Timpul este superior spațiului

Acest principiu ne ajută să lucrăm pe termen lung,
fără obsesia rezultatelor imediate.
Ne ajută să suportăm cu răbdare situații dificile și potrivnice,
sau schimbări de plan pe care dinamismul realității le impune.

decembrie 29_Dumnezeu timpul si vesnicia

222. Există o tensiune constantă între plinătate și limită. Plinătatea provoacă voința de a poseda totul, iar limita este obstacolul care se interpune. „Timpul”, considerat în sens amplu, face referire la plinătate ca expresie a orizontului care ni se deschide în față, iar momentul este expresie a limitei care se trăiește într-un spațiu circumscris. Cetățenii trăiesc în tensiune între conjunctura momentului și lumina timpului, a orizontului mai mare, a utopiei care ne deschide spre viitor drept cauză finală care atrage. De aici reiese un prim principiu al progresului în edificarea unui popor: timpul este superior spațiului.

223. Acest principiu ne ajută să lucrăm pe termen lung, fără obsesia rezultatelor imediate. Ne ajută să suportăm cu răbdare situații dificile și potrivnice, sau schimbări de plan pe care dinamismul realității le impune. Este o invitație de a asuma tensiunea dintre plinătate și limită, dând prioritate timpului. Unul dintre păcatele care uneori se întâlnesc în activitatea socio-politică stă în a privilegia spațiile de putere în locul timpurilor proceselor. A da prioritate spațiului conduce la strădania nebunească de a rezolva totul în momentul prezent, pentru a încerca să se ia în stăpânire toate spațiile de putere și de autoafirmare. Înseamnă a cristaliza procesele și a pretinde oprirea lor. A da prioritate timpului înseamnă a se ocupa mai mult de a începe procese decât de a lua în stăpânire spații. Timpul ordonează spațiile, le luminează și le transformă în verigi dintr-un lanț în permanentă creștere, fără întoarceri. Este vorba de a privilegia acțiunile care generează noi dinamisme în societate și implică alte persoane și grupuri care le vor face să progreseze, până când aduc rod în evenimente istorice importante. Fără neliniște, însă cu convingeri clare și tenace.

224. Uneori mă întreb cine sunt cei care în lumea actuală se preocupă realmente mai mult să dea viață unor procese care să edifice un popor decât să obțină rezultate imediate care să genereze o răsplată politică facilă, rapidă și efemeră, dar care nu edifică plinătatea umană. Istoria îi va judeca probabil cu acel criteriu pe care-l enunța Romano Guardini: „Unicul model pentru a evalua cu succes o epocă este de a întreba până la ce punct se dezvoltă în ea și ajunge la o autentică motivație de a fi plinătatea existenței umane, în acord cu caracterul special și posibilitățile epocii înseși”[182].

225. Acest criteriu este foarte potrivit și pentru evanghelizare, care cere să se țină cont de imaginea de ansamblu, de deschiderea față de procesele potrivite și de preocuparea față de planificarea pe termen lung. Domnul însuși, în viața sa pământească, le-a dat de înțeles de multe ori discipolilor săi că există lucruri pe care încă nu le pot înțelege și că e necesar să-l aștepte pe Duhul Sfânt (cf. In16,12-13). Parabola grâului și a neghinei (cf. Mt 13,24-30) descrie un aspect important al evanghelizării, care constă în a arăta că dușmanul poate să ocupe spațiul împărăției și să provoace daune cu neghina, dar este învins, în cele din urmă, de bunătatea grâului care se manifestă cu timpul.

din Exortația apostolică
Evangelii gaudium
a Sfântului Părinte Francisc
către episcopi, preoți și diaconi,
către persoanele consacrate
și către credincioșii laici
despre vestirea evangheliei
în lumea actuală
nr. 222-225.

Textul integral poate fi citit AICI: www.magisteriu.ro


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Păcatele (vacanțelor) noastre

Mormantul sfintei Tereza de Calcutta - India 23 iunie 2019
Mormantul sfintei Tereza de Calcutta – India 23 iunie 2019

Cât de uman și plin de gingășie este să te apropii de celălalt, să-l iei de mână și, simțindu-i inima ca într-o îmbrățișare strânsă, să-i spui: „Va fi bine! Nu ești singur!”. Cât timp am avea în vacanță să facem astfel de gesturi: să batem la ușa inimilor suferinde, să pășim cu delicatețe pe poarta sufletelor singure și să le tămăduim cu îmbrățișarea prezenței noastre! Câtă nevoie este în lume de „atingerea inimii”, de seninătatea adusă de prezența unui prieten bun, de certitudinea că există un umăr pe care te poți sprijini oricând.

Și totuși… cât de ușor păcătuim în „timpul liber” neglijând inimile nevoiașe. Alergăm pentru trup pășind cu indiferență printre suflete zdrobite de suferință. Pentru ca apoi, la lăsatul serii, să recunoștem cu lejeritate că am păcătuit cu gândul, cuvântul, fapta și omisiunea. Dar chiar ne oprim să vedem care sunt păcatele de omisiune? Reușim să le identificăm și să ne căim de ele? Ba mai mult: încercăm să îmbunătățim viața noastră și să-i alinăm pe cei singuri și suferinzi?

Este adevărat că suntem mici, asemenea unui fir de nisip pe care „vântul” îl poate purta într-o clipă de la un colț la altul al Pământului. Dar chiar și la capătul lumii există inimi care au nevoie de prezența noastră. Suntem mici, dar putem oferi trăiri mari. Suntem fragili, însă iubirea noastră poate fi o prezență care dă forță multor suflete. Suntem trecători prin viața multor oameni, însă iubirea este pecetea imprimată pentru totdeauna în sufletele îmbrățișate.

Este esențial să conștientizăm pentru ce ne trăim vacanțele! Ne zbatem pentru multe, dar dacă nu reușim să atingem și să îmbrățișăm cel puțin o inimă, am irosit timpul. Mult visata salvare eroică a planetei începe prin salvarea celui de lângă noi: părinți și bunici, copii sau nepoți, prieteni sau vecini.

Să trăim ca și cum am fi singurii care-l pot îmbrățișa și ajuta pe cel trist, pe cel suferind, pe cel sărac. Să ne comportăm cu gingășie pentru că întâlnindu-i devenim răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile lor înălțate printre lacrimi. Îmbrățișându-i pe ei, îl îmbrățișăm pe Cristos care ne-a rânduit tocmai acum în mijlocul lor, chiar în acea localitate, pe acea stradă, în acea casă.

Să combatem păcatele (vacanțelor) noastre – omisiunea, indiferența, lenea, lăcomia etc. – îmbrățișând inima celor suferinzi.


Citește și: https://paxlaur.com/2018/06/28/lucrul-cel-mai-frumos-din-lume-iubirea-ziua-cea-mai-frumoasa-astazi/ 

 


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

E primăvară! Oferă timp de calitate

primavara flori lacrimioareDeși nu s-a modificat unitatea de măsură a timpului, felul în care timpul este perceput și trăit sau consumat s-a schimbat. Nu mai avem timp! Ne zbatem între un regretabil „prea târziu” și un veșnic „mai târziu”, amânând oameni și fapte pentru eternul „mâine” care se transformă imediat în „prea târziu”.

În goana după (propriile) realizări, uităm prea ușor că la sfârșitul vieții cele mai mari regrete sunt legate de folosirea timpului: cui i-am dat timpul nostru! Uităm că deși ne naștem egali, devenim diferiți și prin modul în care „consumăm” timpul. Îmbătrânim nu doar când trec anii, ci când primim timp și nu-l oferim: acumulăm ani, în loc să adunăm viață! Suntem toți expuși riscului de a consuma timp fără să-l trăim. Ispita de „a arde gazul” stă cocoțată pe umerii noștri ademenindu-ne la egoism, indiferență, lene, amânare chiar și în timpul Postului!

Astăzi Isus e părăsit: e singur pe străzi și în spitale, în case de copii și aziluri de bătrâni. Oferă-i timp! Vizitează-l! Cel singur are nevoie de prezența noastră, de timpul nostru!

Isus este părăsit și suferă în femeia care în luna martie nu primește nici flori, nici urări. Domnul e uitat în femeile maltratate, batjocorite, folosite. Oferă timpul tău bun înmiresmat ca florile!

Isus e singur în copiii orfani, abandonați, abuzați. Isus suferă în copiii care nu au spus niciodată „Mamă, te iubesc”, pentru că nu cunosc chipul mamei. Oprește-te! Privește-le gingășia, admiră strălucirea ochilor scăldați de lacrimile singurătății și oferă timp, oferă speranță!

Isus e părăsit în vecinul sărac, în bătrânul căruia nu-i călcăm pragul casei pentru că ne grăbim. Oprește-te și oferă-i timp!

Isus e părăsit chiar și în cei din casa ta, în cei din familia ta. E singur pentru că tu nu ai timp de oferit, pentru că tu ai alte priorități. Oprește-te și oferă timp!

Timpul investit în ceilalți – fără a aștepta răsplată ca păgânii (Lc 6,27-36) – este timp oferit lui Cristos suferind: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Mt 25,40).

Pentru a oferi timp avem doar prezentul, acum-ul, cum ne învață papa Francisc: „Voi nu sunteți ziua de mâine, ci sunteți acum-ul lui Dumnezeu” (27.01.2019). Acum-ul îl trăim doar oferind timp îmbibat de iubire, adică timp de calitate.


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: