Arhivă etichetă pentru ‘suferinta’

Rugăciune

Doamne, deschide-mi ochii 
ca să văd suferința celor de lângă mine.

Doamne, purifică-mi auzul
ca să ascult strigătul celor flămânzi.

Doamne, rafinează-mi gustul
ca să mă bucur în sărăcie.

Doamne, înmiresmează-mi viața
cu aroma simplității.

Doamne, deschide-mi buzele
ca să-i apăr pe cei nedreptățiți.

Doamne, lărgește-mi brațele
ca să-i pot îmbrățișa pe cei care plâng.

Doamne, călăuzește-mi pașii
ca să ajung lângă cei singuri.

Doamne, luminează-mi mintea
ca să înțeleg nevoile aproapelui
și înflăcărează-mi inima
ca să-l iubesc necondiționat și fără prefăcătorie!

Doamne, 
eliberează-mă de orbire în fața sărăciei,
de surzenie în fața suferinței,
de muțenie în fața nedreptății.

Fă-mă, Doamne, atent și prezent în viața celui neliniștit,
asemenea mamei tale, Preasfânta Fecioară Maria, 
la nunta din Cana Galileii (cfr. In 2,1-12).


Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00


Despre acest proiect puteți citi aici:

Ofer(ă) „un lemn” unui copil

Ce au în comun focul și cartea? Lemnul… 
Da, însă nu doar lemnul, ci și lumina, căldura, forța: 
așa cum focul cu puterea lui

poate lumina o încăpere,
încălzi o casă
și transforma alimentele în hrană, 
la fel și o carte bună are suficientă forță

pentru a lumina o minte, încălzi o inimă
și salva o viață,
hrănind-o și inspirând-o. 

Sunt mulți copii în jurul nostru – prea mulți! – care nu au nici căldură, nici lumină și nici alimente. Nu au nici lemne, nici cărți. Par lipsiți de speranță, de viitor. Să nu uităm că tocmai în acești copii, tocmai în viața lor se oglindesc viitorul și inima noastră!

Cum spuneam și cu alte ocazii, știu deja o parte din reacțiile cititorilor, reacții care încolțesc deseori și în mintea mea: e vina Statului (guvernat haotic timp de 30 de ani în privința educației, și nu numai) și/sau a părinților (bețivi, leneși, iresponsabili etc.). Dar mai știu și că în inimă noastră încolțește imaginea ochilor blânzi ai copiilor care suferă pe nedrept: unde sau care este vina lor pentru că s-au născut în astfel de condiții? Și de ce trebuie să sufere dacă cineva (adică noi, adică tu și eu!) poate face ceva pentru a-i salva pe ei și viitorul lor? Împreună putem rupe acest lanț al sărăciei și al ne-educației pentru a da lor, țării noastre și nouă înșine un viitor mai bun, o verigă de speranță.

Peste puțin timp va fi ziua mea (16 mai). Anul acesta transform cadourile de ziua mea în „lemne” – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru  copiii săraci… În scurt timp va fi și Ziua copilului (1 iunie). Unii copii vor sărbători chiar și în timp de pandemie. Alții, cei săraci, vor continua să sufere ne-sărbătorind niciodată nimic… Pentru ei pandemia aceasta a schimbat doar chipul suferinței, lacrimile și lipsurile amestecându-se în același mod, poate acum un pic mai ritmat.

Vă invit ca la urările și rugăciunile pe care le veți face de ziua mea, să adăugați (după bunăvoința și posibilitățile fiecăruia) „UN LEMN” pentru un copil sărac. Cine nu poate un lemn „întreg” e suficient să ofere și câteva surcele, un pic de rumeguș, câțiva bănuți… Împreună vom face o căruță cu lemne – poate două, trei, patru… – și vom alina suferința unor ființe mici. Împreună putem alina foamea și alunga întunericul din viața copiilor! Împreună putem să le încălzim viața și să le astâmpărăm foamea. Sunt prea mulți copii care plâng astăzi de foame, lipsiți de hrana pentru trup, dar și pentru suflet și minte… 

Dacă nu poți dărui nimic, roagă-te pentru acești copii și du mai departe vestea despre acest proiect. Dumnezeu va avea grijă ca tocmai prin tine proiectul să ajungă la inima celui care poate îngriji viitorul prin generozitatea sa.

Dacă puteți dărui mai mult decât UN LEMN, vă invit să transformăm proiectul acesta într-o „factură” sau în „lemne pentru o iarnă”… pentru acele case în care nu se aprinde becul sau nu se face niciodată focul sau nu se pornește niciodată căldura pentru că nu au cu ce să plătească factura.. sau deja au fost debranșați de la curent, de la gaz…

E un vis îndrăzneț, tocmai pentru că știu că și cei care oferă sunt oameni îndrăzneți. 

Ținând cont de bunăvoința arătată de cititori acestui blog față de alte proiecte Paxlaur, sper să putem oferi împreună copiilor de ziua lor, de 1 iunie, lumină, multă lumină pentru trup și pentru suflet, hrană pentru trup și minte… căldura inimii noastre generoase. Vă mulțumesc!

CONCRET

Puteți contribui la acest proiect donând un RON sau un Euro, cinci, șapte, zece… După posibilități, vă invit să susțineți acest proiect Paxlaur prin:

PayPal (paxlaur@yahoo.com);

RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu

RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Pentru donații materiale (alimente, lemne, cărți, rechizite etc.) sau pentru donații prin mandat poștal vă rog să mă contactați pentru detalii la adresa de email: paxlaur@yahoo.com. De asemenea, cine dorește să se apropie mai mult de o familie și să fie pus în contact direct cu copii în suferință pentru un ajutor sistematic (lunar, semestrial, anual) mă poate contacta prin același email. 

Vă mulțumesc din inimă!

PS. Când suntem îngrijorați în fața viitorului, să recitim aceste două fragmente din Sfânta Scriptură: 

Evanghelia după Sfântul Marcu 12,41-44;

Cartea Întâi a Regilor 17,8-16.

Vă invit să facem aceasta nu pentru că este la modă să strângem fonduri,
ci pentru ca solidaritatea să devină o modă:
a împărți cu cei săraci este adevăratul stil de a fi.


Să observăm copiii din jurul nostru…
ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre
și a viitorului omenirii!


Data lansării acestui proiect: 1 mai 2021, ziua în care am fost chemați să ne unim în rugăciune și fapte de caritate pentru a depăși pandemia de coronavirus și consecințele ei prin „Maratonul de rugăciune în sanctuarele mariane”.

Durata proiectului: 1 – 31 mai 2021.

UNIC BENEFICIAR: viitorul nostru, acel viitor care acum suferă în cei mici și săraci.

de-ziua-mea_un-lemn-pentru-un-copil

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc… Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre și a viitorului omenirii! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00

NB: Oricât de mare ne-ar fi dorința ca niciun copil să nu mai sufere de frig, de întuneric și de foame, totuși acest proiect se dezice de orice tip de defrișare ilegală, de orice acțiune ilegală și nocivă pentru umanitate, insistând ca tot ajutorul acordat celorlalți să se facă în sintonie cu iubirea față de natură, față de Dumnezeu, față de om  și față de Doctrina Bisericii. Să ne amintim cuvintele ecumenice din Laudato si’ , nr.8: 

„Patriarhul Bartolomeu s-a referit îndeosebi la necesitatea ca fiecare să se căiască de propriul mod de a maltrata planeta, pentru că, „în măsura în care noi toți provocăm mici daune ecologice”, suntem chemați să recunoaștem „aportul nostru, mic sau mare, la tulburarea și la distrugerea mediului”. Cu privire la acest punct, el s-a exprimat în mod repetat în manieră fermă și stimulatoare, invitându-ne să recunoaștem păcatele împotriva creației: „că ființele umane distrug diversitatea biologică în creația lui Dumnezeu; că ființele umane compromit integritatea pământului și contribuie la schimbarea climatică, despuind pământul de pădurile sale naturale sau distrugând zonele sale umede; că ființele umane poluează apele, solul, aerul: toate acestea sunt păcate”. Pentru că „o crimă împotriva naturii este o crimă împotriva noastră și un păcat împotriva lui Dumnezeu” .

Să ne amintim de răstigniţii de astăzi! Să nu ne lăsăm „plătiţi” pentru a-i uita…

Este seara în care el ne cere să ne iubim
devenind servitori unii altora,
aşa cum a făcut el spălând picioarele discipolilor.
Un gest care anticipă jertfa sângeroasă de pe cruce.
Şi de fapt Învăţătorul şi Domnul va muri ziua următoare
pentru a face curate nu picioarele,
ci inimile şi întreaga viaţă a discipolilor săi”.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Deja cufundaţi în climatul spiritual al Săptămânii Sfinte, suntem în ajunul Triduum-ului pascal. De mâine până duminică vom trăi zilele centrale al anului liturgic, celebrând misterul Pătimirii, Morţii şi Învierii Domnului. Şi acest mister îl trăim de fiecare dată când celebrăm Euharistia. Când noi mergem la Liturghie, nu mergem numai să ne rugăm, nu: mergem ca să reînnoim, să-l facem din nou, acest mister, misterul pascal. Este important să nu uităm acest lucru. Este ca şi cum noi am merge la Calvar – este acelaşi lucru – pentru a reînnoi, pentru a face din nou misterul pascal.

În seara de Joia Sfântă, intrând în Triduum-ul pascal, vom retrăi Liturghia care se numeşte in Coena Domini, adică Liturghia în care se comemorează Ultima Cină, ceea ce s-a întâmplat acolo, în acel moment. Este seara în care Cristos a lăsat discipolilor săi testamentul iubirii sale în Euharistie, dar nu ca amintire, ci ca memorial, ca prezenţă perenă a sa. De fiecare dată când se celebrează Euharistia, aşa cum am spus la început, se reînnoieşte acest mister al răscumpărării. În acest sacrament, Isus a înlocuit victima de jertfă – mielul pascal – cu sine însuşi: Trupul său şi Sângele său ne dăruiesc mântuirea de sclavia păcatului şi a morţii. Mântuirea de orice sclavie este acolo. Este seara în care el ne cere să ne iubim devenind servitori unii altora, aşa cum a făcut el spălând picioarele discipolilor. Un gest care anticipă jertfa sângeroasă de pe cruce. Şi de fapt Învăţătorul şi Domnul va muri ziua următoare pentru a face curate nu picioarele, ci inimile şi întreaga viaţă a discipolilor săi. A fost o jertfă de slujire a noastră a tuturor, deoarece cu acea slujire a jertfei sale ne-a răscumpărat pe toţi.

Vinerea Sfântă este zi de pocăinţă, de post şi de rugăciune. Prin textele din Sfânta Scriptură şi rugăciunile liturgice, vom fi parcă adunaţi pe Calvar pentru a comemora Pătimirea şi Moartea răscumpărătoare a lui Isus Cristos. În intensitatea ritului acţiunii liturgice ne va fi prezentat Răstignitul pentru a-l adora. Adorând crucea, vom retrăi drumul Mielului nevinovat jertfit pentru mântuirea noastră. Vom purta în minte şi în inimă suferinţele bolnavilor, ale săracilor, ale rebutaţilor din această lume; vom aminti „mieii jertfiţi”, victime nevinovate ale războaielor, ale dictaturilor, ale violenţelor zilnice, ale avorturilor… În faţa imaginii Dumnezeului răstignit vom purta, în rugăciune, pe mulţii, prea mulţii răstigniţi de astăzi, care numai de la el pot primi întărirea şi sensul pătimirii lor. Şi astăzi sunt atâţia: să nu-i uităm pe răstigniţii de astăzi, care sunt imaginea Răstignitului Isus, şi în ei este Isus.

De când Isus a luat asupra sa rănile omenirii şi însăşi moartea, iubirea lui Dumnezeu a irigat aceste deşerturi ale noastre, a luminat acest întuneric al nostru. Pentru că lumea este în întuneric. Să facem o listă a tuturor războaielor care se duc în acest moment; a tuturor copiilor care mor de foame; a copiilor care nu au educaţie; a popoarelor întregi distruse de războaie, de terorism. A atâtor, atâtor oameni care pentru a se simţi un pic mai bine au nevoie de droguri, de industria drogurilor care ucid… Este o calamitate, este un deşert! Există mici „insule” ale poporului lui Dumnezeu, fie creştin, fie de orice altă credinţă, care păstrează în inimă voinţa de a fi mai buni. Dar să ne spunem realitatea: în acest Calvar de moarte, Isus este cel care suferă în discipolii săi. În timpul activităţii sale publice, Fiul lui Dumnezeu a semănat cu mâini pline viaţă, vindecând, iertând, înviind… Acum, în ora jertfei supreme pe cruce, duce la împlinire opera încredinţată lui de Tatăl: intră în abisul suferinţei, intră în acele calamităţi din această lume, pentru a răscumpăra şi a transforma. Precum şi pentru a elibera pe fiecare dintre noi de puterea întunericului, de mândrie, de rezistenţa de a fi iubiţi de Dumnezeu. Şi asta, numai iubirea lui Dumnezeu poate s-o facă. De rănile lui am fost vindecaţi (cf. 1Pt 2,24), spune apostolul Petru, de moartea lui am fost renăscuţi, noi toţi. Şi graţie lui, abandonat pe cruce, nimeni niciodată nu mai este singur în întunericul morţii. Niciodată, el este mereu alături: trebuie doar să deschidă inima şi să se lase privit de el.

Sâmbăta Sfântă este ziua tăcerii: o mare tăcere este pe tot pământul; o tăcere trăită în plâns şi în dezorientare de primii discipoli, tulburaţi de moartea ruşinoasă a lui Isus. În timp ce cuvântul tace, în timp ce viaţa este în mormânt, cei care au sperat în el sunt puşi la grea încercare, se simt orfani, probabil orfani şi de Dumnezeu. Această sâmbătă este şi ziua Mariei: şi ea o trăieşte în plâns, însă inima sa este plină de credinţă, plină de speranţă, plină de iubire. Mama lui Isus l-a urmat pe Fiul de-a lungul căii dureroase şi a rămas la picioarele crucii, cu sufletul străpuns. Însă atunci când totul pare terminat, ea veghează, veghează în aşteptare păstrând speranţa în promisiunea lui Dumnezeu care învie pe cei morţi. Astfel, în ora cea mai întunecată a lumii, a devenit Mamă a celor care cred, Mamă a Bisericii şi semn de speranţă. Mărturia sa şi mijlocirea sa ne susţin atunci când povara crucii devine prea grea pentru fiecare dintre noi.

În întunericul Sâmbetei Sfinte vor erupe bucuria şi lumina cu riturile din Veghea pascală şi, seara târziu, cântul de sărbătoare Aleluia. Va fi întâlnirea în credinţă cu Cristos înviat şi bucuria pascală se va prelungi pentru toate cele cincizeci de zile care vor urma, până la venirea Duhului Sfânt. Cel care a fost răstignit a înviat! Toate întrebările şi incertitudinile, ezitările şi fricile sunt alungate de această revelaţie. Cel Înviat ne dă certitudinea că binele triumfă mereu asupra răului, că viaţa învinge mereu moartea şi sfârşitul nostru nu înseamnă a coborî tot mai mult, din tristeţe în tristeţe, ci a merge spre înălțimi. Cel Înviat este confirmarea că Isus are dreptate în toate: în a ne promite viaţa dincolo de moarte şi iertarea dincolo de păcate. Discipolii se îndoiau, nu credeau. Prima care a crezut şi a văzut a fost Maria Magdalena, a fost apostola învierii care a mers să relateze că l-a văzut pe Isus, care o chemase pe nume. Şi după aceea, toţi discipolii l-au văzut. Însă, eu aş vrea să mă opresc asupra acestui lucru: paznicii, soldaţii, care erau la mormânt pentru a nu lăsa ca să vină discipolii şi să-i ia trupul, l-au văzut: l-au văzut viu şi înviat. Duşmanii l-au văzut şi apoi s-au prefăcut că nu l-au văzut. De ce? Pentru că au fost plătiţi. Aici este adevăratul mister a ceea ce Isus a spus odată: „Există doi stăpâni în lume, doi, nu mai mulţi: doi. Dumnezeu şi banul. Cine slujeşte banul este împotriva lui Dumnezeu”. Şi aici banul este cel care a schimbat realitatea. Au văzut uimirea învierii, dar au fost plătiţi pentru a tăcea. Să ne gândim la multele dăţi când bărbaţi şi femei au fost plătiţi pentru a nu recunoaşte în practică învierea lui Cristos şi nu au făcut ceea ce Cristos ne-a cerut să facem, creştini fiind.

Iubiţi fraţi şi surori, şi anul acesta vom trăi celebrările pascale în contextul pandemiei. În atâtea situaţii de suferinţă, în special când cei care le îndură sunt persoane, familii şi populaţii deja încercate de sărăcie, calamităţi sau conflicte, Crucea lui Cristos este ca un far care indică portul navelor aflate încă în larg pe marea în furtună. Crucea lui Cristos este semnul speranţei care nu dezamăgeşte; şi ne spune că nici măcar o lacrimă, nici măcar un geamăt nu se pierde în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Să-i cerem Domnului să ne dăruiască harul de a-l sluji şi de a-l recunoaşte şi să nu ne lăsăm plătiţi pentru a-l uita.

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 31 martie 2021

Cateheză – Triduum-ul pascal

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA! Ce mare har să știi să citești! Ajută un copil să învețe să citească, să meargă la școală și să se bucure de viața aceasta minunată!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4.00

%d blogeri au apreciat: