Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘sfanta fecioara maria’

Ce înseamnă a desconsidera Rozariul?

Posted by Paxlaur pe 14/10/2017

Evanghelia si rozariulSuntem într-o zi de sâmbătă, aproape la mijlocul lunii dedicate sfântului Rozariu. Am reușit în aceste două săptămâni să fim mai apropiați de această rugăciune? Am redescoperit rolul sfintei fecioare Maria în viața noastră și importanța sfântului Rozariu? Purtăm întotdeauna un rozariu cu noi? O avem mereu pe Născătoarea de Dumnezeu în gândul și în rugăciunile noastre? Cristos ne amintește astăzi că Preacurata sa Mamă – care este și mama noastră! – este fericită și pentru că l-a născut și crescut pe Răscumpărătorul nostru, dar mai ales este fericită pentru că a ascultat cuvântul Domnului și l-a împlinit (cf. Lc 11,27-28).

Rozariul este „obiectul de cult” cel mai prezent în case, în biserici, în buzunarele și mașinile creștinilor. Dar rozariile au început să apară și în situații deloc legate cu viața de credință și cu valoarea acestui obiect: este purtat de tineri prin discoteci, este agățat ornamental prin baruri etc. În această confuzie desacralizatoare, ce mai înseamnă rozariul pentru mulțimea de oameni care-l folosesc? Mii de tineri și-l pun la gât fără să vadă în el altceva decât „mărgele”, obiect de podoabă vestimentară. Ce este rozariul pentru noi: șirag de mărgele? Amuletă? Obiect „sacru”? Ce facem noi pentru a reda rozariului valoarea și locul pe care trebuie să îl ocupe în viața oamenilor și a Bisericii?

Pentru noi, cei care credem, pentru cei care știm și cunoaștem valoarea rozariului, este o durere să vedem „profanat” ceea ce ar trebui să fie purtat cu demnitate și folosit pentru rugăciune, folosit pentru a atrage binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celui ce strecoară cu venerație printre degete delicatele bobițe. Să nu devenim imuni la folosirea greșită a obiectelor care sunt destinate pentru rugăciune! Riscul este ca și în viața noastră să se strecoare acel indiferentism prin care nu mai dăm importanță la ce și cum sunt folosite obiectele, religioase sau nu. Iar de aici mai este doar un pas până la atingerea indiferentismului față de cum sunt folosite și tratate sacramentele și persoanele. Să nu uităm cuvântul lui Isus: „Cine este vrednic de încredere în cele mai mici lucruri este vrednic şi în cele mari, iar cine este necinstit în cele mai mici lucruri, este necinstit şi în cele mari” (Lc 16,10).

În această lună dedicată Sfintei Fecioare Maria, Regina sfântului Rozariu, să ne angajăm mai mult în „ocrotirea” acestui însemn religios. Să fim noi primii care redăm acestui obiect locul și demnitatea cuvenită, purtându-l ca un adevărat obiect destinat rugăciunii. Să vorbim despre rozariu. Să-l purtăm cu cinste și totodată să ne rugăm sfântul Rozariu și pentru cei care nu se roagă.


A desconsidera rozariul
înseamnă a o desconsidera pe cea mai binecuvântată dintre femei,
pe maica lui Cristos și maica Bisericii,
pe Mama noastră, sfânta fecioară Maria,
scăparea păcătoșilor și tămăduitoarea bolnavilor.


14 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 27-a de peste an
Sf. Calist I, pp. m. *
Ioel 4,12-21; Ps 96; Lc 11,27-28

LECTURA I
Întindeţi secera, căci este copt secerişul!
Citire din cartea profetului Ioel 4,12-21
Aşa vorbeşte Domnul: „Să se ridice şi să urce toate neamurile spre Valea lui Iosafat, căci acolo voi şedea să judec toate neamurile dimprejur! 13 Întindeţi secera, căci este copt secerişul! Coborâţi, căci este plină presa, se revarsă teascurile, căci mare este răutatea lor! 14 Mulţimi-mulţimi vin în Valea Sentinţei, căci se apropie Ziua Domnului în Valea Sentinţei. 15 Soarele şi luna se vor întuneca şi stelele îşi vor pierde strălucirea. 16 Domnul strigă din Sion, din Ierusalim îşi înalţă glasul; se cutremură cerurile şi pământul. Dar Domnul este refugiu pentru poporul său, fortăreaţă pentru fiii lui Israel. 17 Veţi şti că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele meu cel sfânt. Ierusalimul va fi sfânt şi străinii nu vor mai trece prin el. 18 În ziua aceea, munţii vor picura vin, colinele vor face să se prelingă lapte şi în toate văile lui Iuda va curge apă. Un izvor va ieşi din casa Domnului şi va uda Valea Şitim. 19 Egiptul va deveni o devastare şi Edomul va fi un pustiu devastat, pentru violenţa asupra fiilor lui Iuda, când au vărsat sânge nevinovat în ţara lor. 20 Iuda va fi locuit pentru totdeauna şi Ierusalimul, din generaţie în generaţie. 21 Voi purifica sângele lor pe care nu l-am purificat şi Domnul va locui în Sion”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.5-6.11-12 (R.: 12a)
R.: Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul Dumnezeul nostru!

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd gloria. R.

11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima curată, bucuria.
12 Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28
(Aleluia) Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericit sânul care te-a purtat! Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,27-28
În timp ce Isus spunea acestea, o femeie din mulţime şi-a ridicat vocea şi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!” 28 Dar el a zis: „Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfânta Fecioară Maria | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Care e cetatea din jurul tău?

Posted by Paxlaur pe 10/10/2017

Tarifa 2 2_cetateaNu este o noutate pentru nimeni faptul că avem nevoie de convertire. Simțim în suflet nevoia zilnică de convertire: avem atâtea lucruri pe care am putea să le facem mai bine, avem atâtea (mici) defecte de îndreptat. Fiecare, atunci când se analizează în lumina cuvântului divin – lumina care ne arată cum suntem cu adevărat! –, știe de ce și în ce mod trebuie să lucreze la convertirea zilnică.

Importanța cuvântului divin strălucește în sfânta Evanghelie: Maria nu se satură să asculte cuvântul divin, nu poate sta departe de Cuvântul făcut trup. În timp ce Marta se zbate între activitățile acestei lumi, activități necesare și bune, Maria „stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui” (Lc 10,39). Atenție: nu trebuie să disprețuim ceea ce făcea Marta. Dimpotrivă, trebuie să muncim ca Marta, dar să ne facem timp și pentru a asculta asemenea Mariei. Ora et labora, roagă-te și muncește. Să învățăm să împletim în viața noastră rugăciunea și munca. Cine nu reușește devine sclavul muncii. O sclavie din care ne va elibera doar moartea, dacă nu vom acționa noi înaintea ei prin meditație.

Cu mult timp înainte de a se fi născut Marta și Maria, exista o cetate în care se trăia în sclavia păcatului: Ninive, o cetate imensă, „cât trei zile de mers”. În acest loc, a apărut un om, un trimis al Domului, care a transmis esențialul: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus” (Iona 3,5). Au auzit cuvântul, l-au ascultat și s-au convertit, au făcut pocăință. S-au întors de la calea lor cea rea și s-au salvat.

Convertirea are nevoie de două lucruri care trebuie să se găsească mereu împreună: de cineva care să o predice prin fapte și cuvinte esențiale, și de o inimă care să o asculte, un suflet care să fie dispus să primească cuvântul și să facă pocăință. Cât de triste sunt situațiile acelor inimi care sunt disponibile să se convertească, inimi aflate în căutarea adevărului, dar care nu găsesc predicatori, inimi ce nu-și găsesc izvorul care să le potolească setea. După cum tristă este și situația acelor predicatori care vorbesc în pustiu, acei predicatori care nu au în fața lor inimi în care cuvântul să prindă viață.

Astăzi suntem invitați să fim ca Maria și Iona. Pe de o parte să ascultăm cuvântul, adică asemenea Mariei să ne așezăm la picioarele Mântuitorului, ascultând cuvântul, meditând cuvântul divin și convertindu-ne. Iar pe de altă parte, să ne ridicăm asemenea lui Iona și să predicăm acest cuvânt care ne salvează de orice formă de sclavie. În jurul nostru trăiesc „cetăți” întregi ca Ninive care așteaptă cuvântul, care au nevoie de un cuvânt ca să se convertească. Noi nu trebuie să căutăm cetăți uriașe unde să predicăm, ci suflete imense care sunt însetate de adevăr.


Nu există convertire fără predică,
fără proclamarea și ascultarea cuvântul lui Dumnezeu,
după cum nu este autentică predica celor care nu se convertesc.


10 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 27-a de peste an
Sf. Daniel Comboni, ep.
Iona 3,1-10; Ps 129; Lc 10,38-42

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea şi Dumnezeu s-a îndurat.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-10
Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 6 Cuvântul a ajuns la regele din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 A făcut să se strige şi să se zică în Ninive un decret al regelui şi al mai-marilor lui: „Niciun om şi niciun animal din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă! 8 Să se acopere oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa lui! 9 Cine ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se va îndura? Poate se va întoarce de la mânia lui aprinsă şi nu vom pieri”. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va face şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.7-8 (R.: 3)
R.: Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare
şi ne temem de tine. R.

7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
8 El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28b
(Aleluia) Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Marta l-a primit în casa ei. Maria a ales partea cea bună.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42
În acel timp, Isus a intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta l-a primit în casa ei. 39 Aceasta avea o soră numită Maria, care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Domnul, răspunzând, i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi şi te frămânţi, 42 însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Un șirag de diamante

Posted by Paxlaur pe 07/10/2017

sfantul rozariuUn preot a întrebat un copil: „Ce este Rozariul? Te rogi rozariul?” Copilul, cuprins de emoțiile specifice vârstei de 6 ani, i-a răspuns: „Nu știu dacă mă rog Rozariul, dar știu că mama mi-a pus în mână un șirag de diamante și mi-a spus că fiecare diamant pe care îl ating spunând Bucură-te Marie mă ajută să fiu mai iubit de Dumnezeu. Mi-a zis că dacă mă „joc” zilnic cu acele diamante într-o zi inima mea va străluci mai tare decât ele și o voi cunoaște pe Doamna cu care vorbesc atunci când mă rog Rozariul”. Pentru noi ce este Rozariul? Ne mai facem timp să „stăruim în rugăciune” (cf. Fap 1,14)?

Prin mâinile noastre au trecut de zeci de ori bobițele rozariului. Am învățat de mici să spunem această rugăciune. Nu mereu ne-a fost ușor: ne-am izbit de monotonie, de plictiseală, de oboseală. Însă de fiecare dată când am spus cu credință această rugăciune ne-am fortificat inima. De fapt, asemenea acelui copil am simțit și noi că inima noastră, ba chiar întreaga viață, devine mai strălucitoare. Rozariul este alinare în suferință, forță în slăbiciune, arma cea mai eficace împotriva răului.

Sfinții spun zilnic un rozariu, iar când sunt foarte ocupați și au multe probleme de rezolvat, spun două sau chiar trei rozarii. Ei dau mărturie despre imposibilitatea ca un suflet care se roagă rozariul să se piardă. Aceasta pentru că Rozariul naște în noi dorința sfințeniei, dorința de a fi și noi plini de har și totodată atrage mijlocirea celei pe care o invocăm „Ajutorul creștinilor” și „Scăparea păcătoșilor”.

Rugăciunea Rozariului este imitarea vieții sfintei Fecioare și a apostolilor: „Toți stăruiau într-un cuget în rugăciune” (Fap 1,14). A stărui în rugăciune înseamnă și a te ruga Rozariul. Să nu uităm că atunci când ne înălțăm sufletul către cer prin intermediul Rozariului nu doar că stăruim în rugăciune, dar repetăm cuvintele rostite de un arhanghel, repetăm cuvintele prin care a început misterul întrupării lui Cristos. Este un privilegiu pentru noi să avem pe buze cuvintele Bunei-vestiri (cf. Lc 1,28).

Să profităm de această lună a Rozariului și cu credință să lăsăm să se strecoare printre degetele noastre diamantele care ne amintesc de buna noastră Mamă și de misterele mântuirii. Să facem din Rozariu scutul nostru împotriva celui rău. Să ne amintim că Diavolul se teme de această rugăciune: să-l ținem departe de noi și de cei dragi inimii noastre. Rugându-ne Rozariul spunem cu Isus: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger” (Lc 10,18).

Să implorăm în această zi, prin rugăciunea sfântului Rozariu, mijlocirea celei care este „Maica bunului sfat” și „Regina păcii”, astfel încât să știm să facem cele mai bune alegeri pentru viața și mântuirea noastră, trăind în pace cu toți oamenii și cu Dumnezeu.


Cine se roagă Rozariul simte tot adevărul din cuvintele îngerului:
„la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” (cf. Lc 1,37).


7 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Fc. Maria, Regina Rozariului **
Fap 1,12-14; Ps Lc 1,46-55; Lc 1,26-38

LECTURA I
Stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 1,12-14
În acel timp, apostolii s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care se află aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbătă. 13 Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde obişnuiau să se adune. Erau: Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. 14 Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,46-47.48-49.50-51.52-53.54-55 (R.: 49)
R.: Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt!
sau:
Fericită eşti, Fecioară Marie, pentru că l-ai purtat pe Fiul Tatălui veşnic!

46 Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu. R.

48 Căci a privit la smerenia slujitoarei sale.
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic
şi numele lui e sfânt! R.

50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
51 A arătat puterea braţului său:
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. R.

52 I-a dat jos de pe tron pe cei puternici
şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. R.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 1,28
(Aleluia) Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine! (Aleluia)

EVANGHELIA
Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,26-38
În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. 28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. 34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil! 38 Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: