Insomnie! Ce trebuie să fac cu viața mea? Tu ești sigur că ești pe calea cea bună?

insomnie vocatie dubii chemareFiecare om a experimentat cel puțin o noapte de insomnie. Somnul ne este alungat atât de suferință, cât și de căutarea unui răspuns: „Ce trebuie să fac cu viața mea?” sau „Care este calea pe care trebuie să o urmez?” sau „Ce și cum trebuie să schimb în viața mea?” Multe ne sunt neliniștile mai ales atunci când ne căutăm vocația, atunci când așteptăm să auzim și noi cuvintele: „Acesta este drumul: mergi pe el” (Is 30,21). Fie că vorbim de vocația spre viața consacrată, fie că vorbim de vocația la viața de familie, avem nevoie să simțim că am făcut alegerea corectă. Iar aceasta o simțim doar în tăcerea inimii, doar atunci când în conștiința noastră răsună glasul Domnului: „Mergi în continuare. Ești pe calea cea bună. Înaintează plin de curaj în larg!” (cf. Lc 5,4).

Cristos spre care mergem nu este doar autorul vocației noastre, cel care ne dăruiește talanți pentru a-i valorifica, ci este mult mai mult: garantul alegerilor noastre bune. Iar astăzi ne vorbește despre o vocație pe care el o dăruiește tuturor. El, Vindecătorul inimilor noastre, vrea ca noi toți să fim asemenea lui: să-i vindecăm pe cei din jurul nostru, să turnăm balsamul mângâierilor pe rănile trupești și sufletești ale fraților noștri. Nu este vocație mai nobilă și nimic nu aduce o satisfacție mai mare decât a împlini acest mandat al Mântuitorului: „Mergeți și predicaţi împărăţia cerurilor… Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli!” (cf. Mt 9,7-8) Altfel, spus: „Mergeți și redați oamenilor bucuria! Mergeți și ajutați! Salvați-i chiar și pe cei care spun: Cristos s-a născut pentru mine, dar mie nu-mi pasă. Arătați lumii că sunt cu adevărat fericiți toţi cei care îl aşteaptă pe Domnul” (cf. Is 30,18).

Iată vocația noastră, indiferent de statutul pe care-l avem: să readucem fericirea în suflete. Să nu refuzăm această misiune și să nu ne temem. Nu suntem noi cei care facem miracolul fericirii, ci este el, Domnul și vindecătorul sufletelor noastre. Este el cel care prin noi și împreună cu noi străbate și astăzi toate „cetățile și satele” învățând, predicând și vindecând orice boală și orice neputință (cf. Mt 9,35). Noi trebuie doar să colaborăm cu el, să acceptăm prezența sa, să fim mereu pregătiți pentru venirea sa în mijlocul nostru.

Întâlnirea cu Cristos ne va vindeca de orice boală și insomnie, pentru ca la rândul nostru să avem mai multă forță, mai mult curaj să mergem spre frații noștri și să-i ajutăm. Timpul Adventului este momentul de har în care putem să-i ajutăm pe cei de lângă noi să iasă din indiferența cu care tratează venirea lui Cristos în lume, din indiferența cu care se preocupă de sufletul lor și de Împărăția cerurilor.


Domnul este aproape și vine să te elibereze de orice neliniște.
Pruncul care ni se va naște este vindecătorul inimii noastre.
El ne dăruiește nemurirea.


9 decembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna 1 din Advent
Sf. Juan Diego Cuahtlatoatzin *
Is 30,19-21.23-26; Ps 146; Mt 9,35-10,1.6-8

LECTURA I
El se va îndura de tine când vei striga.
Citire din cartea profetului Isaia 30,19-21.23-26
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „Da, poporul va locui în Sion, în Ierusalim. Tu nu vei mai plânge. Domnul va fi îndurător la glasul strigătului tău: când te va auzi, îţi va răspunde. 20 Domnul vă va da pâinea strâmtorării şi apa necazului. Cei care te învaţă nu se vor mai ascunde şi ochii tăi îi vor putea vedea pe cei care te învaţă. 21 Urechile tale vor auzi în urma ta cuvântul: «Acesta este drumul: mergi pe el!», când vei merge la dreapta sau când vei merge la stânga. 23Va da ploaie pentru sămânţa pe care ai semănat-o în pământ şi hrana, rodul pământului, va fi îmbelşugată. În ziua aceea, turmele tale vor paşte pe o păşune întinsă. 24 Boii şi măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu vânturătoarea. 25 Pe orice munte înalt şi pe orice deal înălţat vor fi izvoare şi râuri de apă în ziua măcelului celui mare, când vor cădea turnurile. 26 Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică – ca lumina a şapte zile – în ziua când Domnul va reface ruptura poporului său şi va vindeca rana loviturii sale”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),1-2.3-4.5-6 (R.: Is 30,18d)
R.: Fericiţi sunt toţi cei care îl aşteaptă pe Domnul!

1 Lăudaţi-l pe Domnul,
pentru că bine este să-i cântăm psalmi Dumnezeului nostru;
pentru că plăcut este să-l lăudăm pe el!
2 Domnul reclădeşte Ierusalimul,
îi adună pe cei alungaţi ai lui Israel. R.

3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi leagă rănile lor.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate. R.

5 Mare este Domnul nostru şi atotputernic,
priceperea lui nu are margini.
6 Domnul îi sprijină pe cei sărmani
şi îi doboară la pământ pe nelegiuiţi. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Is 33,22
(Aleluia) Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este regele nostru: el ne va mântui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,35-10,1.6-8
În acel timp, Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. 36 Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!” 10,1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 6 Şi le-a spus: „Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor”. 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi”.

Cuvântul Domnului

Reclame

Mâini curate, dar goale…

Judecata_universala_Michelangelo_Buonarroti_-_Il_Giudizio_Universale Ce ecou au în inima noastră cuvintele: „Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul” (Lc 12,20)? În noaptea aceasta? Astăzi? Tocmai acum când începem o nouă săptămână pentru care ne-am făcut atâtea planuri? Cât de înfricoșător este acest gând pentru „cel care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu” (Lc 12,21)!

Raoul Follereau, omul care şi-a dedicat viaţa îngrijirii leproşilor, spunea: „Am visat un om care s-a prezentat la judecata lui Dumnezeu. Când l-a văzut pe bunul Judecător i-a spus: „Doamne, vezi? Eu am pus în practică legea ta, nu am făcut nimic necinstit, rău, nelegiuit. Doamne, priveşte: mâinile mele sunt curate”. „Fără îndoială”, i-a răspuns Dumnezeu, „dar, totodată, ele sunt goale”. Cum sunt mâinile noastre? Cum sunt planurile noastre pentru această săptămână?

Să privim mai mult la Cristos, la „cel care a fost dat la moarte pentru greşelile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi” (Rom 4,25). Să privim la el și să învățăm cum să ne comportăm cu frații noștri. Să privim la el cu atenție și să ne păzim de „orice lăcomie, deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are” (Lc 12,15).

Să privim viața noastră. Să privim în jurul nostru. Sunt atât de mulți săraci care mor de foame în timp ce noi nu doar că ne-am obișnuit să mâncăm fără să-i mulțumim Domnului, ci avem grijă și să ne lăudăm cu această „obișnuință”. Oare nu cumva am uitat că pentru mulți alții a mânca este necunoscuta vieții, este tragedia vieții, aceasta pentru că ei nu au ce mânca sau au doar din când în când? Oare am uitat că în fiecare minut mor oameni de foame?

Totodată, în timp ce noi profităm de marea invenție a timpului nostru, internetul, și publicăm articole în care râdem de oamenii politici, de armată și poliție, de medici și preoți, de familii și de persoane consacrate, de toți și de toate, alții mor în disperare, în războaie, în corupție, în singurătate, fără asistență medicală, spirituală, civilă … fără nimeni și nimic. Este timpul să răspândim ceea ce ne apropie, ceea ce ne scapă de singurătate, de rău, de moarte, mai ales de moartea veșnică!

Aceasta este ziua în care trebuie să conștientizăm harurile pe care le-am primit, talanții și bogăția pe care o avem și să învățăm să folosim totul cu înțelepciune, spre mântuirea noastră și a fraților noștri, spre ajutorul celor ce suferă. Să facem totul pentru a ajuta, pentru a elimina sărăcia și violența. Să răspândim pacea astfel încât să nu mai fie frați care se luptă și se judecă între ei. Să ne educăm și să-i educăm și pe cei din jurul nostru. Dar să începem cu noi. Să începem astăzi. Să începem trăind Evanghelia!

Este timpul să ne amintim că într-o zi, poate chiar astăzi, ne vom prezenta în fața Domnului. Cum și cu ce ne prezentăm în fața Domnului? Ce comori am adunat?


Avem o singură viață. Apoi vine judecata!


23 octombrie 2017 

Luni din săptămâna a 29-a de peste an
Sf. Ioan din Capistrano, pr. *
Rom 4,20-25; Ps Lc 1,69-70.71-72.73-75; Lc 12,13-21

LECTURA I
Ce a fost scris va fi considerat şi pentru noi, care credem în el.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,20-25
Fraţilor, Abraham n-a şovăit cu neîncredere, ci, în faţa promisiunii lui Dumnezeu, s-a întărit în credinţă dând glorie lui Dumnezeu, 21 convins pe deplin că cel care a făcut promisiunea poate s-o şi împlinească. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare. 23 Dar ce a fost scris nu i s-a considerat numai pentru el, 24 ci va fi considerat şi pentru noi, care credem în cel care l-a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus Cristos, 25 care a fost dat la moarte pentru greşelile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,69-70.71-72.73-75 (R.: cf. 68)
R.: Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Israel, căci a vizitat poporul său.

69 Ne-a înălţat o putere de mântuire
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi
care au fost din vechime. R.

71 Să ne mântuiască de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
72 Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri,
şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. R.

73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
părintele nostru, că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor, să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,13-21
În acel timp, unul din mulţime i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!” 14 Dar el i-a răspuns: „Omule, cine m-a stabilit judecător sau împărţitor peste voi?” 15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie, deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are!” 16 Şi le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată 17 şi se gândea în sine: «Ce mă fac, pentru că nu am unde să-mi adun recolta?» 18 Apoi şi-a zis: «Voi face astfel: voi dărâma hambarele şi îmi voi construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul şi toate bunurile mele 19 şi voi spune sufletului meu: suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te de viaţă!» 20 Însă Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” 21 Aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Dumnezeu are încredere în noi, Dumnezeu are speranţă în noi!

incredereIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică este parabola talanţilor, luată din sfântul Matei (25,14-30). Relatează despre un om care, înainte de a pleca într-o călătorie, îi convoacă pe servitori şi le încredinţează patrimoniul său în talanţi, monede antice de valoare foarte mare. Acel stăpân îi încredinţează primului servitor cinci talanţi, celui de-al doilea doi, celui de-al treilea unul. În timpul absenţei stăpânului, cei trei servitori trebuie să facă să rodească acest patrimoniu. Primul şi al doilea servitor dublează fiecare capitalul de plecare; în schimb al treilea, de frică să nu piardă totul, îngroapă talantul primit într-o groapă. La întoarcerea stăpânului, primii doi primesc lauda şi recompensa, în timp ce al treilea, care restituie doar moneda primită, este certat şi pedepsit.

Este clară semnificaţia acestor lucruri. Omul din parabolă îl reprezintă pe Isus, servitorii suntem noi şi talanţii sunt patrimoniul pe care Domnul ni-l încredinţează nouă. Care este patrimoniul? Cuvântul său, Euharistia, credinţa în Tatăl ceresc, iertarea sa… deci, atâtea lucruri, bunurile sale cele mai preţioase. Acesta este patrimoniul pe care El ni-l încredinţează. Nu numai de păstrat, ci de făcut să crească! În timp ce în folosirea obişnuită termenul „talent” indică o calitate individuală deosebită – de exemplu talent în muzică, în sport, etc. -, în parabolă talanţii reprezintă bunurile Domnului, pe care El ni le încredinţează pentru ca să le facem să rodească. Groapa săpată în pământ de „slujitor rău şi leneş” (v. 26) indică frica de risc care blochează creativitatea şi rodnicia iubirii. Pentru că frica de riscurile iubirii ne blochează. Isus nu ne cere să păstrăm harul său în seif! Nu ne cere asta Isus, ci vrea ca să-l folosim în folosul celorlalţi. Toate bunurile pe care noi le-am primit sunt pentru a le da altora şi astfel cresc. Este ca şi cum ne-ar spune: „Iată pentru tine milostivirea mea, duioşia mea, iertarea mea: ia-le şi foloseşte-le!”. Şi noi ce am făcut cu acestea? Pe cine am „contagiat” cu credinţa noastră? Câte persoane am încurajat cu speranţa noastră? Câtă iubire am împărtăşit cu aproapele nostru? Sunt întrebări pe care va fi bine să ni le punem. Orice loc, chiar şi cel mai îndepărtat şi impracticabil, poate deveni loc în care să facem să rodească talanţii. Nu există situaţii sau locuri închise pentru prezenţa şi pentru mărturia creştină. Mărturia pe care Isus ne-o cere nu este închisă, este deschisă, depinde de noi.

Această parabolă ne determină să nu ascundem credinţa noastră şi apartenenţa noastră la Cristos, să nu îngropăm Cuvântul Evangheliei, ci să-l facem să circule în viaţa noastră, în relaţii, în situaţiile concrete, ca forţă care pune în criză, care purifică, reînnoieşte. Tot aşa iertarea, pe care Domnul ne-o dăruieşte în special în Sacramentul Reconcilierii: să n-o ţinem închisă în noi înşine, ci să lăsăm să elibereze forţa sa, care să facă să cadă zidurile pe care egoismul nostru le-a ridicat, care să ne facă să facem primul pas în raporturile blocate, să reluăm dialogul acolo unde nu mai este comunicare… Şi aşa mai departe. A face ca aceşti talanţi, aceste cadouri, aceste daruri pe care Domnul ni le-a dat, să fie pentru alţii, să crească, să dea rod, cu mărturia noastră.

Cred că astăzi ar fi un gest frumos ca fiecare dintre voi să ia Evanghelia acasă, Evanghelia sfântului Matei, capitolul 25, versetele de la 14 la 30, Mt 25,14-30, şi să citească asta şi să mediteze un pic: „Talanţii, bogăţiile, tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu spiritual, bunătate, Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac să crească în alţii? Sau numai le păstrez în seif?”.

Şi în afară de asta Domnul nu dă tuturor aceleaşi lucruri şi în acelaşi mod: ne cunoaşte personal şi ne încredinţează ceea ce este corect pentru noi; însă în toţi, în toţi este ceva egal: aceeaşi, imensă încredere. Dumnezeu are încredere în noi, Dumnezeu are speranţă în noi! Şi acest lucru este acelaşi pentru toţi. Să nu-l dezamăgim! Să nu ne lăsăm înşelaţi de frică, ci să răsplătim încrederea cu încredere! Fecioara Maria întrupează această atitudine în modul cel mai frumos şi mai deplin. Ea a primit şi a acceptat darul cel mai sublim, pe Isus în persoană, şi la rândul său l-a oferit omenirii cu inimă generoasă. Ei să-i cerem să ne ajute să fim „servitori buni şi credincioşi”, pentru a participa „la bucuria Domnului nostru”.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În aceste zile la Roma au fost tensiuni destul de puternice între rezidenţi şi imigraţi. Sunt fapte care au loc în diferite oraşe europene, în special în cartiere periferice marcate de alte neajunsuri. Invit instituţiile, de la toate nivelele, să asume ca prioritate ceea ce de acum constituie o urgenţă socială şi care, dacă nu este tratată cât mai repede şi în mod adecvat, riscă să degenereze tot mai mult. Comunitatea creştină se angajează în mod concret pentru ca să nu existe ciocnire, ci întâlnire. Cetăţeni şi imigraţi, cu reprezentanţii instituţiilor, se pot întâlni, chiar şi într-o sală a parohiei, şi să vorbească împreună despre situaţie. Important este de a nu ceda tentaţiei ciocnirii, de a respinge orice violenţă. Este posibil să se dialogheze, să se asculte, să se proiecteze împreună, şi în acest mod să se depăşească suspiciunea şi prejudecata şi să se construiască o convieţuire tot mai sigură, paşnică şi inclusivă.

Astăzi este „Ziua mondială a victimelor rutiere”. Amintim în rugăciune pe cei care şi-au pierdut viaţa, dorind angajarea constantă în prevenirea accidentelor rutiere, precum şi un comportament prudent şi respectuos faţă de norme din partea automobiliştilor.

Vă salut pe voi toţi, familii, parohii, asociaţii şi pe fiecare credincios, care aţi venit din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi îi salut pe pelerinii care provin din Murcia (Spania), Cagliari, Teramo, Gubbio şi Lissone; corul Amadeus din Villafranca, asociaţia „Însoţitori Sanctuare Mariane din Lume” şi copii de la mir din Monte San Savino şi din Torano Nuovo. Salut angajaţii de la Spitalul Fatebenefratelli din Roma şi grupul de muzicieni de la Teatrul de Operă din Roma.

Şi nu uitaţi astăzi, acasă, să luaţi Evanghelia lui Matei, capitolul 25, versetele 14 la 30, şi să le citiţi şi să vă puneţi întrebările care vin.

Tuturor doresc o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Papa Francisc: Angelus (16 noiembrie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: