Arhivă etichetă pentru ‘smerenie’

Rugăciune

„Doamne și Stăpâne al vieții mele,
Nu-mi da mie spiritul trândăviei,
al grijii de multe,
al iubirii de putere
și al grăirii în deșert.

Insă spiritul curăției,
al smereniei,
al răbdării
și al dragostei,
dăruiește-l mie,
robul tău.

Așa Doamne,
Împăratul meu,
dăruiește-mi să văd greșelile mele
și să nu osândesc pe fratele meu,
că binecuvântat ești în vecii vecilor.

Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!

Dumnezeule, purifică-mă pe mine, păcătosul. 

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.

Iartă, Doamne, nenumăratele mele păcate!”

(Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul / Liturghia bizantină)

Fidelitate apatică sau convertire smerită, plină de iubire și iertare?

Uneori,
rătăcirea este drumul
pentru a experimenta
iertarea,
iubirea,
smerenia.
Mai bine să rătăcești și să te întorci,
decât să stai la căldurică
și să nu trăiești
iertarea tatălui,
iubirea fratelui,
smerenia convertirii. 

(cf. Lc 15,1-3.11-32)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci, le-a spus această parabolă: 11 „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» 20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». 22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»”

Cuvântul Domnului

Între noi cum e? Cât facem din iubire și cât pentru glorie?

Chiar și după mii de ani,
Cristos intervine
ca să domolească setea noastră
de putere,
de glorie.
Astăzi răsună vocea sa:
între voi să nu fie așa!
Iubiți-vă
și slujiți-vă
unii pe alții.

(cf. Mt 20,17-28)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,17-28
În acel timp, urcând Isus spre Ierusalim, i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli şi le-a spus pe drum: 18 „Iată, noi urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâinile arhiereilor şi ale cărturarilor, îl vor condamna la moarte, 19 îl vor da pe mâinile păgânilor ca să fie batjocorit, biciuit şi răstignit, dar în a treia zi va învia!” 20 Atunci, s-a apropiat de el mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui ca să-i ceară ceva. 21 El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul la stânga ta, în împărăţia ta!” 22 Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care am să-l beau eu?” I-au spus: „Putem”. 23 El le-a zis: „Potirul meu îl veţi bea, însă a sta la dreapta şi la stânga mea nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”. 24 Când au auzit ceilalţi zece, au fost cuprinşi de indignare faţă de cei doi fraţi. 25 Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că cei care conduc neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor. 26 Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru 27 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru 28 aşa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi!”

Cuvântul Domnului