Arhivă etichetă pentru ‘sfantul zilei’

Oamenii pierd tot ceea ce lasă în această lume…

O, cât sunt de fericiți și binecuvântați cei care îl iubesc pe Domnul și ascultă de evanghelia sa! Este spus: Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți (Lc 10,27). Așadar, să-l iubim pe Dumnezeu și să-l adorăm cu inimă curată și minte curată, pentru că el însuși caută aceasta mai presus de orice atunci când spune: Adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr (In 4,23). Așadar, toți cei care îl adoră, trebuie să-l adore în duh și adevăr. Să-i adresăm lui zi și noapte laude și rugăciuni, pentru că trebuie să ne rugăm mereu și să nu încetăm niciodată (cf. Lc 18,1) și să-i spunem: Tatăl nostru, care ești în ceruri! (Mt 6,9).

    În afară de aceasta, să facem roade vrednice de pocă­ință (Mt 3,8) și să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine. Să fim iubitori, să fim umili, să dăm de pomană, pentru că pomana spală sufletele noastre de murdăria păca­tului. Oamenii pierd tot ceea ce lasă în această lume. Ei poartă cu sine numai răsplata dragostei și a pomenilor pe care le-au făcut. Domnul le dă premiul și recompensa.

    Nu trebuie să fim înțelepți și pricepuți conform trupu­lui, ci, mai degrabă, simpli, umili și curați. Nu trebuie să dorim niciodată să fim deasupra celorlalți, ci, mai degrabă, slujitori și supuși tuturor creaturilor umane din iubire față de Dumnezeu. Și Duhul Domnului se va odihni asupra tuturor celor care au făcut toate acestea și au rămas statornici până la sfârșit. El își va pune în ei locu­ința și casa sa. Ei vor fi fii ai Tatălui ceresc, pentru că împlinesc faptele sale. Vor fi considerați pentru Domnul nostru Isus Cristos fie soție, fie frate, fie mamă.

Din Scrisorile către toți credincioșii,
ale sfântului Francisc din Assisi
(Opuscula, edit. Quaracchi 1949, 87-94:
Trebuie să fim simpli, umili și curați)

Rugăciunea zilei. (La mulți ani, Luca!)

Cât de plăcut este să vezi peste munţi paşii celui care vesteşte pace,
ai celui care duce vestea cea bună, vestea mântuirii (cf. Is 52,7)

sfantul LucaRUGĂCIUNEA ZILEI

Doamne Dumnezeule, care l-ai ales pe sfântul Luca
spre a dezvălui, prin predică şi prin scris,
misterul iubirii tale faţă de cei săraci,
fă ca aceia care se mândresc cu numele de creştin
să stăruie în a fi o inimă şi un gând
şi toate neamurile să se învrednicească să vadă mântuirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin!


Luca, „medicul preaiubit”, s-a născut într-o familie păgână. Convertindu-se la creştinism, i-a fost însoţitor apostolului Paul. Propovăduirea acestuia a constituit izvorul Evangheliei pe care a scris-o. Evanghelia sa îl prezintă pe Cristos ca Mântuitor al tuturor, viaţa lui fiind descrisă ca o urcare spre Ierusalim, unde prin moartea şi prin învierea sa îşi îndeplineşte misiunea de Mântuitor. Într-o altă carte, Faptele Apostolilor, a înfăţişat viaţa Bisericii de la început, povestind evenimente care s-au desfăşurat până la prima sosire a lui Paul la Roma. Duhul Sfânt înfăptuieşte răspândirea evangheliei începând din Ierusalim. Biserica se extinde şi este deschisă păgânilor şi iudeilor. Personalitatea lui Luca ne apare în opera sa prin temele dominante: mila, iubirea săracilor, rugăciunea şi bucuria.

după Agenda liturgică 2018 editată şi tipărită la Presa Bună, Iaşi 

http://www.ercis.ro

„Îl caut pe acela care a murit pentru noi. Îl doresc pe acela care a înviat pentru noi”.

Sfantul Ignatiu din AntiohiaMetropola siriană, Antiohia, a treia ca mărime din vastul imperiu roman, l-a avut ca prim episcop pe apostolul Petru, căruia i-a urmat Evodiu şi apoi Ignaţiu, „Teoforul”, „Acela care îl poartă pe Dumnezeu”, după cum îi plăcea lui însuşi să se numească. Inimă înflăcărată (numele de Ignaţiu derivă de la „ignis”, foc), el este amintit mai ales pentru expresiile de intensă iubire faţă de Cristos, scrise de el în timpul călătoriei de la Antiohia la Roma, unde era dus prizonier, victimă ilustră a persecuţiei lui Traian (98-117). Cu acea ocazie sfântul episcop a scris şapte scrisori, adresate către diferite Biserici şi sfântului Policarp.

Adus în lanţuri la Roma, unde şi-a sfârşit zilele în arenă, fiind devorat de fiarele sălbatice, el a devenit obiectul unor afectuoase atenţii din partea diferitelor comunităţi creştine din oraşele pe unde a trecut. Mulţi căutau să-l scape de pedeapsa capitală, dar Ignaţiu dorea martiriul mai mult decât orice alt lucru şi îi ruga în special pe fraţii din Roma să nu-l împiedice de a da mărturie prin intervenţiile în favoarea sa la autorităţile imperiale: „Lăsaţi-mă să fiu hrana fiarelor, prin care mi se va da posibilitatea să mă bucur de Dumnezeu. Eu sunt grâul lui Dumnezeu. Trebuie să fie măcinat de dinţii fiarelor, pentru ca să devină o pâine curată a lui Cristos”.

Grija de a ajunge la Dumnezeu, de a-l găsi pe Cristos, exprimată cu o intensitate care-şi găseşte corespondentul şi în sfântul Paul, este o caracteristică a mentalităţii primilor comunităţi creştine, care aşteptau cu nerăbdare iminenta parusie. El ar fi voit ca trupul său să-şi găsească mormântul în încăpătorul pântece al unei fiare înfometate, aşa încât funeraliile sale să nu fie povară pentru nimeni! Dar creştinii din Antiohia venerau, încă din antichitate, mormântul său de la porţile oraşului şi deja în secolul al IV-lea celebrau amintirea sa la 17 octombrie, zi adoptată acum şi de noul calendar, în loc de 1 februarie.

Cuvintele sale calde de iubire faţă de Cristos şi faţă de Biserică vor rămâne în amintirea tuturor generaţiilor viitoare. Cel care le scrie este un mistic şi un episcop, adică un om care deţine prerogativele autorităţii şi carismele spiritului. Cele două elemente se contopesc în mod armonios în chemarea la unitatea vizibilă a Bisericii, care este o idee constantă a învăţăturii sfântului Ignaţiu: „Acolo unde este episcopul, acolo este comunitatea, după cum unde este Cristos Isus acolo este Biserica Catolică”, scrie în scrisoarea adresată pe atunci tânărului episcop de Smirna, sfântul Policarp. Expresiile „Biserica Catolică” şi „creştinism” sunt neologisme create, se pare, de către el.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei.
http://www.ercis.ro)