Arhivă etichetă pentru ‘trecut’

33.  Trecutul 

Trecutul este o lecție,
iar Cristos ni-l amintește astăzi
pentru a învăța din el
cum să ne pregătim
pentru ziua în care Fiul omului se va arăta.
Cum, unde vom fi?
Suntem pregătiți? (cf. Lc 17,26-37)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,26-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi în zilele Fiului Omului: 27 ei mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe a intrat în arcă; atunci a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28 La fel cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: ei mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau; 29 dar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi. 30 Tot la fel va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiş, iar lucrurile îi vor fi în casă, să nu coboare să le ia şi, tot aşa, cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi! 32 Amintiţi-vă de femeia lui Lot! 33 Dacă cineva va căuta să-şi salveze viaţa, o va pierde; iar dacă cineva o va pierde, o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat: unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35 două femei vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată. 36 Doi oameni vor fi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat”. 37 Atunci, ei l-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar el le-a spus: „Unde este cadavrul, acolo se vor aduna şi vulturii”.

Cuvântul Domnului

Biserica practică neîncetat pocăința și înnoirea…

augustin sfinti si pacatosi trecut si viitor„Biserica înconjoară cu dragostea sa pe toți cei apăsați de povara slăbiciunii umane;
ba mai mult,
ea recunoaște în săraci și suferinzi
chipul Întemeietorului său sărac și suferind,
își dă toată silința să înlăture mizeria lor
și vrea să-l slujească pe Cristos în ei.
Dar,
în vreme ce Cristos,
sfânt, nevinovat și fără pată (Evr 7,26)
nu a cunoscut păcatul (cf. 2Cor 5,21),
ci a venit pentru a ispăși doar păcatele poporului (cf. Evr 2, 17),
Biserica,
incluzând în sânul ei oameni păcătoși,
deopotrivă sfântă și având mereu nevoie de purificare,
practică neîncetat pocăința și înnoirea” (
Lumen gentium, 8).


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

 

Lupta „prezentului” pentru supraviețuire

maica tacerii preacurataÎn entuziasmul fiecărui început „prezentul” poartă o cruntă bătălie pentru supraviețuire: trebuie să înfrunte atât iluziile unor planuri mărețe, cât și regretele copleșitoare ale trecutului. Amestecul acesta de visuri și dezamăgiri ne ține cumva suspendați între trecut și viitor făcându-ne să ratăm prezentul, viața și fericirea. Cum să fii fericit dacă trăiești doar făcând calcule de genul: „Oare cum ar fi fost dacă ieri aș fi făcut așa și nu invers?!” sau „Oare dacă mâine voi alege albastru în loc de verde, voi fi mai norocos?!”. Până la urmă, ceea ce ai ratat ieri rămâne cimentat în trecut, iar mâine sunt șanse mari să nu poți alege între albastru și verde, ci doar între roșu și negru. Sau doar negru! Atunci de ce ne facem griji pentru ceea ce nu putem controla?

Despre acest pericol al ratării prezentului, vieții, fericirii, Blaise Pascal spunea: „Dacă ne examinăm gândurile o să le găsim ancorate în trecut sau în viitor. La prezent abia dacă ne gândim, iar dacă o facem e numai pentru a putea extrage lumina necesară în viitor. De asta nu trăim niciodată, ci sperăm să trăim. Așa că e inevitabil ca, pregătindu-ne întruna să fim fericiți, să nu fim niciodată”.

Să nu ne amăgim atrenându-ne pentru fericire, ci să fim fericiți acum. Să nu ne pierdem viața pregătindu-ne pentru bătălii pe care nu le vom purta niciodată. Ajung zilei bătăliile ei! Să nu uităm învățătura lui Cristos: „Nu vă îngrijoarați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei răutatea ei!” (Mt 6,34).

Tot ceea ce avem este astăzi, este prezentul. Și în acest „astăzi” eu trebuie să fiu bun, să iubesc, să iert, să ajut. Astăzi! Să nu mai spunem: „Anul acesta voi face asta și asta”. E prea mult! Nu știm nici măcar cum se va sfârși ziua de astăzi, cu atât mai puțin anul acesta. Așadar, astăzi să fim fericiți. Astăzi să muncim ca și cum totul ar depinde de noi și de această clipă. Dar în același timp să ne rugăm și să credem ca și cum totul ar depinde numai de Dumnezeu. În mâinile lui este trecutul, prezentul și viitorul. Noi avem doar prezentul, o scurtă clipă pentru a fi fericiți și pentru a câștiga viața veșnică.