Rugăciune pentru iertare şi mântuire

Speranţa nu înşală (Rom 5,5).iertare
Călăuzeşte-mă în adevărul tău, Doamne.

Către tine, Doamne, înalţ sufletul meu, *
Dumnezeul meu, mă încred în tine;
să nu fiu făcut de ruşine, *
ca să nu râdă de mine duşmanii mei.
Toţi cei care se încred în tine *
nu vor fi făcuţi de ruşine.
Vor fi făcuţi de ruşine *
cei care te trădează pentru lucruri de nimic.

Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, *
şi învaţă-mă cărările tale.
Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă, †
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele *
şi pe tine te-am aşteptat ziua întreagă.
Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurările tale †
şi de faptele milostivirii tale, *
căci ele sunt veşnice.
Nu-ţi aduce aminte de păcatele tinereţii mele *
şi de fărădelegile mele;
adu-ţi aminte de mine în îndurarea ta, *
pentru bunătatea ta, Doamne.

Domnul este bun şi drept, *
el arată păcătoşilor calea;
îi face pe cei săraci să umble după dreptate, *
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale.

Toate căile Domnului sunt adevăr şi îndurare*
pentru cei ce păzesc legământul şi legile sale.
Pentru numele tău, Doamne, *
iartă-mi păcatul meu pentru că este mare.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Călăuzeşte-mă în adevărul tău, Doamne.

Psalmul 24 (25)

Reclame

O floare pentru tine, om „iubit și prețios”!

fetita cu lacramioareSpunea un sfânt părinte al Bisericii: „Vin unii oameni și îmi spun că sunt foarte indignați de faptul că există multe lucruri greșite în Biserică. Atunci le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu știu dacă sunt flori, dar acolo, în mormanul acela de gunoi, poți găsi toată mizeria pe care o vrei”. Și va începe să-ți vorbească despre toate locurile murdare prin care a umblat. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îți va răspunde: „Coș de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Și va începe să-ți înșiruie toate florile din grădină sau de pe pajiște. Vedeți voi, musca nu știe decât unde este mizeria, în timp ce albina știe unde se găsesc florile. Așadar, unii oameni sunt asemenea muștelor: găsesc răul în orice, sunt preocupați doar de el și nu văd binele. Iar alți oameni sunt asemenea albinelor: nu văd decât binele oriunde s-ar uita”.

Suntem în luna florilor, un timp colorat și înmiresmat, așa cum trebuie să fie fiecare tânăr. Este puternică această asociere dintre tineri și flori, între frumusețea tinereții și mireasma plăcută a florilor. După cum fiecare floare este un dar al Domnului făcut omului, la fel fiecare tânăr este un dar oferit omenirii, o speranță pentru această lume, pentru părinți și prieteni.

Tinerii și florile au în comun puterea de a reda speranța. Entuziasmul cu care răsar și cresc – și tinerii și florile! – este molipsitor. Este plăcut să stai în mijlocul lor. Te simți ca pe o câmpie colorată și înmiresmată, te simți ca o albină dornică să culeagă și să ofere acestei lumi tot ce e mai bun, mai dulce, tot ce este natural și sănătos.

Fericiți sunt tinerii care trăiesc frumos asemenea florilor și totodată știu și să dăruiască flori. Când cineva îți dăruiește o floare îți îmbrățișează sufletul, ți-l înmiresemează cu parfumul acelei flori, ți-l colorează, ți-l face viu pentru că te simți iubit. Gestul din spatele micului dar vorbește despre iubire și gingășie, despre delicatețea unui suflet care vrea să-ți înfrumusețeze viața, să o umple de culoarea și mireasma florilor. Acest gest are un singur ecou: „Ești iubit și prețios în ochii mei”(cf. Is 43,4; In 12,3).

Tu când ai dăruit ultima floare?

Preotul nu este niciodată un fier vechi…

Papa BenedictMăreţia muncii sacerdotale
se află în faptul că ea oferă, la orice vârstă,
o oportunitate specifică.
Preotul nu este niciodată un fier vechi…
Fiecare vârstă are importanţa sa specifică:
fervoarea tinerilor
este tot atât de importantă
ca maturitatea bătrânilor.


Portretul robot al papei după Ratzinger: nici mare erudit, nici mare diplomat, ci om al lui Dumnezeu

De Andrea Tornielli

Papa nu trebuie să fie un mare erudit nici un mare diplomat, ci pur şi simplu un om al lui Dumnezeu. Şi „prima calitate” pentru a fi papă nu este diferită de cea necesară pentru a fi preot: nu „superioritatea intelectuală” sau „capacitatea de organizare”, ci „o urmă de sfinţenie”.

În zilele în care se discută şi se polemizează cu privire la scrisoarea cu care Benedict al XVI-lea a dezminţit „prejudecata nesăbuită” care-l reprezintă numai ca un „teoretician” şi care îl reprezintă pe succesor ca lipsit de formare teologică, merită de recuperat câteva perle uitate din magisteriul lui Joseph Ratzinger, care ne redau gândirea sa autentică, aşa de distantă de anumite clişee în care el însuşi a fost redus, fie de anumite facţiuni progresiste fie de anumiţi aşa-numiţi „ratzingeriani”.

Este iluminantă recitirea câtorva pagini din volumul al XII-lea din Opera Omnia a lui Ratzinger, editată de Libreria Editrice Vaticana în 2013, intitulat „Vestitori ai Cuvântului şi slujitori ai bucuriei voastre”. Este vorba despre un discurs ţinut în septembrie 1978 de fostul cardinal arhiepiscop de München şi Freising la o întâlnire cu preoţii din Ecuador, unde viitorul papă era prezent ca legat pontifical pentru Congresul Marian Naţional din Guayaquil. Chiar acolo, în Ecuador, ştirea despre moartea papei Luciani avea să ajungă la Ratzinger.

Cardinalul amintea, referindu-se la conclavul care s-a desfăşurat în luna august şi care a dus la desemnarea foarte rapidă a lui Ioan Paul I: „Înainte de alegerea papei a fost singular faptul că vorbind cu oricine, călugări sau laici, credincioşi sau necredincioşi, catolici sau necatolici, toţi subliniau acelaşi lucru: alegeţi mai ales un om al lui Dumnezeu”.

„Papa – continua Ratzinger trasând un portret robot bazat pe simpla tradiţie a Bisericii – nu trebuie să fie un geniu, nu trebuie să fie un mare diplomat nici un mare erudit, ci trebuie să fie un om al lui Dumnezeu: un om care se vede că se roagă, că crede; un om care întrupează sfinţenia”.

„Ceea ce este valabil pentru papa – mai afirma viitorul Benedict al XVI-lea, tot repropunând elementele fundamentale ale tradiţiei – este valabil în mod fundamental pentru fiecare preot. Prima calitate care se aşteaptă de la el nu este capacitatea de organizare sau superioritatea intelectuală, ci o urmă de sfinţenie”.

Ratzinger observa că „îndelung se poate desfăşura această slujire numai dacă suntem profund înrădăcinaţi în Dumnezeu, numai dacă trăim în interior în raport constant cu Dumnezeu. Pentru aceasta rugăciunea, şi rugăciunea contemplativă, este importantă”.

Într-un pasaj precedent şi la fel de semnificativ din acelaşi discurs, fostul arhiepiscop de München din Bavaria propunea reflecţii destinate să se reflecte în însăşi biografia sa şi în condiţia sa de „papă emerit”. Vorbind tot despre preot, afirma: „Nici nu poate să fie o muncă pe un timp determinat: măreţia muncii sacerdotale se află în faptul că ea oferă, la orice vârstă, o oportunitate specifică. Preotul nu este niciodată un fier vechi… Fiecare vârstă are importanţa sa specifică: fervoarea tinerilor este tot atât de importantă ca maturitatea bătrânilor. Tocmai înţelepciunea, calmul, suferinţa acestora din urmă sunt o adevărată contribuţie, care demonstrează că munca preotului este mereu semnificativă şi în măsură să consume omul până la sfârşit”.

(După Vatican Insider, 15 martie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluat de pe http://www.ercis.ro

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: