Arhivă etichetă pentru ‘solidaritate’

Ni s-a născut un prunc: Raul

Copiii sunt oglinda viitorului!

Cred cu convingere că soarele continuă să răsară pentru că există copiii: Dumnezeu ne mai rabdă pentru nevinovăția și gingășia lor. Unul dintre ei este Raul și-i mulțumim Domnului că ni l-a dat ca semn al încrederii pe care El încă o are în om și în bunătatea omenirii. 

Sperând o viață mai bună, părinții lui Raul au lăsat Azerbaidjanul și s-au dus în Ucraina. Nu-și imaginau că în scurt timp un masacru le va spulbera speranța. Au fugit de bombele din Ucraina și au ajuns în România. Din nou străini. Doar că acum nu mai erau doi, ci trei. Ea era însărcinată, aproape de a naște. După câteva zile în România, unde s-au simțit primiți și ajutați, sâmbătă s-a născut Raul…

Raul este semnul speranței și al viitorului. Este simbolul oamenilor uniți, al oamenilor care nu cedează în fața răului. El va crește și-i vom povesti totul: trebuie să știe despre răul pe care-l provoacă războiul și dictatura. Îl vom învăța pacea și-l vom ajuta să fie un fiu al păcii. 

Zâmbesc la gândul că peste ani îl voi întâlni printr-un colț al lumii și-l voi întreba: „De unde vii, Raul? Unde te-ai născut?” Ce fericit voi fi să simt cum spune, plin de bucurie și recunoștință față de poporul român: „Vin din România. Acolo m-am născut!”.

Bine ai venit, Raul! Oricât de înfricoșător și de puternic ar fi răul, să nu te temi: el nu va învinge! Nu-ți fie teamă, Raul: la final învinge binele. E doar o „chestiune” de timp! Va veni ziua dreptății și a judecății și răul va fi închis în întunericul cel mare pentru totdeauna (Mt 13,41-43; In 5,29). 

Mulțumesc celor care au susținut Proiectele Paxlaur dedicate celor 28 de copii (Detalii aici https://paxlaur.com/2022/03/29/alege-un-nume-de-copil/ ). Raul este unul dintre ei. Toată recunoștința mea și a părinților lui. Dumnezeu deja ne-a răsplătit cu acest prunc: încă o speranță pentru o lume mai bună!

Continuăm să fim alături de ei cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-a rămas doar Dumnezeu și noi!

Vă mulțumesc celor care ajutați 

prin PayPal (paxlaur@yahoo.com

prin Revolut:

cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca

cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca.

prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

DUMNEZEU VEDE TOT!

ALEGE UN COPIL, ALEGE VIITORUL LUI ȘI AL TĂU

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu; prin Revolut: cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca. sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com.

€10.00

Cu Diavolul împotriva lui Cristos

Cine știe să facă binele și nu-l face
comite un păcat,
săvârșește o mare nedreptate!

De prea multe ori spovezile noastre sunt concentrate doar pe răul făcut. Uităm că în orice pregătire pentru întâlnirea cu Domnul, cum este și spovada, mai întâi trebuie să-i mulțumim și să-l lăudăm pentru binele și frumosul pe care le-a pus în viața noastră. Abia apoi, cu multă smerenie și părere de rău, trebuie să mărturisim păcatele. Și nu în ultimul rând trebuie să ne exprimăm încrederea că, cu ajutorul harului său, vom sta departe de rău și de ocaziile de păcat. Așadar într-o spovadă bună se regăsesc aceste etape: preamărirea Domnului pentru binele pus în viața noastră, mai ales pentru darul credinței; spovada propriu-zisă (cercetarea cugetului, căința, hotărârea de a nu mai păcătui, mărturisirea păcatelor și împlinirea pocăinței); exprimarea încrederii în ajutorul Domnului: fără el nu putem face absolut nimic bun.

Cu toate acestea, prea des spovezile noastre vorbesc doar despre ceea ce facem, în special despre ceea ce facem rău, în timp ce vorbesc atât de puțin despre ceea ce am fi putut face bun și nu am făcut. Există păcate de care uităm să ne căim și înclinații pe care nu încercăm să le îndreptăm în viața noastră: păcatele făcute cu omisiunea! Atenție la cuvintele sfântului Iacob: cine are posibilitatea să facă binele, cine știe să facă binele, și nu-l face, comite un păcat, săvârșește o mare nedreptate (Iac4,17). Cine tace în fața răului și a nedreptății, consimte răului și nedreptății și se face vinovat înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Trebuie să ne acuzăm de indiferența cu care îi tratăm pe cei săraci și nevoiași care apelează la ajutorul nostru. Trebuie să ne acuzăm de neimplicarea în a face viața din jurul nostru, viața noastră și a celor dragi, mai bună, mai frumoasă, mai demnă. Trebuie să ne acuzăm și să regretăm acele momente când am refuzat să-i vizităm pe cei bolnavi care ne-au chemat sau care erau atât de aproape de noi. Trebuie să ne acuzăm de orice moment de nepăsare, de lașitate, de acele zile când am întors capul în altă parte prefăcându-ne că nu vedem răul care trebuie evitat sau binele care trebuia făcut. 

Să căutăm astăzi soluții pentru a reda demnitatea acelor zile în care am fost lași și nu am luat atitudine. E timpul să ne decidem, să alegem, să acționăm! Să nu tăcem în fața răului și să nu omitem binele pe care avem posibilitatea să-l facem. Cristos le spune clar ucenicilor: „Cel care nu este împotriva noastră este cu noi”, iar noi putem parafraza: „Cel care face binele este cu Cristos”. Însă ce se întâmplă cu cel care omite binele? De partea cui este omul care deși cunoaște binele nu-l iubește, nu-l împlinește? Cum poți dormi liniștit când știi că nefăcând binele nu doar că ești de partea Diavolului, ci ești împotriva lui Cristos?! Să veghem asupra faptelor noastre și să cerem curajul de a acționa pentru ca nu cumva să ne trezim că suntem împotriva Domnului. Indiferența nu este o cale de mijloc, ci un păcat. Singurele căi posibile sunt binele și răul, Domnul sau Diavolul. Ce alegem?


Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00



Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 4,13-17
Preaiubiţilor, voi ziceţi: „Astăzi sau mâine vom pleca în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face comerţ şi vom câştiga” – 14 dar nu ştiţi ce va fi mâine. Căci ce este viaţa voastră? -, voi sunteţi ca un abur care apare pentru puţin timp şi apoi dispare îndată. 15 Dimpotrivă, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul va vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru”. 16 Dar acum vă mândriţi cu lăudăroşenia voastră. Orice astfel de laudă este rea. 17 Aşadar, cine ştie să facă binele şi nu-l face comite păcat.

Cuvântul Domnului

Un ecou al evangheliei

„Căutați să împliniți cuvântul,
nu numai să-l ascultați,
înșelându-vă pe voi înșivă”.

„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Zicem că știm atâtea despre Dumnezeu, despre Cristos, despre evanghelie, în timp ce faptele noastre sunt ca și cum nu l-am cunoaște. Faptele noastre sunt un ecou modern al cuvintelor: „Nu-l cunosc pe Omul acesta. Nu știu despre cine vorbești”. De ce citim Scriptura? De ce ascultăm evanghelia? Doar ca să o „știm” sau ca să o trăim? Câtă „evanghelie” este în faptele noastre? Să ne amintim ziua de ieri și să ne analizăm în fața acestei atenționări a apostolului Iacob: „Căutați să împliniți cuvântul, nu numai să-l ascultați, înșelându-vă pe voi înșivă”. Nu e ușor să treci de la teorie la practică, dar este foarte grav atunci când nici măcar nu încerci să faci acest pas. Deseori am auzit aceste cuvinte: „Primește cuvântul lui Dumnezeu. Ai grijă ca ceea ce citești să crezi, ceea ce crezi să predici și ceea ce predici să practici”.

Să practici cuvântul lui Dumnezeu, să-l împlinești, să-l trăiești înseamnă să „nu faci rău semenului tău și să nu arunci ocară asupra aproapelui”, cum ne amintește psalmistul. Să treci de la teorie la practică înseamnă să ții cont de ceea ce astăzi ni s-a spus atât de clar: „Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume”. Și nu în ultimul rând, a împlini cuvântul înseamnă a ne asemăna cu Cristos și a-i purta pe oameni din întuneric la lumină. E adevărat că nu vom reuși toți să facem minuni și să redăm orbilor vederea, dar cu siguranță toți putem face lumină într-o inimă acoperită prea mult timp de întuneric. Putem fi, chiar astăzi, sprijinul celui care se zbate în întuneric și dorește să iasă la lumină. Suntem chemați să stăm aproape de cei care încă nu văd lucrurile clar și să-i ajutăm să distingă totul cât mai bine, să nu mai fie confuzi.

Dumnezeu să deschidă astăzi și ochii inimii noastre și să privim la cel răstignit. Pe acest Isus din Nazaret, care nu a făcut niciun rău (cf. Lc 23,41), care a vindecat orice boală și neputință (cf. Mt 9,35), l-au răstignit, l-au ucis atârnându-l pe lemn (Fap 5,30). Atunci când contemplăm acest mister al credinței – Cristos mort pe lemnul crucii – ne întrebăm: „Cine și de ce a făcut aceasta?”. Și gândul ne fuge la „orbii” care au refuzat lumina: „Cuvântul era lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume și lumea a luat ființă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In 1,9-11). Ei, fariseii și cărturarii, nu l-au primit pe Cristos, ci l-au condamnat la moarte. Însă noi? Noi, fariseii timpului nostru, noi cei care continuăm să refuzăm lumina trăind în întunericul păcatului, tocmai noi suntem „instrumentele tuturor chinurilor pe care le-a îndurat dumnezeiescul Răscumpărător” (cf. CBC 598).Să ne lăsăm vindecați de orice orbire și să ne străduim să facem din faptele noastre un ecou al evangheliei, împlinind cuvântul Domnului.


Miercuri din săptămâna a 6-a de peste an
Iac 1,19-27; Ps 14; Mc 8,22-26

LECTURA I
Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 1,19-27
Fraţii mei iubiţi, să ştiţi: fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire şi lent la mânie, 20pentru că mânia omului nu împlineşte dreptatea lui Dumnezeu! 21 De aceea, lăsaţi la o parte orice murdărie şi toată răutatea, primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre! 22 Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi, înşelându-vă pe voi înşivă, 23 pentru că, dacă cineva ascultă cuvântul şi nu-l împlineşte, se aseamănă cu omul care îşi priveşte propria faţă în oglindă: 24 s-a privit pe sine, a plecat şi a uitat îndată cum era. 25 Dacă cineva priveşte cu atenţie la legea desăvârşită a libertăţii şi rămâne în ea, nu o ascultă ca apoi să o uite, ci ca să o pună în practică. Astfel, acesta va fi fericit în lucrarea sa. 26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi stăpâneşte limba, din contra îşi înşală inima, religiozitatea lui este zadarnică. 27Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 14(15),2-3a.3bc-4ab.5 (R.: 1b)
R.: Cine se va odihni, Doamne, pe muntele tău cel sfânt?

2 Cel care umblă fără prihană,
face dreptatea şi spune adevărul din inimă;
3a cel care nu calomniază cu limba. R.

3bc Nu face rău semenului său,
nici nu aruncă ocară asupra aproapelui.
4ab În ochii săi, cel nelegiuit e vrednic de dispreţ,
dar îi cinsteşte pe cei care se tem de Domnul. R.

5 Nu-şi împrumută banii pentru dobândă
şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.
Cel care face acestea
nu se va clătina în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să pătrundă inimile noastre cu lumina sa, ca să putem înţelege speranţa pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia)

EVANGHELIA
Orbul s-a vindecat şi vedea toate lucrurile clar.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,22-26
În acel timp, Isus împreună cu apostolii au venit la Betsaida, iar ei i-au adus un orb şi l-au rugat să-l atingă. 23 Isus, luându-l de mână, l-a dus în afara satului; şi, punându-i salivă pe ochi, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 Apoi, ridicându-şi ochii, a spus: „Văd oamenii ca nişte copaci; îi văd umblând”. 25 Atunci şi-a mai pus o dată mâinile pe ochii lui, iar el a văzut clar şi s-a vindecat şi vedea toate lucrurile clar. 26 Apoi l-a trimis acasă, spunându-i: „Să nu intri deloc în sat!”

Cuvântul Domnului


Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

%d blogeri au apreciat: