Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘suferinta’

Invidia…

Posted by Paxlaur pe 24/09/2017

dracostea si invidiaNu de puține ori ni s-a dat să auzim acest adevăr: „Dacă fiecare om ar avea scrisă pe frunte suferința pe care o poartă în trup sau în suflet, nu ar mai exista invidie pe lumea aceasta”. De ce există invidie? De ce suntem invidioși? De ce atâta răutate între noi, oamenii, între noi care ne numim creștini? Ce câștigăm din faptul că îl facem pe aproapele nostru să piardă? De ce vrem să moară și capra vecinului? Ba mai nou: vrem să moară vecinul ca să-i luăm capra! Oare vom reuși vreodată „să ne purtăm în chip vrednic de evanghelia lui Isus Cristos” (cf. Fil 1,27)?

Multe lucruri ne întristează și depășesc capacitatea noastră de a le înțelege și de a le rezolva. Însă una dintre cele mai triste realități este răutatea gratuită, invidia, întristarea cauzată de binele celuilalt. Cât de apăsătoare sunt cuvintele Domului, care ne au de atâtea ori ca destinatari: „Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?” (Mt 20,13-15)

Deși am primit atâtea daruri din partea Domului, deși el și-a respectat cu fidelitate angajamentele față de noi, deși suntem zilnic copleșiți cu binecuvântările sale, murmurăm împotriva binelui care i se întâmplă aproapelui. Cât de ușor cedăm acestei ispite și ne manifestăm nemulțumirea! Oare de ce vedem cu ochi răi faptul că Domnul este bun și cu aproapele, mai ales că această bunătate se manifestă și față de noi?! De ce nu-l lăudăm pe Domnul atunci când vedem că există oameni mai buni decât noi, oameni binecuvântați care fac bine acestui pământ?

Până când vom ajunge și noi la acea desăvârșire prin care să spunem împreună cu Apostolul „pentru mine a trăi este Cristos” (Fil 1,21), suntem salvați de faptul că Domnul are și își păstrează gândurile și planurile sale atât de diferite de ale noastre: „Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile mele. Cât de înălţate sunt cerurile faţă de pământ, la fel de înălţate sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre” (cf. Is 55,8-9). Acest adevăr ne salvează, acest adevăr face ca în pofida răutății noastre, Domnul să-și manifeste în continuare bunătatea față de noi și față de aproapele nostru.

Acest adevăr nu ne scutește de obligația convertirii: „Căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape! Să-şi părăsească nelegiuitul calea sa şi păcătosul, gândurile sale! Să se întoarcă la Domnul şi el se va îndura de ei” (Is 55,6-7). Să ne convertim, să trăim în chip vrednic de evanghelia lui Cristos și să îndepărtăm din inima noastră invidia.


Invidia și răutatea gratuită
sunt armele pe care Diavolul ni le pune în suflet
pentru a ne împotrivi bunătății și planurilor lui Dumnezeu.


24 septembrie 2017 

† DUMINICA a 25-a de peste an
Sf. Gerard, ep. m.
Is 55,6-9; Ps 144; Fil 1,20c-24.27a; Mt 20,1-16a

LECTURA I
Gândurile mele nu sunt gândurile voastre.
Citire din cartea profetului Isaia 55,6-9
Căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape! 7 Să-şi părăsească nelegiuitul calea sa şi păcătosul, gândurile sale! Să se întoarcă la Domnul şi el se va îndura de ei, la Dumnezeul nostru, căci el este mărinimos în iertare. 8 Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile mele – oracolul Domnului. 9 Cât de înălţate sunt cerurile faţă de pământ, la fel de înălţate sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),2-3.8-9.17-18 (R.: 18a)
R.: Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă.

2 Te voi binecuvânta în toate zilele
şi voi lăuda numele tău în veac şi pentru totdeauna.
3 Domnul este mare şi preaînălţat,
măreţia lui este fără margini. R.

8 Domnul este îndurător şi plin de dragoste,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare;
9 Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată dragostea faţă de orice făptură. R.

17 Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
18 Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.

LECTURA A II-A
Pentru mine, a trăi este Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 1,20c-24.27a
Fraţilor, să fie preamărit Cristos în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte, 21 căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig. 22 Dar dacă a trăi în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu ştiu ce să aleg. 23 Sunt constrâns de acestea două: am dorinţa să mă despart de viaţa aceasta şi să fiu cu Cristos, şi aceasta ar fi cu mult mai bine. 24 Însă este mai necesar pentru voi să rămân în trup. 27a Numai să vă purtaţi în chip vrednic de evanghelia lui Isus Cristos.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,1-16a
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. 2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă 4 şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!” 5 Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. 6 Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» 7 I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» 8 Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. 10Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar. 11 Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, 12 zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa”. 13 Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» 16a Astfel, ultimii vor fi primii”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Nu plânge!

Posted by Paxlaur pe 19/09/2017

plans lacrimi tristete durere„Dumnezeu a vizitat poporul său” și l-a găsit plângând, suferind. Notează evanghelistul: „Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!” (Lc 7,13.16). Ieri, astăzi și în fiecare zi până la împlinirea timpurilor, același Domn, atunci când vizitează omenirea, o găsește plângând. Suferința și plânsul fac parte din viața noastră. Cu greu găsim fărâme de viață din care să lipsească lacrimile. Însă fiecărei inimi suferinde Domnul îi spune: „Nu plânge. Eu sunt cu tine. Eu sunt pentru tine un Dumnezeu puternic”. Să ne amintim cuvintele psalmistului: „În ziua în care sunt cuprins de teamă, îmi pun încrederea în Dumnezeu, căci Domnul numără pașii pribegiei mele și strânge lacrimile mele în urciorul său” (cf. Ps 56,4.9.12).

Lucian Blaga a scris poezia Lacrimile în care a descris gingășia Domnului și atenția sa la suferințele noastre interioare: „Când izgonit din cuibul veşniciei / întâiul om / trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri, / îl chinuiau mustrându-l / lumina, zarea, norii – şi din orice floare / îl săgeta c-o amintire paradisul – / Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă. // Odată istovit de-albastrul prea senin / al primăverii, / cu suflet de copil întâiul om / căzu cu faţa-n pulberea pământului: „Stăpâne, ia-mi vederea, / ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii / c-un giulgiu, / să nu mai văd / nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori, / căci vezi – lumina lor mă doare”. // Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare / îi dete – lacrimile”.

Dumnezeu nu este străin de suferințele noastre, nu este indiferent în fața durerii. El spune și astăzi: „Am văzut necazul poporului meu! Strigătul fiilor mei a ajuns până la mine. Mă voi coborî la ei și îi voi elibera” (cf. Ex 3,7.9). Cu toate acestea, noi știm că adevărata eliberare de suferință și de orice lacrimă o vom cunoaște în împărăția cerească, așa cum spunem atunci când, celebrând sfânta Liturghie, alegem Rugăciunea euharistică a III-a: „Adu-ţi aminte şi de fraţii noştri răposaţi şi de toţi drepţii care au trecut din această lume şi primeşte-i cu bunătate în împărăţia ta cerească, unde nădăjduim să ne bucurăm şi noi de-a pururi, împreună cu ei, de mărirea ta, atunci când vei şterge toată lacrima din ochii noştri, căci, văzându-te pe tine, Dumnezeul nostru, aşa precum eşti, vom fi pe veci asemenea ţie şi te vom lăuda fără încetare”.

Domnul va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Aceasta este speranța noastră în mijlocul suferințelor. Aceasta este credința pe care o mărturisim chiar și atunci când plânsul ne împiedică să vedem frumusețea vieții. Aceasta este mângâierea prin care primim forța ca, deși noi înșine suferinzi, să-i slujim pe cei care suferă în casa noastră.


Dumnezeu ascultă rugăciunea noastră
și își pleacă urechea la strigarea noastră.
Domnul nu este surd la lacrimile noastre (cf. Ps 39,19).


19 septembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 24-a de peste an
Sf. Ianuariu, ep. m. *
1Tim 3,1-13; Ps 100; Lc 7,11-17

LECTURA I
Episcopul trebuie să fie fără reproş. Diaconii să aibă misterul credinţei într-o conştiinţă curată.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 3,1-13
Preaiubitule, este vrednic de crezare acest cuvânt: „Dacă cineva râvneşte episcopatul, doreşte un lucru bun”. 2 Episcopul trebuie să fie fără reproş, bărbatul unei singure soţii, sobru, înţelept, cuviincios, ospitalier, capabil să-i înveţe pe alţii. 3 Să nu fie beţiv, nici violent, ci să fie blând, necertăreţ, dezlipit de bani! 4 Să-şi organizeze bine casa proprie, ţinându-şi copiii sub ascultare cu toată demnitatea! 5 Căci dacă cineva nu ştie să-şi organizeze propria casă, cum se va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? 6 Să nu fie de curând botezat, ca să nu se mândrească şi să cadă în condamnarea diavolului! 7 Trebuie să aibă o bună mărturie şi de la cei din afară, ca să nu cadă în dispreţul şi în laţul diavolului. 8 Tot la fel, şi diaconii trebuie să fie oameni demni, de cuvânt, nu mari băutori de vin, nu doritori de câştig necinstit, 9 ci să aibă misterul credinţei într-o conştiinţă curată! 10 Iar aceştia trebuie să fie mai întâi puşi la probă! Apoi, dacă sunt fără cusur, să-şi îndeplinească diaconia! 11 La fel, şi soţiile să fie femei demne, să nu fie calomniatoare, să fie sobre, fidele în toate! 12 Diaconii să fie fiecare bărbatul unei singure soţii, să-şi conducă bine copiii şi casele proprii, 13 pentru că cei care slujesc bine dobândesc un loc de cinste şi mult curaj în credinţa care este în Cristos Isus!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 100(101),1-2ab.2cd-3ab.5.6 (R.: cf. 2a)
R.: Vreau să merg cu înţelepciune pe calea neprihănirii.

1 Voi cânta îndurarea şi judecata,
voi cânta psalmi către tine, Doamne!
2ab Vreau să merg cu înţelepciune pe calea neprihănirii;
când vei veni la mine? R.

2cd Voi umbla în curăţia inimii mele înăuntrul casei mele.
3ab Nu-mi voi îndrepta privirea spre niciun lucru de nimic,
îl urăsc pe cel care face răul. R.

5 Pe cel care calomniază în ascuns pe aproapele său
îl voi nimici.
Pe cel cu ochii trufaşi şi cu inima îngâmfată
nu-l pot tolera. R.

6 Ochii mei se vor îndrepta către cei fideli din ţară,
ca să locuiască împreună cu mine.
Cel care umblă pe calea neprihănirii,
acela îmi va sluji. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16b
(Aleluia) „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tinere, îţi zic, scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,11-17
În acel timp, Isus s-a dus într-o cetate numită Nain. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime. 12 Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea. 13 Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” 14 Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!” 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. 16 Pe toţi i-a cuprins teama şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. 17 Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Sinuciderea și sensul singurei vieți

Posted by Paxlaur pe 18/09/2017

om ingandurat_trist_dezorientatPrea des rostim sau auzim: „Mai bine nu mă nășteam… Mai bine aș muri”. Și unii nu doar că spun, ci fac planuri și comit acte sinucigașe. Cât de tulburător este să auzi: „Părinte, fiica mea, de doar 19 ani, s-a sinucis”!

Oare de ce ne pierdem gustul de a trăi? Cum să fii tânăr și deja să fie prea greu, prea mult? Să fie boala? Sau sărăcia? Sau singurătatea? Alcoolul? Drogurile? Sau uitarea sufletului și pierderea sensului vieții?

Dacă în fața problemelor pierdem sensul vieții – avem o singură viață care începe aici, pe Pământ, și se desăvârșește în Ceruri! – atunci sinuciderea devine o puternică ispită îmbrăcată în hainele strălucitoare ale soluțiilor. Dacă ne lăsăm viața invadată doar de lucruri – telefon, computer, mașină etc. – și uităm să ne hrănim sufletul cu prieteni, speranță, credință, atunci viața prinde gust greoi de plastic sau de fier, în funcție de ceea ce ne umple inima.

Pierdem sensul vieții atunci când nu mai știm să valorificăm clipele de tăcere și de singurătate. La câtă agitație și viteză este în jurul nostru, zilnic trebuie să avem clipe în care să ne oprim, să ne adunăm sufletul și să-l umplem de speranță. Fugim atât de mult de noi înșine, încât sufletul rămâne mereu în urma noastră, flămând și părăsit. Unde ți-e sufletul acum? Ce ai în el?

Ne uităm atât de rar la sufletul nostru! Ar trebui să-l privim zilnic, să ne fie drag, ca un fluture colorat într-o grădină cu flori. Însă pentru că-l uităm, când ne amintim de el îl găsim pătat, plin doar de probleme și suferință. Iar la ușa lui bate nerăbdătoare sinuciderea, cu recomandarea: „Unica soluție”!

Această capcană atrage sufletele care uită că moartea nu este decât o trecere, iar această trecere, dacă este „grăbită”, în loc să îmbrace sufletul în lumină, dă întunericului din el valoarea veșniciei. Prin sinucidere, ceea ce aici pare insuportabil pentru un an sau zece, devine insuportabil pentru veșnicie, căci viața nu se pierde, ci se transformă, se îmbracă fie în lumină, fie în întuneric.

Să nu disperăm în fața suferinței, ci să alergăm la Domnul. Să nu căutăm singuri soluții la problemele care ne iau cu asalt. Și, mai ales, să nu considerăm „fuga de viață” o rezolvare. Sufletul și sensul vieții dau gust bun zilelor noastre.

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: