7). Să renunțăm la orice formă de creștinism comod și să mergem în întâmpinarea celor săraci, suferinzi, părăsiți. Să nu ținem la viața noastră, la bunurile noastre, căci pe toate le vom pierde (cf. Mt 10,39). Ieșind în întâmpinarea celor nevoiași să devenim „un neam sfânt”, „vrăjmași ai lăcomiei”, astfel încât „să vestim tuturor oamenilor faptele măreţe ale celui care ne-a chemat din întuneric la minunata sa lumină” (cf. Ex 18,21; 1Pt 2,9). Să ne deschidem inima față de frații noștri. Ba chiar „să ne lărgim inima” (cf. 2Cor 6,11-3), să facem din ea un izvor de bine, de fericire. Să trecem prin viața aproapelui având inima larg deschisă și dorința de a fi asemenea lui Cristos, de a fi oameni sfinți ai lui Dumnezeu.


„Dragostea față de frați să rămână statornică.
Nu uitați ospitalitatea,
căci datorită ei unii i-au găzduit, fără a-și da seama, pe îngeri.
Aduceți-vă aminte de cei închiși,
ca și cum ați fi închiși împreună cu ei” (Evr 13,1-3).


2 iulie 2017 

† DUMINICA a 13-a de peste an
Sf. Bernardin Realino, pr.
2Rg 4,8-11.14-16a; Ps 88; Rom 6,3-4.8-11; Mt 10,37-42

LECTURA I
Acest bărbat este om sfânt al lui Dumnezeu.
Citire din cartea a doua a Regilor 4,8-11.14-16a
Într-o zi, Elizeu trecea prin Şunem. Acolo era o femeie de vază. Ea a insistat ca el să mănânce. Ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9 Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu! 10 Să facem o cameră mică sus, pe terasă, şi să punem acolo pentru el un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic ca să stea acolo când va veni la noi! 11 Într-o zi Elizeu a venit la ei, s-a dus în camera de sus şi s-a culcat acolo. 14El i-a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are niciun fiu, iar soţul ei este bătrân!” 15 El a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o şi ea a stat la uşă. 16a Elizeu i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.16-17.18-19 (R.: 2a)
R.: Îndurările Domnului în veci le voi cânta.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna”;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta! R.

16 Fericit este poporul care ştie să te aclame,
care umblă în lumina feţei tale, Doamne!
17 Ei se bucură neîncetat de numele tău
şi se mândresc cu dreptatea ta! R.

18 Căci tu eşti frumuseţea şi tăria lor
şi, în bunăvoinţa ta, le înalţi fruntea.
19 Al Domnului este scutul nostru
şi regele nostru, al Sfântului lui Israel! R.

LECTURA A II-A
Am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca să umblăm într-o viaţă nouă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,3-4.8-11
Fraţilor, nu ştiţi că noi, toţi care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? 4Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. 8 Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el, 9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. 10 Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 2,9
(Aleluia) Voi sunteţi o „descendenţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, poporul luat în stăpânire de Domnul”, ca să vestiţi faptele măreţe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine vă primeşte pe voi, pe mine mă primeşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,37-42
În acel timp, Isus le-a spus Celor Doisprezece: „Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine. 39 Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi. 40 Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeşte un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primeşte un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. 42 Cine va da de băut fie şi numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceştia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata”.

Cuvântul Domnului

suferinta_singuratate_rugaciune

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: