Arhivă etichetă pentru ‘suflet’

Arată-mi omul care este în tine și eu ți-l voi arăta pe Dumnezeul meu

„Datorită faptului că orbii nu văd,
nu se poate spune că lumina soarelui nu strălucește”.

Dacă spui: Arată-mi-l pe Dumnezeul tău, eu îți voi spune: Arată-mi omul care este în tine și eu ți-l voi arăta pe Dumnezeul meu. Deci, arată-mi dacă ochii sufletului tău văd și urechile inimii tale aud!
    De fapt, cei care văd cu ochii trupului percep ceea ce se desfășoară în această viață pământească și deosebesc lucruri diferite între ele: lumina și întunericul, albul și negrul, urâtul și frumosul, armoniosul și haoticul, ceea ce este bine măsurat și ceea ce nu este, ceea ce priso­sește în componentele sale și ceea ce are lipsuri. Același lucru se poate spune despre ceea ce revine urechilor și anume sunetele acute, grave și dulci. În același mod se comportă și urechile inimii și ochii sufletului în privința vederii lui Dumnezeu.
    Într-adevăr, Dumnezeu este văzut de cei care îl pot vedea, adică de aceia care au ochii minții deschiși. Toți au ochi, dar unii îi au încețoșați și nu văd lumina soarelui. Totuși, datorită faptului că orbii nu văd, nu se poate spune că lumina soarelui nu strălucește. De aceea, pe bună dreptate ei își atribuie lor și ochilor lor întune­ricul propriu. Tu ai ochii sufletului încețoșați da­torită păcatelor tale și datorită faptelor tale rele.
    Ca o oglindă strălucitoare, așa de curat trebuie să fie sufletul omului. Însă atunci când oglinda se deteriorează, chipul omului nu mai poate fi văzut în ea. În același fel, atunci când păcatul a luat în stăpânire omul, el nu mai poate să-l vadă pe Dumnezeu.
    Însă, dacă vrei, poți să fii vindecat. Încredințează-te medicului și el îți va opera ochii sufletului tău și ai inimii tale. Cine este acest medic? Este Dumnezeu care, prin Cuvântul și Înțelepciunea sa, vindecă și dă viață. Dumnezeu, prin Cuvântul și Înțelepciunea sa, a creat toate lucrurile: într-adevăr, prin cuvântul Dom­nului au fost făcute cerurile și, prin suflarea gurii lui, toate oștirile sale (Ps 32,6). Înțelepciunea sa este infinită. Cu Înțelepciunea, Dumnezeu a pus temeliile pământului, cu înțelepciunea, a format cerurile. Dato­rită științei sale, se deschid abisurile și norii revarsă rouă.
    Omule, dacă înțelegi aceste lucruri și trăiești în curăție, sfințenie și dreptate, poți să-l vezi pe Dum­nezeu. Însă, înainte de toate, să meargă înainte, în inima ta, credința și frica de Dumnezeu și atunci vei înțelege toate acestea. Când vei depune caracterul tău muritor și te vei îmbrăca în nemurire, atunci îl vei ve­dea pe Dumnezeu în funcție de meritele tale. Împreună cu sufletul tău, el face să învie și trupul tău, făcându-l nemuritor, și atunci, dacă acum crezi în el, devenit nemuritor, îl vei vedea pe Cel Nemuritor.

Din lucrarea Către Autolic, a sfântului Teofil din Antiohia, episcop
Cartea 1, 2.7: PG 6, 1026-1027.1035
Fericiți cei curați cu inima căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu

Din Omiliile sfântului Vasile cel Mare, episcop
Omil. 20, Despre umilință, 3: PG 31, 530-531:
Cine se laudă, în Domnul să se laude

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

4.00 €

Pay with PayPal

Degeaba le-am avea pe toate dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari…

7-pacate-capitale nicolae Steinhardt„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supra doctoratele (ca profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe.

Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviintă.

Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti si totodată un atribut al culturii.

Bunătatea este alt nume al definiţiei date de Aristotel omului: fiinţă socială.

Fără bunătate nu putem convieţui decât în condiţii de groază şi justificând amarnica afirmaţie a lui Sartre: ceilalţi, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieţii obşteşti.

Berdiaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînţeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea.

Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, si de am fi tobă de carte si de erudiţie, si de am cunoaste întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădă¬rani şi nişte răi la suflet.

Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoştinţe, ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuetă şi sentimentală”.

(Nicolae Steinhardt, Despre bunătatea sufletească)


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Sete mare, suflete mici…

„Întind spre tine mâinile mele, sufletul meu este înaintea ta ca un pământ lipsit de apă” (Ps 143,6).

„Întind spre tine mâinile mele,                                                                                                             sufletul meu este înaintea ta ca un pământ lipsit de apă” (Ps 143,6).

Doi oameni – un pescar experimentat și un începător – au mers la pescuit. De fiecare dată când pescarul experimentat prindea un pește mare, îl punea în juvelnicul său ca să-l păstreze proaspăt. Novicele însă de fiecare dată când prindea un pește mare îl arunca înapoi în apă. Omul cu experiență s-a uitat uimit și tăcut toată ziua la acest gest al începătorului. Însă, la un moment dat, pierzându-și răbdarea în fața acestei risipe de pește bun, a răbufnit: „De ce tot arunci în apă peștii mari pe care-i prinzi?!”. Începătorul i-a răspuns: „N-am ce face cu peștii mari. Acasă am doar o tigaie mică”.

Uneori ne ținem sufletele mici, cât o tigaie mică, și aruncăm, risipim toate darurile pe care Dumnezeu ni le oferă. Nu știm să ne lărgim sufletele, să le deschidem. Nu știm să ne dorim mai mult, să trăim însetați de Dumnezeu, să ardem de dorința sa!
Sunt atât de multe darurile pe care Dumnezeu vrea să le pună în viața noastră, să le reverse în inima noastră. Să nu le risipim!

Căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape(Is 55,6)!

„Întind spre tine mâinile mele,
sufletul meu este înaintea ta ca un pământ lipsit de apă” (Ps 143,6).

„Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă” (Ps 63,2).

„Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică” (In 4,13-14).

„Mi-e sete” (In 19,28)!

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: