Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘speranta’

Un dor continuu, dar plin de speranță

Posted by Paxlaur pe 03/07/2017

Toma si IsusAscultând sfânta Evanghelie și privind la viața sfântului Toma, ni-l putem imagina rugându-se timp de o săptămână: „Eu caut, Doamne, fața ta. Nu-ți ascunde fața de la mine, nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău; tu ești ajutorul meu, nu mă respinge și nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele” (Ps 27,8-9). În inima sa încă răsunau cuvintele pe care le rostise înainte de pătimirea Domnului: „Să mergem și noi ca să murim cu el!” (In 11,16). Însă nu a mai mers la moarte cu Isus. Acum voia să-l vadă și să aibă posibilitatea de a-și reînnoi angajamentul, credința, vocația. Pentru opt zile sufletul său a fost mistuit de dorința vederii lui Dumnezeu și alerga de la un ucenic la altul spunând: „Domnule, vreau să-l văd pe Isus” (cf. In 12,21), pe acel Isus pe care toți îl caută (cf. Mc 1,37). Era însetat de Dumnezeu, de Domnul înviat și lacrimile îi erau pâine ziua și noaptea (cf. Ps 42,2-4).

Ceea ce pentru Toma a fost o așteptare de opt zile (cf. In 20,26), în inima noastră este un dor continuu. Ore întregi ne plecăm genunchii în rugăciune, ne programăm zile de meditații și exerciții spirituale, ba chiar pornim în călătorii sau pelerinaje în speranța că vom ajunge și noi la experiența sfântului Toma: văzându-l, să cădem în genunchi și să ne mărturisim credința în el, Domnul și Dumnezeul nostru. Însă dacă „religiozitatea” noastră, credința noastră se rezumă la a căuta cu orice preț vederea lui Dumnezeu prin apariții și miracole, atunci am uitat cuvântul lui Isus: „Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (In 20,29).

Fericiți suntem noi dacă-l căutăm pe Dumnezeu în inima noastră: „Nu ieși în afară, intră în tine însuți: în omul interior locuiește adevărul” (sfântul Augustin). Fericiți vom fi dacă înțelegem că noi suntem „o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul” (Ef 2,22), că Domnul locuiește în noi și în inima fraților noștri. Cât de frumos este îmbrăcată în lumină Biserica și cum strălucește inima noastră atunci când îi cântă Domnului: „Nu aştept ca Toma, rănile să-ţi văd, / Dar cu umilinţă, mă închin şi cred; / Numai tu, Isuse, eşti speranţa mea; Toată-a mea iubire ţi-o voi închina” (Toma de Aquino, Adoro te devote).

Să ne amintim astăzi că istoria omenirii este plină de oameni care cred că dacă-l vor vedea pe Dumnezeu sau dacă vor vedea sfinți ori îngeri, se vor salva, se vor converti. Oare nu tocmai pentru astfel de oameni, printre care deseori ne regăsim și noi, Cristos a spus: „Dacă nu ascultă de Moise și Profeți, chiar dacă ar învia cineva din morți, nu se vor convinge” (Lc 16,31)?! Să nu ne amăgim: dacă nu credem în prezența lui Cristos în mijlocul nostru – în Biserică, în sacramente, în cei săraci – nu vom crede și nu ne vom converti nici măcar dacă l-am vedea pe Domnul!


Doamne, „Simţurile mele nu te pot afla,
Numai prin credinţă văd prezenţa ta;
Cred tot ce-ai spus tu, Fiule-ntrupat,
Nu-i cuvânt pe lume mai adevărat”
(Toma de Aquino, Adoro te devote).


3 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 13-a de peste an
SF. TOMA, ap.
Ef 2,19-22; Ps 116; In 20,24-29

LECTURA I
Sunteţi zidiţi pe temelia apostolilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22
Fraţilor, voi nu mai sunteţi străini şi nici oaspeţi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, 20 zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. 21 În el, toată construcţia, ca un ansamblu armonios, se înalţă ca un templu sfânt în Domnul, 22 în care şi voi sunteţi zidiţi, ca să deveniţi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia!

1 Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.

2 Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne pe vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,24-29
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Nu lăsați să vi se fure speranța! / Unde și cum este adevărata Biserică?

Posted by Paxlaur pe 28/06/2017

san-clemente-al-laterano-roma-Biserica„După roadele lor îi veţi recunoaşte”, atât pe cei buni, cât și pe cei răi (cf. Mt 7,20). Noi înșine suntem catalogați în funcție de roadele pe care le purtăm în mijlocul oamenilor și în Biserică. Ce fel de „pom” suntem: bun sau rău? Aducem roade bune sau vom fi „tăiați şi aruncați în foc” (cf. Mt 7,19)?

Știm că uneori ajunge să privim chipul oamenilor pentru a vedea dacă sunt buni sau răi. Unii oameni au sentimentele inimii înscrise în priviri. Astfel, unii oameni au în privirea lor iubirea, alții seninătatea, alții pasiunea, alții credința. Toți am întâlnit oameni care au în privirea lor speranța, semnul încrederii și al iubirii necondiționate față de Providență. În ochii lor citim: „Știu în cine am crezut și în cine mi-am pus încrederea” (2Tim 1,12). Cred că o astfel de privire avea și părintele nostru în credință Abraham, cel care a sperat împotriva oricărei speranța (cf. Rom 4,18), cel care „a crezut în Domnul şi Domnul i-a socotit aceasta ca dreptate” și l-a binecuvântat (Gen 15,6).

Toți avem nevoie de un moment, măcar de un moment, în care să ne asemănăm cu Abraham, în care să îndrăznim să sperăm. Toți avem nevoie ca măcar să întâlnim astfel de oameni plini de speranță în care să revedem chipul părintelui nostru Abraham sau chipul Mamei nostre, Femeia speranței, Sfânta Fecioară Maria, Maica speranței noastre.

Întreaga Biserică, în lupta ei cu „profeții falși”, cu „lupii răpitori îmbrăcați în haine de oi” (Mt 7,15) are nevoie de speranță. Biserica, în membri ei, are nevoie să îndrăznească să spere. Comunitățile noastre, familiile noastre, inimile noastre au nevoie de speranță!

Să nu uităm învățătura sfântul părinte papa Francisc: „Nu lăsați să vi se fure speranța”. Sau, pentru cei care deja au pierdut-o, cineva trebuie să strige: „Recuperați-vă speranța! Îndrăzniți! Biserica e vie. Biserica e mai mult decât ceea ce se vede, este mai mult decât ceea ce se aude”! Să ne întipărim bine în minte și în inimă: Biserica nu este a „profeților falși” și nici a „lupilor răpitori îmbrăcați în haine de oi”, ci este a lui Cristos, este a „pomilor” care aduc roade bune!

Adevăratul chip al Bisericii nu poate fi limitat la ceea ce se vede, la simțuri. Biserica adevărată se află în inima lui Cristos și a unor oameni, în acel loc în care privirea nu poate pătrunde. Și din aceste locuri ale inimi, locuri ascunse privirilor și simțurilor, izvorăște adevărata Biserică vizibilă. Biserica este acolo unde este prezentă și forța ei nevăzută: acolo unde este Dumnezeu, unde sunt sacramentele, unde este tăcerea, unde este rugăciunea, unde este dragostea față de aproapele. Și aceasta este Biserica pe care noi o iubim, din care noi facem parte și pe care vrem să o slujim în toate zilele vieții noastre. Aceasta este Biserica în care noi aducem roade bune!


Isuse cu inima blândă și smerită,
fă din inima noastră un pom roditor de speranță!


28 iunie 2017 

Miercuri din săptămâna a 12-a de peste an
Sf. Irineu, ep. m. **
Gen 15,1-12.17-18; Ps 104; Mt 7,15-20

LECTURA I
Abraham a crezut ce i-a spus Domnul şi pentru aceasta Domnul l-a socotit drept şi a încheiat un legământ cu Abraham.
Citire din cartea Genezei 15,1-12.17-18
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către Abram într-o viziune, zicând: „Nu te teme, Abram! Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare”. 2 Abram a zis: „Doamne Dumnezeul meu, ce-mi vei da? Căci merg din viaţă fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”. 3Abram a zis: „Iată, tu nu mi-ai dat descendenţă şi de aceea mă va moşteni un servitor al casei mele”. 4 Dar, iată, cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Nu te va moşteni acesta! Căci cel care va ieşi din măruntaiele tale, el te va moşteni”. 5 L-a condus afară şi i-a zis: „Priveşte spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri”. Şi i-a spus: „Aşa va fi descendenţa ta”. 6 El a crezut în Domnul şi Domnul i-a socotit aceasta ca dreptate. 7 El i-a zis: „Eu sunt Domnul, care te-am făcut să ieşi din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dau ţara aceasta ca s-o moşteneşti”. 8 Şi Abram a zis: „Doamne Dumnezeule, cum voi cunoaşte că o voi stăpâni?” 9 Şi Domnul a zis: „Ia-mi o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!” 10 Şi i-a adus toate acestea, le-a spintecat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa celeilalte, dar păsările nu le-a spintecat. 11 Şi păsările răpitoare coborau peste animalelor spintecate, dar Abram le izgonea. 12 La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Abram şi l-a cuprins frica. Un întuneric mare a căzut asupra lui. 17 Soarele a apus şi s-a făcut întuneric adânc; şi, iată, ca dintr-un cuptor fumegând, pară de foc a trecut printre acele părţi de animale! 18 În ziua aceea, Domnul a încheiat o alianţă cu Abram, zicând: „Descendenţei tale îi voi da ţara aceasta de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa.
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!
2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale! R.

3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui! R.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa, de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,4a.5b
(Aleluia) „Rămâneţi în mine, şi eu în voi, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îi veţi recunoaşte după roadele lor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,15-20
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori! 16 După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? 17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. 18 Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune. 19Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Nu vă temeți! Speranţa nu dezamăgeşte!

Posted by Paxlaur pe 25/06/2017

timpuri-de-teroare_moarte_frica_terorismOare ce ecou au cuvintele „Nu vă temeți!” (Mt 10,31) în inima oamenilor care trăiesc astăzi în mijlocul persecuțiilor? Cum să te apropii de un om care aude războiul în stradă, în fața casei (nu la televizor, ca noi!) și să-i spui: „Nu te teme!”? Cum să te apropii astăzi și să spui unui mame care își vede copilul murind de cancer: „Nu te teme!”? Cum să le spui celor cu inima sfâșiată de durere: „Nu te teme!”? Cum să faci să fii credibil atunci când citește evanghelia zilei în fața unor oameni care trăiesc doar printre bolnavi, morți, șomeri, războaie, calamități naturale etc.? Trebuie să fii Dumnezeu ca să rostești aceste cuvinte sau ajunge să fii om? Există vreun om care are dreptul să rostească aceste cuvinte?

Da, au existat și există astfel de oameni. Ei au un alt fundament, alte principii, altă Speranță decât noi cei care suntem cuprinși atât de ușor de frică. De fapt, ei sunt cei care știu și strigă împreună cu apostolul Paul: „Speranţa nu dezamăgeşte” (Rom 5,5).

„Nu mă tem”, trebuie să poată spune orice om. „Nu vă temeți”, trebuie să putem spune cu toții celor din jur. Dacă privim în prima carte a Sfintei Scripturi descoperim încă din acele timpuri puterea acestor cuvinte rostite nu de Dumnezeu, ci de un om: „Iosif le-a zis: Nu vă temeți! Sunt eu în locul lui Dumnezeu? Voi ați plănuit răul împotriva mea, dar Dumnezeu a plănuit asta spre bine ca să facă ceea ce se împlinește astăzi, să păstreze în viață un popor numeros. Acum, nu vă temeți. Eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri. I-a mângâiat și le-a vorbit la inimă (Gen 50,19-21).

În Sfânta Scriptură cuvintele acestea sunt puse atât în gura lui Dumnezeu, cât și în gura îngerilor. Cuvântul Domnului a fost către Abram într-o viziune: „Nu te teme, Abrame! Eu sunt scutul tău și răsplata ta va fi foarte mare!” (cf. Gen 15,1; 21,17-18). Iar îngerul care i-a apărut sfintei fecioare Maria i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu” (Lc 1,30).

„Nu te teme!” sunt cuvinte rostite de însuși Dumnezeu, de îngeri și, în cele din urmă, de oameni. Sunt cuvinte adresate bărbaților și femeilor, celor tineri ca și celor bătrâni, celor sănătoși și celor bolnavi, tuturor. Astăzi evanghelia ne încurajează ca să înțelegem eterna valabilitate a acestor cuvinte rostite de Dumnezeu, de îngeri, de oameni. Însuși Cristos ne spune astăzi: „Nu vă temeți!”. În ochii Domnului suntem prețioși, cei mai prețioși!

Să prindem curaj și să lăsăm să se strecoare în inima noastră cuvintele Domnului. Să nu ne temem! Nu suntem singuri. Să primim îndemnul apostolului Petru și să ne liniștim inima: „Să nu vă fie teamă și să nu vă tulburați; adorați-l pe Cristos în inimile voastre. Fiți gata oricând să dați răspuns despre nădejdea voastră” (1Pt 3,14-15).


„Pace vă las vouă,
pacea mea v-o dau vouă.
Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea.
Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă” (In 14,27).


25 iunie 2017 

† DUMINICA a 12-a de peste an
Sf. Wilhelm, abate
Ier 20,10-13; Ps 68; Rom 5,12-15; Mt 10,26-33

LECTURA I
El eliberează sufletul slujitorului său sărman din mâna celor răi.
Citire din cartea profetului Ieremia 20,10-13
Ieremia a zis: „Am auzit calomniile multora, groază de jur împrejur: «Învinuiţi-l şi-l vom învinui!» Toţi prietenii mei pândesc dacă mă clatin, poate va fi sedus şi vom putea să-l biruim şi ne vom lua răzbunarea faţă de el. 11 Domnul este cu mine ca un luptător puternic, de aceea, cei care mă urmăresc se vor poticni şi nu vor reuşi să mă biruie; se vor ruşina foarte mult pentru că nu vor avea succes, iar înjosirea lor nu va fi uitată niciodată. 12 Doamne Sabaot, tu care îl încerci pe cel drept, care observi rărunchii şi inima, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea! 13 Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul! Căci el eliberează sufletul celui nevoiaş din mâna răufăcătorilor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 68(69),8-10.14 şi 17.33-35 (R.: 14c)
R.: În marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule!

8 Pentru tine îndur batjocură şi umilirea îmi acoperă faţa.
9 Am ajuns un străin pentru fraţii mei,
un necunoscut pentru fiii mamei mele;
10 căci râvna casei tale mă mistuie,
insultele celor care te insultă au căzut asupra mea. R.

14 Dar eu către tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne,
în timpul bunăvoinţei tale;
în marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule,
pentru fidelitatea mântuirii tale!
17 Răspunde-mi, Doamne;
căci îndurarea ta este mare
şi în milostivirea ta cea mare, întoarce-te spre mine! R.

33 Să vadă cei umili şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu şi inimile voastre se vor bucura de viaţă.
34 Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare.
35 Să-l laude cerurile şi pământul,
mările şi tot ce mişună în ele! R.

LECTURA A II-A
Darul nu este la fel cu greşeala.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,12-15
Fraţilor, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit… 13 De fapt, până la Lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuşi moartea a domnit de la Adam şi până la Moise chiar şi peste cei care nu păcătuiseră după exemplul căderii lui Adam, care este chipul celui care are să vină. 15 Însă darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,26b.27a
(Aleluia) „Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine, spune Domnul. Şi voi veţi da mărturie”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu vă temeţi de cei care ucid trupul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,26-33
În acel timp, Isus i-a trimis pe cei doisprezece, poruncindu-le: „Nu vă temeţi de oameni, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut! 27 Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri! 28 Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul, şi sufletul în Gheenă! 29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30 Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. 31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii. 32Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: