Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘suferinta’

Aștept cu dor ziua în care suferința ta se va sfârși!

Posted by Paxlaur pe 10/12/2017

anton-durcovici-beatoNașterea Mântuitorului face inimile noastre să tresalte de bucurie. Suntem plini de dorința de a face binele. În ziua Crăciunului inimile tresaltă și cântă: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat” (cf. Is 40,1-2). Cu cât dor așteptăm ziua când suferința noastră va lua sfârșit!

Nașterea Domnului este momentul când între noi vine Mângâietorul și Vindecătorul sufletelor. Cu toate acestea, chiar și în acea zi de sărbătoare, chiar și în timpul celor mai mari miracole, sunt unii care spun: „Cristos se naște pentru a mângâia omenirea, dar mie nu-mi pasă”. Nu le pasă unora, cum de multe ori, tocmai prin felul în care nu ne mărturisim credința, nu ne pasă nici nouă de prezența lui Cristos în cuvântul său, în Euharistie, în Biserică, în oameni. Cum ne raportăm la suferințele celor din comunitatea noastră? Suntem noi o mângâiere pentru ei?

Cristos vrea să ieșim din idiferență și să să fim mângâietori printre și pentru oameni. Cristos vrea să salvăm oamenii de la moarte, în special de la moartea veșnică, nu să-i condamnăm. Să nu uităm că nu lipsesc nici astăzi, în multe părți ale lumii, ba poate chiar în jurul nostru, oameni care sunt condamnați la moarte, așa cum a fost condamnat și episcopul martir, fericitul Anton Durcovici. Ce facem noi ca să salvăm astfel de oameni? Suntem mângâietori pentru cei condamnați? Ne rugăm pentru cei care condamnă?

Pruncul divin născut la Betleem este cel care răscumpără nelegiuirile oamenilor. El „este îndelung răbdător faţă de noi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (cf. 2Pt 3,9). Purtarea noastră, în așteptarea venirii lui, trebuie să fie „sfântă și evlavioasă”, străduindu-ne să fim găsiți „în pace, fără cusur şi fără prihană” (cf. 2Pt 3,11.14). Așa a fost găsit episcopul Anton Durcovici și așa vrem să fim găsiți și noi de Cristos care vine.

Împreună cu episcopul martir Anton, suntem chemați să dăm și noi mărturie de neliniștea și dorința inimii noastre de a-l întâlni pe pruncul divin și de a ne lăsa cuceriți de el. Vrem ca întâlnirea cu Cristos să ne transforme și să devenim noi înșine exemple de credință și iubire pentru cei din jur. Mai mult, vrem ca mergând spre Cristos care vine, să nu ne temem de persecuții sau de lipsuri. Vrem să devenim și noi păstori plini de curaj, dispuși să ne dăruim viața pentru cei încredințați nouă, cântând cu toată ființa: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?”. Suntem chemați să învingem tendințele ateiste și comerciale ale Crăciunului și să redăm sărbătorii demnitatea ei, să fie ziua în care toți cântă ca un singur cor: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. Fericit poporul mângâiat de însuși Dumnezeu”.


Ridică-te, privește spre ziua Crăciunului.
Domnul este aproape!
Dumnezeu coboară ca să te cuprindă în cea mai suavă îmbrățișare.


10 decembrie 2017 

† DUMINICA a 2-a din Advent
Fer. Anton Durcovici, ep. m.; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Is 40,1-5.9-11; Ps 84; 2Pt 3,8-14; Mc 1,1-8

LECTURA I
Pregătiţi calea Domnului!
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-5.9-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale!” 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!” 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab
Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
el vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 3,8-14
Iubiţilor, aceasta să n-o ignoraţi: o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi! 9 Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare se vor distruge în foc, la fel, şi pământul, cu toate lucrurile care vor fi găsite. 11 Deci dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi! 13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Faceţi drepte cărările lui!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,1-8
Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. 3 Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” 4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică 7 şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Anton Durcovici, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”

Posted by Paxlaur pe 06/12/2017

Domnul il asculta pe saracul care striga„Cristos Domnul vine ca să mântuiască poporul său, vine să-i sature pe cei flămânzi, dar mie nu-mi pasă! Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”. Când am trecut indiferenți pe lângă mulțimea de oameni săraci, flămânzi, pe lângă cei care sunt gata să leșine pe drum, atunci nu facem altceva decât să spunem: „Cristos a venit pentru mine, a venit să mă învețe iubirea și să mă mântuiască, dar mie nu-mi pasă”.

Da, de prea multe ori nouă nu ne pasă că însuși Isus a spus că la sfârşitul lumii, acestea sunt criteriile după care vom fi judecaţi şi ni se va hotărî veşnicia: grija faţă de cei flămânzi, însetaţi, străini, săraci, bolnavi, închişi” (cf. Mt 25,31-46). Numai așa se poate predica evanghelia, numai așa se poate atinge fericirea adevărată și veșnică: te apropii de cel în lipsuri, de cel bolnav, de cel închis, te aşezi lângă el, te faci pritenul său, însoţitorul său.

Ne numim creștini, dar oare suntem noi cu adevărat pe urmele lui Cristos, Domnul și învățătorul nostru? El a fost cuprins de milă în fața mulțimilor, i-a vindecat, i-a învățat, le-a dăruit hrană din belșug. Noi ce facem pentru cei săraci? De Crăciun, dar și astăzi, de sfântul Nicolae, oferim cadouri, dar cui? Nu cumva doar celor de la care așteptăm să primim? Nu cumva suntem indiferenți față de cei de la care nu putem primi nimic? Nu cumva suntem indiferenți tocmai față de cei în care locuiește Cristos cel sărac?

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”. Nu ne pasă pentru că nu am înțeles cine este Domnul! Nu ne schimbăm viața pentru că încă nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit. Oare mai putem spune că nu ne pasă de Cristos atunci când auzim și vedem faptele sale minunate? Să ne cercetăm inima plecând de la cuvintele profetului Isaia și să vedem dacă mai putem spune că într-adevăr nu ne pasă de Cristos care vine. Să spunem cu voce tare:

„Cristos va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate”, dar mie nu-mi pasă!

Cristos „va înlătura moartea pentru totdeauna”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos „va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este „Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este cel care îi vindecă pe cei „şchiopi, orbi, invalizi” și îi satură pe cei flămânzi, dar pe mine nu mă interesează nici viața, nici bucuria, nici vindecarea, nici mântuirea! Nimic! (cf. Is 25,6-10; Mt 15,30-31).

Oare putem repeta toate acestea la nesfârșit? Oare chiar putem fi indiferenți față de cel care vine să ne elibereze de moarte?


Domnul este aproape
și dacă am conștientiza cine este el cu adevărat
am înnebuni de fericire,
am tresălta de bucurie în prezența sa.


6 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna 1 din Advent
Sf. Nicolae, ep. *
Is 25,6-10a; Ps 22; Mt 15,29-37

LECTURA I
Domnul cheamă la ospăţul său şi şterge lacrimile de pe feţele tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
În ziua aceea, Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7 Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”. 35Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Advent | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Dumnezeu căuta pacea, m-a privit și a plâns…!

Posted by Paxlaur pe 23/11/2017

Dominus flevit_Domnul a plans asupra Ierusalimului
În drumul său spre împlinirea mântuirii noastre prin cruce, atunci când Domnul s-a apropiat de Ierusalim, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi” (Lc 19,42).

Ierusalimul este în acest fragment și în contextul zilelor noastre imaginea vieții noastre și a lumii întregi: de câte ori nu rătăcim noi înșine departe de calea care ne-ar putea aduce pacea?! Cât de mult avem nevoie să trecem dincolo de suferințele noastre zilnice, dincolo de lacrimi și plâns, dincolo de tristețe și să ne găsim pacea, fericirea!

Vrem să căutăm calea spre pace, chiar dacă această cale pare atât de ascunsă, neclară. Împreună cu Isus plângem și astăzi asupra Ierusalimului, asupra lumii, dar tot împreună cu el căutăm calea spre pace: el este „principele păcii”. Singuri nu vom reuși, ci doar împreună, doar uniți! Trebuie să fim uniți cu Domnul în drumul spre pace!

Pacea trebuie să înceapă din interiorul nostru, trebuie să înceapă cu viața noastră. Să ne amintim cum îi declară fericiți Isus pe cei care iubesc pacea: „Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Dacă ne dorim pacea, dacă trăim în pace, dacă muncim pentru pacea în casa, în comunitatea noastră și în lumea întreagă, suntem cu adevărat fiii lui Dumnezeu.

Cât de dulce este acest cuvânt: „Pace”! Ce balsam mângâietor pentru sufletele care de prea multă vreme trăiesc în ură, în război, în dușmănie! Să ne rugăm astăzi pentru cei care trăiesc în dușmănii, lipsiți de pace!

În mijlocul unei lumi care s-a lăsat pradă războiului și urii, noi trebuie să fim instrumente de pace. Trebuie să valorificăm căile de pace pe care le știm și care sunt la îndemâna noastră. Trebuie să îmbunătățim cunoașterea reciprocă, cunoașterea celuilalt prin dialog. Trebuie să învățăm să practicăm iertarea și totodată trebuie să fim drepți în cele mai mici lucruri, până și în gândurile noastre. Orice gest, oricât de mic ar fi, ne apropie sau ne îndepărtează de a fi „fii lui Dumnezeu”, de a cunoaște fericirea „făcătorilor de pace”!

Să ne înălțăm inimile la Cristos, pacea noastră. El este cel care ne spune și nouă astăzi: „Dacă noi am fi cunoscut calea spre pace”. Să cerem lumina și ajutorul său pentru a cunoaște calea păcii. Să cerem harul să facem doar pacea, doar binele, doar dreptatea, doar iertarea, doar iubirea… Calea spre pace și dreptate trece de cele mai multe ori prin pustiu, printr-o purificare a inimii (1Mac 2,29). Să nu ne fie teamă să coborâm în pustiu, să nu ne temem de renunțări. Bucuria păcii în casa și în comunitatea noastră merită orice sacrificiu!


„Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă.
Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea.
Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă” (In 14,27).
Să primim pacea Domnului
și să o revărsăm asupra celor care fac parte din viața noastră.


 

23 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Clement I, pp. m. *; Columban, abate *; Lucreţia, m.
1Mac 2,15-29; Ps 49; Lc 19,41-44

LECTURA I
Vom ţine alianţa părinţilor noştri.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 2,15-29
În zilele acelea, cei care erau lângă rege şi care obligau la apostazie au venit în cetatea Modiin, ca să aducă jertfe. 16 Mulţi din Israel treceau la ei, însă Matatia şi fiii lui s-au adunat împreună. 17 Cei care erau lângă rege i-au zis lui Matatia: „Tu eşti un conducător cinstit şi mare în cetatea aceasta, sprijinit de fii şi de fraţi. 18 Acum, apropie-te primul şi împlineşte hotărârea regelui aşa cum au făcut toate neamurile, bărbaţii lui Iuda şi cei care au rămas la Ierusalim şi fiţi tu şi fiii tăi dintre cei care îl iubesc pe rege! Tu şi fiii tăi veţi fi cinstiţi cu aur, argint şi daruri multe”. 19 Matatia a răspuns şi a zis cu glas puternic: „Chiar dacă toate neamurile care se află sub stăpânirea regelui vor asculta de el şi fiecare va părăsi cultul părinţilor săi şi vor adera la poruncile sale, 20 eu, fiii mei şi fraţii mei vom umbla în alianţa părinţilor noştri. 21 Să ne ferească Dumnezeu să părăsim legea şi prescrierile! 22 Nu vom asculta de cuvintele regelui, ca să părăsim cultul nostru, nici la dreapta, nici la stânga!” 23 Când a terminat de spus aceste cuvinte, s-a apropiat un bărbat iudeu înaintea ochilor tuturor, ca să aducă jertfă pe altarul din Modiin, după hotărârea regelui. 24 Matatia a văzut, s-a aprins de zel şi i s-au cutremurat rărunchii. L-a cuprins o mânie dreaptă, a alergat şi l-a înjunghiat pe altar. 25 În acelaşi moment l-a ucis şi pe bărbatul regelui care-i obliga să jertfească şi a dărâmat altarul. 26 S-a aprins de zel pentru lege cum a făcut Pinhas împotriva lui Zambri, fiul lui Salom. 27 Matatia a strigat în cetate cu glas puternic şi a zis: „Oricine are zel pentru lege şi este pentru alianţă să iasă după mine!” 28 Apoi, el şi fiii lui au fugit în munţi şi au părăsit ceea ce aveau în cetate. 29 Atunci, mulţi care căutau dreptatea şi judecata au coborât în pustiu şi s-au aşezat acolo.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 49(50),1-2.5-6.14-15 (R.: 23b)
R.: Celui care merge pe calea cea dreaptă îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

1 Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeşte,
el cheamă pământul de la răsăritul soarelui
până la asfinţitul lui.
2 Din Sion, frumuseţea desăvârşită, Dumnezeu străluceşte. R.

5 Adunaţi-i înaintea mea pe credincioşii mei,
pe cei care, prin jertfă, au încheiat alianţa cu mine!
6 Cerurile vor face cunoscută dreptatea lui,
căci însuşi Dumnezeu este judecătorul. R.

14 Oferă-i lui Dumnezeu jertfă de laudă
şi împlineşte voturile făcute Celui Preaînalt.
15 Cheamă-mă în ziua strâmtorării:
eu te voi elibera, iar tu mă vei cinsti! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,41-44
În acel timp, când Isus s-a apropiat de Ierusalim, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi. 43 Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi asedia din toate părţile, 44 te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce bine ar fi să nu uităm…

Posted by Paxlaur pe 22/11/2017

pace viata speranta

Posted in E bine de ştiut, Muzica | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ești conștient de avantajul tău? Ești fericit?

Posted by Paxlaur pe 24/10/2017

singuratate fericire linisteEste o urgenţă ca toţi cei care facem parte din Biserică să conştientizăm ceea ce Joseph Ratzinger (papa Benedict al XVI-lea) spunea într-un interviu, în urmă cu mulţi ani, pe când era doar cardinal: „Locul Bisericii pe pământ este numai aproape de cruce”. Şi imediat adăuga: „Creştinul ştie că istoria este deja mântuită, aşadar, că la sfârşit rezultatul va fi pozitiv. Dar nu ştim prin ce evenimente vom ajunge la acel final mare. Ştim că puterile iadului „nu vor birui Biserica”, dar nu ştim în ce condiţii se va întâmpla asta … Astăzi mai mult ca oricând, Domnul ne-a făcut conştienţi că numai el poate să mântuiască Biserica sa. Ea este a lui Cristos, îi revine lui să se îngrijească. Nouă ni se cere să lucrăm la maximul forţelor, fără nelinişti, cu seninătatea celui care este conştient că este slujitor inutil chiar şi după ce şi-a făcut toată datoria. Şi în această referinţă la micimea noastră văd unul dintre harurile acestei perioade dificile” (Vittorio Messori în colocviu cu Joseph Ratzinger, Raport asupra credinţei, Sapientia, Iaşi 2011, 13-14).

Locul Bisericii și locul nostru este cât mai aproape de crucea Domnului. Fără a fi înspăimântați de ea, de suferință, de moarte, pentru că noi știm că „istoria este deja mântuită”. Chiar și atunci când privim în noi înșine, la viața noastră plină de păcate și rele, chiar și atunci trebuie să găsim forța de a repeta cu Apostolul: „Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul, pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel, harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Rom 5,20-21).

În viața noastră s-a revărsat cu prisosință harul lui Cristos tocmai pentru ca să fim servitori fericiți. Suntem fericiți tocmai pentru că veghem, pentru că stăm în rugăciune și cu sufletul curat așteptăm întoarcerea „Stăpânului”.

Cine veghează este fericit, trăiește liniștit chiar lângă cruce, chiar pe cruce, pentru că speră și crede în înviere. Tu ești un om fericit? Fericit cu adevărat?

Când cineva ne întreabă dacă suntem fericiți poate suna banal, dar este o întrebare existențială: „Ești fericit”? Ești fericit cu viața ta, cu alegerile tale, cu felul în care ai colaborat cu harul lui Dumnezeu, cu modul în care ai folosi talanții tăi? Ești fericit cu felul în care te pregătești pentru întâlnirea cu Domnul, pentru felul în care îți trăiești viața, singura viață pe care o ai? Ești un om fericit?

„Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind” (Lc 12,37). Fericiți suntem dacă ne așezăm la picioarele crucii și punem viața noastră în mâinile Celui răstignit, mort și înviat pentru noi.


Viitorul spre care mergem este deja plin de Dumnezeu,
Cristos înviat este deja acolo și ne așteaptă.
Fii smerit în fața Domnului și el te va înălța,
pune viitorul în mâna Domnului
și el îl va face luminos.


24 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 29-a de peste an
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Rom 5,12.15b.17-19.20b-21; Ps 39; Lc 12,35-38

LECTURA I
Dacă moartea a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult vor domni în viaţă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,12.15b.17-19.20b-21
Fraţilor, după cum, printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea şi, astfel, moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit… 15b Căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi. 17 Într-adevăr, dacă moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni în viaţă prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea a ajuns la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, a ajuns la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. 19 Într-adevăr, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. 20b Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul, 21 pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel, harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),7-8a.8b-9.10.17 (R.: 8a şi 9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin!” R.

8b În sulul cărţii este scris despre mine,
9 „ca să fac voinţa ta!”
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele,
tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

17 Să se bucure şi să se veselească în tine
toţi cei care te caută;
cei care iubesc mântuirea ta să zică fără încetare:
„Preamărit să fie Domnul!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,36ac
(Aleluia) Vegheaţi în orice moment şi rugaţi-vă, ca să staţi în picioare în faţa Fiului Omului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericiţi acei servitori pe care stăpânul îi găseşte veghind atunci când se întoarce!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,35-38
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Să fie coapsele voastre încinse şi luminile aprinse, 36iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă! 37 Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi. 38 Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi!”

Cuvântul Domnului

Posted in Benedict al XVI-lea, Biserica, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: