Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘stele’

Sfântul Laurențiu și strălucirea cerului în noaptea întunecată a sufletului

Posted by Paxlaur pe 10/08/2017

stele cazatoare noaptea sfantului LaurentiuÎntr-una din predicile sale, sfântul Augustin spune: „Astăzi, Biserica din Roma celebrează ziua triumfului lui Laurențiu, ziua în care el a respins lumea Celui Rău. A strivit-o atunci când se înverșuna cu ură împotriva lui și a disprețuit-o atunci când îl ademenea cu lingușirile sale. Și într-un caz, și în celălalt, el l-a învins pe Satana”. Iar victoria lui asupra răului, dragostea lui pentru cei săraci și pentru Cristos, strălucește până astăzi, chiar și în cea mai întuncată noapte a sufletului”.

Știm că în aceste zile oamenii privesc cu ardoare spre înălțimi în timpul nopții pentru a surprinde dârele luminoase cu care se brăzdează cerul. Oamenii de știință spun că ploaia de stele este un fenomen care se datorează dezintegrării în atmosfera Pământului a resturilor de materie provenite de la o cometă. Acestea intră în atmosferă cu o viteză de până la 220000 km/ora, producând o dâră de lumină în momentul dezintegrării. Însă vedem că tot aceasta este perioada în care „cerul” bogat al Bisericii este brăzdat de sfinți. Zi de zi, oameni deosebiți ne îndeamnă să le privim exemplul și să le imităm credința, făcând lumină în viața fraților noștri.

Ridicându-ne ochii spre cer, să nu căutăm doar stelele căzătoare, ci să vedem și strălucirea sfinților. Să privim la cei care și-au dat viața pentru Cristos, la cei care au îndrăznit, plini de credință, „să își urască viața în lumea aceasta ca să o păstreze pentru viața veșnică” (cf. In 12,25).

Sfântul Laurențiu spunea: „Noaptea mea nu cunoaște întuneric, ci toate sunt scăldate în lumină”. Risipirea întunericului și liniștirea inimii este rodul unei vieți în care locuiește Dumnezeu, al unei vieți care a știut să fie asemenea bobului de grâu: a murit ca să aducă rod mult (cf. In 12,24).

În acest diacon martir s-a împlinit cuvântul Scripturii: „A împărţit, a dat săracilor; dreptatea lui rămâne în veci” (2Cor 9,9; Ps 112,9). Asemenea lui Cristos, s-a făcut sărac. A murit sărac. Și-a dat viața pentru cei săraci. Sfântul Laurențiu a înțeles și a împlinit cuvântul apostolului Ioan: după cum Cristos și-a dat viața pentru noi, tot așa, și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați (cf. 1In 3,16).

Ce cuvânt al Scripturii se împlinește în viața noastră? Noi cum îl imităm pe Cristos? Ce facem pentru Cristos, pentru Biserică, pentru frații noștri? Care este ultimul act de credință pe care l-am făcut, dincolo de cuvintele mărețe pe care le rostim cu ușurință? În mod concret, la ce aș fi dispus să renunț pentru Cristos? Ba mai mult: pentru că viața de credință nu înseamnă doar renunțare, ci înseamnă devenire, transformare zilnică prin renunțare, ce anume sunt dispus să devin pentru Cristos?

Cristos este pentru fiecare om o provocare de a se transforma, de a deveni „dâră de lumină”.


„La aceasta am fost chemați:
Cristos a suferit pentru noi
lăsându-ne exemplu
ca să mergem pe urmele lui” (cf. 1Pt 2,21).


10 august 2017 

Joi din săptămâna a 18-a de peste an
SF. LAURENŢIU, diacon m.
2Cor 9,6-10; Ps 111; In 12,24-26

LECTURA I
Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 9,6-10
Fraţilor, eu vă spun aceasta: cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie, dar cine seamănă cu generozitate va şi secera cu generozitate. 7 Să dea fiecare aşa cum a hotărât în inima sa: nu cu amărăciune sau cu silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie! 8 Iar Dumnezeu poate să prisosească în voi orice fel de har, aşa încât, având totdeauna şi pretutindeni tot ce vă trebuie, să prisosiţi în orice faptă bună, 9 după cum este scris: „A împărţit, a dat săracilor; dreptatea lui rămâne în veci”. 10 Cel care dă sămânţă semănătorului şi pâine ca hrană vă va dărui şi va prisosi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.5-6.7-8.9 (R.: 5a)
R.: Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile sale.
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit pe vecie. R.

7 El nu se teme de zvonurile rele,
inima lui e gata şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este neclintită, nu are nicio teamă,
până când îi va vedea împrăştiaţi pe asupritorii săi. R.

9 El este darnic faţă de cei sărmani,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna,
iar fruntea lui se înalţă cu cinste. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) „Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. 25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. 26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul Laurenţiu | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Oglindim speranțele pe care le avem, așa cum „Lacul oglindește stele pentru că vrea să fie cer”

Posted by Paxlaur pe 10/07/2017

An image of a beautiful full moon background„Lacul oglindește stele pentru că vrea să fie cer”, spunea Lucian Blaga. Lacul oglindește strălucirea stelelor pentru că vrea să-și depășească condiția și să devină cer împodobit cu stele. La fel și în viața noastră: oglindim speranțele pe care le avem, oglindim ceea ce nădăjduim să fim. Prin felul nostru de a fi, dincolo de cuvinte, oglindim până și visurile noastre cele mai ascunse. Care sunt aspirațiile noastre? Ce vrem să facem cu viața noastră? Ce visăm, ziua și noaptea? În prima lectură am auzit despre un om, Iacob, care „a avut un vis”: „o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea” (Gen 28,12). Mai mult, însuși Dumnezeu i-a vorbit în vis și i-a spus: „Eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge… nu te voi părăsi” (cf. Gen 28,15). Oamenii care vorbesc despre Dumnezeu au un suflet frumos, însă cei care vorbesc cu Dumnezeu sunt irezistibili, strălucitori (cf. Gen 34,29-35). Ei sunt frumusețea acestui pământ. Ei sunt vise împlinite de însuși Dumnezeu.

Oare astăzi mai sunt printre noi oameni care visează cerul, îngerii, pe însuși Dumnezeu? Numai sufletul care visează Cerul, care vrea să fie cer senin și să ajungă în Cer, poate oglindi și vorbi cu adevărat despre prezența lui Dumnezeu. Iar unui astfel de suflet, chiar și în cea mai întunecată noapte și în cele mei grele momente ale călătoriei, Dumnezeu îi vorbește și îi spune: „Eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge… nu te voi părăsi”!

Domnul este cu noi. Nu ne părăsește niciodată, cu atât mai puțin astăzi. În această zi dacă suntem căzuți, răniți, obosiți, ba chiar morți, el ne prinde de mână și ne ridică. Să stăm în preajma lui, să ne atingem de el, de prezența sa sacramentală, să-i rostim numele, să-i repetăm și să-i medităm cuvintele prezente în Cartea Sfântă. Să „tânjim” după el și el ne va răspunde: „Te voi salva, pentru că tânjeşti după mine, te voi ocroti, pentru că îmi cunoşti numele” (cf. Ps 90,14). Să-l ascultăm cum spune inimii noastre: „Curaj, credința ta te-a mântuit!” (Mt 9,22).

Știm că nu vor lipsi nici astăzi din viața noastră cei care ne vor lua în râs. Au râs de Isus, vor râde și de noi și de aspirațiile noastre, de speranța noastră (cf. Mt 9,24). Însă noi nu ne pierdem încrederea. Noi vom continua să sperăm pentru că ne-am pus încrederea nu în forțele noastre, ci într-un Dumnezeu care are puterea de a învia și morții (cf. 2Cor 1,9). Noi vom continua și în această zi să sperăm și „să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare și să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit” (Evr 4,16). Să ne ridicăm și să privim cu încredere spre „casa lui Dumnezeu și poarta cerului” (cf. Gen 28,17).


„Încrede-te în Domnul din toată inima ta
și nu te bizui pe priceperea ta!…
Cine se încrede în Domnul este fericit” (cf. Prov 3,5; 16,20).


10 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 14-a de peste an
Sf. Victoria, m.
Gen 28,10-22a; Ps 90; Mt 9,18-26

LECTURA I
Iacob a văzut în vis o scară sprijinită de pământ; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea.
Citire din cartea Genezei 28,10-22a
În zilele acelea, Iacob a ieşit din Beer-Şeba şi a mers spre Haran. 11 A ajuns la un anumit loc şi a rămas acolo peste noapte căci soarele apusese; a luat o piatră dintre pietrele din acel loc, a pus-o sub cap şi s-a culcat în acel loc. 12 Şi a avut un vis. Iată, o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, 13 iar Domnul, care era deasupra ei, i-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi descendenţei tale 14 şi va fi descendenţa ta ca pulberea pământului. Ei se vor răspândi spre vest şi spre est, spre nord şi spre sud. În tine şi în descendenţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. 15 Iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge; te voi aduce înapoi în pământul acesta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am spus”. 16 Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta şi eu nu ştiam!” 17 S-a speriat şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului!” 18 Iacob s-a sculat dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese sub cap, acolo, a pus-o ca o stelă şi a turnat untdelemn peste vârful ei. 19 A dat locului aceluia numele de Betel, dar, la început, numele cetăţii era Luz. 20 Iacob a făcut un vot: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine şi mă va ocroti pe drumul acesta pe care eu merg, dacă îmi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, 21 şi dacă mă va face să mă întorc în pace la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 22a Iar această piatră pe care am pus-o ca stelă de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 90(91),1-2.3a şi 4.14-15ab (R.: cf. 2b)
R.: Eu mă încred în tine, Doamne, Dumnezeul meu!

1 Cel care locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
2 îi spune Domnului:
„Tu eşti locul meu de refugiu şi fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. R.

3a Căci el te va elibera din laţul vânătorului.
4 El te va acoperi cu aripile lui
şi vei găsi refugiu sub aripile sale;
fidelitatea lui îţi va fi scut şi pavăză. R.

14 Îl voi salva, pentru că tânjeşte după mine,
îl voi ocroti, pentru că îmi cunoaşte numele.
15ab Când el mă va chema, eu îi voi răspunde,
voi fi alături de el în strâmtorare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,18-26
În timp ce Isus le spunea acestea, a venit un înalt funcţionar, s-a prosternat înaintea lui, zicând: „Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi!” 19 Isus, ridicându-se, a mers după el împreună cu discipolii săi. 20 Şi iată că o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apropiindu-se din spate, i-a atins ciucurii hainei, 21 căci îşi spunea: „De mă voi atinge fie şi numai de haina lui, voi fi vindecată”. 22 Întorcându-se şi văzând-o, Isus i-a zis: „Curaj, fiică, credinţa ta te-a mântuit!” Iar femeia a fost vindecată din ceasul acela. 23 Ajungând Isus la casa înaltului funcţionar şi văzând cântăreţii din fluier şi mulţimea zgomotoasă, 24 a spus: „Daţi-vă la o parte! Copila n-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs. 25 Când mulţimea a fost scoasă afară, el a intrat şi a prins-o de mână, iar copila s-a ridicat. 26 Şi s-a răspândit vestea aceasta în tot ţinutul acela.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Noaptea mea nu cunoaște întuneric, ci toate sunt scăldate în lumină”!

Posted by Paxlaur pe 10/08/2014

20140708-200106-72066507.jpgAcum este perioada în care oamenii privesc cu ardoare spre înălțimi în timpul nopții pentru a surprinde dârele luminoase cu care se brăzdează cerul. Oamenii de știință spun că ploaia de stele este un fenomen care se datorează dezintegrării în atmosfera Pământului a resturilor de materie provenite de la o cometă. Acestea intră în atmosferă cu o viteză de până la 220000 km/ora, producând o dâră de lumină în momentul dezintegrării. Însă tot aceasta este perioada în care „cerul” bogat al Bisericii este brăzdat de sfinți. Zi de zi, oameni deosebiți ne îndeamnă să le privim exemplul și să le imităm credința.

Sfântul Laurențiu, diacon și martir, spunea: „Noaptea mea nu cunoaște întuneric, ci toate sunt scăldate în lumină”. Risipirea întunericului și liniștirea inimii este rodul unei vieți în care locuiește Dumnezeu. Cel care îl întâlnește pe Dumnezeu simte „dulcea adiere de vânt” care alungă orice tulburare și neliniște. În această duminică Domnul ni se înfățișează și ne cheamă la el: „Vino!” Chiar dacă în viața noastră și în jurul nostru este noapte și furtună, Domnul ne cheamă spre el. „Ai încredere. Curaj. Nu te teme! Atât timp cât vii spre mine, cât ești cu mine, cât crezi în mine, nimic rău nu ți se va întâmpla, chiar dacă va trebui să pășești pe deasupra apelor învolburate. Nu te teme!”.

Privim la sfinți, privim la cei care și-au dat viața pentru Cristos, privim la cei care au îndrăznit să coboare din „siguranța” bărcii și să meargă pe ape și ne întrebăm: credința noastră până unde este dispusă să meargă? Care este ultimul act de credință pe care l-am făcut, dincolo de cuvintele mărețe pe care le rostim cu ușurință? În mod concret, la ce aș fi dispus să renunț pentru Cristos și pentru împărăția cerurilor? Ba mai mult: pentru că viața de credință nu înseamnă doar renunțare, ci înseamnă devenire, ce sunt dispus să devin pentru Cristos? Poate unul va deveni preot, altul persoană consacrată, altul un soț iubitor și fidel, altul o mamă plină de gingășie și responsabilitate, altul un tânăr virtuos sau un copil ascultător etc. Pentru fiecare Cristos este o provocare de a se transforma, de a deveni „lumină”. Este important la ce renunți pentru Cristos, dar și mai important este ceea ce devii pentru Cristos!

Reține

Vocația creștinului nu este doar de a renunța la întuneric, ci de a străluci, de a deveni lumină. Viața noastră trebuie să devină o stea care să lumineze până și în cea mai întunecată noapte. De fapt, nu noi luminăm, ci Cristos care locuiește în noi.

Duminică, 10 august 2014 

† DUMINICA a 19-a de peste an
Sf. Laurentiu, diacon m.
1Rg 19,9a.11-13a; Ps 84; Rom 9,1-5; Mt 14,22-33

LECTURA I
Stai pe munte în calea Domnului!
Citire din cartea întâi a Regilor 19,9a.11-13a
În zilele acelea, când profetul Ilie a ajuns la muntele Horeb, 9a a intrat într-o peşteră şi a rămas peste noapte acolo. 11 Domnul i s-a adresat spunându-i: „Ieşi pe munte şi stai în calea Domnului”. Înaintea Domnului a trecut o furtună atât de mare şi de violentă, încât a despicat munţii şi a sfărâmat stâncile, dar Domnul nu era în furtună. După furtună a venit un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în cutremur. 12 După cutremur a venit un foc, dar Domnul nu era în foc. După foc a trecut foşnetul unei dulci adieri de vânt. 13a Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantia, a ieşit şi s-a oprit la intrarea peşterii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL 84,9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!
9ab Ascultă ce zice Domnul:
El vorbeşte despre pace poporului său şi sfinţilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi pe pământul nostru va locui slava lui. R.

11 Mila şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din cer. R.

13 Domnul îşi va revărsa binecuvântarea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aş dori chiar să fiu blestemat pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, 1 vă spun adevărul în Cristos: nu mint, conştiinţa mea dă mărturie despre acest lucru în Duhul Sfânt: 2 Am în inima mea o mare întristare, o durere continuă. 3 Pentru iudei, fraţii mei de acelaşi neam, aş dori chiar să fiu blestemat, despărţit de Cristos: 4 căci ei sunt israeliţi, a lor este înfierea şi mărirea şi legămintele şi Legea şi cultul şi promisiunile lui Dumnezeu; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei s-a născut Cristos după trup, el care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Ps 129,5
(Aleluia) Speranţa mea este în Domnul;
eu mă încred în cuvântul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Porunceşte-mi să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-33
22 Îndată ce a săturat mulţimea în pustiu, Isus a poruncit ucenicilor săi să urce în luntre şi să treacă înaintea lui pe ţărmul celălalt. Între timp avea să dea drumul mulţimii. 23 După ce a dat drumul mulţimii, el s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a lăsat seara, se afla tot acolo singur.24 Luntrea se îndepărtase deja la o bună bucată de ţărm şi era aruncată de valuri încoace şi încolo, căci vântul le era împotrivă. 25 Spre ziuă, Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Când l-au văzut venind pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, deoarece credeau că e o stafie şi au început să strige de frică. 27 Dar Isus le-a vorbit: „Aveţi încredere, eu sunt, nu vă temeţi!” 28 Petru i-a zis atunci: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte-mi să vin la tine pe apă”. 29 Isus i-a zis: „Vino!” Petru a coborât din luntre şi a început să meargă pe apă îndreptându-se spre Isus. 30 Dar văzând că vântul era puternic, l-a apucat frica şi, fiindcă a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” 31Isus i-a întins îndată mâna, l-a prins şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, pentru ce te-ai îndoit?” 32După ce au urcat în luntre, vântul s-a oprit. 33 Atunci cei care erau în luntre, s-au plecat în faţa lui Isus şi au spus: „Cu adevărat, tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: