Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘tradare’

Imbold de generozitate: „În dar aţi primit, în dar să daţi”!

Posted by Paxlaur pe 18/06/2017

Crucifix_slujire Mt 20_25_28În centrul misiunii lui Cristos și a tuturor creștinilor este vestirea împărăției lui Dumnezeu: „Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»” (Mt 10,7). Cristos, Domnul vieții, vrea ca și astăzi cei în suferință să fie vindecați și cei ținuți sub stăpânirea Diavolului să fie eliberați. De aceea, el alege și astăzi și trimite oameni ca să-i vindece pe cei bolnavi, ba chiar și să-i învie pe cei morți, întocmai cum au făcut apostolii. Iar cei care au credință, chiar reușesc să facă semne și minuni (cf. In 14,12).

Trimițându-i pe ucenicii săi din toate timpurile, adică pe mine și pe tine, Cristos adaugă și astăzi: „În dar aţi primit, în dar să daţi!” (Mt 10,8). Astfel, ni se amintește gratuitatea darului pe care l-am primit, gratuitate care trebuie să devină pentru noi imbold de generozitate. Așa cum noi, deși nevrednici, am primit totul gratuit – Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi (Rom 5,8) – la fel trebuie să dăruim totul gratuit, chiar și viața noastră. Toți. Nu doar preoții sau persoanele consacrate! Toți! Trebuie să redescoperim valoarea sacrificiului, a jertfei, a voluntariatului. Altfel, riscăm să reducem totul la un negoț care are izul unei trădări: „Cât îmi dați ca să vi-l dau?” (cf. Mt 26,15). Cel care își vinde slujirea, cel care fixează un preț pentru orice serviciu în favoarea fraților săi, își trădează nu doar misiunea, ci și Învățătorul: îl trădează pe însuși Dumnezeu.

Fiecare am primit o carismă pe care trebuie să o folosim „spre binele tuturor” (1Cor 12,7). Cât de mult am putea schimba fața pământului dacă ne-am întipări acest „bine comun”, acest „binele tuturor” pe frunte, pe pereții caselor, pe tocul ușilor. Să strigăm la unison: „Exist pentru binele tuturor!”. Și aceasta în mod gratuit, fără să așteptăm vreo recompensă. Să fim sinceri cu noi și să ne gândim dacă și cât ne interesează să punem în comun, gratuit, binele de care ne bucurăm, carismele și darurile pe care le-am primit! Toți putem face mai mult aici și acum. Toți! Chiar și cei care chiar acum, meditând lecturile sfinte, nu se simt chemați și spun că ei nu au nimic de oferit sau că au făcut deja prea mult. Chiar și eu, dar și tu! Toți, pentru că „secerișul este mare” (Mt 9,37).

Dumnezeu ne-a chemat. Ne-a ales. Ne-a trimis să aducem roade și să facem această lume mai bună. Ce am făcut gratuit pentru frații noștri? Dar pentru cei bolnavi? Ce am făcut gratuit pentru societate? Dar pentru Biserică? În ce acțiuni de voluntariat m-am implicat? Ce fac cu timpul, cu viața, cu carismele și darurile pe care le-am primit? Am învățat să dăruiesc sau încă aștept, ca un copil răsfățat, doar să primesc? Ce am oferit gratuit din ceea ce am primit?


În ce fragment te regăsești:
„În dar ați primit în dar să dați”
sau „Cât îmi dați ca să vi-l dau”?


18 iunie 2017 

† DUMINICA a 11-a de peste an
Ss. Marcu şi Marcelian, m.
Ex 19,2-6a; Ps 99; Rom 5,6-11; Mt 9,36-10,8

LECTURA I
Veţi fi pentru mine o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt.
Citire din cartea Exodului 19,2-6a
În zilele acelea, fiii lui Israel au plecat de la Refidim, au ajuns în pustiul Sinai şi şi-au fixat tabăra în pustiu. Israel şi-a fixat tabăra în faţa muntelui. 3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacob şi să spui fiilor lui Israel: 4 «Voi aţi văzut ce am făcut Egiptului, iar pe voi v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la mine. 5 Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi alianţa mea, veţi fi partea mea dintre toate popoarele, căci al meu este tot pământul. 6a Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 99(100),1-2.3.5 (R.: 3c)
R.: Noi suntem poporul Domnului şi turma păşunii sale.

1 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului,
2 slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie! R.

3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.

5 Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui din generaţie în generaţie. R.

LECTURA A II-A
Am fost reconciliaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului său; reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,6-11
Fraţilor, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie, 10 deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui. 11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilierea.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, i-a trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,36-10,8
În acel timp, văzând mulţimile, lui Isus i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!” 10,1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». 8Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Cât de fragili suntem în felul nostru de a crede

Posted by Paxlaur pe 29/05/2017

Viata si credintaDupă ce Isus i-a asigurat pe discipoli că sunt iubiți de Tatăl și că vor primi orice i-ar cere „pentru ca bucuria lor să fie deplină” (In 16,24), ei, plini de entuziasm, își mărturisesc credința: „Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu” (In 16,30). Însă Isus nu se lasă „convins” de entuziasmul lor. Ba chiar încearcă să-i tempereze, arătându-le cât de firavă este credința lor, amintindu-ne astfel și nouă cât de fragili suntem în felul nostru de a crede. Tuturor Isus ne spune: „Acum credeți? Chiar credeți? Vine ceasul când vă veți întoarce fiecare la propria casă, la propriile preocupări, ba chiar la propriile păcate și pe mine mă veți abandona, mă veți lăsa singur” (cf. In 16,32).

Isus e părăsit și cât de puternică este ispita mândriei, a autosuficienței de a ne ridica revoltați, plini de noi înșine, și să spunem cu apostolul Petru: „Doamne, îmi voi da viața pentru tine. Chiar dacă toți te vor părăsi, eu nu te voi părăsi niciodată” (cf. In 13,37; Mt 26,33). De fapt, nu doar Petru spunea aceasta, ci „toți discipolii spuneau la fel” (Mt 26,35). Noi înșine spunem la fel zi de zi, dar apoi îl părăsim pe Cristos.

Isus nu a crezut în entuziasmul ucenicilor săi nu doar pentru că-i cunoștea, ci mai ales pentru că venea „ceasul” Crucii. Abia în fața crucii se poate verifica adevărata credință. De fapt, a crede cu adevărat nu înseamnă a crede doar într-un Cristos care face minuni, care strălucește pe muntele Tabor, ci înseamnă a crede în Cristos răstignit. Iar noi știm că în fața crucii discipolii l-au părăsit pe Domnul.

Puțini sunt cei care au tăria să rămână neclintiți în fața crucii. Care este relația noastră cu Cristos răstignit? Contemplăm pătimirile sale? Mai avem în camerele noastre crucifixul sau ne temem să privim la cel străpuns pentru păcatele noastre (cf. In 19,37)? Noi vrem doar un Domn al gloriei sau suntem dispuși să parcurgem și drumul crucii?

Deși Cristos știe reacția ucenicilor săi și reacția noastră în fața crucii, el nu se descurajează și nu renunță la noi și nici la planul său de mântuire. De fapt, el știe că nu este niciodată singur: „Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine” (In 16,32). Mai mult, el știe că deja a „învins lumea” și ne invită și pe noi să prindem curaj prin victoria sa.

Să primim cu smerenie adevărul proclamat de Isus: „În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea” (In 16,33). Smerenie, dar în același timp curaj! Să îndrăznim să rămânem alături de Cristos răstignit. Să nu ne temem de cruce, pentru că noi știm și mărturisim împreună cu Apostolul: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1Cor 1,18).


„Nu vreau să ştiu nimic altceva
decât pe Isus Cristos,
şi pe acesta răstignit” (1Cor 2,2).


29 mai 2017 

Luni din săptămâna a 7-a a Paştelui
Sf. Maxim, ep.
Fap 19,1-8; Ps 67; In 16,29-33

LECTURA I
L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi venit la credinţă?
Citire din Faptele Apostolilor 19,1-8
În timp ce Apolo era la Corint, Paul, după ce a străbătut regiunile nordice, a coborât la Efes. Acolo a găsit câţiva discipoli 2 şi le-a spus: „L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi crezut?” Dar ei au răspuns: „Nici n-am auzit că este Duh Sfânt”. 3 El le-a zis: „Atunci ce fel de botez aţi primit?” Ei au răspuns: „Botezul lui Ioan”. 4 Paul le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul convertirii, spunând poporului să creadă în cel care vine, adică în Isus”. 5 Când au auzit ei, au primit Botezul în numele Domnului Isus. 6 Iar când Paul şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi şi profeţeau. 7 Erau cu toţii cam doisprezece bărbaţi. 8 El a intrat în sinagogă şi a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, discutând cu ei şi convingându-i despre cele referitoare la împărăţia lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),2-3.4-5ac.6-7ab (R.: 33a)
R.: Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu!
sau:
Aleluia.

2 Dumnezeu se ridică, duşmanii lui se risipesc
şi cei care-l urăsc fug dinaintea feţei lui.
3 Cum se risipeşte fumul, aşa îi risipeşti,
cum se topeşte ceara în faţa focului,
aşa pier cei răi din faţa lui Dumnezeu. R.

4 Cei drepţi se bucură şi tresaltă de bucurie
în faţa lui Dumnezeu,
exultă în tresăltări de bucurie.
5ac Cântaţi-i lui Dumnezeu, cântaţi psalmi numelui său,
numele său este Domnul. R.

6 Dumnezeu este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor,
el, care locuieşte în lăcaşul său cel sfânt.
7ab Dumnezeu dă o casă celor părăsiţi,
el îi face pe prizonieri să iasă pe poarta libertăţii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Col 3,1
(Aleluia) Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! (Aleluia)

EVANGHELIA
Curaj, eu am învins lumea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,29-33
În acel timp, discipolii i-au zis lui Isus: „Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nicio asemănare! 30 Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. 31 Isus le-a răspuns: „Acum credeţi? 32 Iată, vine ceasul – ba a şi venit – când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. 33 V-am spus acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Gânduri pentru cei „aleși”…

Posted by Paxlaur pe 11/05/2017

dreptate fidelitate justitie judecata„Voi, temători de Dumnezeu, ascultaţi”: pe cât de mare este bucuria de a fi ales, pe atât de înfricoșător și groaznic este gândul trădării! Atunci când Cristos ne privește și ne spune: „Eu știu pe cine am ales! Eu te cunosc!” (cf. In 13,18), inima noastră tresaltă de fericire: am fost aleși. Dumnezeu ne-a ales să fim fiii săi, să fim creștini. Mai mult, dintre cei „renăscuți prin Botez”, unii au fost aleși să fie tați, mame, soți, persoane consacrate, preoți. Tuturor celor aleși psalmistul le amintește că „mâna Domnului le dă stabilitate şi braţul său le dă putere” pentru a rămâne statornici (cf. Ps 88,22). Tot ce suntem e darul Domnului! Ce am fi noi fără ajutorul său?

Însă, atenție, Scriptura spune: „Fiule, dacă te apropii să-i slujeşti Domnului, pregăteşte-ţi sufletul pentru încercare” (Sir 2,1). Veghează! Acest avertisment vine tocmai pentru că nu puțini sunt cei care deși au primit botezul, deși s-au hrănit cu pâinea euharistică, deși au simțit milostivirea Domnului, ajung apoi să trădeze, să îi nege prezența și să îi respingă ajutorul. Altfel spus, tocmai unii dintre cei aleși devin trădători identificați de Cristos cu aceste cuvinte amare: „Cel care mănâncă pâinea mea şi-a ridicat călcâiul împotriva mea” (In 13,18; cf. Ps 41,10).

Despre prietenul perfid și trădător, psalmistul spune: „Dacă un dușman m-ar fi făcut de ocară, l-aș fi suportat; dacă cel care mă urăște s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, poate m-aș fi ascuns de el. Dar ești tu om asemenea mie, prietenul meu și omul meu de încredere, cu care mă înțelegeam așa de bine și mergeam cu însuflețire spre casa lui Dumnezeu” (Ps 54,13-15). Cât de dureros este să fii trădat, mințit, înșelat de prieten, de cel cu care îți împărțeai nu doar pâinea, ci viața întreagă! Nu cumva suntem și noi printre cei care trădează? Cei din viața noastră, din comunitatea noastră nu suferă cumva și din cauza comportamentului nostru?

Fiecare zi este potrivită pentru verificarea și consolidarea fidelității noastre față de vocația pe care am primit-o, față de talanții pe care Dumnezeu i-a investit în noi, față de relațiile noastre de prietenie. Să ne cercetăm cugetul zilnic! Aceasta nu pentru a ne îngrozi în fața fragilității noastre, ci pentru a reînflăcăra zilnic darul lui Dumnezeu care este în noi (cf. 2Tim 1,6). Însuși Cristos este cel care ne amintește că pe urmele sale nu trebuie să pășim doar din când în când, ci în fiecare zi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze!” (Lc 9,23).

Nu e greu să fii ales și să-l urmezi pe Cristos. Greu este să faci asta în fiecare zi dacă nu te lași susținut de el. Fără Dumnezeu și fără speranța vieții veșnice, fidelitatea – în orice fel de relație! – devine o utopie!


Nu-l trăda pe cel pe care ai promis că-l vei iubi!
Nu uita:
„Cine este fidel în cele mai mici lucruri,
este fidel şi în cele mari” (cf. Lc 16,10).


1 mai 2017 

Joi din săptămâna a 4-a a Paştelui
Sf. Mamert, ep.
Fap 13,13-25; Ps 88; In 13,16-20

LECTURA I
Dumnezeu a ridicat din descendenţa lui David un mântuitor: pe Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 13,13-25
În zilele acelea, îmbarcându-se de la Pafos, Paul şi cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfiliei. Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. 14 Iar ei, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă şi s-au aşezat. 15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiţi!” 16 Atunci, Paul, ridicându-se, şi, făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi, temători de Dumnezeu, ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul în timpul şederii lor în ţara Egiptului şi după ce i-a scos de acolo cu braţ puternic, 18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu. 19 După ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaan, le-a dat ca moştenire ţara aceasta 20 cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuel. 21 Apoi, i-au cerut un rege, iar Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din tribul lui Beniamin, timp de patruzeci de ani. 22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om după inima mea», care va împlini toată voinţa mea. 23 Din descendenţa acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus. 24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israel. 25 Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)
R.: În veci voi cânta, Doamne, milostivirea ta.
sau:
Aleluia.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna”;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

21 L-am aflat pe David, slujitorul meu,
şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22 acestuia, mâna mea îi va da stabilitate
şi braţul meu îi va da putere. R.

25 Fidelitatea şi bunătatea mea vor fi cu el
şi puterea lui prin numele meu va creşte.
27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ap 1,5ab
(Aleluia) Isuse Cristoase, tu eşti martorul cel credincios, primul născut din morţi; tu ne iubeşti şi ne speli păcatele în sângele tău. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine îl primeşte pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primeşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,16-20
În acel timp, după ce le-a spălat discipolilor picioarele, Isus le-a spus: „Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său şi nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. 17Ştiind acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi. 18 Nu vorbesc despre voi toţi; eu ştiu pe cine am ales, dar trebuie să se împlinească Scriptura: «Cel care mănâncă pâinea mea şi-a ridicat călcâiul împotriva mea». 19 Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi că eu sunt. 20 Adevăr, adevăr vă spun: cine îl primeşte pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primeşte iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: