Arhivă etichetă pentru ‘spectacol’

Iubirea conjugală (video)

„Atâta timp cât pe pământ va exista un om care să cânte,
putem încă spera ” (Gabriel Celaya).

Până se vor (re)deschide „ateneele”, ne bucurăm de ceea ce ne oferă internetul.

Despre opera „Fidelio”, drama în două acte scrisă de Ludwig van Beethoven, s-a spus că „este mai mult o misă decât o operă” pentru atmosfera sacră „predicată” (Wilhelm Furtwängler). Compusă între anii 1804-1814, această unică operă lirică din creația lui Beethoven, ocupă și astăzi un loc de frunte în clasamentul mondial al creațiilor muzicale, aflându-se între primele 50 de opere prezente pe scenele lumii, inclusiv în România.

Acest „imn” în cinstea iubirii (conjugale) și a fidelității, a libertății și a femeii, a dreptății și a frumuseții ne poate ajuta să redescoperim valori „prăfuite” și „asurzite” de marșul zgomotos al pseudovalorilor.

AICI puteți citi DE TREI ORI ZECE motive pentru a vedea și asculta această operă. Printre aceste motive:
– „înainte de orice altă idee, este o operă despre oameni obișnuiți care fac lucruri extraordinare”;
– e una dintre puținele operă cu happy end, deși este o dramă extremă. Nu vă sfiiți să plângeți;
– este o poveste despre întuneric și lumină, în care adevărul învinge. Veți putea simți asta fizic, la un moment dat. Este o operă despre speranță: o s-o simțiți atât de tare, încât la final aveți șansa să deveniți mai buni”.

Toți ar trebui să avem „valori” pentru care să fim dispuși să murim!

PS. Pe 16 decembrie se vor împlini 250 de ani de la nașterea marelui compozitor german, Ludwig van Beethoven.

M-am așezat confortabil la picioarele crucii: ăsta da spectacol! Tu însă?

Crucifix_slujire Mt 20_25_28Georges Bernanos spunea: „Mulți creștini ar fi capabili să se așeze confortabil la picioarele crucii doar pentru a urmări spectacolul”. Patima și moartea lui Cristos sunt pentru mulți doar un spectacol, o dramă printre multe altele, o nebunie fără nimic sacru. Spunea apostolul Paul: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu… Cristos cel răstignit este scandal pentru iudei și nebunie pentru păgâni, dar pentru noi Cristos este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu” (cf. 1Cor 1,18.22-24).

Cristos, crucea, rugăciunea, pomana și postul pot fi astăzi pentru mulți doar „spectacol”. „Tu însă” – spunem parafrazând cuvintele evangheliei – „când te apropii de cruce, când mergi spre Cristos răstignit, mort și înviat, trebuie să mergi plin de credință. Tu însă, când dai de pomană, când postești și când te rogi, trebuie să înțelegi ce practici și pentru cine faci acestea. Tu însă trebuie să crezi misterul pe care îl celebrezi zilnic pe altar. Mai mult, trebuie să-l trăiești!”.

Felul nostru de a ne raporta la Cristos și la Cruce este unitatea de măsură pentru statutul nostru spiritual, pentru starea noastră interioară. Putem spune că pentru noi, cei care aparținem Bisericii, există trei niveluri la care ne putem situa. Primul nivel l-am atins prin botez, când am devenit creștini. Și mulți rămân la acest stadiu și sunt doar atât: creștini. Alții trec la nivelul al doilea și devin credincioși, încep să creadă. Iar dintre cei care cred, care participă la sfânta Liturghie, la sacramente, la cateheze etc., sunt unii care trec și la nivelul al treilea și își trăiesc credința: trăiesc prin credință, din credință și nu devin „credincioși invizibili” în timpul săptămânii, la serviciu și în casă.

Noi la ce nivel suntem: „creștin de duminică”? „Credincios de Postul Mare”? Suntem doar unul care a primit botezul, un creștin și atât? Suntem unul care crede, dar doar când e în biserică, la sfânta Liturghie și apoi uită tot? Sau suntem dintre cei care își mărturisesc credința prin tot ceea ce fac, spun și gândesc?

Invitația acestui timp de post, pe lângă alte propuneri bune, este de a ne analiza credința, felul nostru de a crede. Chiar credem în Dumnezeu? Cum se transpune credința noastră în fapte știind că fără fapte credința este moartă (cf. Iac 2,26)?

Nu trebuie să considerăm credința ca pe un dat, ca pe ceva ce sigur avem doar pentru că am fost botezați sau pentru că mergem la biserică. Credința trebuie cerută zi de zi, ca o minune, după cum zi de zi trebuie analizată și consolidată, pătrunși de dorința de a înțelege ceea ce credem, de a conștientiza ceea ce vrem să trăim. Cel care crede strigă zi de zi: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinței mele!” (Mc 9,24).


Fără o credință implorată și trăită zi de zi,

Cristos și patima sa rămân doar curiozități, doar spectacol.


1 martie 2017 

MIERCUREA CENUŞII (post şi ab.)
Sf. Albin, ep.
Ioel 2,12-18; Ps 50; 2Cor 5,20-6,2; Mt 6,1-6.16-18

LECTURA I
Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele!
Citire din cartea profetului Ioel 2,12-18
Chiar acum – oracolul Domnului – întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale! 13 Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci el este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de bunătate şi iartă răul. 14 Cine ştie, poate se va întoarce şi va ierta? şi va lăsa după el o binecuvântare, ofrandă şi libaţie pentru Domnul Dumnezeul vostru. 15 Sunaţi din trâmbiţă în Sion, consacraţi un post şi convocaţi o adunare! 16Adunaţi poporul, consacraţi o adunare! Întruniţi-i pe bătrâni, convocaţi-i pe prunci şi pe copiii de la sân! Să iasă mirele din camera lui şi mireasa, din camera sa nupţială! 17 Între vestibul şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să zică: „Îndură-te, Doamne, de poporul tău şi nu da moştenirea ta ocării, ca neamurile să stăpânească peste ei! De ce să se spună printre popoare: «Unde este Dumnezeul lor?» 18 Domnul este gelos pe ţara lui şi îi este milă de poporul său”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 3a)
R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit!

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a
 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

14 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!
17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta! R.

LECTURA A II-A
Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Iată, acum este momentul potrivit!
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,20-6,2
Fraţilor, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să cunoaştem justificarea lui Dumnezeu în el. 6,1 Deoarece noi colaborăm cu el, vă mai îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar, 2 căci el spune: „La momentul potrivit te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat: iată, acum este momentul potrivit, iată, acum este ziua mântuirii!”

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ps 94(95),8ab
Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului!

Notă: În locul versetului dinaintea Evangheliei stabilit pentru fiecare zi poate fi ales unul dintre versetele propuse la pag. 274.

EVANGHELIA
Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,1-6.16-18
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri! 2Aşadar, când dai de pomană, nu trâmbiţa înaintea ta aşa cum fac ipocriţii în sinagogi şi în pieţe, ca să fie lăudaţi de oameni! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 3 Tu însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, 4 pentru ca pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! 5 Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 6 Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! 16 Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi schimonosesc feţele ca să arate oamenilor că postesc! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 17 Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti”.

Cuvântul Domnului

Ne place Cristos care trece, nu cel care se oprește!

caravaggio-chemarea lui MateiCred că între noi și Zaheu există o singură legătură: suntem căutați de Dumnezeu, așa cum însuși Isus a spus: „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut”. În rest, nimic. Nici măcar nu cred că am mai alerga să-l vedem. Sau poate cel mult ne-am cățăra și noi pe ceva, cumva, undeva, dar sigur nu într-un copac, e prea periculos. Poate pe vreo clădire (dar să aibă lift, că suntem prea comozi să urcăm pe scări!). Probabil am merge dacă avem nevoie de vreo minune. Și vrem să-l vedem, dar doar trecând. Nu vrem să ne strige pe nume. Nu vrem să vină în casa noastră (mai ales că el nu vine niciodată singur, ci mereu e însoțit de oameni care, curios, mănâncă și beau!).

Nu, noi nu vrem să vină în casă noastră. Eventual să ne lase cartea de vizită și îl vom căuta noi. Poate că îl vom căuta, dar sigur nu vrem să vină acum la noi. Nu vrem pentru că noi nu am ști niciodată să stăm în picioare înaintea Domnului și să întrupăm actul de căință: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!” Noi nu avem curajul lui Zaheu de a îndrepta lucrurile și viața, de a ajuta fără a aștepta o răsplată imediată. Și chiar dacă ne place Cristos, ne place să treacă, să facă eventual o minune, două, dar apoi să plece mai departe, să ne lase cu viața noastră.

Și apoi, de ce să alergăm să-l vedem?! Oricum vor fi acolo jurnaliștii și ne vor relata tot. Ba chiar și ceva în plus sau anumite detalii pe care noi nu le-am fi observat cocoțați pe nu știu ce clădire. Așadar, Isus să treacă și să meargă mai departe. Noi îl vom vedea la știri sau ne vor povesti vecinii. Ne place mai mult Cristos așa cum e prezentat la televizor sau cel din bârfele „vecinilor”, decât cel din Evanghelie!

Cu toate acestea nu vrem să-i uităm pe cei care ar merge doar pentru că trece Domnul, pentru că ei știu cine este Isus și au învățat cât de mult contează prezența Domnului în viața lor. Încă mai sunt care au înțeles că sunt așteptați de Dumnezeu și fac tot efortul pentru a-l întâlni și a întrupa actul de căință. Ei sunt mereu pe drumul pe care trece Cristos sărac, flămând, însetat, abandonat …

Toți ceilalți vrem doar spectacol…

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,1-10

În acel timp, Isus a intrat şi a traversat Ierihonul. Şi, iată, un bărbat numit Zaheu, care era şeful vameşilor şi era bogat, 3 căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, întrucât era mic de statură! 4

Atunci a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci Isus avea să treacă pe acolo.

5 Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-şi ochii, i-a spus:

„Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!” 6 El a coborât în grabă şi l-a primit cu bucurie. 7 Toţi cei care au văzut murmurau spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”.

8 Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!” 9

Atunci Isus i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât şi el este fiul lui Abraham.

10Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut”.

Cuvântul Domnului

 

%d blogeri au apreciat: