Despre răutatea umană și despre cât de ușor putem strica totul

“Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbește, se uită cu dispreț la grași, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său. Dacă unul își reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț și cu trufie către păcătosul care se căznește să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reușim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuși. Ceea ce obținem poate să ne dea peste cap reperele emoționale în așa manieră încât ne umple sufletul de venin. 

Banii care vin spre noi ne pot face aroganți și zgârciți, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoșător al patimilor sufletești.

Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.

Blândețea inimii se usucă pe vrejii de dispreț, de ură și de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reușita sa cu modestia și grația unei flori. Tot ce reușim pentru noi și ne aduce energie, este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferință și-n păcat.

Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre.

Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare și în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce postești, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase și alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar și în somn, pentru ca în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreț sfidător față de cel ce nu postește. Atunci postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului și a izbânzii trufașe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reușit în viață, nu te agăța de nereușitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului și patima înfumurării. Reușita este energia iubirii și a capacității tale de acceptare a vieții, dar ea nu rămâne nemișcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.

Îngâmfarea și trufia reușitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieții tale evenimente specifice lor.

Slăbește, bucură-te și taci! Lasă-te de fumat, bucură-te și taci! Curăță ograda ta, bucură-te de curățenie și lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuși l-a pus. Căci între vecin și gunoiul din curte există o relație ascunsă, niște emoții pe care nu le cunoști, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată și cauze ce vor rămâne, poate pentru totdeauna, ascunse minții și inimii tale.

Între omul gras și grăsimea sa există o relație ascunsă. O înțelegere. Un secret. Un sentiment neînțeles. O emoție neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Și în viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.

Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu sunt la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul. Acum știu, am aflat și eu… ” (Nicolae Steinhardt – Despre răutatea umană)

Dumnezeu în care tot spui că nu crezi, crede El în tine…

judecataCuvântul Domnului din această zi aduce în inima noastră în primul rând o certitudine: Cristos va reveni. Este doar o problemă de timp: poate va veni astăzi, poate mâine, poate peste un an sau o sută, dar va reveni! După cum a fost profeţită şi s-a întâmplat prima venire a Domnului, întruparea, la fel ne este anunţată şi cea de a doua venire, ca să credem în promisiunile lui Dumnezeu şi să ne bucurăm de împlinirea lor.

În al doilea rând, această venire va fi şi momentul dării de seamă: cui i s-a dat mult, mult i se va cere. Să ne cercetăm şi să vedem ce şi cât am primit şi cum am valorificat talanţii primiţi, pentru că vine ziua când vom da cont înaintea lui Dumnezeu.

Şi nu în ultimul rând, Cristos le promite o răsplată mare celor ce vor fi găsiţi gata, veghind: îşi va lua haina de lucru, le va porunci să se aşeze la masă şi îi va servi. El însuşi ne va sluji, însuşi Dumnezeu ne va umple de bucurie cu prezenţa sa în mijlocul nostru.

Astăzi suntem chemaţi să-l redescoperim pe acest Dumnezeu gata să vină, pregătit să ne cerceteze şi să ne dea răsplata cuvenită. Să-l regăsim pe cel ce ne strigă „Nu te teme!”. Numai redescoperirea lui Dumnezeu ne mai poate salva şi ne poate ajuta să alungăm orice îngrijorare.

Poate unii spun acum: pentru mine este prea târziu; l-am pierdut şi pe Dumnezeu. Nu mai cred nici în el. Nicolae Steinhardt îi scria prietenului său: „Iubite Virgil, mi-ai scris în repetate rânduri că nu crezi în Dumnezeu. Aida de. Asta spune-o franţujilor, te-or crede poate. Aici la noi, unde se mai citeşte Patericul, vieţile sfinţilor, se ştie că omul poate se leapădă de Cristos ori susţine că nu-l cunoaşte, dar se mai ştie că nu-i de-ajuns. Mai trebuie ca şi Cristos să vrea să fie ruptă legătura: s-o fi lepădat el de mine, eu de el însă nu… Felul în care vorbeşti îmi dovedeşte – clar ca lumina zilei – că Dumnezeu în care tot spui că nu crezi, crede El în tine şi te ştie ca pe unul de-ai lui”.

Când în încercări ne slăbeşte credinţa, să ne amintim: Dumnezeu în care noi nu mai credem, crede el în noi şi luptă pentru noi, pentru mântuirea noastră.

Reţine

Cei care cunosc evanghelia trebuie să tresară la auzul acestor cuvinte: „Cui i s-a dat mult, mult i se va cere”. Noi suntem printre cei cărora li s-a dat mult. Cum ne pregătim pentru ziua socotelii?

Miercuri, 23 octombrie 2013 

Miercuri din saptamâna a 29-a de peste an Sf. Ioan din Capistrano, pr. *

LECTURA I Oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca nişte oameni care v-aţi întors de la moarte la viaţă.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,12-18 Fraţilor, 12 păcatul nu trebuie să mai domnească în trupul vostru muritor, nu vă mai supuneţi poftelor lui. 13 Nu mai puneţi mădularele trupului vostru în slujba păcatului ca pe nişte unelte ale nelegiuirii; dimpotrivă, oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca nişte oameni care v-aţi întors de la moarte la viaţă; oferiţi lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe nişte unelte ale dreptăţii. 14 Păcatul nu va mai stăpâni peste voi, pentru că nu mai sunteţi supuşi Legii, ci harului. Ce urmează de aici? 15 Să păcătuim, pentru că nu mai suntem supuşi Legii, ci harului? Nicidecum. 16 Voi o ştiţi bine: punându-vă în slujba cuiva ca să ascultaţi de el ca nişte sclavi, voi deveniţi sclavii aceluia de care ascultaţi, fie ai păcatului, care este o cale spre moarte, fie ai ascultării, care este o cale spre dreptate. 17 Dar să-i mulţumim lui Dumnezeu, pentru că voi, care eraţi sclavii păcatului v-aţi supus acum din toată inima acelei învăţături pe care aţi primit-o. 18 Astfel aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavii dreptăţii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 123,1-3.4-6.7-8 (R.: 8a) R.: Ajutorul nostru este în numele Domnului! 1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră – s-o spună Israel acum -, 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastră, când s-au năpustit acei oameni peste noi, 3 în focul mâniei lor, ne-ar fi înghiţit de vii. R.

4 Ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste noi, 5 ar fi trecut peste noi valuri năprasnice. 6 Binecuvântat să fie Domnul, care nu ne-a lăsat pradă dinţilor lor. R.

7 Sufletul nostru a scăpat, ca o pasăre din laţul vânătorului: laţul s-a rupt şi noi am scăpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, care a făcut cerul şi pământul. R.

ALELUIA Mt 24,42a.44 (Aleluia) Vegheaţi şi fiţi gata, spune Domnul; căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi. (Aleluia)

EVANGHELIA Cui i s-a dat mult, mult i se va cere.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,39-48 În acel timp, 39 Isus a spus ucenicilor săi: „Voi ştiţi prea bine: dacă stăpânul ar şti în care ceas vine hoţul, nu ar lăsa să-i spargă casa. 40 Deci şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi”. 41 Atunci Petru i-a zis: „Doamne, această parabolă o spui numai pentru noi sau şi pentru toţi ceilalţi?” 42 Domnul i-a răspuns: „Cine este oare administratorul credincios şi destoinic, pe care stăpânul îl va pune peste servitorii săi, ca să le împartă la timpul cuvenit porţia de mâncare? 43 Fericit este acel servitor, pe care stăpânul, sosind, îl va găsi lucrând. 44 Vă spun adevărul: îl va face administratorul întregii sale averi. 45 Dar dacă acelaşi servitor şi-ar zice: «Stăpânul meu întârzie», şi ar începe să-i bată pe servitori şi pe servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46 stăpânul său va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu l-a prevăzut, îl va pedepsi cu asprime şi-l va pune printre cei infideli. 47 Servitorul care, deşi a cunoscut voinţa stăpânului, n-a făcut nimic, n-a împlinit această voinţă, va primi multe lovituri. 48 Dar acela care, fără să-i cunoască voinţa, a făcut ceva vrednic de pedeapsă, va primi puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult, şi mai mult i se va cere”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: