Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘speranta’

Lupta „prezentului” pentru supraviețuire

Posted by Paxlaur pe 05/01/2018

maica tacerii preacurataÎn entuziasmul fiecărui început „prezentul” poartă o cruntă bătălie pentru supraviețuire: trebuie să înfrunte atât iluziile unor planuri mărețe, cât și regretele copleșitoare ale trecutului. Amestecul acesta de visuri și dezamăgiri ne ține cumva suspendați între trecut și viitor făcându-ne să ratăm prezentul, viața și fericirea. Cum să fii fericit dacă trăiești doar făcând calcule de genul: „Oare cum ar fi fost dacă ieri aș fi făcut așa și nu invers?!” sau „Oare dacă mâine voi alege albastru în loc de verde, voi fi mai norocos?!”. Până la urmă, ceea ce ai ratat ieri rămâne cimentat în trecut, iar mâine sunt șanse mari să nu poți alege între albastru și verde, ci doar între roșu și negru. Sau doar negru! Atunci de ce ne facem griji pentru ceea ce nu putem controla?

Despre acest pericol al ratării prezentului, vieții, fericirii, Blaise Pascal spunea: „Dacă ne examinăm gândurile o să le găsim ancorate în trecut sau în viitor. La prezent abia dacă ne gândim, iar dacă o facem e numai pentru a putea extrage lumina necesară în viitor. De asta nu trăim niciodată, ci sperăm să trăim. Așa că e inevitabil ca, pregătindu-ne întruna să fim fericiți, să nu fim niciodată”.

Să nu ne amăgim atrenându-ne pentru fericire, ci să fim fericiți acum. Să nu ne pierdem viața pregătindu-ne pentru bătălii pe care nu le vom purta niciodată. Ajung zilei bătăliile ei! Să nu uităm învățătura lui Cristos: „Nu vă îngrijoarați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei răutatea ei!” (Mt 6,34).

Tot ceea ce avem este astăzi, este prezentul. Și în acest „astăzi” eu trebuie să fiu bun, să iubesc, să iert, să ajut. Astăzi! Să nu mai spunem: „Anul acesta voi face asta și asta”. E prea mult! Nu știm nici măcar cum se va sfârși ziua de astăzi, cu atât mai puțin anul acesta. Așadar, astăzi să fim fericiți. Astăzi să muncim ca și cum totul ar depinde de noi și de această clipă. Dar în același timp să ne rugăm și să credem ca și cum totul ar depinde numai de Dumnezeu. În mâinile lui este trecutul, prezentul și viitorul. Noi avem doar prezentul, o scurtă clipă pentru a fi fericiți și pentru a câștiga viața veșnică.

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce semn lăsăm în această lume, în inimile prin care trecem?

Posted by Paxlaur pe 19/12/2017

prietenie inima carismaFiecare timp al istoriei își are oamenii săi carismatici, unii mai minunați decât alții. Mereu au existat și vor exista oameni înzestrați cu diferite daruri: unii seamănă cu Samson, alții cu Ioan Botezătorul; unii aduc pacea prin „forța brațelor”, alții prin forța cuvântului. Există oameni înzestrați cu darul înțelepciunii și al științei, oameni care realizează marile descoperiri, invenții etc. Lumea în care trăim este rodul Providenței și al oamenilor care au dorit să lase un semn, o amintire a trecerii lor prin această viață. Sunt atât de mulți cei cărora trebuie să le mulțumim pentru contribuția lor la dezvoltarea societății. Însă noi ce semn lăsăm în această lume, prin locurile pe unde trecem, în inimile pe care le întâlnim? Ce se va spune despre noi? Dacă suntem indiferenți față de Cristos, cel care a murit pentru a mântui fiecare om, cu siguranță suntem indiferenți față de mulți oameni. Dacă viața noastră e ghidată de refrenul: „Cristos s-a născut și a murit pentru mine, dar mie nu-mi pasă”, ce realizare măreață lăsăm acestei lumi însetată de pace și speranță?

Atât de mulți ne descurajăm înainte de a începe, înainte de a încerca să facem un lucru măreț. Ne plângem că noi nu avem niciun talant, că noi nu putem face nimic deosebit pentru nimeni. Oare chiar așa să fie? Oare nu avem fiecare ceva de oferit celuilalt și lumii? Oare nu a venit Cristos ca să ne învețe cât de prețioși suntem în fața Tatălui și cum se îngrijește el de noi (cf. Mt 6,25-34; 10,31).

Astăzi cântăm cu psalmistul: „Tu, Doamne, ești speranța mea” (cf. Ps 70,5). Astăzi vedem că Domnul aduce speranță în inimile celor deznădăjduiți, „îndepărtează rușinea lor dinaintea oamenilor” (cf. Lc 1,25). De fapt, el însuși este „Speranța care nu dezamăgește niciodată” și ne invită să purtăm și noi în inimile celor din jur speranță. Nu există nici invenție, nici cucerire, nici nimic altceva care să fie mai de folos omenirii decât redarea speranței! Iar acest lucru este misiunea noastră, a creștinilor: să fim purtători de speranță. Să mergem astăzi în întâmpinarea fraților noștri descurajați. Să-i căutăm pe cei care privesc cu teamă spre ziua de mâine, spre cei deznădăjduiți în drumul spre Crăciun și să le redăm speranța, să-l redăm pe Cristos. Împreună cu ei să cântăm din toată inima: „Tu, Doamne, eşti speranţa mea, în tine mi-am pus încrederea din copilărie. Tu, Doamne, ai fost ocrotitorul meu” (cf. Ps 70,5-6). Să fim și noi, asemenea îngerilor din cuvântul Domnului, purători de vești bune, de speranță.

O, Marie, Maica speranței, în mâinile tale încredințăm lumea întreaga, țara și familiile noastre. Redă-ne speranța! Ajută-ne să ne ridicăm privirea spre ceruri și să simțim prezența lui Cristos, Speranța lumii, în mijlocul nostru.


Spune celui căzut, descurajat:
„Curaj! Ridică-te!
Domnul este aproape!
Te cheamă!
Însuși Domnul vine la tine!”
(cf. Mc 10,46-52).


19 decembrie 2017 

19 decembrie
Fer. Urban al V-lea, pp.
Jud 13,2-7.24-25a; Ps 70; Lc 1,5-25

LECTURA I
Naşterea lui Samson este anunţată de un înger.
Citire din cartea Judecătorilor 13,2-7.24-25a
În zilele acelea, era un om în Ţoreea din familia fiilor lui Dan, al cărui nume era Manoah. Soţia lui era sterilă şi nu putea avea copii. 3 Îngerul Domnului i s-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată, tu eşti sterilă şi nu ai copii, dar vei zămisli şi vei naşte un copil. 4 Acum, ai grijă să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic impur! 5 Vei zămisli şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu din sânul mamei sale. El va începe să-l elibereze pe Israel din mâna filistenilor”. 6 Femeia s-a dus şi i-a spus soţului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine; avea înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoşătoare. Nu l-am întrebat de unde este şi nici nu mi-a spus care este numele lui. 7 Dar mi-a zis: «Vei zămisli şi vei naşte un fiu; acum, să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic impur, pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu din sânul mamei sale până în ziua morţii lui!»” 24 Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat. 25a Duhul Domnului a început să-l pună în mişcare.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 70(71),3-4a.5-6ac.16-17 (R.: cf. 8)
R.: Lauda ta, Doamne, o voi cânta şi măreţia ta o voi vesti.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti tăria mea şi cetatea mea de apărare!
4a Scapă-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege,
din mâinile celui nelegiuit! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ac În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
tu ai fost ocrotitorul meu. R.

16 Voi povesti faptele de vitejie ale Domnului;
Doamne, îmi voi aduce aminte
că doar a ta este dreptatea.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, mlădiţă din rădăcina lui Iese, care te înalţi ca un steag pentru popoare, în faţa ta vor amuţi regii pământului, pe tine te vor chema popoarele, vino şi ne eliberează, nu mai întârzia! (Aleluia)

EVANGHELIA
Naşterea lui Ioan Botezătorul este anunţată de îngerul Gabriel.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,5-25
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot al cărui nume era Zaharia, din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, al cărei nume era Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greşeală în toate poruncile şi prescrierile Domnului. 7 Însă nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, 9 după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. 10 Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa de tămâie. 11 Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. 12 Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama. 13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele «Ioan»! 14 Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci va fi mare înaintea Domnului; şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale 16şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a-i pregăti Domnului un popor desăvârşit”. 18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”. 19Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor!” 21 Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în templu. 22 Când a ieşit şi nu putea să vorbească, au înţeles că avusese o viziune în templu, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut. 23 După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. 24 După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea, spunându-şi: 25 „Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Cea mai puternică speranță a omului care crede

Posted by Paxlaur pe 28/11/2017

Raffaello Sanzio - Speranta_Dragostea_CredintaAtunci când primim cuvântul Domnului în viața noastră, vrem ca el să ne mângâie, să ne dea curaj, speranță. Însă fragmentul evanghelic din această zi pare copiat din ziarele pline de știri care ne înspăimântă: războaie, revolte, cutremure, foamete şi epidemii, fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer (cf. Lc 21,9.11). Vizităm catedrale, ne uităm la locuințele noastre și parcă ne cutremurăm atunci când îl auzim pe Isus spunând: „Despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (Lc 21,6). Chiar credem că din ceea ce vedem „nu va rămâne piatră peste piatră”? Cei din timpul lui Isus nu au crezut! Oare noi suntem mai buni decât ei? Suntem noi mai credincioși, mai fideli Cuvântului divin?

Același Domn Isus ne spune: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Cuvintele sale se vor împlini. Însă ceea ce contează cu adevărat pentru noi, ceea ce stă în centrul cuvântului său, nu este distrugerea acestei lumi – când și cum va fi –, ci lumea cea nou și mântuirea noastră. În centrul mesajului divin stă acea „domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă niciodată” (cf. Dan 2,44). Pe cei care sunt adevărați creștini îi înteresează și așteaptă cu nerăbdare întoarcerea Domnului Isus, atunci când va veni să ne ia cu el în casa Tatălui, în împărăția veșnică (cf. In 14,1-3).

Credința că Isus vine, credința într-un Dumnezeu care vine să ne poarte spre un loc de odihnă, ne ajută să nu ne speriem, să nu ne descurajăm în fața fragmentului evanghelic din această zi. Evanghelia vorbește despre războaie și revolte, cutremure, epidemii și foamete, fapte infricoșătoare, însă scopul evangheliei nu este să ne sperie. Suntem și așa destul de speriați. Nu avem nevoie de Evanghelie pentru aceasta! Scopul evangheliei este să ajungem la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acesta este și scopul Bisericii: să-l cunoaștem și să-l iubim pe Dumnezeu, să credem în el și să ajungem la mântuirea dăruită nouă prin Cristos.

Aceasta este fericita noastră speranță cu care ascultăm și primim în viața noastră Evanghelia: într-o zi vom intra în odihna Tatălui și ne vom bucura contemplând chipul său! Cât de sublim este misterul: noi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este! „Vom intra în odihna ta, Doamne, și vom vedea chipul tău”. Abia atunci vom vedea adevărata frumusețe: chipul Tatălui… Este cel mai frumos vis al inimii treze, este cea mai puternică speranță a omului care crede!

Evanghelia și Biserica ne ajută să ne pregătim pentru acea zi. Ele sunt călăuza noastră ca în mijlocul unei lumi încercate, noi să fim martorii speranței care nu dezamăgește: mântuirea adusă de Cristos.


Cerul și pământul vor trece, totul va trece,
dar promisiunea Domnului, cuvintele sale nu vor trece
și noi vom vedea chipul său.
Atunci ne vom afla pacea și fericirea veșnică.


28 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 34-a de peste an
Ss. Teodora, călug.; Iacob, pr.
Dan 2,31-45; Ps Dan 3,57-61; Lc 21,5-11

LECTURA I
Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă, ea va zdrobi şi va nimici toate acele domnii.
Citire din cartea profetului Daniel 2,31-45
În zilele acelea, Daniel i-a zis regelui Nabucodonosor: „Tu, rege, ai avut o viziune. Iată, un chip mare; chipul acesta era impunător; strălucirea lui era măreaţă. El stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. 32 Acest chip avea capul din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele, din bronz, 33 gambele, din fier, picioarele erau o parte din fier, o parte din lut. 34 Tu priveai până când s-a desprins o piatră – nu prin mână de om -, a lovit chipul la picioarele care erau din fier şi din lut şi le-a zdrobit. 35 Atunci au fost zdrobite dintr-odată fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul şi au devenit ca pleava dintr-o arie pe timpul verii. Au fost purtate de vânt şi nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Iar piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare care a umplut tot pământul. 36 Acesta este visul şi interpretarea lui o vom spune înaintea regelui. 37 Tu, rege, eşti regele regilor, căruia Dumnezeul cerurilor ţi-a dat domnia, puterea, tăria şi gloria. 38 Oriunde locuiesc fiii oamenilor, animalele câmpului şi păsările cerului, le-a pus în mâna ta şi tu stăpâneşti peste toate. Tu eşti capul care era din aur. 39 După tine, se va ridica o altă domnie, mai neînsemnată decât a ta; apoi, o a treia domnie, de bronz, care va stăpâni peste tot pământul. 40Apoi va fi o a patra domnie, tare ca fierul. Şi pentru că fierul zdrobeşte şi fărâmiţează totul, ca fierul care distruge totul, aşa va zdrobi şi va fărâmiţa ea. 41 Aşa cum ai văzut picioarele şi degetele care erau o parte din lut de olar şi o parte din fier, la fel domnia va fi împărţită, dar va fi în ea ceva din tăria fierului. De aceea ai văzut fier amestecat cu lut moale. 42 Şi după cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o parte din lut, tot aşa domnia va fi în parte tare şi în parte fragilă. 43 Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin sămânţă umană, dar nu se vor uni unul cu altul, aşa cum fierul nu se uneşte cu lutul. 44 În zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă. Domnia aceasta nu va trece la alt popor; ea va zdrobi şi va nimici toate acele domnii, dar ea se va ridica pentru totdeauna. 45 De aceea, pentru că ai văzut că din munte s-a desprins o piatră – nu prin mână de om – care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul şi aurul, să ştii că Dumnezeul cel Mare a făcut cunoscut regelui ceea ce va fi după acestea. Visul este adevărat şi interpretarea este de încredere”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,57.58.59.60.61 (R.: 59b)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul şi preamăriţi-l în veci!

57 Binecuvântaţi-l, toate lucrările Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

58 Binecuvântaţi-l, ceruri, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

59 Binecuvântaţi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

60 Binecuvântaţi-l, toate apele de deasupra cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

61 Binecuvântaţi-l, toate puterile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ap 2,10c
(Aleluia) Fii credincios până la moarte, spune Domnul, şi-ţi voi da cununa vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu va rămâne piatră peste piatră.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-11
În acel timp, unora care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, Isus le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 7 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?” 8 El le-a zis: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!” şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!” 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Oare există bucurie mai mare decât aceea ca însuși Dumnezeu să te întrebe: „Ce vrei să fac pentru tine”?

Posted by Paxlaur pe 20/11/2017

orbul din nastere vindecat de IsusCât de fericită este inima care se regăsește în imaginea acestui orb din Ierihon, inima care atunci când se simte acoperită de orbirea acestei lumi aleargă la Cristos strigând: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” (Lc 18,38). Cât de fericită este inima care nu se descurajează atunci când cei din jur încearcă să o reducă la tăcere, să o păstreze în orbire, rece, fără sentimente, fără lumină. Cât de fericită este inima care strigă zi de zi, din ce în ce mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!” (Lc 18,39). Fericită este inima care nu se descurajează și face orice pentru a ieși din întuneric la lumină. Pentru astfel de inimi Cristos repetă și astăzi: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează va avea lumina vieţii” (cf. In 8,21).

Fericită este acea inimă care simte privirea Domnului îndreptată spre ea și aude glasul mântuitor: „Ce vrei să fac pentru tine?” (cf. Lc 18,41). Oare există bucurie mai mare decât aceea ca însuși Dumnezeu să te întrebe: „Ce vrei să fac pentru tine”? Oare este vreun suflet care să cunoască o fericire mai mare decât aceea de a simți cum însuși Domnul cerului și al pământului se apropie de tine și îți vorbește: „Fiul meu, copilașul meu, spune-mi ce vrei să fac pentru tine?” (cf. Lc 18,41).

Astăzi însuși Dumnezeu ne privește ca să facă din nou lumină în viața noastră. Însuși Dumnezeu se apropie de noi, trece prin viața noastră, prin locul în care stăm și „cerșim viață, lumină”. Trece și vrea să ne vindece. Vrem noi cu adevărat să fim vindecați? Vrem noi să fim atinși de Dumnezeu? Vrem ca Dumnezeu să treacă prin viața noastră? Dacă ne dorim din toată inima să fim „vizitați” și „atinși” de Dumnezeu, atunci să strigăm: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” (Lc 18,38)”. Să ne însușim rugăciunea inimii: „Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcătosul”.

Totodată, prin această rugăciune, să ne lăsăm întreaga viață îmbibată de prezența lui Cristos, să trăim după voința Tatălui, să ne trăim credința în fiecare circumstanță a acestei zile, în fiecare moment al vieții. Cu cât drag privește și astăzi Dumnezeu spre cei care aleg să trăiască cu inima curată, spre cei care în mijlocul tentațiilor acestei lumi acceptă mai degrabă să moară decât să se contamineze cu „mâncăruri” şi să profaneze alianţa cea sfântă (cf. 1Mac 1,63). Nu sunt puțini cei care și astăzi aleg mai degrabă moartea decât păcatul, cei care și astăzi refuză să profaneze alianața cea sfântă a Domnului, refuză să calce în picioare iubirea lui Dumnezeu… Foarte mulți mor, sunt omorâți. Ei sunt cei care se bucură de lumina fără de sfârșit, de însuși Cristos, soarele nostru, viața noastră, Domnul și Dumnezeul nostru.


„Un cerşetor lângă al vieţii drum
Un orb ce cere-ntr-una de pomană
Aceast’aş fi Isuse şi acum
De nu m-ai fi băgat nici tu în seamă”
(Costache Ioanid, Orbul Bartimeu).


20 noiembrie 2017 

Luni din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege
1Mac 1,10-15.41-43.54-57.62-64; Ps 118; Lc 18,35-43

LECTURA I
A fost o foarte mare mânie asupra Israelului.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 1,10-15.41-43.54-57.62-64
În zilele acelea, dintre urmaşii lui Alexandru cel Mare a ieşit un vlăstar păcătos, Antioh Epifanul, fiul regelui Antioh care a fost ostatic la Roma. El a devenit rege în anul o sută treizeci şi şapte al domniei grecilor. 11 În acele zile, au ieşit din Israel fii nelegiuiţi care îi îndemnau pe mulţi, zicând: „Hai să încheiem o alianţă cu neamurile din jurul nostru, căci de când ne-am separat de ei, multe rele ni s-au întâmplat!” 12 Şi cuvântul a fost plăcut în ochii lor. 13 Unii din popor au fost dispuşi să meargă la rege, ca să le dea putere să împlinească prescripţiile neamurilor. 14 Au construit un gimnaziu la Ierusalim, după obiceiul neamurilor. 15 Au înlăturat semnele circumciziei, s-au îndepărtat de alianţa sfântă, s-au unit cu neamurile şi s-au vândut ca să săvârşească răul. 41Regele a scris întregului său regat ca toţi să fie un singur popor. 42 Fiecare să-şi părăsească obiceiurile proprii! Şi toate popoarele s-au supus cuvântului regelui. 43 Mulţi din Israel au primit cu plăcere cultul lui, au adus jertfe idolilor şi au profanat ziua de sabat. 54 În ziua a cincisprezecea a lui Casleu, în anul o sută patruzeci şi cinci, a construit urâciunea pustiirii pe altar; iar în cetăţile lui Iuda, de jur împrejur, a construit altare. 55 Aduceau jertfe la uşile caselor şi în pieţe. 56 Cărţile legii pe care le-au găsit, rupându-le, le-au ars în foc. 57 Dacă se descoperea la cineva vreo Carte a Alianţei şi dacă cineva urma legea, hotărârea regelui îl dădea la moarte. 62 Însă mulţi în Israel au prins curaj şi au găsit în ei puterea să nu mănânce lucruri impure. 63 Au acceptat să moară decât să se contamineze cu mâncăruri şi să profaneze alianţa cea sfântă. Şi au murit. 64 A fost o foarte mare mânie asupra Israelului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),53.61.134.150.155.158 (R.: cf. 88)
R.: Dă-mi putere, Doamne, să împlinesc voinţa ta!

53 Sunt cuprins de furie din cauza celor nelegiuiţi
care părăsesc legile tale. R.

61 Laţurile celor nelegiuiţi m-au înconjurat,
dar eu nu uit de legea ta. R.

134 Scapă-mă de oprimarea omului
şi voi păzi orânduirile tale! R.

150 Urmăritorii se apropie de mine cu viclenie;
se îndepărtează de legea ta. R.

155 Mântuirea e departe de cei nelegiuiţi,
pentru că nu caută hotărârile tale. R.

158 I-am văzut pe cei trădători şi m-a cuprins dezgustul,
pentru că nu păzesc cuvântul tău. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
(Aleluia) Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ce vrei să-ţi fac? Doamne, să văd.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,35-43
În acel timp, pe când se apropia Isus de Ierihon, un orb stătea lângă drum cerşind 36 şi, auzind că trecea mulţimea, s-a interesat ce este. 37 I-au adus la cunoştinţă că trece Isus Nazarineanul. 38Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!” 40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!” 42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”. 43Îndată, orbul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând acestea, a dat laudă lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Totul în jur are miros de spaimă, de teamă…

Posted by Paxlaur pe 18/11/2017

frica si viataEste atât de multă violență în jurul nostru. Este ca și cum mulți s-au hotărât deodată să ne invadeze și să ne umple de rău pentru a uita ce înseamnă pacea, liniștea, siguranța, dreptatea, încrederea. Zilnic suntem provocați la rău, la ură, la război. Totul are miros de spaimă, de teamă. Ne-am împărțit în două tabere întocmai cum prezintă și evanghelia zilei: într-o parte par să fie toți cei care seamănă cu o văduvă lipsită de ajutor, dar însetată de dreptate. În această parte sunt toți cei nedreptățiți, slabi, singuri. Aici sunt toți cei care ar dori să facă mai mult pentru această lume, dar nu au puterea: nu sunt lăsați de mai marii ei sau de cei răi ai lumii. Și atunci singura armă rămâne strigătul statornic: „Fă-mi dreptate!”. Singura armă a celor mici este statornicia în bine, setea continuă după dreptate care aduce în cele din urmă rezultate bune. Să nu obosim să strigăm după dreptate. Vrem dreptate și pe acest pământ, nu doar în ceruri!

Este adevărat că suntem mici, că suntem slabi, dar nu suntem puțini! Suntem atât de mulți însetați de dreptate, de o lume mai bună. Și putem învinge prin statornicia noastră în lucrurile mici făcute pentru adevăr, pace, dreptate. Suntem ca văduva singură, dar suntem statornici… trebuie să fim statornici, insistenți în a cere dreptatea. Avem nevoie de un strigăt continuu, de o viață care să strige la unison: „Fă-mi dreptate”! Vrem dreptate!

În cealaltă tabără s-au adunat toți cei care „nu se tem de Dumnezeu și nu le este rușine, nu le pasă de oameni”. Mai mult, de cealaltă parte este tabăra celor pe care nu-i interesează nicio valoare: adevărul, dreptatea, frumosul, binele, arta. Nimic! Ei vor un singur lucru: puterea. Ei vor doar să decidă totul în favoarea lor și a prietenilor lor, neținând cont de nimeni și nimic. Sunt cei care-i omoară pe cei nevinovați. Sunt cei care își astupă urechile la strigătul celor suferinzi. Sunt cei care se fac că nu văd răul din jur, răul pe care ei l-au creat într-un mod diabolic. Sunt cei care tratează valorile și arta și credința și virtuțile ca pe gunoaie. Sunt cei care mint. Sunt cei care poartă această lume spre ruină. Sunt cei care își găsesc plăcerea din a-i ridica pe unii împotriva altora. Sunt toți cei pentru care dreptatea nu există.

Noi în ce tabără suntem?

Trebui să facem mereu mici gesturi de dreptate. Să stăruim în bunătate și adevăr. Să ne rugăm. Să iubim arta, valorile, educația, virtuțile. Să stăruim și să muncim pentru o lume mai educată. Stăruința în lucrurile mici a celor mulți poate da rezultate. În cele din urmă vor fi învinși judecătorii acestei lumi cărora nu le pasă de dreptate, de oameni, de adevăr și nici de Dumnezeu.


În tot acest întuneric, să facem lumină în inima noastră
și să răspundem la întrebarea lui Cristos cu viața noastră:
„Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?” (Lc 18,8).


18 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 32-a de peste an
Sfinţirea Bazilicilor „Sf. Petru” şi „Sf. Paul” *; Fer. Carolina Kozka, fc. m.
Înţ 18,14-16;19,6-9; Ps 104; Lc 18,1-8

LECTURA I
S-a văzut un drum fără piedică în Marea Roşie şi cei pe care i-ai mântuit, ca nişte miei care zburdă.
Citire din cartea Înţelepciunii 18,14-16; 19,6-9
Când tăcerea profundă învăluia toate şi noaptea era la jumătatea cursului ei, 15 cuvântul tău atotputernic, luptător de neoprit, din ceruri, de la tronul tău regesc, a pornit în mijlocul pământului sortit pieirii purtând, ca o spadă ascuţită, decretul tău de neschimbat. 16 Oprindu-se, a umplut toate de moarte; atingea cerul, dar păşea pe pământ. 19,6 Întreaga creaţie era formată, în propria fire, din nou de sus, slujind hotărârilor tale, ca să fie copiii tăi păziţi nevătămaţi. 7 S-au văzut un nor care umbrea tabăra, o retragere a pământului uscat de unde mai înainte era apă, un drum fără piedică din Marea Roşie, o câmpie plină de verdeaţă, dintre valurile puternice, 8 prin care a trecut întregul popor, cei învăluiţi de mâna ta, care au văzut semne minunate. 9 Precum nişte cai care pasc şi ca nişte miei care zburdă, te lăudau pe tine, Doamne, care i-ai mântuit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),2-3.36-37.42-43 (R.: 5a)
R.: Aduceţi-vă aminte de faptele minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.

2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale!
3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! R.

36 A lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara lor,
toată primiţia puterii lor.
37 I-a scos pe ei încărcaţi cu argint şi aur
şi nu se afla niciunul care se clătina în triburile lor. R.

42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu ne-a chemat prin evanghelie spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu va face dreptate aleşilor săi care strigă către el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja: 2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi căruia nu-i era ruşine de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: