Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘Tereza de Calcutta’

„Fragmente” dintr-o zi de duminică…

Posted by Paxlaur pe 12/11/2017

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cât de dureros trebuie să fie să știi cine este Cristos și să nu-l iubești

Posted by Paxlaur pe 05/09/2017

mother-teresa-calc_3210369bPentru cel care zi de zi se apropie de cuvântul lui Dumnezeu există pericolul de a se mulțumi cu „știința” despre Cristos, despre Dumnezeu, despre Sfânta Scriptură. Cât de dureros trebuie să fie să știi cine este Cristos și să nu-l iubești. Să fii ca „duhul de diavol necurat” despre care am auzit în sfânta Evnaghelie: știa cine este Isus, însă vedea în el un dușman, unul venit să-l distrugă (cf. Lc 4,33-34). Sau să fii asemenea oamenilor despre care deseori amintesc evangheliile și să spui despre Cristos: „Uau, ce om bun și ce cuvinte frumoase!”… și atât, fără să treci la actul de credință, fără să te închini înaintea Domnului, fără să-l lași să fie Dumnezeul și Stăpânul inimii tale. Când avem doar admirație față de Cuvântul lui Dumnezeu ne asemănăm cu locuitorii din Cafarnaum, care „erau uimiţi de învăţătura lui, deoarece cuvântul lui era spus cu autoritate” (Lc 4,32). Dar câți au crezut în el? Câți l-au urmat?

De-a lungul celor două mii de ani, oamenii care s-au întâlnit cu Cristos și cuvântul său s-au împărțit în cel puțin două tabere: sfinți și păcătoși! Sfinții sunt cei care și astăzi se lasă atinși și transformați de Cuvânt, de Cristos și învățătura sa. Ei sunt cei care au trăit – și mulți încă trăiesc! – ca fii ai luminii și ai zilei. Ceilalți, păcătoșii, dorm! Au sufletul și inima adormită de „nebunia acestei lumi”, de goana după avere, de poftele trupești, de interesele materiale, de tot ceea ce este străin de crucea lui Cristos și de sfânta și dumnezeiasca Evanghelie. Noi în ce tabără ne aflăm: sfinți sau păcătoși? Suntem fii ai luminii sau ai întunericului? Să ne trezim!

Apostolul și întreaga Biserică ne invită „să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul” (1Tes 5,6). Mai mult, sfinții de lângă noi, oameni pe care i-am întâlnit ne oferă exemplul unei vieți trăite în lumina Evangheliei. Așa este, de exemplu, întreaga viață a sfintei Tereza de Calcutta. Ea nu s-a mulțumit să-l cunoască pe Cristos, nu s-a limitat să-i asculte cuvintele, ci le-a trăit, iubindu-l pe Cristos în cei săraci și suferinzi. Pentru ea Cristos a devenit totul!

Sfânta Tereza și-a oferit viața pentru a-i dărui lui Dumnezeu sfinți, oameni treji pe care i-a căutat în copiii abandonați, în fetele-mame refuzate de familii, în cei bolnavi și muribunzi, în special în cei atinși de SIDA și de lepră. Lor le-a redat demnitatea și fericirea. Unora le-a dat doar o clipă de fericire pe acest pământ, altora poate că doar un ultim zâmbet și un strop de apă sau firimituri de pâine, însă pe toți i-a oferit lui Cristos și pe Cristos lor. Cu operele sale de milostivire i-a adus consolare lui Cristos care vorbește și astăzi omului, strigându-i: „Mi-e sete! Mi-e sete de suflete, de oameni fericiți și milostivi”.


Dumnezeu vizitează și astăzi poporul său prin oamenii treji,
prin sfinții care ne cheamă la lumină, la viață (cf. Lc 7,16b).


5 septembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 22-a de peste an
Sf. Tereza de Calcutta, călug.
1Tes 5,1-6.9-11; Ps 26; Lc 4,31-37

LECTURA I
Cristos a murit pentru noi, ca să trăim împreună cu el.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 5,1-6.9-11
Fraţilor, cât despre timpul şi momentul acela, nu aveţi nevoie ca să vi se scrie, 2 căci voi înşivă ştiţi precis că ziua Domnului vine ca un hoţ în timpul nopţii. 3 Când vor zice unii: „Pace şi linişte!”, atunci, pe neaşteptate, va cădea peste ei devastarea precum durerile naşterii peste cea însărcinată şi nu vor scăpa. 4 Însă voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, încât ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. 6 Aşadar, să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul. 9 Pentru că Dumnezeu nu ne-a predispus pentru mânie, ci pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu el! 11 De aceea, îmbărbătaţi-vă unii pe alţii şi edificaţi-vă unul pe altul, aşa cum, de altfel, şi faceţi!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: 13)
R.: Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16b
(Aleluia) „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,31-37
În acel timp, Isus a coborât la Cafarnaum – o cetate din Galileea – şi îi învăţa în zilele de sâmbătă, 32 iar ei erau uimiţi de învăţătura lui, deoarece cuvântul lui era spus cu autoritate. 33 Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat şi striga cu glas puternic: 34 „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. 35 Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci şi ieşi din el!” Atunci diavolul l-a trântit în mijloc şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău. 36 I-a cuprins teama pe toţi şi spuneau unii către alţii: „Ce fel de învăţătură este aceasta? El le porunceşte duhurilor necurate cu autoritate şi putere şi ele ies!” 37Şi vestea despre el s-a răspândit în toată împrejurimea.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cel mai sărac dintre săraci este unul dintre noi încă nenăscut

Posted by Paxlaur pe 16/08/2016

mother-teresa-calc_3210369bDeclararea sfinţeniei canonice a Maicii Tereza de Calcutta trebuie să imprime un mare impuls fazei a doua a iniţiativei europene denumite „Unul dintre noi”.

Aceasta este teza susţinută de Carlo Casini în ultima sa carte intitulată „Cel mai sărac dintre săraci este unul dintre noi încă nenăscut”, publicată în aceste zile (editura Cantagalli), care va fi prezent la următorul Meeting de la Rimini (19-24 august) în coincidenţă cu o expoziţie despre Maica Tereza, pregătită pentru prima dată în acea împrejurare.

Sfânta săracilor – proclamată preşedinte de onoare şi spirituală a tuturor mişcărilor pentru viaţa lumii – cunoştea bine orice formă de extremă marginalizare şi mizerie umană ale cărei condiţii au voit să le împărtăşească.

De aceea mărturia sa că cel mai sărac dintre săraci este copilul încă nenăscut este convingătoare şi emoţionantă.

Copilul zămislit este un sărac pentru că este „unul dintre noi”. De aceea, este sigur că sfânta Tereza de Calcutta încurajează iniţiativa „Unul dintre noi”, pentru că – aşa cum repeta ea – cea mai mare sărăcie este nerecunoaşterea demnităţii umane însăşi a celui încă nenăscut.

Cartea lui Carlo Casini se opreşte asupra mărturiilor în favoarea celui mai sărac dintre săraci date de Maica Tereza cu cuvinte clare, puternice şi insistente în faţa conducătorilor de naţiuni, aşa cum s-a întâmplat – îndeosebi – când i-a fost acordat Premiul Nobel pentru pace şi când a vorbit la adunarea generală a ONU.

Secretarul general al ONU de atunci, Perez De Quiellar, a prezentat-o pe Maica Tereza ca „femeia cea mai puternică din lume”.

Este de dorit acum ca „puterea” sa să dea forţă apelului făcut celor care au competenţă şi responsabilitate cu privire la viaţa care trebuie să se nască (medici, obstetrice, farmacişti, infirmieri, jurişti, politicieni), care sunt chemaţi să dea mărturie pentru „Unul dintre noi” în faţa conducătorilor Uniunii Europene.

Şi Maica Tereza a adresat împreună cu Chiara Lubich un apel Uniunii Europene pentru ca ea să parcurgă calea unui nou umanism întemeiat pe recunoaşterea valorii vieţii umane întotdeauna, începând de la cea care trebuie să se nască, suferindă şi muribundă. Acesta este un aspect inedit din istoria Maicii Tereza pe care cartea lui Carlo Casini îl scoate în evidenţă în mod documentat.

La sfârşitul noii publicaţii, după ce a prezentat textele cele mai semnificative ale Maicii Tereza, furnizează indicaţiile necesare pentru a susţine faza a II-a a iniţiativei „Unul dintre noi” şi a o cinsti astfel pe sfânta săracilor urmând în mod laborios exemplul său.

Pentru a şti mai mult despre iniţiativa europeană e suficient să se intre pe situl www.oneofusappeal.eu sau pe cel italian www.unodinoi.org sau pe cel românesc www.unuldintrenoiromania.wordpress.com.

(După Zenit, 10 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Să-l iubim pe cel care nu este iubit! Totul în cinci cuvinte

Posted by Paxlaur pe 25/07/2016

Tereza de Calcuta

Cu titlul Să-l iubim pe cel care nu este iubit (Amiamo chi non è amato. Testi inediti [Editrice Missionaria italiana, Bologna, 2016, 96 de pagini]), la 29 iulie va fi în librării o culegere de texte ale Maicii Tereza de Calcutta: îndeosebi transcrierea intervenţiei ţinute la Milano la 19 octombrie 1973 la Centrul misionar al Institutului Pontifical Misiuni Externe şi răspunsurile la întrebările publicului compus din tineri şi călugăriţe. Publicăm prefaţa la volum scrisă de Papa Francisc.

Există o expresie a Maicii Tereza care aş vrea să fie fundal pentru reflecţia mea: Noi nu suntem o ONG. ONG-urile lucrează pentru un proiect; noi lucrăm pentru Cineva”. De aceea, şi eu repet adesea că Biserica nu este o ONG, pentru că lucrează pentru Cristos şi pentru săracii în care trăieşte Cristos, ne întinde mâna, invocă ajutor, cere privirea noastră milostivă, duioşia noastră.

Recitind aceste pagini m-am gândit să adun câteva reflecţii în jurul a cinci cuvinte.

Primul cuvânt este rugăciune. Maica Tereza ne invită în mod neobosit să luăm din izvorul Iubirii, Isus răstignit şi înviat, prezent în sacramentul Euharistiei, pentru a avea apoi forţa de a-l ajuta în cei mai săraci dintre săraci, cu inima plină de bucurie. Maica Tereza îşi începea ziua participând la Sfânta Liturghie şi o încheia cu adoraţia adusă lui Isus Sacrament, Iubire infinită. Astfel, devine posibil să se transforme munca în rugăciune. Să nu uităm niciodată să avem o mică evanghelie în buzunar, să citim din ea o pagină şi să intrăm şi noi în relatarea pe care o citim. Să încercăm să intrăm în gândurile şi în sentimentele lui Isus, să vorbim cu El, să cerem harul Duhului său: astfel vom deveni bărbaţi şi femei care au gustul vieţii şi vom şti să dăruim o privire reînnoită celui pe care-l întâlnim.

Al doilea cuvânt este caritate. Înseamnă a deveni aproapele la periferiile bărbaţilor şi femeilor pe care-i întâlnim în fiecare zi, să simţim compasiune faţă de cei din urmă în trup şi în spirit – şi a simţi compasiune este posibil numai atunci când nevoia şi rănile celuilalt sunt primite în inima mea – a deveni martori ai mângâierii lui Dumnezeu pentru orice rană a umanităţii. Toate acestea sunt posibile atunci când fiecare dintre noi stă cu Domnul Isus, vorbeşte cu El, se lasă locuit de Duhul său. Astfel noi vom fi capabili să oferim ceea ce persoanele doresc: prezenţa şi apropierea lui Dumnezeu milostivire.

Al treilea este milostivire activă. Am putea spune şi fapte de milostenie trupească şi sufletească, adică a ne îngriji de tot omul şi de fiecare om. În Misericordiae vultus, bula de convocare a Jubileului extraordinar al Milostivirii, scriam: „Este dorinţa mea vie ca poporul creştin să reflecteze în timpul Jubileului asupra faptelor de milostenie trupească şi sufletească. Va fi un mod pentru a trezi conştiinţa noastră adesea aţipită în faţa dramei sărăciei şi pentru a intra tot mai mult în inima Evangheliei, unde săracii sunt privilegiaţii milostivirii divine. Predica lui Isus ne prezintă aceste fapte de milostenie pentru ca să putem înţelege dacă trăim sau nu ca discipoli ai săi. Să redescoperim faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor înfometaţi, a da de băut celor însetaţi, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i primi pe străini, a-i asista pe bolnavi, a-i vizita pe cei închişi, a-i îngropa pe morţi. Şi să nu uităm faptele de milostenie sufletească: a-i sfătui pe cei îndoielnici, a-i învăţa pe neştiutori, a-i avertiza pe păcătoşi, a-i mângâia pe cei mâhniţi, a ierta ofensele, a îndura cu răbdare persoanele sâcâitoare, a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi”. Maica Tereza a făcut din această pagină a Evangheliei călăuza vieţii sale, drumul spre sfinţenie şi ar putea să devină astfel şi pentru noi.

Al patrulea cuvânt este familie. În ea se evidenţiază figura şi prezenţa mamei, şi aşa vorbeşte în aceste pagini Maica Tereza: „Mamele sunt inima casei şi ele sunt cele care formează familia, acceptând, iubind şi îngrijindu-se cu iubire de copiii lor. (…) [De fapt] multe dintre suferinţele tinerilor sunt cauzate de viaţa familială. (…) Mama este cea care face din casă un cuib de iubire. Uneori a fi mamă poate să fie o experienţă într-adevăr grea, poate să fie o cruce; dar o avem cu noi pe Sfânta Fecioară Maria, cea mai bună dintre mame, care mereu ne învaţă să fim duioase cu copiii noştri”. De fapt, în familie învăţăm de la mama şi tata să ne zâmbim, să ne iertăm, să ne primim, să ne jertfim unii pentru alţii, să dăruim fără a pretinde nimic în schimb, să ne rugăm şi să suferim împreună, să ne bucurăm şi să ne ajutăm reciproc. În nicio altă situaţie de viaţă nu este posibil a trăi cum şi cât se trăieşte într-o familie. Şi Maica Tereza, într-un dintre răspunsuri în timpul întâlnirilor prezentate în această carte, ne spune: „Voi trebuie să deveniţi tot mai mult bucuria şi mângâierea lui Dumnezeu, readucând rugăciunea în familiile voastre. Familia are nevoie de iubire, comuniune şi muncă grea. Şi cesta va fi darul cel mai mare pe care-l veţi putea oferi Bisericii”.

Al cincilea cuvânt este tineri. „În mod deosebit mă adresez vouă tinerilor! Spun unii că Albania este ţara cea mai tânără din Europa şi mă adresez vouă. Vă invit să construiţi existenţa voastră pe Isus Cristos, pe Dumnezeu: cine construieşte pe Dumnezeu construieşte pe stâncă, pentru că El este mereu fidel, chiar dacă noi nu suntem fideli (cf. 2Tim 2,13)”. Cu aceste cuvinte la Angelus la Tirana, în timpul vizitei mele în Albania, la 21 septembrie 2014, mă adresam tinerilor din acea ţară. Acum le cer tuturor tinerilor să nu-şi piardă speranţa, să nu lase să li se fure viitorul, care este în mâinile lor. Rămâneţi şi Domnul şi iubiţi-vă aşa cum Dumnezeu vă iubeşte, fiţi constructori de punţi pentru a frânge logica diviziunii, a refuzului, a fricii unora de alţii, puneţi-vă în slujba săracilor, înfruntaţi cu curaj viaţa, care este dar al lui Dumnezeu. Zburaţi la înălţime, ca acvila simbol al ţării de origine a Maicii Tereza! Vă încurajez să-i implicaţi pe cei de vârsta voastră; să vă hrăniţi asiduu din Cuvântul lui Dumnezeu deschizând inimile voastre lui Cristos, Evangheliei, întâlnirii cu Dumnezeu, dialogului dintre voi pentru a oferi o mărturie lumii întregi. Vă binecuvântez cu afect. Vă urez ca aceste pagini să facă bine inimii voastre aşa cum au făcut bine inimii mele, în timp ce invoc pace şi milostivire în casele voastre, în familiile voastre, în viaţa voastră. Pace şi milostivire să invocăm de la Dumnezeu, asupra întregii lumi, prin mijlocirea Maicii Tereza.

(După L’Osservatore Romano, 23 iulie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cei milostivi au chipul fericirii

Posted by Paxlaur pe 10/05/2016

Tereza de CalcutaFiecare zi aduce în viața noastră oameni care ne fac să fredonăm: „Fericirea are chipul tău”. Cunoaștem cântecul, dar fericirea? Suntem noi cu adevărat fericiți? Știm să facem pe alții fericiți? Cei care ne întâlnesc simt nevoia să fredoneze fericiți despre fericire?

Cine a întâlnit-o pe Maica Tereza de Calcutta a simțit atingerea fericirii. Născută în Albania la 26 august 1910, arzând de dorința de a sluji Domnului și oamenilor, alege viața consacrată. În 1929 este trimisă în India. Pentru mai mulți ani se dedică educației, predând geografia și istoria. Însă sărăcia și suferința pe care le întâlnește în Calcutta trezesc în inima ei dorința de a-i sluji pe cei mai săraci dintre săraci. Astfel în martie 1949 pune bazele unei comunități, pe care în 1950 o va numi: Misionarele carității. Astăzi congregația sa este prezentă în toată lumea, având peste 700 de case în care cei săraci și suferinzi întâlnesc chipul milostiv al Tatălui și al surorilor carității.

În 1979 Maica Tereza a primit Premiul Nobel pentru Pace. Cu adevărat ea a purtat pacea în cele mai tulburate și suferinde vieți. S-a apropiat de cei de care nimeni nu mai îndrăznea să se apropie, pentru că în ei îl vedea pe Isus. Iar cei săraci vedeau în ea chipul fericirii, chipul milostivirii Tatălui. Ea și surorile care au urmat-o pe calea slujirii au ajutat omenirea să înțeleagă că „milostivirea lui Dumnezeu nu este o idee abstractă, ci o realitate concretă cu care el revelează iubirea sa ca aceea a unui tată și a unei mame” (Pp. Francisc, Misericordiae vultus, nr. 6). Să fii milostiv ca Tatăl înseamnă să-ți deschizi inima spre slujire, așa cum a făcut Maica Tereza. Și nu orice fel de slujire, ci, cum spunea ea, a celor mai săraci dintre săraci: „Comunitatea mea sunt săracii. Sănătatea lor este sănătatea mea. Acoperișul meu este cel al săracilor. Nu al săracilor simpli, ci al celor care sunt cei mai săraci dintre cei săraci… cei de care nu se mai apropie nimeni de frică să nu fie contagiați sau să se murdărească, cei care nu merg la biserică pentru că nu au haine cu ce să se îmbrace, cei care nu mănâncă pentru că și-au pierdut forțele, cei care sunt prăbușiți la pământ, pe străzi, muribunzii pe lângă care cei vii trec ignorându-i… cei care nu mai sunt capabili să plângă pentru că nu mai au lacrimi”. Lor și tuturor celor care așteptau milostivira Tatălui, le-a oferit viața și slujirea ei atingându-i cu „delicatețea cu care preotul atinge pe altar trupul lui Cristos pentru că în ei, în cei suferinzi, este Isus sub chipul durerii”.

Și-a oferit viața pentru „a-i dărui lui Dumnezeu sfinți”, sfinți pe care i-a căutat în copiii abandonați, în fetele mame refuzate de familii, în cei bolnavi și muribunzi, în special în cei atinși de SIDA și de lepră. Lor le-a redat demnitatea și fericirea. Unora le-a dat doar o clipă de fericire pe acest pământ, altora poate că doar un ultim zâmbet și un strop de apă sau firimituri de pâine, însă pe toți i-a oferit lui Cristos și pe Cristos lor. Cu operele sale de milostivire a adus consolare celui răstignit care strigă și astăzi: „Mi-e sete! Mi-e sete de suflete, de oameni fericiți și milostivi”.

Maica Tereza a murit în Calcutta, la 5 septembrie 1997. La 19 octombrie 2003 a fost declarată fericită de papa Ioan Paul al II-lea iar anul acesta, la 4 septembrie, va fi declarată sfântă. Ea să ne mijlocească harul să fim milostivi ca Tatăl, purtând fraților noștri chipul fericirii.

Posted in Diverse, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: