Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘smerenie’

Adevărata fericire este rezervată celor mici!

Posted by Paxlaur pe 05/12/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

Cristos este Domnul fericirii! Este atât de fascinant să-l privești pe Fiul lui Dumnezeu care „tresaltă de bucurie” și ne descoperă „plăcerea Tatălui” și „fericirea discipolilor”, fericirea noastră (cf. Lc 10,21.23). Demnă de contemplat, chiar și printre lacrimi amare lipsite de speranță, este imaginea lui Cristos fericit, a unui Dumnezeu care tresaltă de bucurie. Acesta este Dumnezeul nostru, cel care ne însoțește pe drumul spre casă.

Bucuria, plăcerea, fericirea fac parte din aspirațiile noastre. Însă ce facem pentru a le atinge, pentru a le avea în viața noastră? Spre cine, ce privim? Să nu uităm: fericiți cu adevărat sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc (cf. Lc 11,28).

Dacă vrem să fim fericiți să stăm cu cei fericiți cu adevărat, să ne împărtășim din fericirea lor. De prea multe ori refuzăm să ne apropiem de Dumnezeu și de sfinți pentru că uităm cât sunt de fericiți, neglijăm că pot deveni izvorul fericirii noastre. Uităm că Isus tresaltă de bucurie! Nu dăm importanță Sfintei Născătoare de Dumnezeu și apostolilor care au fost proclamați fericiți și au tresăltat de bucurie (cf. Lc 1,47; 10,23).

Fericirea lor este rezervată celor mici, celor care știu să fie asemenea copiilor. Aceasta pentru că fericirea pruncilor este autentică, plină de încredre, convinși fiind că durează veșnic.

Avem nevoie de fericirea „celor mici” care se lasă mereu însoțiți, învățați, iubiți. Niciun copil nu străbate singur drumul spre casă, ci se lasă purtat de cel în care are încredere. Când rămâne singur se simte pierdut, speriat, trist. Doar alături de cel în care și-a pus încrederea simte liniștea și siguranța, tresaltă de o fericire care pare veșnică.

Dacă smerenia noastră este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a crede în Cuvântul făcut trup, fericirea de a fi însoțit de însuși Cristos pe drumul spre casă!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,21-24
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului


Isuse, sunt o norocoasă! Cum de nu am înțeles până acum? Cum de nu am realizat că Tu ești cel mai frumos dar pe care îl puteam primi, că Tu ești răspunsul iubirii lui Dumnezeu la lipsa mea de iubire? Eu, o ființă aparent lipsită de sens, din clipa în care te-ai gândit la mine, am devenit cineva, am devenit Eu. Căci numai Tu m-ai  înălțat prin iubirea cu care ai venit pe pământ și cu care mă iubești și astăzi.
Mulțumesc pentru existența mea! Mulțumesc pentru fiecare respirație și pentru fiecare celulă ce îmi aparține, căci toate le am de la tine, din marea ta iubire! Dar poate cel mai mult îți multumesc pentru noi doi, pentru întâlnirea noastră ce a avut loc undeva, cândva în vesnicie și ce va continua să aibă loc în veșnicie!
Ce dar minunat! Ce iubire fără margini, fără interes! Isuse, învață-mă să fiu atentă la prezența ta în viața mea și să nu te las la marginea sufletului meu! Învață-mă să îmi petrec această zi împreună cu tine! Învață-mă să iubesc dezinteresat și etern ca și tine! Amin.
(Lucia Balint)

Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

Anunțuri

Posted in Advent, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Colţul de rai” după care suspină sufletul nostru

Posted by Paxlaur pe 01/06/2017

Odihna si urcus sub privirea Fecioarei„Nu găsim nimic rău în omul acesta” (Fap 23,9), au spus despre Apostolul neamurilor. Iar inima noastră tresaltă de bucurie și se umple de dorința nevinovăției, ascultând despre asemănarea care era între sfântul Paul și Isus, Domnul și Dumnezeul nostru. Și despre Isus au spus la fel, prin vocea lui Pilat: „L-ați adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului și, iată, judecându-l în fața voastră, nu găsesc în omul acesta nici o vină de care îl acuzați. De altfel, nici Irod, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte. Așadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera” (Lc 23,14-16). Oameni nevinovați, inimi curate. Oare despre noi ce se va spune în ziua judecății? Cum este inima noastră? Cât semănăm noi cu Cristos? Ce fericire să fii asemenea Domnului și învățătorului tău: nevinovat! Însuși Isus s-a rugat pentru noi, cum ascultăm chiar astăzi în sfânta Evanghelie: să fim desăvârșiți în unirea cu el și între noi, desăvârșiți în asemănarea cu el, Domnul și Dumnezeul nostru (cf. In 17,23).

În luna iunie, în comunitățile noastre răsună: „Isuse cu inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea cu inima ta”. Da, invocăm harul de a avea și noi o inimă blândă, smerită, atentă, generoasă, gingaşă, iubitoare, tămăduitoare, plină de compasiune faţă de cei aflaţi în suferinţa trupului sau a sufletului. Astăzi, în mod deosebit, îi cerem Domnului o inimă nevinovată.

Doamne, astăzi, la început de lună, cinstim inima ta preasfântă. Venim la tine, Doamne, noi cei osteniţi şi împovăraţi. Alergăm la adăpostul răcoros al inimii tale, locul unde fiecare suflet îşi găseşte odihna. Inima ta este „colţul de rai” după care suspină sufletul nostru împovărat de greutăţile zilei şi apăsat de păcatele provocărilor cotidiene. Venim la tine, căci întâlnirea cu tine este momentul de odihnă al inimilor noastre.

Venim la tine, Doamne, pentru că vrem să fim asemenea ţie: nevinovați! Totodată, vrem să purtăm şi noi povara semenilor noştri. Vrem să fim alinare pentru cei din jurul nostru. Dar mai ales, Doamne, vrem să avem şi noi o inimă blândă şi smerită, asemenea inimii tale. Să fim calmi, liniştiţi, blânzi cu cei din jurul nostru. Să nu ne enervăm, să nu ne supărăm, să nu ţipăm. Vrem să nu mai jignim, să nu mai vorbim de rău, să nu mai fim răutăcioşi. Pune în noi, bune Isuse, marele har al smereniei. Este atât de mare şi puternică ispita mândriei, a iubirii deşertăciunii, a ataşării de ceea ce e vrednic de dispreţ. Iar noi suntem atât de slabi fără ajutorul tău.

Sufletul nostru caută alinare, odihnă şi pace. Doar la tine, Doamne, le putem găsi. Arată-ne calea pe care trebuie să mergem pentru a evita oboseala pe care păcatul o aduce în viața noastră atunci când nu suntem uniți cu tine, atunci când nu suntem asemenea ție!


Viața trăită cu blândețe, în smerenie și nevinovăție
este o rugăciune pentru unitate.


1 iunie 2017 

Joi din săptămâna a 7-a a Paştelui
Sf. Iustin, filozof m. **
Fap 22,30;23,6-11; Ps 15; In 17,20-26

LECTURA I
Trebuie să dai mărturie şi la Roma.
Citire din Faptele Apostolilor 22,30; 23,6-11
În zilele acelea, voind să ştie cu exactitate din ce cauză era acuzat Paul de iudei, tribunul l-a dezlegat şi a poruncit să se întrunească arhiereii şi tot Sinedriul. Apoi l-a dus pe Paul şi l-a pus înaintea lor. 23,6 Ştiind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinedriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranţa în învierea morţilor”. 7 Îndată ce a spus aceasta, s-a iscat o neînţelegere între saducei şi farisei, iar adunarea s-a dezbinat – 8 căci saduceii spun că nu este înviere, nici înger şi nici duh, pe când fariseii mărturisesc şi una, şi alta. 9 S-a făcut atunci mare zarvă, iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat şi au protestat cu vehemenţă, zicând: „Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?” 10 Fiindcă cearta se înteţea, iar tribunul se temea că Paul ar putea fi sfâşiat de ei, a dat ordin ca o grupă de soldaţi să coboare, să-l ia din mijlocul lor şi să-l aducă în fortăreaţă. 11 În noaptea următoare, i-a apărut Domnul şi i-a zis: „Curaj! Aşa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalim, tot aşa trebuie să dai mărturie şi la Roma”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
(16),1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 1)
R.: Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că în tine îmi caut refugiu!
sau:
Aleluia.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule,
pentru că îmi caut refugiu în tine!
2a I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu”.
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

9 De aceea, inima mea se bucură
şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,
10 deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău
să vadă putrezirea. R.

11 Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 17,21
(Aleluia) „Toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Să fie desăvârşiţi în unire!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,20-26
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicând: „Tată sfânt, nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, 21 ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. 22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una: 23eu în ei şi tu în mine, ca să fie desăvârşiţi în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi i-ai iubit pe ei, aşa cum m-ai iubit pe mine. 24 Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25 Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis. 26 Eu le-am revelat numele tău şi-l voi revela pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei şi eu în ei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Luna iunie: inima lui Isus, Preasfânta Inimă a lui Isus, Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

O stea numită „Umilință” / Mihai Eminescu: Dumnezeu și om

Posted by Paxlaur pe 06/01/2017

umilinta-carol-boromeu„Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. Cunoaștem bine acest fragment evanghelic și știm numele tuturor protagoniștilor acestei sărbători, de la magi până la prunc. Însă nu știm numele stelei. Oamenii obișnuiesc să pună nume stelelor. Mai mult, dacă vrei și ai bani poți numi o stea cu propriul nume.

Stelei călăuzitoare i-am putea oferi cel mai strălucitor nume: Umilință. Umilința este cea care i-a călăuzit pe magi spre regele umilinței, Cristos. Magii au renunțat la măreția lor ca să meargă și să se închine în fața unui prunc, în fața celui născut în sărăcie. L-au căutat și l-au găsit pe Dumnezeu făcut om pentru că s-au făcut asemenea lui: s-au îmbrăcat în umilință și s-au lăsat călăuziți de ea.

Mihai Eminescu în poezia Dumnezeu și om descrie uimirea și umilința magilor în afața misterului întrupării. Acești oameni care și-au închinat „înțelepciunii viața lor cea trecătoare”, auzind de nașterea Regelui „mai puternic și mai mare decât toate pân-acuma”, se întreabă despre acesta: „Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate? / Fi-va visul omenirei grămădit într-o fiinţă? / Fi-va braţul care şterge-a omenimei neputinţă / Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? / Va putea să risipească cea nelinişte eternă, / Cea durere ce-i născută din puterea mărginită / Şi dorinţa far- de margini?”. La toate aceste nedumeriri, răspunde imediat „un mag bătrân ca lumea” și le spune: „Lăsaţi vorba-va pripită, / Mergeţi regi spre închinare la născutul în tavernă”. Iar tulburarea celor trei magi crește și se întreabă: „În tavernă?… -n umilinţă s-a născut dar adevărul? / Şi în faşe d-înjosire e-nfăşat eternul rege? / Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege / Răsări o stea de pace, luminând lumea şi cerul…”.

„Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă” este invitația magilor pentru puternicii acestei lumi. Mergeți și stați în adorație în fața pruncului. Mergeți și învățați înțelepciunea umilinței. Magii ne amintesc astăzi că Adevărul s-a născut în umilință, acea umilință care tulbură puternicii acestui pământ. Așa cum credința are puterea de a muta munții din loc (cf. Mt 17,20), la fel umilința are puterea de a zgudui și cele mai impetrite inimi și cei mai puternici regi. Este atât de multă putere și înțelepciune în umilință!

În Cristos vedem că Dumnezeu s-a îmbrăcat în înțelepciunea umilinței pentru a ne salva prin cruce (cf. 1Cor 1,18-25). Iar în exemplul magilor găsim aceeași pasiune pentru înțelepciunea umilinței: în fața „Adevărului născut în umilința unei taverne” ei, înțelepții și regii acestui pământ, se închină, oferă daruri, stau în adorație, se simt împliniți. Întâlnirea cu Adevărul întrupat în înțelepciunea umilinței le-a potolit inima. Acum se pot întoarce liniștiți în țara lor.


Abia după ce te-ai îmbrăcat în umilință poți trăi liniștit.


6 ianuarie 2017 

† EPIFANIA DOMNULUI
Sf. Andrei Corsini, ep.
Is 60,1-6; Ps 71; Ef 3,2-3a.5-6; Mt 2,1-12

LECTURA I
Gloria Domnului răsare deasupra ta.
Citire din cartea profetului Isaia 60,1-6
Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta! 2Căci, iată, întunericul va acoperi pământul şi bezna, popoarele! Dar peste tine va răsări Domnul şi gloria lui se va vedea deasupra ta. 3 Vor umbla neamuri la lumina ta şi regi, în strălucirea zorilor tale. 4 Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte: toţi se adună şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe. 5 Atunci vei vedea şi te vei lumina; îţi va bate inima şi se va lărgi, pentru că belşugul mării se va întoarce la tine şi bogăţiile neamurilor vor veni la tine. 6 Vei fi învăluită de o mulţime de cămile, de cămile tinere din Madian şi din Efa; toţi din Saba vor veni şi vor aduce aur şi tămâie şi vor aduce laude Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 71(72),1-2.7-8.10-11.12-13 (R.: cf. 11)
R.: Toate neamurile pământului te vor adora pe tine, Doamne.

1 Dumnezeule, dăruieşte-i regelui judecăţile tale
şi înzestrează-l pe fiul regelui cu dreptatea ta!
2 Şi el va judeca poporul tău cu dreptate
şi pe săracii tăi cu nepărtinire. R.

7 În zilele lui, va înflori dreptatea şi multă pace,
până când va fi luna.
8 El va domni de la o mare la alta,
şi de la Râu până la marginile pământului. R.

10 Regii din Tarşiş şi ai insulelor vor oferi daruri,
regii din Seba şi din Saba îşi vor aduce tributul.
11 Toţi regii se vor prosterna înaintea lui,
toate popoarele îl vor sluji. R.

12 El îi va elibera pe săracul care strigă
şi pe sărmanul care nu are ajutor.
13 Va avea milă de cel sărac şi de cel sărman
şi va mântui sufletele sărmanilor. R.

LECTURA A II-A
Este revelat acum: păgânii sunt împreună părtaşi ai promisiunii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 3,2-3a.5-6
Fraţilor, poate aţi auzit de economia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată pentru voi: 3a prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul 5 care nu a fost cunoscut fiilor oamenilor din celelalte generaţii aşa cum este revelat acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin Duhul: 6 că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 2,2b
(Aleluia) Am văzut la răsărit steaua lui şi am venit să ne închinăm Domnului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 2,1-12
După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit 2 şi întrebau, spunând: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. 3 Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. 4 Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. 5 Ei i-au spus: „În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de profet: 6 «Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel»”. 7 Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. 8 Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!” 9 După ce l-au ascultat pe rege, au plecat, şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. 10 Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. 11 Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în ţara lor.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Pune viitorul în mâna Domnului și el îl va face luminos!

Posted by Paxlaur pe 23/09/2016

Să nu uităm:
viitorul spre care mergem este deja plin de Dumnezeu,
Cristos înviat este deja acolo și ne așteaptă.
Fii smerit în fața Domnului și el te va înălța,
pune viitorul în mâna Domnului și el îl va face luminos.

Bazilica din Lateran 9_11_2013

 

 

Posted in E bine de ştiut, Imagini si fotografii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Știi să te rogi?

Posted by Paxlaur pe 14/06/2015

RugaciuneRugăciunea trebuie să iasă dintr-o inimă smerită

La cei care se roagă, cuvântul și cererea trebuie să fie bine rânduite, să fie făcute în tăcere și cu teamă. Să ne gândim că ne aflăm înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să fim plăcuți în ochii săi și prin poziția trupului, și prin tonul vocii. De fapt, după cum este neplăcut să strigi cu voce tare, tot așa este potrivit să te rogi cu modestie și reculegere. De altfel, Domnul ne-a poruncit și ne-a învățat să ne rugăm în secret, în locuri izolate și înde­părtate, chiar în locuințele noastre. De fapt, se potri­vește cu credința noastră să știm că Dumnezeu este prezent pretutindeni, că el îi ascultă și-i vede pe toți și că pătrunde cu plinătatea maiestății sale și în locurile ascunse și secrete, după cum este scris: Eu sunt un Dumnezeu care stă aproape, nu un Dumnezeu care este departe. Poate oare omul să se ascundă într-un loc tainic unde eu să nu-l văd? Oare nu umplu eu cerul și pămân­tul? (cf. Ier 23,23-24). De asemenea: Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni și asupra celor răi (cf. Prov 15,3).
Când ne adunăm cu frații și celebrăm tainele divine împreună cu preotul lui Dumnezeu, trebuie să ne aducem aminte de respect și de buna rânduială. Nu trebuie să rostim din toate părțile rugăciunile noastre cu glasuri dezordonate, nici să pronunțăm cu locvacitate zgomotoasă o rugăciune care trebuie adresată lui Dum­nezeu cu umilință, căci Dumnezeu nu ascultă vocea, ci inima. Nu e necesar să atragem prin strigăte atenția aceluia care vede gândurile noastre. Domnul arată acest lucru, când spune: De ce gândiți rău în inimile voastre? (Mt 9,4). Și în alt loc: Și vor ști toate Bisericile că eu sunt cel care cercetează rărunchii și inimile (Ap 2,23).
În Cartea întâi a Regilor, Ana, care era o figură a Bisericii, păzea și păstra această regulă. Ea nu-l implora pe Dumnezeu strigând cu glas tare, ci îl ruga în tăcere și cu modestie în secretul inimii. Vorbea cu o rugăciune ascunsă, dar cu o credință vizibilă. Vorbea nu cu buzele, ci cu inima, deoarece știa că așa ascultă Dumnezeu. A obținut ceea ce a cerut în mod eficace, pentru că a cerut cu încredere. Acest lucru îl afirmă clar Scriptura divină, când spune: Se ruga în inima sa și își mișca numai buzele, dar glasul nu i se auzea, și Domnul a ascultat-o (cf. 1Sam 1,13). De asemenea, citim în psalmi: Vorbiți în inimile voastre și căiți-vă în așternutul vostru (cf. Ps 4,5). Prin Ieremia, Duhul Sfânt ne sfătuiește și ne învață la fel, spunând: Tu, Doamne, trebuie să fii adorat în conștiință (cf. Bar 6,5).
De aceea, fraților preaiubiți, cel care se roagă să nu uite cum s-a rugat vameșul în templu împreună cu fari­seul. El nu-și ridica privirea spre cer cu nerușinare, nici nu-și ridica în mod obraznic mâinile, ci, bătându-și pieptul și regretând păcatele ascunse în el, implora aju­torul milostivirii divine. În timp ce fariseul se complă­cea în sine, vameșul a meritat să fie îndreptățit mai degrabă decât acela, pentru că se ruga astfel și nu și-a pus speranța mântuirii în încrederea în nevinovăția sa, din moment ce nimeni nu este nevinovat. El se ruga, mărturisindu-și cu umilință păcatele, și rugăciunea sa a fost ascultată de cel care îi iartă pe cei umili.

Din tratatul Despre Rugăciunea domnească, de sfântul Ciprian, episcop martir
(Nr. 4-6: CSEL 3, 268-270)

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Rugăciuni | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: