Arhivă etichetă pentru ‘suferinta’

Sângele care curge și astăzi

Tot ce aveau acei copii era viața. Atât! Și le-a fost luată de un tiran. Sângele lor nevinovat a inundat și a sfințit acel pământ, prevestind altă vărsăre de sânge nevinovat. Au fost uciși ca mieii nevinovați, ca Mielul fără pată! Le-a fost luat singurul lor bine: viața!

După mii de ani, mulți copii au tot atât: viață. Și aceasta pentru mulți este o viață săracă, plină de lipsuri, batjocorită și chiar ucisă de tiranii timpurilor noastre. Ieri, ca și astăzi, mor prunci nevinovați. Mai rău: sunt uciși prunci nevinovați sau sunt lăsați să moară în sărăcie, în războaie, în indiferență. Copiii abandonați, exploatați sau uciși sunt un semn al timpului nostru: ei descriu moralitatea timpului nostru, prioritățile vieții noastre, calitatea societății noastre!

În apărarea lor răsună vocea lui Cristos: lăsați copiii să vină la mine! Lăsați copiii să vină pe lume! Lăsați copiii să trăiască! Ajutați copiii să trăiască decent, fericiți. Ocrotiți copiii și copilăria! Zâmbetul lor senin are forța soarelui: încălzește orice inimă, luminează orice casă! Dar în același timp, să fim atenți: lacrimile lor răscolesc inimile noastre ca o furtună, sunt potop de suferință și remușcare în seara examenului de conștiință. 

Aceasta pentru că tot ce își doresc acești copii mici și săraci e să fie iubiți și să trăiască. Demn. Curat. Tot ce vor e o viață demnă! Și poate și două lemne în sobă și o pătrățică de ciocolată, pentru că au auzit de la alții că ciocolata e dulce ca zaharul din ceaiul puținelor dimineți norocoase!

Încă nu semănăm cu el…

De lângă Isus Cristos nu a plecat nimeni însetat, flămând, gol, bolnav…

Încă nu semănăm cu el dacă ne culcăm îmbuibați și indiferenți, în timp ce lângă noi trăiesc oameni, mai ales copii, care adorm flămânzi, goi, suferinzi, ne-iubiți.

Încă nu semănăm cu Isus Cristos cel disprețuit și sărac dacă nu am învățat să oferim din puținul pe care-l avem. În mâinile lui puținul nostru, sărăcia noastră devine binecuvântare pentru viața celuilalt (Mt 15,29-37). 

Toți avem ceva de oferit, pentru că toți am primit! (1Cor 4,7)


Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”. 35 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: