Să-ți fie rușine!

 

frumusetea lumii si bunul simt

Am primit această veste tristă: „A mai murit cineva. A murit și nu-l bocește nimeni… A murit Bunul-Simț. Locuia peste tot și era tare bătrân. Acum a murit!” (L. Avramescu).

Am ajuns să trăim într-o lume în care bunul-simț a fost declarat mort. Iar noi, lipsiți de această prezență aducătoare de armonie și respect, trebuie să învățăm cum să supraviețuim și să trăim decent într-o lume lipsită de rușine.

Dacă se întâmplă să-ți pierzi credința și începi să te comporți ca unul lipsit de Dumnezeu, îți negi botezul, negi creștinul din tine, credința părinților tăi și a Bisericii. Dacă ajungi să îți calci credința în picioare, negi multe valori și realități, ba chiar oamenii și Persoanele divine. Cu toate acestea rămâi fiu al lui Dumnezeu pentru totdeauna, pentru că Tatăl nu-i reneagă niciodată pe fiii săi (cf. Papa Francisc, Cateheza, 9 mai 2018).

Însă nu tot așa este cu pierderea bunului-simț care aduce cu sine pierderea oricărei urme de omenie și de rușine. Lipsiți de bunul-simț nu ne mai interesează nimeni și nimic. Când pierdem bunul-simț devenim aroganți și autosuficienți, egoiști și oprtuniști până la ultimul grad de nesimțire și indiferență, ajungând să distrugem ceea ce e cel mai stabil și vizibil în noi și în cel de lângă noi: omul, umanitatea și umanismul.

Fără bun-simț te dezici ca specie umană. Te comporți ca animalele care nu au simțul rușinii. Te faci subspecie!

Bunul-simț este cel care ne ajută să ne respectăm, să căutăm mereu ceea ce este bun, frumos, adevărat, atât pentru binele nostru, cât și pentru aproapele. Bunul-simț te smulge din indiferență: accepți criticile și te corectezi. Bunul-simț te „împinge” să-l ridici pe cel căzut: nu calci peste cadavre, nu jignești, nu scuipi. Bunul-simț te ajută să fii spontan și recunoscător. Bunul-simț strălucește în seninătatea cu care spui: „Mulțumesc” și „Săru’mâna”. El este avântul spre pace și puterea de a spune: „Te iert”. Unde locuiește bunul-simț acolo este armonie.

Astăzi este un mare har să-ți fie rușine, să te rușinezi de tot ceea ce nu corespunde demnității de a fi om și creștin! Cine se rușinează și regretă momentele în care a acționat fără bun-simț sau împotriva bunului-simț, acela este pe drumul spre omul de caracter, spre a fi om cu bun-simț, spre a fi OM!

Reclame

Este suficient un om bun ca să existe speranță!

Bunatatea omului

Chiar dacă „răutatea omului pe pământ era mare” (Gen 6,5) și lui Dumnezeu „i-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ” (Gen 6,6), totuși, prin Noe, care se păstra încă integru și drept, Dumnezeu a decis să deschidă o cale de mântuire. În acest mod a dat omenirii posibilitatea unui nou început. Este suficient un om bun ca să existe speranță (Papa Francisc, Laudato si’, nr. 71).

Încredere în om până la ultima respiraţie

20160813rouenMii – creştini, evrei şi musulmani – au luat parte ieri la înmormântarea părintelui Jacques Hamel, preotul ucis în mod barbar la 85 de ani în parohia sa din Saint Étienne-du-Rouvray de doi jihadişti.

Aşa cum s-a întâmplat duminica trecută, când mii de credincioşi musulmani au mers în biserici şi au fost prezenţi la celebrarea Liturghiei în semn de solidaritate cu creştinii, şi în catedrala oraşului francez participarea credincioşilor de diferite religii a făcut celebrarea înmormântării un moment simbolic puternic. Un pas semnificativ şi simţit în drumul care va trebui să ducă în mod necesar la respectarea reciprocă în pace. „El v-ar fi iubit aşa, pe toţi uniţi, pe toţi împreună, fără excluderi”, a spus arhiepiscopul de Rouen, Dominique Lebrun – care a celebrat înmormântarea – adresându-se mulţimii, pe care a definit-o „familia lui Jacques”.

Preotul Jacques Hamel, a spus el în omilie „nu mai trebuie să se teamă de Dumnezeu. El se prezintă cu faptele sale drepte. Desigur, nu suntem noi judecătorii fratelui nostru. Dar atâtea mărturii nu pot să înşele”. Astăzi, s-a întrebat prelatul, „lumea mai poate să aştepte ca lanţul iubirii să înlocuiască pe cel al urii? Va fi nevoie de alte morţi pentru a ne converti la iubire şi la dreptatea care construieşte iubirea? Dreptatea şi iubirea între persoane şi popoare, din orice parte a Mediteranei ar fi ei. Prea multe morţi în Orientul Mijlociu, prea multe morţi în Africa, prea multe morţi în America. Prea multe morţi violente. Ajunge!”

„Răul – a continuat arhiepiscopul – este un mister. Ajunge la culmile ororii care ne conduc în afara umanităţii. Oare nu este ceea ce ai voit să ne spui, Jacques, cu ultimele tale cuvinte? Căzut la pământ după primele lovituri de cuţit, ai încercat să-i respingi pe agresorii tăi cu picioarele, spunând: «Pleacă, satană». Ai repetat asta: «Pleacă, satană». În acel moment ai exprimat astfel credinţa ta în omul creat bun, pe care diavolul îl înşfacă. «Isus i-a vindecat pe toţi cei care erau sub puterea diavolului», spune Evanghelia. Nu e vorba de a-i scuza pe asasini, pe cei care fac legăminte cu demonul, e vorba de a afirma cu Isus că toţi bărbaţii, toate femeile, toate persoanele umane pot să-şi schimbe inima cu harul său”.

Apoi prelatul s-a adresat celui care alege în mod deliberat calea urii: „Voi, pe care violenţa diabolică vă chinuieşte, voi, pe care nebunia ucigaşă vă determină să ucideţi, lăsaţi inima voastră, pe care Dumnezeu a creat-o pentru iubire, să învingă; să ne amintim de mamele noastre care ne-au dat viaţa; rugaţi-l pe Dumnezeu pentru ca să vă elibereze de captivitatea diavolului. Noi ne rugăm pentru voi, noi îl rugăm pe Isus, care «a vindecat pe cei care erau sub puterea celui rău»”. Apoi arhiepiscopul a cerut credincioşilor să aducă omagiu părintelui Jacques Hamel vizitând bisericile la 15 august, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, şi aprinzând o lumânare în semn de pace şi de refuzare a violenţei.

„Uniţi pentru ca să nu se mai întâmple”, a subliniat el, înainte de a da cuvântul rudelor preotului ucis. În biserică era prezent ministrul de interne, Bernard Cazeneuve, în timp ce în piaţă era multă lume obişnuită, în pofida ploii puternice care s-a abătut asupra oraşului francez. Întreaga zonă a catedralei a fost protejată de un imens dispozitiv al forţelor de poliţie. Măsură care a fost necesară de teamă ca această celebrare ar putea constitui o altă ocazie pentru acte teroriste.

(În omilia arhiepiscopului de Rouen la înmormântarea părintelui Jacques Hamel

Încredere în om până la ultima respiraţie

După L’Osservatore Romano, 4 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluat de pe http://www.ercis.ro

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: