Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘stanca’

Îmi pare rău, dar Biserica nu este un „club de pensionari”…

Posted by Paxlaur pe 22/02/2017

biserica-e-tanara„Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui”, a spus Cristos privind spre Petru și văzând în el și în apostoli mulțimea tuturor celor care, secol după secol, vor trăi în Biserică și pentru Biserică. Privirea și cuvintele lui Cristos au ajuns până la noi, cei care astăzi împreună cu Sfântul Părinte papa, cu episcopii și preoții, cu persoanele consacrate și cu toți laicii formăm Biserica pe care o mărturisim în Crez ca una, sfântă, catolică și apostolică.

Conciliul al II-lea din Vatican ne învață: „Isus Cristos, Păstorul veșnic, a întemeiat sfânta Biserică, trimițându-i pe apostoli așa cum el însuși a fost trimis de Tatăl (cf. In 20,21), și a voit ca urmașii lor, adică episcopii, să fie până la sfârșitul veacurilor păstori în Biserica sa. Iar pentru ca episcopatul însuși să fie unul și indivizibil, a așezat în fruntea celorlalți apostoli pe sfântul Petru și a stabilit în el principiul și fundamentul veșnic și vizibil al unității credinței și comuniunii. Conciliul pune din nou în fața tuturor credincioșilor, pentru a fi crezută cu tărie, această învățătură despre instituirea, perpetuitatea, puterea și rostul primatului sacru al pontifului roman și despre magisteriul lui infailibil și, mergând pe aceeași linie, a hotărât să mărturisească și să proclame în fața tuturor învățătura despre episcopi, urmașii apostolilor, care, împreună cu urmașul lui Petru, vicarul lui Cristos și capul văzut al întregii Biserici, conduc casa Dumnezeului celui viu” (Lumen gentium, nr. 18).

Ce înseamnă pentru noi faptul că facem parte din „casa Dumnezeului celui viu”? Și care este contribuția noastră în lupta Bisericii cu „porțile iadului”? Simțim noi că Biserica este familia noastră și că trebuie să ne implicăm în viața și activitățile ei? Așa cum în familie fiecare membru este chemat să participe la susținerea casei, la fel și în Biserică suntem chemați să colaborăm, sub călăuzirea Duhului Sfânt, la vestirea evangheliei: „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit, ca niște buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu” (1Pt 4,10).

Să slujim fraților noștri și plini de Duhul Sfânt să strigăm: „Dumnezeu e viu. Domnul trăiește și este prezent în Biserica sa. Nicio tulburare din lumea aceasta nu ne poate zdruncina”. Să nu lăsăm Biserica să fie un „club de pensionari”, de oameni obosiți și plictisiți care nu mai au nimic de făcut decât să își aștepte sfârșitul. Să redăm Bisericii tinerețea unui Dumnezeu veșnic viu, să redăm Bisericii chipul tânărului care îl așteaptă pe Cristos.


Sub călăuzirea Duhului Sfânt,
noi suntem
chipul și forța pe care Biserica o are
în cel de-al treilea mileniu,
pe care nu puțini îl numesc cu îngrijorare ultimul…
Nimeni nu știe dacă va fi ultimul,
dar cu siguranță pentru noi este singurul
în care putem da mărturie despre Cristos și Biserica sa.


22 februarie 2017 

Miercuri din săptămâna a 7-a de peste an
CATEDRA SF. AP. PETRU; Sf. Margareta din Cortona, călug.
1Pt 5,1-4; Ps 22; Mt 16,13-19

LECTURA I
Petru, martor al suferinţelor lui Cristos.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 5,1-4
Preaiubiţilor, pe prezbiterii care sunt între voi, eu, care sunt prezbiter ca şi ei şi martor al suferinţelor lui Cristos şi părtaş al gloriei care se va arăta, îi îndemn: 2 Păstoriţi turma lui Dumnezeu care v-a fost încredinţată, supraveghind-o nu cu silă, ci de bunăvoie, aşa cum vrea Dumnezeu, nu pentru un câştig necinstit, ci cu bunăvoinţă; 3 nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste cei care v-au fost încredinţaţi, ci făcându-vă modele pentru turmă. 4 Iar când va apărea păstorul suprem, veţi primi cununa gloriei, care nu se veştejeşte.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

1 Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău,
căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 16,18b
(Aleluia) Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, a spus: „Fericit eşti Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Biserica, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Să ne construim viața pe Stâncă!

Posted by Paxlaur pe 04/12/2014

Stanca BisericiiCât de liniștit trebuie să-și petreacă ziua un suflet care în fiecare dimineață pune în inima sa aceste cuvinte: „Doamne, stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu! Doamne, stânca mea, în tine mi-am pus speranța, scutul meu, cornul mântuirii mele și scăparea mea, locul meu de refugiu și eliberatorul meu. Tu mă mântuiești din asuprirea mea!” (2Sam 22,2-3). Domnul este Stânca noastră, Sprijinul nostru. Cât de puternic este îndemnul profetului Isaia: „Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este o Stâncă veşnică”.

Am făcut deja primii pași pe cărările Adventului și poate că deja oboseala își face simțită prezența. Avem nevoie de un sprijin, iar acest sprijin este însuși Domnul care vine. El este Stânca pe care ne putem sprijini cu toată încrederea. El este Stânca pe care trebuie să construim orice edificiu spiritual, orice proiect pentru a avea un Crăciun binecuvântat. Niciunul dintre noi nu va fi scutit în acest timp al Adventului de ploile, șuvioaile și vânturile prin care dușmanul va încerca să ne distrugă construcția. Însă fericiți suntem dacă ne număm printre cei înțelepți, printre cei care am ascultat cuvântul Domnului și l-am pus în practică: „oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte va fi asemenea cu omul înţelept care şi-a construit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese stabilită pe stâncă”.

Să construim pe Stâncă! Să ne sprijinim în toate proiectele noastre pe Stâncă! Să facem din Stâncă singurul nostru punct sigur! Vom fi fericiți și liniștiți, asemenea unui copil care se simte în singuranță atunci când este în brațele mamei sale. Sprijinundu-ne pe prezența Domnului, vom reuși să răzbatem chiar și cele mai grele încercări. Construind pe stâncă vom simți că putem cânta din toată inima împreună cu psalmistul: „Mai bine este să-ţi cauţi refugiu la Domnul decât să te încrezi în oameni. Mai bine este să-ţi cauţi refugiu la Domnul decât să te încrezi în cei puternici”.

O, Marie, Maica bunului sfat, ajută-ne să ascultăm îndemnul tău: „Faceți tot ce vă va spune” și astfel să împlinim în viața noastră cuvintele lui Isus, să ne clădim casa pe Stâncă, să ne găsim în Domnul srijinul și forța noastră. Nimic fără Dumnezeu, nimic fără Stânca vieții noastre.

Reține

„Numai în Dumnezeu îşi află sufletul meu odihna, de la el îmi vine ajutorul… el singur este speranţa mea. Numai el este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare; de aceea nu mă clatin” (Ps 61,2.3.6.7).

Joi, 4 decembrie 2014 

Joi din saptamâna 1 din Advent
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv. *; Varvara, fc. m.
Is 26,1-6; Ps 117; Mt 7,21.24-27

LECTURA I
Să intre neamul drept şi credincios.
Citire din cartea profetului Isaia 26,1-6
1 În ziua aceea, se va cânta cântarea aceasta în ţinutul lui Iuda: „Avem o cetate puternică; Domnul ne vine în ajutor cu ziduri şi întărituri. 2 Deschideţi porţile ca să intre neamul cel drept şi credincios, 3 a cărui inimă este neclintită, care păstrează pacea, pentru că îşi pune nădejdea în tine. 4 Încredeţi-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veşnică. 5 El i-a coborât pe cei ce locuiau pe înălţime, a smerit cetatea cea îngâmfată, a doborât-o la pământ şi a culcat-o în ţărână. 6 Ea este călcată în picioare, peste ea trec picioarele săracilor şi paşii celor asupriţi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,1.8-9.19-21.25-27 (R.: 26a)
R.: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. sau Aleluia
1 Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui.
8 Mai bine este să te încrezi în Domnul
decât să te încrezi în oameni.
9 Mai bine este să te încrezi în Domnul
decât să te încrezi în cei puternici. R.

19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii
ca să intru şi să aduc mulţumire Domnului.
20 Aici este poarta Domnului, cei drepţi vor intra printr-însa.
21 Te laud pentru că m-ai ascultat
şi ai fost salvarea mea. R.

25 O, Doamne, ajută-mă,
Doamne, dă-mi biruinţă!
26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.
Vă binecuvântăm din casa Domnului.
27 Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. R.

VERS LA EVANGHELIE Is 55,6
(Aleluia) Căutaţi pe Domnul, căci acum poate fi găsit;
chemaţi-l pe el, căci acum este aproape. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine face voinţa Tatălui va intra în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21.24-27
În acel timp, a spus Isus ucenicilor săi: 21 „Nu oricine îmi zice mie Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, dar cel care face voinţa Tatălui meu din ceruri. 24 De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte, se va asemăna cu un om înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era clădită pe stâncă. 26 Dar oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le îndeplineşte, se va asemăna cu un om nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi s-a prăbuşit, iar prăbuşirea ei a fost mare”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Ne-am ridicat clădiri care „zgârie cerul” și ne mândrim cu ele, însă suntem restanțieri la construcția propriului suflet. Ne-am construit casele pe stâncă, dar ne-am lăsat sufletele pe nisip.

Posted by Paxlaur pe 26/06/2014

furtunaPrintre multele manii pe care le-a dezvoltat timpul (post)modern este și „mania de a construi”. Iar dacă nu avem ceva de construit sau nu avem fondurile necesare pentru o nouă construcție, încercăm să facem măcar o renovare. Este adevărat că unele construcții sunt necesare, însă la fel de adevărat este că unele nu doar că nu erau necesare, dar nici măcar nu au fost făcute sau refăcute bine. Am învățat să construim case, blocuri, școli, spitale, biserici în toate formele posibile. Ne-am ridicat clădiri care „zgârie cerul” și ne mândrim cu ele, însă suntem restanțieri la construcția propriului suflet. Ne-am construit casele pe stâncă, dar ne-am lăsat sufletele pe nisip. Prea des ne amăgim cu un „Doamne-Doamne” spus în grabă și fără inimă, crezând că astfel ne trăim credința.

Creștinismul înseamnă un mod de viață exigent, înseamnă trudă, înseamnă consolidare zilnică, înseamnă pregătire continuă pentru înfruntarea intemperiilor, înseamnă înțelepciune dobândită prin trăirea evangheliei. Cel care este cu adevărat ucenicul lui Cristos știe să evite două pericole. Primul este acela de a face proiecte pentru a evita furtunile. Este omul care își spune: „Casa mea este în siguranță. Eu am ales acest loc în care nu poate fi atinsă și distrusă de vânturi sau de ploi”. Nimic mai amăgitor. Cristos spune clar că furtuna va veni și peste casa clădită pe stâncă și peste casa clădită pe nisip. Furtunile fac parte din viața fiecărei „case”, a fiecărui creștin. Este imposibilă o viață autentică fără confruntarea cu „vântul și ploile”. Însă doar cei care își consolidează casa pe stâncă, pe adevărul Evangheliei, vor rezista.

Iar cel de-al doilea pericol de evitat este cel al omului care construiește cu frică. Sunt oameni care trăiesc mereu cu această teamă: „Ce mă voi face când va veni furtuna? Cum să mă pregătesc cel mai bine pentru momentul când peste mine se vor abate ploi și vânturi?” Trăiesc înspăimântați în fața unui viitor pe care îl văd doar în negru, încât uită să fructifice prezentul și să-și termine la timp construcția. De tema furtunilor pe care și le imaginează mari și iminente, modifică mereu proiectele, demolează și reconstruiesc, renovează și redecorează, trăind mereu într-o neterminată casă.

Care este starea noastră de „creștini constructori”? Care este situația casei noastre, a credinței noastre, a sufletului nostru? Suntem pregătiți pentru următoarea furtună? Este Cristos stânca noastră?

Reține

Doar ceea ce zidește Dumnezeu are tărie și statornicie și este cu neputință de zdruncinat.

Joi, 26 iunie 2014 

Joi din saptamâna a 12-a de peste an
Ss. Ioan si Paul, m.; Josemaria Escriva, pr.
2Rg 24,8-17; Ps 78; Mt 7,21-29

 

LECTURA I
Nabucodonosor i-a dus robi în Babilon pe Ioiachin şi pe toţi bărbaţii de frunte.
Citire din cartea a doua a Regilor 24,8-17
8 Ioachin a devenit rege al Ierusalimului la vârsta de optsprezece ani. Nu a domnit decât trei luni. Mama sa se numea Nehuşta şi era fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, cum făcuse şi tatăl său. 10 În acel timp, armata lui Nabucodonosor, regele Babilonului, a mers împotriva Ierusalimului şi l-a încercuit. 11 Regele Babilonului a venit personal să atace cetatea, în timp ce armata lui îl asedia. 12 Atunci Ioiachin, regele lui Iuda, împreună cu mama sa, cu servitorii, cu nobilii şi cu demnitarii săi a ieşit în faţa regelui Babilonului, care i-a făcut prizonieri. Acestea s-au întâmplat în anul al optulea al domniei lui Nabucodonosor. 13 Acesta a luat cu el tot tezaurul din templu şi din palatul regesc, după ce a sfărâmat toate obiectele de aur pe care Solomon, regele Ierusalimului, le făcuse pentru templu. Nabucodonosor a deportat tot Ierusalimul, 14adică pe toţi demnitarii, pe toţi comandanţii armatei – cu totul zece mii de prizonieri – în afară de aceştia pe toţi meşterii tâmplari şi fierari. N-a mai rămas pe loc decât populaţia săracă. 15 Au fost deportaţi în Babilon regele Ioiachin, împreună cu mama sa, cu soţiile sale, cu demnitarii şi fruntaşii ţării. Toţi au fost duşi în exil de la Ierusalim în Babilon. 16 Toţi soldaţii în număr de şapte mii, tâmplarii şi fierarii în număr de o mie şi toţi luptătorii de frunte au fost duşi robi în Babilon de către regele Nabucodonosor. 17 Acesta a pus să domnească în locul lui Ioiachin pe unchiul său Matania, căruia i-a schimbat numele în Sedecia.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 78,1-2.3-5.8.9 (R.: cf. 9bc)
R.: Pentru slava numelui tău eliberează-ne, Doamne!
1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au pângărit templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de ruine.
2 Trupurile neînsufleţite ale slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor sălbatice. R.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, vei stărui în mânia ta?
Cât timp va mai arde mânia ta ca focul? R.

8 Nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre de demult,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta,
căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9 Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru,
spre slava numelui tău,
eliberează-ne şi iartă-ne păcatele pentru numele tău. R.

ALELUIA In 14,23
(Aleluia) Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul;
Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Casa clădită pe stâncă şi casa clădită pe nisip.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21-29
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 21 „Nu oricine îmi zice «Doamne, Doamne », va intra în împărăţia cerurilor, dar cel care face voinţa Tatălui meu din ceruri. 22 Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, oare nu în numele tău am profeţit, nu în numele tău am scos diavoli şi nu în numele tău am făcut multe minuni?» 23 Atunci eu le voi spune pe faţă: «Nu vă cunosc; plecaţi de la mine nelegiuiţilor!» 24 De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte, se va asemăna cu un om înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era clădită pe stâncă. 26 Dar oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le îndeplineşte, se va asemăna cu un om nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi s-a prăbuşit, iar prăbuşirea ei a fost mare”. 28 Astfel a terminat Isus predica sa. Mulţimile au rămas uimite de învăţătura lui, 29 deoarece el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu cum învăţau cărturarii lor.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Gânduri pentru şi despre preoţie

Posted by Paxlaur pe 11/03/2012

Apa pentru astăzi

Astăzi suntem în deşertul lumii, în deşertul moralei, în deşertul semnificaţiei (…). Se pare că Dumnezeu ne spune fiecăruia dintre noi precum lui Aron şi lui Moise: „Oare poate să iasă apă din această stâncă?”.

Noi suntem stânca, acea inimă de piatră pe care Dumnezeu vrea s‑o transforme într‑o inimă de carne. Dumnezeu îi spune fiecăruia dintre noi: Crezi că din această stâncă poate să iasă apă, adică Isus? Şi noi trebuie să răspundem: eu sunt sigur că din stâncă va ţâşni apă.

Este nevoie de credinţă. Credinţa pe care o avea Maria este tăcerea absolută a creaturii care nu caută explicaţii. Credinţa „tăcere absolută”. Tu crezi? Eu cred.

Însă acest Dumnezeu ne cere asta şi colectiv: din deşertul de astăzi al omenirii, din această stâncă, din această inimă de piatră a omenirii poate să iasă apa, viaţa? Isus poate să adape omenirea?

Da, noi, în mod colectiv, trăind‑o pe Maria, putem să‑l naştem în mod mistic pe Cristos în mijlocul omenirii de astăzi. Această apă trebuie s‑o dăm omenirii.

Silvano Cola
Gens
Congres sacerdotal
6 august 1971
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…Presa Bună, Iaşi – 2010, 29.

Posted in Preotie | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Recomandare

Posted by Paxlaur pe 27/02/2012

Iată că la începutul acestei săptămâni vin din nou cu o recomandare. Este vorba despre un blog pe care l-am descoperit recent şi ale cărui mărturii vreau să le împart cu voi. Este blogul părintelui Vasile Petrişor, vicar la parohia „Adormirea Maicii Domnului”, din Iaşi şi responsabil cu activitatea tinerilor în această parohie. Este vorba despre blogul Isus este stânca mea, un loc virtual prin care eşti invitat să pătrunzi în misterul cuvintelor lui Isus: „De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte, se va semăna cu un om înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă” (Mt 7,24).

Voinţa părintelui şi propunerea sa pentru noi (şi cu aceasta încerc să vă deschid apetitul lecturii!) sunt exprimate în aceste cuvinte:  „Mă străduiesc să rămân mereu prins cu o mână de Stâncă, iar cu cealaltă de oamenii care au nevoie de mine pentru a se menţine şi ei aproape de ea…”

Vă doresc o lectură plăcută! 

Posted in E bine de ştiut, Recomandari | Etichetat: , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: