Arhivă etichetă pentru ‘speranta’

Ziua inventarului 

E timpul să ne punem în genunchi, în tăcere, și să facem inventarul vieții: ce am primit și ce am făcut cu ceea ce am primit? Cum trăiesc? Mă simt fiu? Sunt responsabil? Mă comport ca un administrator responsabil sau ca un despot? Într-o lume plină de satrapi, să cerem harul ca în inima noastră să crească atitudinea și speranța de fiu, să trăim ca fii și moștenitori astfel încât faptele noastre să arate că nu suntem altceva decât administratori a tot ceea ce avem. Da, administratori. Ba mai mult, administratori responsabili. 

Suntem conștienți de ceea ce am primit? 

La ce fază administrativă suntem? Ce urmează? Care e planul vieții noastre? 

Când ne-am făcut ultimul inventar al „bunurilor” vieții? Când am făcut ultima evaluare a ceea ce am, a ceea ce am primit, a talanților, a oamenilor, a virtuților,  a bunurilor? Ce fac cu ceea ce mi s-a încredințat?

Cât de profundă este rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii din această duminică:

Dumnezeule atotputernic și veșnic, noi îndrăznim să te numim Tată: desăvârșește în inimile noastre spiritul de fii adoptivi, ca să putem intra în moștenirea făgăduită. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,32-48
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia! 33 Vindeţi ceea ce aveţi şi daţi de pomană; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu o distruge! 34 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. 35 Să fie coapsele voastre încinse şi luminile aprinse, 36 iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă! 37 Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi. 38 Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi ei! 39 Să ştiţi aceasta: dacă stăpânul casei ar şti ora la care vine hoţul, nu ar lăsa să i se spargă casa. 40 Fiţi şi voi pregătiţi pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă gândiţi!” 41 Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?” 42 Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl stabileşte peste servitorii săi ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit? 43 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel! 44 Adevărat vă spun că îl va stabili peste toate bunurile sale. 45 Dar dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» şi începe să-i lovească pe servitori şi servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46 stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi la ora pe care nu o ştie, îl va pedepsi aspru şi îi va face parte printre cei necredincioşi. 47Acel slujitor care cunoaşte voinţa stăpânului său, dar nu a pregătit şi nu a făcut după voinţa lui, va primi multe lovituri; 48 cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puţine; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult”.
Cuvântul Domnului

Nimeni nu ar supravieţui unei despărţiri, dacă nu ar fi speranţa revederii…

Un Dumnezeu care te privește din ceruri este măreț, atotputernic. 
Însă un Dumnezeu care stă lângă tine, 
cu tine, 
în fiecare zi, 
este Dumnezeu iubire, 
este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Într-una din predicile sale, sfântul Leon cel Mare spunea că „astăzi amintim și celebrăm ziua în care natura noastră săracă a fost înălțată cu Cristos până la tronul lui Dumnezeu Tatăl, deasupra tuturor oștirilor cerești, deasupra tuturor ierarhiilor îngerești, deasupra înălțimii tuturor puterilor”. Suntem fericiți în această zi cu Cristos și prin Cristos care intră în glora Tatălui și cântăm din toată inima: „Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie” (Ps 46,6).

Noi sărbătorim astăzi cu bucurie momentul înălțării Domnului, dar oare cum era inima ucenicilor în acele momente? Cum este să-l vezi pe cel pe care îl iubești, pe prietenul și Domnul tău, plecând, înălâțându-se spre cer, pierzându-se printre nori? Despărțirea este tristă! Au rămas cu ochii ațintiți spre cer și a fost nevoie de intervenția „bărbaților în haine albe” ca să-și poată desprinde privirile de pe cer: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer” (Fap1,11). Câtă mângâiere în aceste cuvinte: „Domnul va reveni”!

Pe drept cuvânt se spune că nimeni nu ar supravieţui unei despărţiri de cei dragi, dacă nu ar fi speranţa revederii. Supraviețuim chiar și celor mai tragice despărțiri doar pentru că sperăm să ne revedem. Dacă revederea celor dragi ar fi imposibilă, am ajunge pe culmile nerăbdării și ale disperării. Ce fericiți suntem noi, creștinii, că avem această speranță a revedreii și cât de multă energie investim în această speranță!

De fapt, în speranța revederii lui Cristos și a celor dragi investim toată viața noastră de credință. De multe ori ne asociem cu strigătul plin de credinţă şi spreanţă al lui Iob: „Ştiu că răscumpărătorul meu trăieşte… şi cu ochii mei de carne îl voi vedea pe Dumnezeu. Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei îl vor privi, şi nu altul” (Iob 19,25-27). Eu însumi, noi înşine, noi toţi îl vom vedea pe Dumnezeu, ne vom întâlni cu Isus Cristos, care astăzi se înalță glorios la ceruri. Da, într-o zi ne vom întâlni cu Cristos și cu frații noștri. Toți!

Duns Scotus spunea: „Toţi oamenii se vor întâlni cu Cristos pentru judecată. Toţi, nu doar creştinii. Iar pentru acel moment avantajul creştinilor e unul singur: ei au posibilitatea de a-l cunoaşte pe Cristos încă din această viaţă, încă de pe pământ”. Va veni şi pentru noi ziua când îl vom vedea pe Domnul, pe cel căruia, plini de speranţă, îi încredințăm viața nostră. Și nu credem doar că-l vom revedea cândva, ci suntem convinși că acum, chiar acum, chiar în această zi el este cu noi, el este în mijlocul nostru, așa cum ne-a asigurat: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20).


În mâinile cui este viitorul nostru?Dar al lor? 

Una dintre primele întrebări la care suntem solicitați să răspundem de mici este aceasta: „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?” Astfel ne amintim că încă din fragedă copilărie suntem îndemnați să ne preocupăm de viitorul nostru. Încă de mici am văzut că „viitorul” este mereu legat de termini ca „neliniște, nesiguranță, teamă”. Însă apoi am crescut, ne-am pregătit pentru primirea sacramentelor și am învățat că Dumnezeu ne este Tată și am prins curaj. Când am citit Evanghelia și am înțeles ce înseamnă „providența” nu ne-am mai speriat în fața viitorului: „nu vă îngrijorați pentru viața voastră: ce veți mânca, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Priviți păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi mult mai de preț decât ele?… Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga. Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși” (Mt 6,25-26.33-34).

La aceasta ne invită și profetul Ezechiel. Trebuie să redescoperim prezența providenței în viața noastră. Este o chemarea la reînnoirea credinței în iubirea cu care Dumnezeu rânduiește mersul lumii, viitorul nostru. Trebuie să fim convinși că Dumnezeu rânduiește totul spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28). Nu avem motive să ne temem, nici măcar atunci când răul și suferința ne dau târcoale. Biserica ne învață prin sfântul Augustin: „Dumnezeu cel Atotputernic, fiind cu desăvârșire bun, nu ar fi îngăduit vreodată ca un rău oarecare să existe în lucrările sale, dacă nu ar fi destul de puternic și de bun pentru a face ca din răul însuși să izvorască binele”. Să ne amintim istoria lui Iosif din Vechiul Testament: răul plănuit de frații săi când l-au vândut, Dumnezeu l-a întors într-un bine în modul cel mai minunat (cf. Gen 45-50). Să privim viața lui Isus și să vedem cum s-a împlinit profeția Marelui Preot: chiar dacă s-au hotărât să-l omoare, chiar dacă l-au supus pe Domnul nostru la chinul crucii, prin moartea sa el „i-a adunat laolaltă pe toți fii risipiți ai lui Dumnezeu”. Să ne amintim și să cântăm întreaga viața: „Domnul ne păzește așa cum păstorul își păzește turma”.


„Nimic nu se poate întâmpla care să nu fie voit de Dumnezeu. Or, tot ceea ce voiește el, oricât de rău ne-ar părea nouă, este totuși tot ce poate fi mai bun pentru noi” (Sf. Thomas Morus).


Citire din cartea profetului Ezechiel 37,21-28
Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Iată, îi voi lua pe fiii lui Israel dintre neamurile unde au mers, îi voi aduna din împrejurimi şi-i voi face să vină în pământul lor. 22 Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; un singur rege va fi rege pentru toţi, nu vor mai fi două neamuri şi nu vor mai fi împărţiţi în două regate. 23 Nu se vor mai întina cu idolii lor, cu zeii lor şi cu toate nelegiuirile lor. Îi voi salva din toate locurile lor unde au păcătuit şi îi voi purifica. Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor. 24 Slujitorul meu David va fi rege peste ei şi va fi un singur păstor pentru ei toţi. Vor umbla în judecăţile mele, vor păzi hotărârile mele şi le vor împlini. 25 Vor locui în ţara pe care am dat-o slujitorului meu Iacob, în care au locuit părinţii voştri. Şi vor locui în ea ei şi fiii lor şi fiii fiilor lor pentru totdeauna. Iar David, slujitorul meu, va fi căpetenia lor pentru totdeauna. 26 Voi încheia cu ei o alianţă de pace, o alianţă veşnică va fi cu ei. Îi voi stabili şi-i voi înmulţi şi voi pune sanctuarul meu în mijlocul lor pentru totdeauna. 27 Locuinţa mea va fi alături de ei: eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. 28 Şi vor cunoaşte neamurile că eu sunt Domnul care-l sfinţeşte pe Israel când sanctuarul meu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna”.

Cuvântul Domnului


Continuăm să fim alături de cei în suferință (https://paxlaur.com/2022/04/08/un-mesaj-pentru-cei-in-dubii-dar-si-pentru-ceilalti/) cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-a rămas doar Dumnezeu și noi!

Vă mulțumesc celor care ajutați 

prin PayPal (paxlaur@yahoo.com

prin Revolut:

cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca

cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca.

prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

DUMNEZEU VEDE TOT!

ALEGE UN COPIL, ALEGE VIITORUL LUI ȘI AL TĂU

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu; prin Revolut: cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca. sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com.

€10.00