Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘sfinti’

Nu ești singur! Iată un nesecat izvor de curaj… (La mulți ani!)

Posted by Paxlaur pe 01/11/2017

Iași_Sfintii_Trei_Ierarhi

Bun găsit tuturor în acestă zi de sărbătoare pentru Biserica Latină, zi în care avem solemnitatea tuturor sfinților. În bisericile orientale, anume cele ortodoxe și cele greco-catolice, această zi dedicată tuturor sfinților este sărbătorită în prima duminică după Rusalii, de exemplu, anul acesta a fost pe 11 iunie. Noi, latinii, o sărbătorim astăzi, 1 noiembrie, așa cum a fost fixată de papa Grigore al IV-lea în anul 835, chiar dacă originea acestei sărbători trebuie căutată în Antiohia, în secolul al IV-lea.

Însă în această zi atenția noastră nu este îndreptată spre sărbătoarea în sine, ci spre sărbătoriți, spre sfinți. De altfel, zilnic Biserica ne invită să privim și să imităm modelul sfinților. Zilnic găsim un sfânt de la care să învățăm, la mijlocirea căruia să alergăm, după cum ne amintește rugăciunea Bisericii în prefața dedicată sfinților: „Prin viaţa minunată a sfinţilor, tu, Doamne, îi dăruieşti Bisericii tale mereu noi puteri, iar nouă, tuturor, ne dai dovezi de netăgăduit ale iubirii tale. Exemplul lor strălucit este un nesecat izvor de curaj şi pentru noi, care acum lucrăm la desăvârşirea mântuirii noastre, iar mijlocirea lor plină de iubire ne obţine în orice timp ajutorul tău, Doamne” (cf. Prefața a II-a pentru sfinți).

Cât de pătrunzătoare sunt aceste cuvinte, acest adevăr: noi suntem cei care acum lucrăm la desăvârșirea mântuirii noastre iar exemplul sfinților, viața lor, este pentru noi un nesecat izvor de curaj. Noi suntem cei care astăzi vrem să răspundem la chemarea de a duce o viață sfântă, chemare care răsună încă din primele pagini ale Sfintei Scripturi din însăși gura Domnului, după cum citim în Cartea Leviticului: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; sfințiți-vă și fiți sfinți, căci eu sunt sfânt” (Lev 11,44). Și tot în Cartea Leviticului citim cum același Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: Fiți sfinți căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru!” (Lev 19,2; 20,7).

Apostolii ne-au transmis această poruncă a Domnului: „Așa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniți și voi sfinți în toată purtarea voastră, pentru că este scris: Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt”, spunea apostolul Petru (1Pt 1,15-16). În timp ce sfântul Paul ne amintește categoric: „Aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră” (1Tes 4,3; cf. Ef 1,4).

Dumnezeu ne vrea sfinți. Pe toți! Patriarhii și apostolii și întreaga Biserică ne vor sfinți, ne invită la sfințenie, ne atrag spre sfințenie.

Biserica întreagă ne cere să fim sfinți. Iată cât de profundă și încurajatoare este învățătura părinților conciliari din Constituția Dogmatică despre Biserică, Lumen gentium:

Noi credem că Biserica este sfântă. Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care împreună cu Tatăl și cu Duhul este proclamat „unul sfânt”, a iubit Biserica sa ca pe o mireasă și s-a dat pe sine pentru ea ca să o sfințească (cf. Ef 5,25-26)… De aceea, toți membrii Bisericii, fie că fac parte din ierarhie, fie că sunt păstoriți de ea, sunt chemați la sfințenie, după cuvântul Apostolului: „Aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră” (1Tes 4,3; cf. Ef 1,4)…

Divinul învățător și exemplu al oricărei desăvârșiri, Domnul Isus, a propovăduit tuturor și fiecăruia din ucenicii săi, de orice condiție, sfințenia vieții al cărei autor și înfăptuitor este el însuși: „Fiți, așadar, desăvârșiți precum Tatăl vostru din ceruri este desăvârșit” (Mt 5,48). Căci tuturora le-a trimis pe Duhul Sfânt care să-i îndemne dinlăuntru să-l iubească pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toate puterile (cf. Mc 12, 30) și să se iubească unii pe alții așa cum Cristos i-a iubit pe ei (cf. In 13,34; 15,12). Cei care îl urmează pe Cristos… trebuie să păstreze și să desăvârșească în viața lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfințenia pe care au primit-o. Apostolul îi îndeamnă să trăiască „după cum se cuvine unor sfinți” (Ef 5,3), să se îmbrace „ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu simțăminte de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, blândețe, cu îndelungă răbdare” (Col 3,12) și să aibă roadele Duhului în sfințenie (cf. Gal 5, 22; Rom 6,22). Și pentru că toți greșim în multe (cf. Iac 3, 2), avem mereu nevoie de îndurarea lui Dumnezeu și trebuie să ne rugăm zilnic: „Și ne iartă nouă greșelile noastre” (Mt 6,12).

Este limpede, așadar, pentru oricine, dragi ascultători, că toți credincioșii, de orice stare sau condiție, sunt chemați la plinătatea vieții creștine și la desăvârșirea iubirii: prin această sfințenie se va ajunge la un mod de viață mai uman și în societatea pământească. Pentru a dobândi această desăvârșire, credincioșii trebuie… să se consacre din tot sufletul preamăririi lui Dumnezeu și slujirii aproapelui (cf. Lumen gentium, nr. 39-40).

Toți suntem chemați la sfințenie. Toți! Iar Dumnezeu ne dăruiește astăzi bucuria de a privi cetatea din ceruri, Ierusalimul cel sfânt, care este mama noastră, unde fraţii şi surorile noastre, deja adunaţi împreună, cântă şi preamăresc numele său, cum spune prefața de la sfânta Liturghie a acestei zile. „Noi, cei care călătorim pe pământ, ne grăbim – fie că vrem sau nu! – spre patria cerească, bucurându-ne de soarta fericită a membrilor Bisericii, pe care Dumnezeu ni i-a dat ca prieteni şi modele de viaţă”.

Suntem chemați la sfințenie, iar în sfinți avem prieteni și modele de viață. În toți sfinții. Suntem în comuniune cu sfinții. Catehismul Bisericii Catolice ne învață că „unirea dintre cei aflaţi pe cale şi fraţii care au adormit în pacea lui Cristos nu se întrerupe în nici un fel, ci, dimpotrivă, este întărită prin comunicarea bunurilor spirituale, prin comuniunea „persoanelor sfinte” în Cristos, care „a murit pentru toţi”, aşa încât ceea ce face sau suferă fiecare în şi pentru Cristos aduce rod pentru toţi.

Noi Credem în comuniunea tuturor creştinilor, a celor care sunt peregrini pe pământ, a răposaţilor care îşi împlinesc purificarea şi a fericiţilor, a sfinților din cer, toţi împreună formând o singură Biserică, şi credem că în această comuniune iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui ne ascultă necontenit rugăciunile (cf. CBC 955-962; LG 49)”.

Cât de bine au știut unii oameni să exprime credința lor în comuniunea și mijlocirea sfinților, credința în cei care nu încetează să mijlocească pentru noi la Tatăl, cei care în grija lor frățească ne ajută zi de zi. Iată ce le spunea fraților săi sfântul Dominic, atunci când se afla pe patul morții: „Nu plângeţi, vă voi fi mai de folos după moartea mea şi vă voi ajuta mai bine decât în timpul vieţii”. Sau sfânta Tereza a Pruncului Isus care ne-a asigurat de ajutorul său spunându-ne: „Îmi voi petrece cerul făcând bine pe pământ”.

Dar sfinți nu sunt doar cei din ceruri, doar cei trecuți în calendar. Sfinți sunt și cei de lângă noi. Noi înșine trebuie să fim sfinți pentru cei din casa și familia noastră, în fața lui Dumenzeu, prin cuvinte și fapte, chiar și în cele mai mici gânduri. Sfinți în toate. Ce bucurie să mergi spre casă și să știi că te așteaptă o soție sfântă! Ce fericire să ai un tată sfânt! Ce împlinire să ai copii sfinți, dornici de sfințenie! Ce fericire să întâlnești un preot sfânt, o persoană consacrată sfântă. Sfințenia se vede pe chip, strălucește în ochi. Sfințenia strigă din faptele și cuvintele lor! Ce fericire să te uiți la cel din fața ta și să-l preamărești pe Dumnezeu pentru că astăzi ți-a dat harul să întâlnești un om sfânt. Mare har! Este un mare har care ni s-a oferit și bine ar fi dacă nu l-am neglija: harul să fim sfinți pentru cei de lângă noi, pentru cei din casa noastră.

Să nu uităm că sfințenia nu este o invitație, nu este o opțiune, ceva opțional, ci este o obligație. Dumnezeu ne cere să fim sfinți! Cristos ne cere! Apostolii cer și așteaptă de la noi o viață sfântă. Pentru aceasta, luminată de Duhul Sfânt, în normele sale, în Codul de drept canonic, atât în cel catolic latin, cât și în cel catolic oriental, Biserica ne cere nouă, tuturor credincioșilor, ba chiar am putea spune că ne „impune!”, să fim sfinți: „Toți credincioșii, fiecare conform propriei condiții, trebuie să-și adune forțele pentru a duce o viață sfântă și pentru a promova creșterea Bisericii și sfințenia ei continuă” (Canonul 210 în codul latin și canonul 13 în codul Biseiriclor orientale). Trebuie să ne adunăm forțele pentru a duce o viață sfântă. Toți, dar fiecare conform propriei condiții!

Apoi același legislator ne amintește – în canonul 1186 din codul latin și în canonul 884 în codul oriental: „Pentru a favoriza sfințenia poporului lui Dumnezeu, Biserica încredițează credincioșilor creștini o specială și filială cinstire a Sfintei Maria, pururea Fecioară, Maica lui Dumnezeu, pe care Cristos a stabilit-o Mamă a tuturor oamenilor și promovează cultul adevărat și autentic al altor sfinți, care îi edifică cu exemplul lor pe credincioșii creștini și îi ocrotesc cu mijlocirea lor”. Biserica nu ne lasă niciodată singuri! Care sunt sfinții noștri preferați? Ce știm despre sfinții al căror nume îl purtăm? Ce virtute imităm din viața lor? Ce bine ar fi ca părinții să aleagă mereu pentru copiii lor nume de sfinți, adevărate exemple de viață, de oameni realizați, de oameni fericiți, împliniți…

Biserica ne invită să privim la Preacurata noastră mamă, Maria, și la sfinții care ne edifică și ne ocrotesc prin mijlocirea lor. Biserica ne vrea sfinții! Biserica este sfântă și are nevoie de sfințirea și sfințenia noastră. Fiți sfinți, strigă și astăzi Dumnezeu!

Dar cred că cel mai mult, cel mai aproape de inima noastră, stă o invitație care nu vine din afară, ci din interiorul nostru. De ce trebuie să fim sfinți? Pentru că ne cere Dumnezeu? Da, dar Dumnezeu ni se pare uneori atât de greu de înțeles! Atunci pentru că ne cere Biserica? Da, doar că Biserica ni se pare de multe ori greu de acceptat. Atunci pentru că ne cer alții? Poate, dar spunem, să înceapă ei, să fie ei sfinți și apoi mai vedem. Atunci? Atunci de ce să fim sfinți?

Să fim sfinți pentru că ne-o cere cea mai mare sete a sufletului nostru: fericirea, dorința de fericire. Cât de mult ne dorim să fim fericiți! Însă viața fericită nu poate fi separata de sfințenie, de Dumnezeu. Nefericită și neliniștită va fi inima noastră până ce nu se va odihni în Dumnezeu, până ce nu se va umple de Dumnezeul cel viu care ne-a creat pentru el, pentru fericirea veșnică, așa cum spunea sfântul Augustin.

Nimeni nu poate separa fericirea de sfințenie! Îmi amintesc de un tânăr care, vizitând o mănăstire, a rămas uimit de un călugăr ce stătea nemișcat în rugăciune. Fruntea și barba lui albă sărutau cu sfințenie pământul. Era ceva fascinant la brătrânul care se ruga. S-a așezat lângă el, cât mai aproape, și i-a șoptit: „Părinte, ajutați-mă să fiu fericit! Ce trebuie să fac?”. Întorcându-și chipul blând și strălucitor spre el, i-a spus: „Mergi și trăiește ca un sfânt”! Apoi s-a aplecat din nou ca să se roage. Însă tânărul i-a replicat: „Părinte, cum să trăiesc ca un sfânt?! Sunt tânăr! Sfințenia nu e pentru mine. Vă rog, arătați-mi altă cale spre fericire”! Bătrânul călugăr s-a ridicat din rugăciunea sa și, privindu-l cu dragoste părintească, i-a spus: „Fiule, cum adică sfințenia nu e pentru tine? Ești sigur că nu poți fi sfânt?”… Rușinat, tânărul i-a răspuns: „Da, părinte, sunt sigur. Sfințenia nu e pentru mine…”. „Atunci, fiule”, i-a răspuns blândul călugăr, „nici fericirea nu este pentru tine! Mergi! Caută sfințenia, trăiește în sfințenie și vei găsi fericirea după care tânjești”.

Nimeni nu poate separa fericirea de sfințenie, nici pe Dumnezeu de iubire. După cum cea mai bună cale de a găsi iubirea este de a-l găsi pe Dumnezeu, la fel și cea mai bună cale de a fi fericiți este de a trăi o viață sfântă.

Astăzi Cristos, Sfântul Sfinților, ne spune: „Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie” (Mt 5,12). Sunt cuvinte care au răsunat mii de ani și vor continua să umple mii de vieți. Dumnezeu ne vrea fericiți, Domnul vrea să tresăltăm de veselie. Numai sfințenia aduce o fericire pe care nimeni nu o poate lua de la noi, acea fericire pe care au atins-o zeci de mii de oameni, mii de sfinți.

Dumnezeu a promis fericirea celor săraci cu Duhul, celor blânzi, celor care suferă şi care flămânzesc şi însetează după dreptate, celor milostivi, celor curaţi cu inima, celor făcători de pace, celor persecutaţi pentru dreptate. Privind la viețile sfinților să ne amintim că sunt în mod deosebit uniți cu Cristos toți cei care acum, astăzi suferă împreună cu Cristos pentru mântuirea lumii, pentru o lume mai bună; sunt sfinți uniți cu Cristos cei care astăzi, acum sunt apăsați de sărăcie, de slăbiciune, de boală și de necazuri sau care sunt prigoniți pentru dreptate: pe aceștia Domnul, în evanghelie, i-a numit fericiți, iar pe aceștia, așa cum spune apostolul Petru, „Dumnezeul a tot harul, care ne-a chemat la mărirea sa cea veșnică în Cristos Isus, după puțină suferință îi va desăvârși, îi va face statornici și îi va întări” (1Pt 5,10; cf LG 41). Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii noștri!

Astăzi când ne amintim de toţi oamenii sfinţi care au trăit pe acest pământ, trebuie să fim încercaţi de un sentiment de recunoştinţă: prezenţa lor ne asigură că nu suntem singuri pe acest pământ. Ei sunt prietenii noştri. Ei ne-au mijlocit minuni. Ne-au arătat iubirea ce ne-o poartă Dumnezeu. Ne-au fost alături. Au şters lacrimi din ochii noştri. Lor le-am împărtăşit durerile, dar şi speranţele nostre ca să le poarte spre Domnul. Atât de mult ne-am apropiat de ei, în suferinţă ca şi în bucurie, încât atunci când păşim într-o biserică şi le întâlnim chipul binevoitor ne simţim ca acasă, ca în familie. Ei ne fac să ne simţim bine în Biserică, să îndrăgim Biserica. Ei ne arată că fiecare epocă îşi are omaenii care ştiu ce înseamnă Paradisul, care au gustat bucuria de a trăi în iubirea lui Dumnezeu, ba chiar de a muri din dragoste faţă de Domnul. Sfinţii sunt oameni care ne vorbesc despre frumuseţea împărăţiei lui Dumnezeu, speranţa noastră.

Ei rămân ca o provocare pentru noi. Vieţile lor, chipurile lor ne invită astăzi să înţelegem că bărbaţii, femeile, ba chiar şi tinerii şi copiii, pot fi sfinţi. Toţi putem trăi o viaţă de sfinţenie. Ba chiar mai mult: merită să trăim o astfel de viaţă. Aceasta nu pentru că numele noastre vor apărea într-un calendar, ci pentru că „numele noastre vor fi scrise în ceruri”, pentru că doar aşa vom vedea chipul Tatălui, vom trăi veşnic în lumină. Când privim la ei trebuie să înţelegem că omul, tot omul, în interiorul său este bun. Chiar şi cel care a făcut şi (ne) face răul, are ceva bun în el. Chiar şi el poate deveni sfânt. Trebuie doar să colaboram cu harul lui Dumnezeu, să ne întărim voinţa, să reununţăm la mândrie şi să urmăm exemplul celor care deja au ajuns în Patria cerească.

Astăzi vă invit să ne reînnoim dorinţa de a fi sfinţi. Şi timpurile noastre trebuie să-şi aibă sfinţii săi. Nu ai vrea chiar tu, da tu, chiar tu, să fii unul dintre ei? Să fim sfinți și vom fi fericiți o viață, o viață veșnică, o veșnicie plină de viață.

În această zi, înalț către Domnul, din toată inima, o urare de bine și o rugăciune pentru toți cei care poartă nume de sfinți: să fiți binecuvântați cu mulți și sfinți ani! Un gând special și pentru cei din Biserica Orientală care poartă numele sfinților Cosma și Damian. Prin mijlocirea sfinților, Dumnezeu să ne ocrotească și să ne ducă la adevărata fericire!

Lăudat și preamărit să fie Dumnezeu în sfinții săi, lăudat să fie Isus și Maria!

(pentru Radio Maria, 1 noiembrie 2017
Înregistrarea audio o puteți găsi aici:
http://www.radiomaria.ro/2017/11/01/1-noiembrie-solemnitatea-tuturor-sfintilor-pr-laurentiu-dancuta-toti-suntem-chemati-la-sfintenie-toti-iar-in-sfinti-avem-prieteni-si-modele-de-viata/ )

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei, Toti sfintii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Despre Halloween și despre valoarea ta, despre superficialitate și ambiția controlului etc.

Posted by Paxlaur pe 30/10/2017

halloween sau sfintii

Posted in E bine de ştiut, Film, Imagini si fotografii, Lecturi, Muzica | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cât de dureros trebuie să fie să știi cine este Cristos și să nu-l iubești

Posted by Paxlaur pe 05/09/2017

mother-teresa-calc_3210369bPentru cel care zi de zi se apropie de cuvântul lui Dumnezeu există pericolul de a se mulțumi cu „știința” despre Cristos, despre Dumnezeu, despre Sfânta Scriptură. Cât de dureros trebuie să fie să știi cine este Cristos și să nu-l iubești. Să fii ca „duhul de diavol necurat” despre care am auzit în sfânta Evnaghelie: știa cine este Isus, însă vedea în el un dușman, unul venit să-l distrugă (cf. Lc 4,33-34). Sau să fii asemenea oamenilor despre care deseori amintesc evangheliile și să spui despre Cristos: „Uau, ce om bun și ce cuvinte frumoase!”… și atât, fără să treci la actul de credință, fără să te închini înaintea Domnului, fără să-l lași să fie Dumnezeul și Stăpânul inimii tale. Când avem doar admirație față de Cuvântul lui Dumnezeu ne asemănăm cu locuitorii din Cafarnaum, care „erau uimiţi de învăţătura lui, deoarece cuvântul lui era spus cu autoritate” (Lc 4,32). Dar câți au crezut în el? Câți l-au urmat?

De-a lungul celor două mii de ani, oamenii care s-au întâlnit cu Cristos și cuvântul său s-au împărțit în cel puțin două tabere: sfinți și păcătoși! Sfinții sunt cei care și astăzi se lasă atinși și transformați de Cuvânt, de Cristos și învățătura sa. Ei sunt cei care au trăit – și mulți încă trăiesc! – ca fii ai luminii și ai zilei. Ceilalți, păcătoșii, dorm! Au sufletul și inima adormită de „nebunia acestei lumi”, de goana după avere, de poftele trupești, de interesele materiale, de tot ceea ce este străin de crucea lui Cristos și de sfânta și dumnezeiasca Evanghelie. Noi în ce tabără ne aflăm: sfinți sau păcătoși? Suntem fii ai luminii sau ai întunericului? Să ne trezim!

Apostolul și întreaga Biserică ne invită „să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul” (1Tes 5,6). Mai mult, sfinții de lângă noi, oameni pe care i-am întâlnit ne oferă exemplul unei vieți trăite în lumina Evangheliei. Așa este, de exemplu, întreaga viață a sfintei Tereza de Calcutta. Ea nu s-a mulțumit să-l cunoască pe Cristos, nu s-a limitat să-i asculte cuvintele, ci le-a trăit, iubindu-l pe Cristos în cei săraci și suferinzi. Pentru ea Cristos a devenit totul!

Sfânta Tereza și-a oferit viața pentru a-i dărui lui Dumnezeu sfinți, oameni treji pe care i-a căutat în copiii abandonați, în fetele-mame refuzate de familii, în cei bolnavi și muribunzi, în special în cei atinși de SIDA și de lepră. Lor le-a redat demnitatea și fericirea. Unora le-a dat doar o clipă de fericire pe acest pământ, altora poate că doar un ultim zâmbet și un strop de apă sau firimituri de pâine, însă pe toți i-a oferit lui Cristos și pe Cristos lor. Cu operele sale de milostivire i-a adus consolare lui Cristos care vorbește și astăzi omului, strigându-i: „Mi-e sete! Mi-e sete de suflete, de oameni fericiți și milostivi”.


Dumnezeu vizitează și astăzi poporul său prin oamenii treji,
prin sfinții care ne cheamă la lumină, la viață (cf. Lc 7,16b).


5 septembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 22-a de peste an
Sf. Tereza de Calcutta, călug.
1Tes 5,1-6.9-11; Ps 26; Lc 4,31-37

LECTURA I
Cristos a murit pentru noi, ca să trăim împreună cu el.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 5,1-6.9-11
Fraţilor, cât despre timpul şi momentul acela, nu aveţi nevoie ca să vi se scrie, 2 căci voi înşivă ştiţi precis că ziua Domnului vine ca un hoţ în timpul nopţii. 3 Când vor zice unii: „Pace şi linişte!”, atunci, pe neaşteptate, va cădea peste ei devastarea precum durerile naşterii peste cea însărcinată şi nu vor scăpa. 4 Însă voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, încât ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. 6 Aşadar, să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul. 9 Pentru că Dumnezeu nu ne-a predispus pentru mânie, ci pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu el! 11 De aceea, îmbărbătaţi-vă unii pe alţii şi edificaţi-vă unul pe altul, aşa cum, de altfel, şi faceţi!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: 13)
R.: Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16b
(Aleluia) „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,31-37
În acel timp, Isus a coborât la Cafarnaum – o cetate din Galileea – şi îi învăţa în zilele de sâmbătă, 32 iar ei erau uimiţi de învăţătura lui, deoarece cuvântul lui era spus cu autoritate. 33 Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat şi striga cu glas puternic: 34 „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. 35 Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci şi ieşi din el!” Atunci diavolul l-a trântit în mijloc şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău. 36 I-a cuprins teama pe toţi şi spuneau unii către alţii: „Ce fel de învăţătură este aceasta? El le porunceşte duhurilor necurate cu autoritate şi putere şi ele ies!” 37Şi vestea despre el s-a răspândit în toată împrejurimea.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Aceasta este cea mai frumoasă îndatorire a omului: să se roage și să iubească

Posted by Paxlaur pe 04/08/2017

St. John Mary VianneyPrin toată viața sa, sfântul Ioan Maria Vianney a vrut să câștige suflete pentru cer, pentru Dumnezeu. Celui care i-a arătat pentru prima dată drumul spre parohia din Ars, i-a spus: „Tu mi-ai arătat calea spre Ars, eu îți voi arăta calea spre cer. Te voi ajuta să devii un sfânt. Te voi scufunda în milostivirea lui Dumnezeu și în sfințenia sa”. Sunt cuvinte care sintetizează viața sfântului sărbătorit în această zi, omul care ne amintește că numai „cine se scufundă ca într-un ocean de har în divina îndurare, doar acela va cunoaște bucuria fără de sfârșit a Cerului”.

Ceea ce sfântul Ioan Maria Vianney le spunea credincioșilor săi din Ars ne spune și nouă: „Copilașii mei, aceasta este cea mai frumoasă îndatorire a omului: să se roage și să iubească. Dacă voi vă rugați și iubiți, iată, aceasta este fericirea omului pe pământ. Rugăciunea nu este altceva decât unirea cu Dumnezeu. Atunci când unul are inima curată și unită cu Dumnezeu, este cuprins de o anumită suavitate și dulceață care îmbată, este purificat de o lumină care se răspândește în mod misterios în jurul său. În această unire intimă, Dumnezeu și sufletul sunt ca două bucăți de ceară unite împreună, pe care nimeni nu le poate despărți. Cât este de frumoasă această unire a lui Dumnezeu cu mica sa creatură! Aceasta este o fericire care nu se poate înțelege”.

Și astăzi avem nevoie de oameni care, asemenea sfântului paroh de Ars, să cucerească inimi, să transforme suflete, să fie lucrători plini de zel în secerișul Domnului. Și astăzi avem nevoie de persoane care, pline de blândețe și iubire, să ne atragă atenția atunci când ne îndepărtăm de la calea cea dreaptă și săvârșim fărădelegi (cf. Ez 3,16-21).

Unde putem găsi astfel de oameni? Nu există o adresă valabilă pentru toți, însă știm că noi înșine trebuie să devenim astfel de oameni. Toți suntem chemați să fim sfinți, lucrători în secerișul Domnului, oameni ai rugăciunii și ai iubirii, martori ai lui Cristos și ai Evangheliei sale.

Privind la sfinți, la cei din trecut și din prezent, „să strigăm de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru” (cf. Ps 80,2). Ajutorul său să-l invocăm pentru noi și pentru păstorii Bisericii. Prin mijlocirea sfântului Ioan Maria Vianney, patron și model al preoților, să implorăm haruri pentru păstorii sufletelor noastre. Să ne rugăm pentru preoți: să fie oameni ai rugăciunii și ai iubirii. Să ne rugăm pentru cei încredințați lor: să fie oameni cu inima deschisă la cuvântul Domnului și la sacramente. Este adevărat că preoții sfinți rodesc sfințenie în inimile celor încredințați lor. Dar la fel de adevărat este că sufletele sfinte pot face sfinți preoții din jur. Să mergem împreună, turmă și păstor, spre sfințenie.


„Preoția este iubirea inimii lui Isus…
Un bun păstor, un păstor după inima Domnului,
este cea mai mare comoară
pe care bunul Dumnezeu
o poate oferi unei parohii” (sf. Ioan Maria Vianney).


4 august 2017 

Vineri din săptămâna a 17-a de peste an
Sf. Ioan M. Vianney, pr. **
Lev 23,1.4-11.15-16.27.34b-37; Ps 80; Mt 13,54-58

LECTURA I
Acestea sunt sărbătorile Domnului în care să ţineţi adunările sfinte, să aduceţi jertfă şi să nu lucraţi.
Citire din cartea Leviticului 23,1.4-11.15-16.27.34b-37
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care să le vestiţi la timpurile lor hotărâte! 5 În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, seara, este Paştele Domnului. 6 În ziua a cincisprezecea a lunii acesteia este sărbătoarea Azimelor pentru Domnul; timp de şapte zile să mâncaţi azime. 7 În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: să nu faceţi nicio muncă servilă. 8 Să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc timp de şapte zile! În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio muncă servilă!»” 9Domnul i-a zis lui Moise: 10 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi intra în ţara pe care eu v-o dau şi veţi secera holdele ei, să aduceţi la preot un snop, primul rod al secerişului vostru! 11Să legene snopul înaintea Domnului, ca să fiţi plăcuţi; a doua zi după sabat, să-l legene preotul! 15Din ziua a doua după sabat, din ziua în care aţi adus snopul ca dar legănat, să număraţi şapte săptămâni întregi! 16 Până în ziua următoare a săptămânii a şaptea, să număraţi cincizeci de zile; atunci să aduceţi o nouă ofrandă Domnului! 27 În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, este Ziua Ispăşirii: să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi jertfă prin foc Domnului! 34b În ziua a cincisprezecea a acestei a şaptea luni, este sărbătoarea Corturilor pentru Domnul, timp de şapte zile. 35 În prima zi să fie o adunare sfântă şi să nu faceţi nicio muncă servilă! 36 Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfă prin foc. A opta zi, să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfă prin foc; este zi de adunare, de sărbătoare: să nu faceţi nicio muncă servilă! 37 Acestea sunt sărbătorile Domnului în care să vestiţi adunări sfinte, ca să fie aduse Domnului jertfe prin foc, arderi de tot, ofrande, sacrificii şi jertfe de băutură, fiecare la ziua hotărâtă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 80(81),3-4.5-6ab.10-11ab (R.: 2a)
R.: Strigaţi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru!

3 Începeţi cântarea, bateţi tamburina,
sunaţi din harpa cea plăcută şi din alăută!
4 Sunaţi din trâmbiţă la lună nouă şi la lună plină,
în ziua noastră de sărbătoare! R.

5 Aceasta este o hotărâre pentru Israel,
o judecată a Dumnezeului lui Iacob!
6ab El a pus-o drept mărturie în Iosif
când a ieşit din ţara Egiptului. R.

10 Să nu fie în mijlocul tău niciun alt dumnezeu,
să nu te prosterni niciunui dumnezeu străin!
11ab Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,
care te-am făcut să urci din ţara Egiptului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 1,25
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pe vecie. Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu este oare acesta fiul lemnarului? De unde, deci, are el toate acestea?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,54-58
În acel timp, venind în locul lui natal, Isus îi învăţa în sinagoga lor, aşa încât ei se mirau şi spuneau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi aceste puteri? 55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeşte mama lui Maria, iar fraţii lui: Iacob, Iosif, Simon şi Iuda? 56 Şi surorile lui oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?” 57 Şi se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi-n casa lui”. 58 Şi nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinţei lor.

Cuvântul Domnului

Posted in (spre) Preoţie, Ioan Maria Vianney, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Dorește cineva să fie sfânt?

Posted by Paxlaur pe 29/06/2017

Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru

Au fost vremuri când una dintre dorinţele oamenilor era să fie sfinţi. Copiii îşi doreau să fie sfinţi pentru că vedeau această dorinţă în familiile lor. Familiile se deprindeau cu viaţa de sfinţenie privind la păstorii lor sau la persoanele consacrate care radiau de dorinţa de a împlini cuvântul lui Dumnezeu: „Fiţi sfinţi pentru că eu, Domnul vostru, sunt sfânt” (Lev 11,44-45).

Astăzi ne putem imagina că sfinţii pe care-i sărbătorim, Petru şi Paul, ne întind fiecăruia o foaie de hârtie şi ne spun: „Scrieţi ceea ce vă doriţi cel mai mult şi noi ne vom strădui să vă mijlocim de la Domnul acele daruri”. Ce am scrie pe foile noastre? Ce-şi doresc copiii, tineri, bărbaţii şi femeile, familiile, preoţii, persoanele consacrate, bătrânii, bolnavii? Ce-şi doresc? Ce ne dorim? Mai vrea astăzi cineva să fie sfânt sau toţi vrem doar să fim sănătoşi și liniștiți, să avem ajutor la şcoală sau la serviciu?! Cine mai doreşte să fie sfânt?

Cine este de fapt sfântul? „Sfântul este cel care nu se abate din calea ştiută, este cel ce rămâne drept când toţi se pleacă, este cel ce gândeşte lucid în timp ce întregul său popor este cuprins de spaimă şi turbare… Va veni ziua în care vom declara ca sfânt orice om cinstit. Atât de rar va fi el şi atât de greu va fi ca omul să rămână nepătat, nemânjit, încât un asemenea exemplar va echivala cu un adevărat miracol (Ion Desideriu Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Vol. I, 1984-85, pag. 79-80).

Să nu ne uităm în jurul nostru pentru a găsi „oameni cinstiți”. Să ne uităm mai întâi la noi, în noi: suntem astfel de oameni? Putem deveni astfel de oameni drepţi, nepătaţi, necompromişi?! Obligaţia de a fi sfânt nu e pentru celălalt, pentru vecinul sau soţul sau prietenul meu, ci, în primul şi în primul rând, e pentru mine.

Unde sunt astăzi sfinţii? Uneori avem impresia că toţi s-au retras în calendar şi au rămas acolo. În jurul nostru sunt din ce în ce mai rari. Oare de ce?

Poate că un motiv îl găsim și în prima lectură proclamată astăzi. În timp ce Petru era în închisoare „Biserica se ruga fără încetare pentru el lui Dumnezeu” (cf. Fap 12,5). Poate că ne lipsesc sfinţii sau viaţa de sfinţenie tocmai pentru că ne rugăm prea puţin pentru a fi sfinţi. De câte ori punem în intenţiile noastre: „Doamne, ajută-mă să fiu sfânt”? Sau de câte ori, asemenea Bisericii de la începuturi care se ruga pentru apostolul Petru, ne rugăm noi pentru urmaşul său, pentru Sfântul părinte să fie sfânt? Sau pentru episcopi, preoţi, familii, persoane consacrate, seminarişti! Biserica are nevoie şi astăzi de sfinţi, de oameni ca Petru, ca Paul, de oameni care să vorbească despre adevăr, de oameni care să indice o direcţie clară, dreaptă, de oameni care să „vestească până la capăt Evanghelia” (cf. 2Tim 4,17).


Creștinul adevărat este prietenul sfinților,
le cunoaște viața și râvnește puritatea inimii lor, sfințenia!


29 iunie 2017 

Joi din săptămâna a 12-a de peste an
† SS. PETRU ŞI PAUL, ap.; Emma
Fap 12,1-11; Ps 33; 2Tim 4,6-8.17-18; Mt 16,13-19

LECTURA I
Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod.
Citire din Faptele Apostolilor 12,1-11
În acel timp, Irod a pus mâna pe unii din Biserică pentru a le face rău. 2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a decis să-l prindă şi pe Petru; erau atunci zilele Azimelor. 4 L-a prins şi l-a aruncat în închisoare, încredinţându-l la patru grupe de câte patru soldaţi ca să-l păzească, voind să-l înfăţişeze poporului după Paşte. 5 Aşadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu. 6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Irod avea să-l înfăţişeze, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii, nişte străjeri păzeau închisoarea. 7 Şi iată că un înger al Domnului a venit la el şi o lumină a strălucit în încăpere! Îngerul l-a lovit în coastă pe Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te în grabă!” Iar lanţurile i-au căzut de la mâini. 8 Atunci, îngerul i-a spus: „Încinge-te şi leagă-ţi sandalele!” El a făcut astfel. Apoi i-a zis: „Pune-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!” 9 El a ieşit şi l-a urmat, dar nu ştia că este adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie. 10 Trecând de prima strajă şi de-a doua, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor. Ieşind, au mers pe o stradă şi, deodată, îngerul a plecat de la el. 11 Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 5)
R.: Domnul m-a eliberat de orice teamă.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor ruşina!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

LECTURA A II-A
De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 4,6-8.17-18
Preaiubitule, eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. 7 Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa. 8 De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui. 17 Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele. Şi am fost salvat din gura leului. 18 Domnul mă va salva din orice lucrare rea şi mă va mântui pentru împărăţia lui, cea din ceruri. Lui să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 16,18b
(Aleluia) Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, a spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: