Arhivă etichetă pentru ‘slujire’

Există și altfel de preoți, nu doar cei prezentați cu dibăcie la „Știrile de la ora cinci”…

Pe cât de dureros este că a fost ucis
– și mai ales cum a fost ucis –
acest om, acest preot,
pe atât de trist este că nu ne facem timp și curaj
să-i vedem și să-i (re)cunoaștem cu adevărat pe cei rămași în viață!
De prea multe ori ne mulțumim cu informații la mâna a doua
și cu generalizări comode (pentru viața noastră spirituală),
ratând esențialul și rămânând ignoranți
în privința celor care fac din săraci și din migranţi,
din bolnavi și din toți cei marginalizați familia lor.

„Sunt oameni care nu fac zgomot, nu le plac reflectoarele,
acţionează în ascuns şi fac binele.
Trăiesc pentru a realiza cuvântul lui Isus care spune:
«Tot ce aţi făcut unuia singur dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut»”.

Preot ucis la Como, amintirea unui prieten preot: „Pr. Roberto a făcut din săraci familia sa”

În plimbările de la munte pe care seminariştii de la Seminarul din Como le făceau în timpul vacanţelor de vară, pr. Roberto Malgesini, în acea vreme simplu Roberto, era primul din rând, gata să „zburde ca un cerb”. Era tot primul care se oprea şi se întorcea dacă vreunul din grup avea nevoie de o încurajare sau un ajutor. Sentimentul de apropiere şi de proximitate au fost din totdeauna particularitatea acestui preot ucis marţi, 15 septembrie 2020, la vârsta de 51 de ani, la Como, de un bărbat de origine tunisiană care suferea de probleme psihice şi care din 2015 primise mai multe decrete de expulzare.

Pr. Roberto – amintit de Papa Francisc în timpul audienţei generale de miercuri, 16 septembrie 2020 – a murit fiind ucis tocmai de unul din mulţii „locuitori ai străzii” cărora le consacrase de mult timp slujirea sa. Faptul că această misiune comporta riscuri, tânărul paroh probabil că îl prevăzuse; însă niciodată nu s-a gândit să se retragă. „A făcut din săraci şi din migranţi familia sa”, aminteşte părintele Luca Trovato, preot de la Noi Orizonturi, care a împărtăşit cu Malgesini anii de seminar şi cu care, în pofida distanţei şi a diferitelor activităţi, a menţinut în anii care au urmat o prietenie frumoasă.

Într-o postare pe Facebook, unde toată ziua de marţi, 15 septembrie, fotografiile preotului ucis au circulat fără încetare, însoţite de comentarii de condoleanţe şi de mânie pentru o moarte aşa de tragică, părintele Luca schiţează un portret emoţionat al prietenului preot: „Un tânăr îndrăgostit de Domnul şi întotdeauna gata să ajute pe cel care era în dificultate”, îl descrie el.

„Îmi amintesc de o persoană mereu disponibilă, mereu capabilă de apropiere. Însă apropiere adevărată, concretă, făcută din puţin cuvinte şi din atâtea gesturi simbolice”, explică la telefon cu Vatican Insider. „Îndeosebi eu am trăit o perioadă dificilă în timpul primului meu an de teologie în seminarul din Como şi Roberto, cu doi ani mai înainte pe drum, de mai multe ori mi-a întins mâna văzându-mă obosit. A făcut asta cu simplitatea şi concreteţea celui care este realmente atent la suferinţa celuilalt, a celui care este capabil «să-şi dea seama»”.

În urmă cu mulţi ani, Malgesini a decis să pună în practică acest dar. A făcut deci alegerea sa: să dedice întreaga sa slujire sacerdotală celor „din urmă dintre cei din urmă”. „Poporul străzii”, îl numea: fără casă, migranţi, săraci care nu au un loc în societate. A cerut episcopului să poată desfăşura această misiune: „Se baza pe o parohie şi de acolo pleca pentru a desfăşura servicii de distribuire de mâncare, de însoţire la medic atunci când era nevoie sau, de asemenea, de ajutor în rezolvarea practicilor pentru permisele de şedere”, relatează părintele Trovato. „Era cunoscut de toţi şi el însuşi încerca să ajute pe oricine venea la el”.

Pr. Luca şi pr. Roberto s-au întâlnit, după mai mult timp, în 2009 în timpul uneia din misiunile pe care Comunitatea „Noi Orizonturi” le organizează pe stradă, seara târziu, pentru a duce mâncare caldă şi un cuvânt de mângâiere la clochard. Pr. Roberto, de data aceea, conducea grupul voluntarilor: „Mereu zâmbitor, cu puţine cuvinte dar capabil să intre, cu puţine glume, în inima fiecăruia, fie el voluntar sau fără locuinţă fixă”, aminteşte preotul.

Monseniorul Oscar Cantoni, episcop de Como, a comparat angajarea în social a lui Malgesini cu aceea a părintelui Pino Puglisi, parohul fericit mort chiar la 15 septembrie 1993, ucis de doi killer din Cosa Nostra. În schimb, părintele Luca Trovavtă întrevede un fir invizibil cu evenimentul părintelui Renzo Beretta, şi el preot al diecezei de Como cunoscut pentru capacitatea sa de primire, asasinat în urmă cu douăzeci şi unu de ani la Ponte Chiasso cu lovituri de cuţit de către un imigrat iregular care cerea bani.

„Sunt oameni care nu fac zgomot, nu le plac reflectoarele, acţionează în ascuns şi fac binele. Trăiesc pentru a realiza cuvântul lui Isus care spune: «Tot ce aţi făcut unuia singur dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut»”. Pr. Roberto Malgesini, în mod deosebit, „întâlnea în cel sărac trupul şi suferinţa lui Cristos şi vedea pe faţa săracilor însăşi faţa lui Isus. Asta îl anima şi-l făcea să meargă înainte. În fapte şi în adevăr îi iubea pe cei mai săraci, devenea bun samaritean în alinarea suferinţelor lor. Era o mărturie vie a evangheliei şi semnul că este posibil şi astăzi să se trăiască evanghelia”.

(De Salvatore Cernuzio
După 
Vatican Insider, 16 septembrie 2020)

Preluat de pe ercis.ro

Despre același preot – pe care toți am vrea să-l fi cunoscut și să fi făcut parte din viața noastră – puteți citi aici: https://www.avvenire.it/opinioni/pagine/tutto-per-tutti-nulla-online

Și aici: https://www.avvenire.it/attualita/pagine/uomo-accoltellato-e-ucciso-dopo-lite-a-como

Diavolii de azi sunt mai subtili, dar la fel de avizi de putere

Când Domnul ne va elibera de Pandemia asta
și de toată suferința creată,
să ne amintim că am fost eliberați
pentru a fi mai buni,
pentru a sluji,

pentru a ajuta,
nu pentru a fi stăpâni!

Din mulţi ieşeau diavoli care strigau şi spuneau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”, ascultăm în sfânta Evanghelie. Astăzi printre noi (uneori chiar în noi) stau diavoli tăcuți, subtili. Din când în când trece câte unul mai guraliv care strigă: Dumnezeu nu există!

Diavolii tac, însă creștinii trebuie să vorbească. Dacă trebuie – doar dacă într-adevăr e musai! – pot folosi și cuvinte, cum ne învață sfinții. Dar cel mai bine e ca faptele noastre, nu cuvintele, să vestească Împărăția lui Dumnezeu, viața lui Dumnezeu, prezența lui Dumnezeu. Diavolii tac. Cei care nu tac lucrează noaptea, în întuneric, subtil. Creștinii însă trebuie să lucreze ziua, la lumină: să se vadă faptele lor și astfel întreagă omenire să-l preamărească pe Tatăl ceresc.

Mă fascinează această minune a vindecării soacrei lui Petru în contextul pandemiei din zilele noastre. În Evanghelia după sfântul Luca, Isus nu o atinge, nu o prinde de mână, ca în Evanghelia după Matei 8,14. Oare această „distanțare” (socială?) să fie pentru că Luca era medic și știa că nu e bine să ai prea mult contact fizic cu bolnavii? Cu siguranță e mult mai mult: faptul că Isus „poruncește cu asprime febrei”, așa cum poruncește și Diavolilor (cfr. Lc 4,35), evidențiază și mai bine puterea sa. Isus are puterea supra răului fizic și spiritual din noi.

Însă în acest fragment evanghelic importantă nu este puterea, ci slujirea!

Să nu uităm și ce face persoana vindecată: slujește! O sublimă formă de recunoștință pentru că și-a recăpătat sănătatea: se pune în folosul celorlalți, slujindu-i. Când Domnul ne va elibera de Pandemia asta și de toată suferința creată, să ne amintim că am fost eliberați pentru a fi mai buni, pentru a sluji, pentru a ajuta, nu pentru a fi stăpâni! Împreună cu trupul, sperăm să ne vindecăm și inima de sclavia supremației, a dominației, a orgoliului și să îmbrăcăm haina slujirii și a smereniei. Și atunci vom vedea lucruri și mai minunate: vom vedea miracolele prezenței lui Dumnezeu în viața noastră, în casa noastră, în comunitatea noastră, în orașul și țara noastră. Atunci viața noastră – prin faptele noastre, prin adevărul nostru și nu doar prin cuvintele noastre (1In 3,18) – va vesti Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Dumnezeu e prezent și ne cheamă să slujim: se apleacă asupra noastră, ne vindecă sufletul care arde de egoism ca să putem sluji fraților noștri.

2 septembrie 2020 

Miercuri din săptămâna a 22-a de peste an
Fer. Ingrid, călug.
1Cor 3,1-9; Ps 32; Lc 4,38-44

LECTURA I
Noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,1-9
Fraţilor, eu n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni spirituali, ci ca unor oameni de carne, ca unor copilaşi în Cristos. 2 V-am dat să beţi lapte, nu mâncare solidă, pentru că încă nu o puteaţi primi, ba nici acum nu puteţi, 3 pentru că sunteţi încă oameni de carne. Într-adevăr, când între voi există invidie şi ceartă, nu sunteţi oare oameni de carne şi nu umblaţi în felul oamenilor? 4 Când unul spune „Eu sunt al lui Paul”, iar altul, „Eu al lui Apolo”, nu sunteţi voi oameni? 5 Dar ce este Apolo? Sau ce este Paul? Nişte slujitori – fiecare după cum i-a dat Domnul – prin care aţi început să credeţi. 6 Eu am plantat, Apolo a udat, însă Dumnezeu a făcut să crească, 7 aşa încât nici cel care plantează, nici cel care udă nu este nimic, ci Dumnezeu, cel care face să crească. 8 Şi cel care plantează, şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata proprie după truda proprie. 9 Căci noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),12-13.14-15.20-21 (R.: 12b)
R.: Fericit este poporul pe care Domnul şi l-a ales ca moştenire.

12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
el îi vede pe toţi fiii oamenilor. R.

14 Din locuinţa lui sfântă,
îi cercetează pe toţi locuitorii pământului.
15 El singur a plăsmuit inimile lor
şi le înţelege toate faptele. R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru,
21 pentru că în el se va bucura inima noastră
şi în numele lui cel sfânt ne-am pus nădejdea. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 4,18
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea: el m-a trimis să le duc săracilor vestea cea bună. (Aleluia)

EVANGHELIA
Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi, pentru că de aceea am fost trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,38-44
În acel timp, ieşind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de o febră mare şi l-au rugat pentru ea. 39 Aplecându-se asupra ei, a poruncit cu asprime febrei şi aceasta a lăsat-o. Ridicându-se îndată, ea îi servea. 40 La apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-şi mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca: 41 din mulţi ieşeau diavoli care strigau şi spuneau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească, pentru că ştiau că el este Cristos. 42 După ce s-a făcut ziuă, ieşind, a mers într-un loc pustiu, însă mulţimile îl căutau şi, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece de la ei. 43 Dar el le-a spus: „Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi, pentru că de aceea am fost trimis”. 44 Şi predica prin sinagogile din Iudeea.

Cuvântul Domnului

Între voi să nu fie așa…

Oamenii au început să mintă, să fure și să înșele,
dar „între voi să nu fie așa”.
La tot pasul auzim despre oameni care și-au clădit viața
pe nenorocirea și suferința altora,
dar „între voi să nu fie așa”.
Este suficient să deschidem pentru câteva clipe televizorul
și-i vedem pe puternicii lumii cum se (z)bat
să prindă mereu primele locuri,
dar „între voi să nu fie așa”.
Trăim înconjurați de oameni triști, aflați pe culmile disperării,
pentru că nu au reușit să intre în topurile mondiale,
pentru că nu își văd numele trecute în clasamentele acestei lumi,
dar „între voi să nu fie așa”.
Soții își părăsesc soțiile,
mamele uită de copiii lor,
fiii se răzvrătesc împotriva părinților și-i fac să sufere,
familiile se destramă,
dar „între voi să nu fie așa”.

„Dar atunci, Doamne, între noi cum să fie?
Cum să facem ca să reușim să-ți ascultăm cuvântul și să clădim o lume nouă?”

Iată ce ne spune Domnul.
„Între voi să fie așa;
dimpotrivă, cine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru,
iar cine vrea să fie cel dintâi între voi să fie sclavul vostru…

Între voi să domnească adevărul și dreptatea.
Voi să fiți oameni preocupați de fericirea celorlalți.
Învățați să vă construiți fericirea împreună
și nu zidiți nimic pe nenorocirea altora.
Prețuiți-vă familiile și iubiți-vă unii pe alții.
Rămâneți fideli angajamentelor pe care vi le-ați luat
și nu vă speriați în fața dificultăților,
căci toți cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.
Prețuiți ceea ce aveți, puțin sau mult,
dar nu uitați că tot ceea ce aveți este fragil,
este ca o comoară purtată în vase de lut.
Nu aveți cu ce să vă mândriți.
Tot ceea ce aveți este binele pe care îl faceți,
slujirea pe care vi-o îndepliniți”.

Dacă ne-am obișnuit să privim (râvnim) zilnic la cei care ajung mai marii acestei lumi, astăzi trebuie să ne întoarcem privirea spre „Omul” prin excelență, spre Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat și să-i urmăm exemplul. Să ne întipărim în minte cuvintele sale și să le împlinim: „Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru cei mulți”. Așa trebuie să facem și noi. Această slujire trebuie să fie și între noi. Suntem chemați să fim apostolii săi, să fim cei care slujim primii, fără rețineri, fără mândrie, fără să așteptăm altă răsplată decât cea rânduită de Domnul: viața veșnică!


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Prea târziu te-am iubit...

intre voi sa nu fie asa minciuna ura invidieOamenii au început să mintă, să fure și să înșele,
dar „între voi să nu fie așa”.
La tot pasul auzim despre oameni care și-au clădit viața
pe nenorocirea și suferința altora,
dar „între voi să nu fie așa”.
Este suficient să deschidem pentru câteva clipe televizorul
și-i vedem pe puternicii lumii cum se (z)bat
să prindă mereu primele locuri,
dar „între voi să nu fie așa”.
Trăim înconjurați de oameni triști, aflați pe culmile disperării,
pentru că nu au reușit să intre în topurile mondiale,
pentru că nu își văd numele trecute în clasamentele acestei lumi,
dar „între voi să nu fie așa”.
Soții își părăsesc soțiile,
mamele uită de copiii lor,
fiii se răzvrătesc împotriva părinților și-i fac să sufere,
familiile se destramă,
dar „între voi să nu fie așa”.

„Dar atunci, Doamne, între noi cum să fie?
Cum să facem ca să reușim să-ți ascultăm cuvântul și…

Vezi articolul original 477 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: