Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘sfantul zilei’

Aștept cu dor ziua în care suferința ta se va sfârși!

Posted by Paxlaur pe 10/12/2017

anton-durcovici-beatoNașterea Mântuitorului face inimile noastre să tresalte de bucurie. Suntem plini de dorința de a face binele. În ziua Crăciunului inimile tresaltă și cântă: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat” (cf. Is 40,1-2). Cu cât dor așteptăm ziua când suferința noastră va lua sfârșit!

Nașterea Domnului este momentul când între noi vine Mângâietorul și Vindecătorul sufletelor. Cu toate acestea, chiar și în acea zi de sărbătoare, chiar și în timpul celor mai mari miracole, sunt unii care spun: „Cristos se naște pentru a mângâia omenirea, dar mie nu-mi pasă”. Nu le pasă unora, cum de multe ori, tocmai prin felul în care nu ne mărturisim credința, nu ne pasă nici nouă de prezența lui Cristos în cuvântul său, în Euharistie, în Biserică, în oameni. Cum ne raportăm la suferințele celor din comunitatea noastră? Suntem noi o mângâiere pentru ei?

Cristos vrea să ieșim din idiferență și să să fim mângâietori printre și pentru oameni. Cristos vrea să salvăm oamenii de la moarte, în special de la moartea veșnică, nu să-i condamnăm. Să nu uităm că nu lipsesc nici astăzi, în multe părți ale lumii, ba poate chiar în jurul nostru, oameni care sunt condamnați la moarte, așa cum a fost condamnat și episcopul martir, fericitul Anton Durcovici. Ce facem noi ca să salvăm astfel de oameni? Suntem mângâietori pentru cei condamnați? Ne rugăm pentru cei care condamnă?

Pruncul divin născut la Betleem este cel care răscumpără nelegiuirile oamenilor. El „este îndelung răbdător faţă de noi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (cf. 2Pt 3,9). Purtarea noastră, în așteptarea venirii lui, trebuie să fie „sfântă și evlavioasă”, străduindu-ne să fim găsiți „în pace, fără cusur şi fără prihană” (cf. 2Pt 3,11.14). Așa a fost găsit episcopul Anton Durcovici și așa vrem să fim găsiți și noi de Cristos care vine.

Împreună cu episcopul martir Anton, suntem chemați să dăm și noi mărturie de neliniștea și dorința inimii noastre de a-l întâlni pe pruncul divin și de a ne lăsa cuceriți de el. Vrem ca întâlnirea cu Cristos să ne transforme și să devenim noi înșine exemple de credință și iubire pentru cei din jur. Mai mult, vrem ca mergând spre Cristos care vine, să nu ne temem de persecuții sau de lipsuri. Vrem să devenim și noi păstori plini de curaj, dispuși să ne dăruim viața pentru cei încredințați nouă, cântând cu toată ființa: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?”. Suntem chemați să învingem tendințele ateiste și comerciale ale Crăciunului și să redăm sărbătorii demnitatea ei, să fie ziua în care toți cântă ca un singur cor: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. Fericit poporul mângâiat de însuși Dumnezeu”.


Ridică-te, privește spre ziua Crăciunului.
Domnul este aproape!
Dumnezeu coboară ca să te cuprindă în cea mai suavă îmbrățișare.


10 decembrie 2017 

† DUMINICA a 2-a din Advent
Fer. Anton Durcovici, ep. m.; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Is 40,1-5.9-11; Ps 84; 2Pt 3,8-14; Mc 1,1-8

LECTURA I
Pregătiţi calea Domnului!
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-5.9-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale!” 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!” 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab
Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
el vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 3,8-14
Iubiţilor, aceasta să n-o ignoraţi: o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi! 9 Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare se vor distruge în foc, la fel, şi pământul, cu toate lucrurile care vor fi găsite. 11 Deci dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi! 13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Faceţi drepte cărările lui!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,1-8
Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. 3 Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” 4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică 7 şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Anton Durcovici, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

La mulți ani celor care poartă numele sfântului Andrei. „L-am găsit pe Mesia”.

Posted by Paxlaur pe 30/11/2017

Martiriul sfantului AndreiNe apropiem cu pași repezi de timpul Adventului. În drumul nostru spre acest timp de har, avem astăzi o sărbătoare îndrăgită de poporul român: sărbătoarea sfântului Andrei. Evanghelistul Ioan ne relatează primele cuvinte pe care le-a rostit Andrei după întâlnirea cu Domnul: „Andrei l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: L-am găsit pe Mesia! – care, tradus, înseamnă Cristos – și l-a adus la Isus (cf. In 1,41-42).

Andrei este sfântul care ne conduce și pe noi la Mesia. Ba mai mult, el este sfântul care ne invită să-i conducem pe oamenii la Mesia, la Cristos. Atunci când citim Sfânta Scriptură și primim sfânta Împărtășanie să ne lăsăm sufletul inundat de fericire și să strigăm celor de lângă noi: „L-am găsit pe Mesia”.

După cum glasul sfântului Andrei și al apostolilor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii (cf. Rom 10,18), la fel și glasul nostru trebuie să inunde fiecare inimă cu această veste bună: „L-am găsit pe Mesia”. Da, trebuie să fim convinși că l-am găsit pe Mesia, pe Cristos, în sacramente, în cuvântul Scripturii și în oameni. L-am găsit și vrem să-l oferim celor care suspină după el, celor care așteaptă mântuirea și ajutorul său.

Privind la relatarea pe care ne-o oferă sfântul Matei înțelegem că însuși Cristos este cel care l-a găsit pe Andrei și pe fratele lui, Petru. Da, nu atât noi suntem cei care-l căutăm și găsim pe Cristos, ci el este cel care are inițiativa căutării și chemării noastre: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” (cf. Mt 4,18-20). Cât de splendidă (dar și înfricoșătoare!) este imaginea lui Dumnezeu care umblă și astăzi pe malul mărilor, pe ulițele satelor, printre străzile orașelor căutând apostoli, căutând oameni, căutându-te pe tine și pe mine. Unde și cum ne găsește? Suntem gata ca, asemenea lui Andrei, să părăsim toate și să-l urmăm (cf. Mt 4,20)?

Am fost găsiți și chemați iar acum trebuie să-i ajutăm pe frații noștri să se lase găsiți. Să nu se ascundă de Cristos. Să nu se teamă: Cristos nu ia nimic, ci ne oferă totul. Cristos ne vrea fericiți. Cristos ne vrea mântuiți. Cristos ne vrea nemuritori în casa Tatălui. Cristos a venit să ne elibereze de cel mai mare dușman al nostru: moartea! Da, prin Cristos suntem eliberați de moarte, suntem eliberați de păcat și de consecințele lui. Să ne lăsăm eliberați, vindecați, înviați și să facem ca în lumea întreagă, după exemplul apostolilor, să răsune vestea mântuirii: „L-am aflat pe Mesia, l-am aflat pe Cristos”!

O, Marie, Regina apostolilor, ajută-ne să ne lăsăm găsiți de Cristos și să mergem cu evlavie pe urmele sale. Învață-ne și pe noi ca, asemenea sfântului Andrei, descoperindu-l pe Mesia, să-i purtăm pe toți oameni spre el.


Sunt mulți care suferă
pentru că încă nu l-au găsit pe Cristos
ori nu s-au lăsat găsiți de el.
Așadar, fă-ți timp pentru un suflet pe care să-l conduci la Mesia.


30 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 34-a de peste an
SF. ANDREI, ap.
Rom 10,9-18; Ps 18; Mt 4,18-22

LECTURA I
Credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 10,9-18
Fraţilor, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit, 10 căci cu inima se crede pentru a obţine justificarea, iar cu gura se dă mărturie pentru a obţine mântuirea. 11 De fapt, Scriptura spune: „Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine”. 12 Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci el este Domnul tuturor, darnic faţă de toţi cei care îl invocă. 13 Într-adevăr, „oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”. 14 Aşadar, cum îl vor invoca dacă nu au crezut? Şi cum să creadă dacă nu au auzit? Dar cum să audă fără predicator? 15 Însă cum să predice dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune!” 16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaia spune: „Doamne, cine a crezut vestirii noastre?” 17 Deci credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos. 18 Dar eu zic: poate că nu au auzit? Ba, dimpotrivă: „Glasul lor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,19b
(Aleluia) „Veniţi după mine, spune Domnul, şi vă voi face pescari de oameni!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,18-22
În acel timp, umblând de-a lungul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, 19 şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele şi i-a chemat. 22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

Leon cel Mare și izvorul de speranță: Cristos și Biserica sunt inseparabili!

Posted by Paxlaur pe 10/11/2017

DialogulLeoncelmaresi AttilaSfântul papă Leon cel Mare ne învață într-una din predicile sale: „Toţi cei care sunt renăscuţi în Cristos dobândesc demnitate regească prin semnul crucii. Apoi, prin ungerea Duhului Sfânt, sunt consacraţi preoţi. Deci toţi creştinii sunt înzestraţi cu o carismă spirituală şi supranaturală care îi face părtaşi de neamul regesc şi de oficiul preoţesc. Oare nu este o funcţie regească faptul că un suflet, supus lui Dumnezeu, îşi conduce trupul? Oare nu este o funcţie preoţească a-i consacra Domnului o conştiinţă curată şi a-i oferi pe altarul inimii jertfele nepătate ale cultului nostru?”.

Astăzi, în sărbătoarea sfântului Leon cel Mare, ne amintim că toți formăm Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. Toți formăm Biserica „una, sfântă, catolică și apostolică” pe care Cristos a zidit-o pe stâncă şi puterile celui rău nu o vor putea birui niciodată. Acest adevăr este pentru noi un nesecat izvor de speranţă, o încurajare în aceste vremuri în care mulţi se încumetă să întrezărească sfârşitul Bisericii. Domnul este singurul nostru sprijin, forţa şi rezistenţa noastră, de aceea nimeni şi nimic nu va putea să distrugă Biserica. Să nu uităm că avem de partea noastră un Dumnezeu atotputernic, un Domn care ne-a clădit pe stâncă (cf. Mt 16,18).

Nu de puţine ori ne este dat să auzim: „Eu cred în Dumnezeu, în Cristos, dar nu am treabă cu Biserica”. Este plină lumea de „credincioşi nepracticanţi”: „Eu cred, dar nu merg la Biserică”! Iar pericolul ne pândește pe toți cei care ajungem în biserică doar duminica şi ori de câte ori este vreo sărbătoare sau vreun eveniment personal. Am transformat legătura noastră cu Biserica într-un raport rece, fără viaţă, uitând că nu suntem creştini pentru a umple un locaş făcut din pietre, ci noi înşine suntem pietrele vii care alcătuiesc acest locaş. Noi suntem Biserica! Noi suntem Trupul lui Cristos! Nu putem să despărţim Capul, care este Cristos, de trup, care este Biserica. Şi nu ne putem despărţi nici pe noi, care suntem mădulare ale aceluiaşi trup.

Să ne amintim cuvântul Apostolului şi să valorificăm prezenţa noastră în Biserică: „Așa cum trupul este unul și are multe membre, iar toate membrele trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot la fel și Cristos. Căci noi toți am fost botezați într-un singur Duh spre a fi un singur trup … Voi sunteți trupul lui Cristos și membru fiecare în parte” (cf. 1Cor 12,12-27). Să ne rugăm în această zi pentru Biserică, pentru sfântul părinte papa, pentru noi toţi, membre ale Trupului Mistic: „Dă, Doamne, Bisericii tale liniştea bunei orânduiri, timpuri de pace şi ziua unităţii. Dă-ne, Doamne, harul de a iubi Biserica, mireasa ta şi de a ne sluji şi cinsti unii pe alţii”.


Cristos şi Biserica nu pot fi despărţiţi.
Nimeni nu trebuie şi nu poate să aleagă între Cristos şi Biserică
pentru că Domnul şi Mireasa sa formează un singur trup,
sunt inseparabili.


10 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 31-a de peste an
Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.
Rom 15,14-21; Ps 97; Lc 16,1-8

LECTURA I
Slujitor al lui Cristos Isus între neamurile păgâne, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 15,14-21
Fraţii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi că sunteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoaştere, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii. 15 Totuşi v-am scris în unele părţi mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-a fost dat de Dumnezeu, 16ca să fiu slujitor al lui Cristos Isus între neamuri, consacrat să predic evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută, sfinţită în Duhul Sfânt. 17 Aşadar, mă pot lăuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumnezeu, 18 căci nu voi îndrăzni să vorbesc altceva decât despre ce a săvârşit Cristos prin mine pentru a aduce neamurile păgâne la credinţă, prin cuvânt şi faptă, 19 prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Aşadar, de la Ierusalim şi împrejurimi şi până în Iliria, am completat vestirea evangheliei lui Cristos, 20 făcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese făcut cunoscut numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia, 21 ci, după cum este scris: „Cei cărora nu le-a fost vestit despre el îl vor vedea şi cei care n-au auzit vor înţelege”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4 (R.: cf. 2b)
R.: Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea înaintea neamurilor.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3c Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1In 2,5ab
(Aleluia) Cine păstrează cuvântul lui Cristos, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiii veacului acestuia, în generaţia lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. 2 El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator!» 3 Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie». 5 Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?» 6 Acesta i-a spus: «Cu o sută de baţi de untdelemn”. El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!» 7 După aceea i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?” Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu”. El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!» 8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Vrei? Ține închisă vatra inimii tale…

Posted by Paxlaur pe 04/11/2017

carol borromeu2„Vrei să te învăț cum să mărești mai mult participarea ta interioară la celebrarea comunitară, cum să faci mai plăcută lui Dumnezeu lauda ta și cum să înaintezi în sfințenie? Ascultă ceea ce îți spun. Dacă deja s-a aprins în tine vreo scânteie a iubirii divine, nu o alunga, nu o expune în fața vântului. Ține închisă vatra inimii tale, pentru ca să nu se răcească și să nu piardă căldura. Adică, alungă cât poți ceea ce-ți distrage atenția. Rămâi recules cu Dumnezeu, evită vorbăriile nefolositoare”.

Cât de mult ne solicită inima aceste cuvinte rostite de sfântul Carol Borromeu în urmă cu aproape 500 de ani. Ele sunt ecoul cuvintelor Apostolului: „Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Dumnezeu nu se răzgândește și dacă a aprins în noi iubirea sa divină, chemarea sa, niciodată nu o va retrage. Însă nouă ne revine obligația de a veghea, de a ține „închisă vatra inimii” pentru a nu stinge focul iubirii divine. Nouă ne revine obligația de a cultiva virtuțile, de a trăi în umilință. Doar așa vom simți cum se împlinește în noi cuvântul Domnului: „Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (Lc 14,11).

Ce înseamnă pentru noi umilința? Suntem persoane smerite? Isus este atât de clar în evanghelie: cine nu iubește umilința, cine nu trăiește în smerenie, va fi umilit, înjosit! Noi ce alegem astăzi: să fim umili sau să fim umiliți?

Umilința nu este doar o simplă cale spre pace și fericire. Prin ea nu doar că trăim în pace cu oamenii și cu Dumnezeu. Ea este totodată cea mai puternică armă împotriva Diavolului pentru că el nu știe ce înseamnă să fii umil. Diavolul nu are puterea de a ne învinge atunci când ne lăsăm înveșmântați în această mantie simplă, dar strălucitoare și puternică. Sfântul Augustin ne învață că „după cum mândria a fost cea care i-a făcut pe îngeri să devină diavoli, tot așa umilința îi ajută pe oameni să devină îngeri”. Îmbrăcați în umilință vom fi asemenea îngerilor: îl vom privi pe Dumnezeu față către față la împlinirea timpurilor.

Umilința înseamnă să fii asemenea lui Cristos: nu faci mofturi la fiecare „prânz” al vieții și să nu ai pretenția de a avea locuri rezervate. Fiul Omului nu are un loc rezervat, el nu are nici măcar unde să-și plece capul, însă se încredințează providenței divine (cf. Mt 6,25-34; 8,20; 10,26-33). Fără umilință nu putem fi asemenea lui Cristos, nu-i putem fi ucenici: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze” (Lc 9,23).

Umilința înseamnă să-ți cunoști limitele și să ți le accepți fără a învinui pe nimeni pentru ceea ce ești. Tot ceea ce suntem este un dar, iar nouă ne revine obligația de a valorifica la maxim acest dar: viața!


Dumnezeu „i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici
și i-a înălțat pe cei smeriți” (Lc 1,52-53).


4 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 30-a de peste an
Ss. Carol Borromeu, ep. **; Felix de Valois, pustnic
Rom 11,1-2a.11-12.25-29; Ps 93; Lc 14,1.7-11

LECTURA I
Dacă însă căderea iudeilor este reconciliere pentru lume, cu cât mai mult nu va fi întoarcerea lor!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,1-2a.11-12.25-29
Fraţilor, oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din descendenţa lui Abraham, din tribul lui Beniamin. 2a Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. 11 Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă definitiv? Nicidecum! Ci prin căderea lor a venit mântuirea pentru neamuri, ca să-i facă pe ei geloşi. 12 Dacă însă greşeala lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor! 25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate neamurile păgâne. 26 Şi, în acest fel, întregul Israel va fi mântuit, după cum este scris: „Va veni din Sion Răscumpărătorul. El va îndepărta nelegiuirile din Iacob 27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei când voi îndepărta păcatele lor”. 28 În privinţa evangheliei, ei sunt duşmani spre binele vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor, 29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 93(94),12-13a.14-15.17-18 (R.: cf. 14)
R.: Domnul nu abandonează, moştenirea sa!

12 Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne,
pe care îl înveţi legea ta,
13a pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele. R.

14 Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său
şi nu părăseşte moştenirea sa.
15 Se va face judecată după dreptate
şi după ea vor tinde toţi cei drepţi cu inima. R.

17 Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu,
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”,
îndurarea ta, Doamne, mă susţine. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi asupra voastră jugul meu, spune Domnul, şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-11
Într-o sâmbătă, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă: 8„Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!” Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!», şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine! 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului

Posted in Carol Borromeu, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

L-am întâlnit pe Cristos într-un om…

Posted by Paxlaur pe 22/10/2017

Atunci când întâlnești un om trebuie să cauți în el prezența lui Dumnezeu și să respecți această prezență. Unii ascund această prezență, alții o neagă, însă cei mai mulți o fac să strălucească în viața lor. Un om prin care și în care Dumnezeu a strălucit și a luminat întreaga lume a fost sfântul Ioan Paul al II-lea. În el toți l-am întâlnit pe Cristos. Invitația sa de a sta lângă Cristos zi de zi și mai ales duminica răsună și astăzi: „Duminica este ziua în care, mai mult decât în oricare alta, creștinul este chemat să-și amintească de credința și mântuirea la care a fost chemat de Dumnezeu prin botez, sacramentul care a făcut din el un om nou în Cristos. Duminica este prin excelență o zi a credinței” (Ioan Paul al II-lea, Dies Domini, 25)”.

Prin sfântul Ioan Paul al II-lea noi l-am întâlnit pe Cristos într-un om care, prin faptă şi cuvânt, le spunea tuturor: „Nu sunt eu Cristos! Nu sunt eu lumina! Eu sunt doar trimis înaintea lui, ca să dau mărturie despre lumină”. L-am întâlnit pe Cristos în papa Ioan Paul al II-lea, în omul care a fost alter Christus… usque ad mortem.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a strigat cu glas puternic: „Nu te teme să-l primeşti pe Cristos! Deschide larg porţile în faţa lui Cristos, în faţa puterii sale mântuitoare!”.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a îndreptat privirile spre un Dumnezeu care mă iubeşte ca un tată bogat în îndurare, care mă mântuieşte ca pe un frate cu care a binevoit să împartă condiţia umană, care mă sfinţeşte ca pe un templu al său!

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a spus că Isus are o mamă, Maria. Şi aceasta este şi mama mea! El m-a învăţat că printr-un „totus tuus” spus celei „plină de har” ajung cu siguranţă la Isus.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a vorbit despre mireasa Domnului, Biserica. El mi-a arătat că Biserica e zidită pe piatră şi porţile iadului nu o vor birui. M-a luat de mână şi m-a urcat în această „barcă”, singura în care se află cel care poate să spună mării tulburate a acestor timpuri: „Taci! Potoleşte-te!”.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care s-a făcut glasul rugăciunii Fiului: „Ca toţi să fie una”. El m-a făcut să înţeleg că la unitate se ajunge numai prin recunoaşterea celuilalt ca fiu al lui Dumnezeu, prin recunoaşterea demnităţii persoanei umane, născute sau (încă) nenăscute!

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care, după ce a păşit pragul speranţei, în fiecare dimineaţă îmi şopteşte ferm: „Nu te teme! Primeşte această nouă zi din mâinile Domnului şi continuă să mergi spre Cristos. Nu te teme!” Şi acest om mi-a spus că şi Cristos m-a întâlnit şi te-a întâlnit şi pe tine, şi nu ne poate uita! Nu te teme!


„Nu te teme!
Primește această nouă zi din mâinile Domnului
și continuă să mergi spre Cristos.
Dumnezeu te iubește și te așteaptă!” (Sfântul Ioan Paul al II-lea).


22 octombrie 2017 

† DUMINICA a 29-a de peste an
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Is 45,1.4-6; Ps 95; 1Tes 1,1-5b; Mt 22,15-21

LECTURA I
Eu l-am luat pe Cirus de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile.
Citire din cartea profetului Isaia 45,1.4-6
Aşa vorbeşte Domnul către unsul său, Cirus, pe care l-am luat de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile, să dezleg coapsele regilor, ca să deschid uşile şi porţile să se închidă. 4 De dragul slujitorului meu Iacob şi al lui Israel, alesul meu, te-am chemat pe nume, ţi-am dat un titlu de cinste când tu nu mă cunoşteai. 5 Eu sunt Domnul şi nu mai este altul, în afară de mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, deşi tu nu mă cunoşteai, 6 ca să se ştie de la răsăritul soarelui până la apus că nu este nimic în afară de mine: eu sunt Domnul şi nu este altul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1 şi 3.4-5.7-8.9-10ac (R.: 7b)
R.: Daţi Domnului glorie şi putere!

1 Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

4 Căci Domnul este mare şi vrednic de toată lauda,
mai de temut decât toţi zeii.
5 Căci toţi zeii popoarelor sunt deşertăciune,
Domnul însă a făcut cerurile. R.

7 Daţi Domnului, voi, familiile popoarelor,
daţi Domnului glorie şi putere!
8 Daţi Domnului gloria numelui său!
Aduceţi ofrande de laudă şi intraţi în lăcaşurile lui! R.

9 Prosternaţi-vă înaintea Domnului
îmbrăcaţi în podoabe sfinte;
dansaţi înaintea lui, toţi locuitorii pământului!
10ac Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El va judeca popoarele cu dreptate. R.

LECTURA A II-A
Ne-am amintit de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 1,1-5b
Paul, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos: har vouă şi pace! 2 Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toţi, aducându-ne aminte fără încetare în rugăciunile noastre, 3 amintindu-ne de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu Tatăl nostru. 4 Noi cunoaştem, fraţi iubiţi de Dumnezeu, că aţi fost aleşi, 5b pentru că evanghelia noastră n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci şi prin putere, prin Duhul Sfânt şi prin convingerea deplină.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d.16a
(Aleluia) Străluciţi ca nişte luminători în lume; ţineţi cu tărie cuvântul vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Daţi-i Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,15-21
În acel timp, fariseii s-au dus să ţină sfat, ca să-l prindă pe Isus în vorbă. 16 Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ţii seamă de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului. 17 Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut Cezarului?” 18 Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi? 19 Arătaţi-mi moneda tributului!” Iar ei i-au adus un dinar. 20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” 21 I-au zis: „Ale Cezarului”. Atunci le-a zis: „Daţi-i, aşadar, Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

Posted in Ioan Paul al II-lea, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: