Sfinții sunt cei care nu au zădărnicit harul credinței și nici suferințele lui Cristos (cf. 1Cor 1,17). Domnul a pus adevărul în inima lor iar ei au devenit colaboratori ai adevărului (cf. 3In 8). Astfel, de exemplu, astăzi putem privi spre viața sfintei Rita. Vedem că ea rămâne pentru noi, chiar și după cinci secole, un model de răbdare în fața încercărilor vieții. Ea a suportat cu răbdare cruzimea soțului ei, oferind toate jertfele sale pentru convertirea lui. Și a reușit să-l conducă spre Dumnezeu. Chiar și în fața morții soțului și a copiilor ei, sfânta Rita a rămas neclintită în credință. În cele din urmă a intrat în mănăstire, devenind călugăriță în Ordinul Sfântului Augustin, slujind Domnului, plină de umilință, până în anul 1457, când a murit.
Alături de exemplele sfinților, există un îndemn, ba chiar o „lege” care a străbătut istoria și a ajuns până la noi: „Fiți sfinți!”. La început legea era cuprinsă în aceste cuvinte: „Să fiți oameni sfinți pentru mine” (Ex 22,30) sau „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; sfințiți-vă și fiți sfinți, căci eu sunt sfânt” (Lev 11,44; cf. Lev 19,2). Apoi, prin profeți, Domnul a amintit omului această lege și i-a cerut să o respecte, asigurându-l de fidelitatea și iubirea sa: „Ascultați glasul meu și faceți tot ceea ce v-am poruncit și veți fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul vostru!” (Ier 11,4). Iar la împlinirea timpului, de pe colinele Țării Sfinte au răsunat cuvintele lui Isus: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit” (Mt 5,48). Această lege desăvârșită de Mântuitorul – Domnul care a spus despre sine: „Să nu socotiți că am venit să desființez Legea sau Profeții. Nu am venit să desființez, ci să împlinesc” (Mt 5,17) – și-a găsit ecoul în viața apostolilor și în cuvintele sfântului Petru, apostolul care astăzi ne vorbește nouă: „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați duși de poftele de mai înainte, când erați în ignoranță, ci, așa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniți și voi sfinți în toată purtarea voastră, pentru că este scris: Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt” (1Pt 1,13-15).
„Toți credincioșii, fiecare conform propriei condiții, trebuie să-și adune forțele pentru a duce o viață sfântă și pentru a promova creșterea Bisericii și sfințenia ei continuă” (Codul de Drept Canonic, can. 210).
Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…
Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.
Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com
Vă mulțumesc!
Domnul să vă binecuvânteze!
Pr. Laurențiu Dăncuță
„Nu eu, ci Dumnezeu” este aforismul cel mai vestit al tânărului prin care încerca să explice tinerilor de vârsta sa că sfinţenia este un proces de sustragere: mai puţin noi înşine, mai mult spaţiu pentru Domnul. Aceasta a fost cifra celor 5.460 de zile de viaţă, şi atunci când în cele şaptezeci şi două de ore leucemia l-a consumat într-un pat de spital provocându-i o hemoragie cerebrală. „A murit ca un sfânt. Doctorii îl întrebau «suferi?» şi el răspundea: «Sunt oameni care suferă mai mult decât mine». Niciodată o plângere, ci cu zâmbetul până în ultima clipă”, relatează mama Antonia Salzano, femeie energică şi solară, angajată în aceşti ani să ţină vie amintirea fiului şi să promoveze în cele cinci continente expoziţiile despre miracolele euharistice. Îmbrăcată în negru, alături de soţul Andrea, întreprinzător şi fost manager de la Vittoria, Antonia a purtat în procesiune relicva „copilului” său. Inima.
„Suntem deosebit de admiraţi şi atraşi de viaţa şi de mărturia lui Carlo Acutis”, a spus cardinalul Vallini la omilie. „Era un tânăr normal, simplu, spontan, simpatic, iubea natura şi animalele, juca fotbal, avea mulţi prieteni de vârsta lui, era atras de mijloacele moderne de comunicare socială, pasionat de informatică, şi ca autodidact construia programe pentru a transmite evanghelia, pentru a comunica valori şi frumuseţe”. „Dorinţa sa arzătoare – a mai spus cardinalul – era aceea de a atrage cât mai multe persoane la Isus, devenind vestitor al evangheliei înainte de toate cu exemplul vieţii”.
„Era extraordinară capacitatea sa de a mărturisi valorile în care credea”, cum sunt apărarea „sacralităţii vieţii împotriva avortului şi a eutanasiei”, chiar cu preţul de „a înfrunta neînţelegeri, piedici şi uneori chiar să fie luat în râs”. Însă viitorul fericit mergea înainte pe drumul său şi se refugia în reţea care pentru el, a subliniat Vallini, nu era „mijloc de evadare” ci „spaţiu de dialog, cunoaştere, împărtăşire, respect reciproc, de folosit cu responsabilitate, fără a deveni sclavi şi refuzând bulismul digital”.
„Să ne ajute Isus, cu exemplul lui Carlo, să luăm tot mai în serios credinţa”, a spus în schimb episcopul de Assisi, Domenico Sorrentino, în mulţumirile de încheiere, anunţând o iniţiativă de caritate: „Premiul internaţional Francisc de Assisi şi Carlo Acutis pentru o economie a fraternităţii”. „Un mic răspuns la enciclica Fratelli tutti pe care exact cu o săptămână în urmă Papa Francisc a semnat-o în acest loc de har”.