Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘umilinta’

„Această generație”: „nebunia” lui Dumnezeu și bisericile frumoase și goale!

Posted by Paxlaur pe 09/07/2017

Basilica din Lateran7Cât de frumoase sunt bisericile și câtă măreție au în ele catedralele în care de veacuri „îl preamărim pe Tatăl, Domnul cerului şi al pământului” (cf. Mt 11,25). Însă admirația și entuziasmul nostru în fața frumoaselor lăcașuri de cult sunt puse greu la încercare atunci când, în timpul celebrării Sfintei Liturghii, le găsim aproape goale. „Această generație” (cf. Mt 11,16), ar spune și astăzi Isus, „nu-l (re)cunoaște pe Tatăl” și nu mai vrea să învețe de la Domnul, nu vrea să aibă o „inimă blândă și smerită”. „Această generație” nu mai iubește umilința, blândețea, înțelepciunea. De fapt, „această generație” nu-l mai iubește pe Dumnezeu, astfel încât Isus, privindu-ne, poate spune: „Eu vă cunosc: nu aveți iubirea lui Dumnezeu în voi” (cf. In 5,42). Am pierdut iubirea lui Dumnezeu în ziua în care nu am mai vrut să ne regăsim printre cei „mici” și ne-am considerat „înţelepţi şi pricepuţi” (cf. Mt 11,25).

Să ne amintim că „Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți. Dumnezeu a ales cele nesemnificative ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii și disprețuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu! (cf. 1Cor 1,27-29). Pentru a fi aleși de Dumnezeu, pentru a ajunge la cunoașterea Tatălui și mai ales pentru a trăi iubirea sa, trebuie să ne îmbrăcăm în umilință. Oare noi suntem printre cei aleși?

Deseori ne dă târcoale ispita descurajării în fața bisericilor goale. Oare nu ar trebui să plecăm și noi? Nu ar trebui să rămânem doar cu Dumnezeu și să renunțăm la Biserică? Este atât de actuală imaginea lui Cristos neînțeles, neiubit, greu de urmat, acel Cristos exigent, dar plin de iubire, gata să moară pentru noi. Acest Isus din Nazaret privește spre noi acum și ne întreabă: „Nu cumva vreți să plecați și voi?”. Cine este astăzi cel care răspunde asemenea lui Petru: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu” (cf. In 6,67). Tu? Tu ce-i zici lui Cristos? Tu vrei să rămâi în această Biserică și să te îmbraci în umilință, să fii mic, disprețuit în ochii lumii? Sau vrei să pleci? Care este locul tău în această Biserică a celor mici și puțini?

Dacă vrem să înțelegem taina Biserici și să o iubim, atunci să împlinim cuvântul Tatălui: „Fiule, cu cât ești mai mare, cu atât mai mult să te umilești și vei afla har înaintea Domnului! Mulți sunt cei semeți și preamăriți, însă celor modești le revelează tainele sale. Căci mare este puterea Domnului și el este glorificat de către cei umili” (Sir 4,18-20).


Dacă facem parte din Biserica celor mici,
a celor „puțini și umili”
înseamnă că „iubirea lui Dumnezeu
a fost revărsată în inimile noastre” (cf. Rom 5,5).
Plini de umilință, să răspundem la iubire cu iubire.


9 iulie 2017 

† DUMINICA a 14-a de peste an
Ss. Augustin Zhao Rong, pr. şi 119 îns., m.; Veronica Giuliani, fc.
Zah 9,9-10; Ps 144; Rom 8,9.11-13; Mt 11,25-30

LECTURA I
Iată, regele tău vine la tine!
Citire din cartea profetului Zaharia 9,9-10
Aşa spune Domnul: „Veseleşte-te mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată, regele tău vine la tine: el este drept şi mântuit, umil şi călare pe un măgar, pe un mânz, puiul unei măgăriţe! 10 Voi nimici carele din Efraim şi caii din Ierusalim; voi nimici arcul de război şi voi vorbi de pace neamurilor. Domnia lui va fi de la mare la mare, de la Râu până la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),1-2.8-9.10-11.13cd-14 (R.: cf. 1)
R.: Te preamărim pe tine, Doamne, Dumnezeul şi regele nostru!
sau:
Aleluia.

1 O, Dumnezeule, regele meu, vreau să te preamăresc
şi să binecuvântez numele tău în veac şi pentru totdeauna!
2 Te voi binecuvânta în toate zilele
şi voi lăuda numele tău în veac şi pentru totdeauna. R.

8 Domnul este îndurător şi plin de dragoste,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare;
9 Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată dragostea faţă de orice făptură. R.

10 Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
11 să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta! R.

13cd Domnul este fidel în toate cuvintele sale
şi sfânt în toate lucrările sale.
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei care dau să cadă
şi îi ridică pe toţi cei căzuţi. R.

LECTURA A II-A
Dacă, prin Duh, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,9.11-13
Fraţilor, voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 11 Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi. 12 Aşadar, fraţilor, noi nu suntem datori trupului ca să trăim după trup. 13 Dacă trăiţi după trup, aveţi să muriţi. Dar dacă, prin Duh, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să…

Posted by Paxlaur pe 24/06/2017

Ioan Botezatorul

Ioan Botezatorul

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să strige pentru noi atunci când suntem de partea adevărului şi împotriva noastră atunci când călcăm în picioare dreptatea. Pământul are nevoie din nou de oameni nepătaţi care să îndrăznească să strige împotriva nedreptăţii şi minciunii!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care în prezenţa Mântuitorului Isus Cristos, a sacramentelor sale, a cuvintelor sale, a Mamei sale, să tresalte de bucurie aşa cum s-a întâmplat şi ne-a povestit mama înainte-mergătorului: „Când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu” (Lc 1,44)… Un cuvânt şi a tresăltat. Astăzi e atât de multă indiferenţă. Fă, Doamne, să se mai nască măcar din când în când un astfel de Ioan!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să strige celor nedrepţi, falşi: „Pui de vipere! Cine va învăţat să fugiţi de mânia care vine? Faceţi roade vrednice de pocăinţă!” (Lc 3,7). Fă, Doamne, să răsune şi astăzi vocea celor curajoşi şi drepţi şi să cheme la pocăinţă!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să ne amintească tuturor: „Cel care are două haine, să împartă cu cel care nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel” (Lc 3,11). Ne trebuie un om care să strige: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră” (Lc 3,14). Fă, Doamne, să avem lângă noi oameni care să trezească în noi simţul dreptăţii şi al milostivirii!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să ne reamintească ce înseamnă umilinţa şi prietenia: „Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea” (Mt 3,11). Fă, Doamne, ca oamenii simpli şi umili, oamenii care preţuiesc prietenia să fie mai prezenţi în viaţa noastră, să-i vedem, să-i simţim, să-i imităm!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să apere căsătoria şi familia, chiar cu riscul morţii, şi care să poată striga tuturor: „Nu ai dreptul!”, aşa cum i-a strigat lui Irod: „N-ai dreptul s-o iei în căsătorie pe soţia fratelui tău” (Mc 6,18). Fă, Doamne, să rodească în familiile noastre oameni care să preia acest strigăt al lui Ioan şi strigătul tău să răsune convingător: „Oricine îşi lasă femeia şi se însoară cu alta, comite adulter. Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se mărită cu altul, comite adulter!” (Mc 10,11-12). Fă, Doamne, ca oamenii să apere şi să preţuiască din nou familia şi iubirea!


Noi trebuie să fim acei oameni pe care-i cerem în rugăciune:
oameni care să tresalte de bucurie în prezenţa Domnului,
oameni curajoşi, drepţi, plini de milostivire faţă de cei necăjiţi şi săraci,
oameni simpli, umili, prietenoşi,
oameni care să strige şi să apere familia, căsătoria, iubirea!
Noi trebuie să fim cei care pregătim calea Domnului!


24 iunie 2017 

† NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL
Inima Neprihănită a Mariei
Is 49,1-6; Ps 138; Fap 13,22b-26; Lc 1,57-66.80

LECTURA I
Voi face din tine lumina popoarelor.
Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6
Ascultaţi-mă, insulelor! Daţi atenţie, popoare îndepărtate! Domnul m-a chemat din sânul matern, din pântecele mamei mele şi-a adus aminte de numele meu. 2 A făcut gura mea ca o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adăpostit; m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a pus în tolba sa. 3 El mi-a zis: „Tu eşti slujitorul meu, Israel; în tine mă voi glorifica”. 4 Dar eu spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi fără folos mi-am consumat puterea. Şi totuşi, judecata mea este la Domnul şi răsplata mea, la Dumnezeul meu”. 5 Acum, aşa vorbeşte Domnul, cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui, ca să-l întorc pe Iacob şi să-l adun pe Israel. De aceea am fost preţuit în ochii Domnului şi Dumnezeul meu este puterea mea. 6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 138(139),1-3.13-14ab.14c-15ab (R.: 14a)
R.: Te laud, Doamne, pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată.

1 Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

13 Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
14ab Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată.
Lucrările tale sunt admirabile! R.

14c Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta.
15ab Oasele mele nu erau ascunse pentru tine
când am fost plămădit în taină. R.

LECTURA A II-A
Ioan a predicat un botez al pocăinţei întregului popor al lui Israel.
Citire din Faptele Apostolilor 13,22b-26
În zilele acelea, în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Paul le spunea: „Dumnezeu l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mărturie spunând: «L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om după inima mea», care va împlini toată voinţa mea. 23 Din descendenţa acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus. 24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israel. 25 Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor”. 26 Fraţilor, fii din neamul lui Abraham şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri”.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 1,76
(Aleluia) Tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Se va numi Ioan.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,57-66.80
Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său. 60Însă, luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. 62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el. 80 Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Cuvântul Domnului

Posted in Ioan Botezatorul, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Fragilitatea și „decizia de fidelitate”

Posted by Paxlaur pe 16/06/2017

IMG_8972Vasele de lut sunt unice prin felul în care reușesc să combine frumusețea și fragilitatea, utilitatea și efemeritatea. Și tocmai cu aceste vase – pe cât de îndrăgite și folosite pentru un timp, pe atât de abandonate în alte vremuri! – este asemănat omul. De fapt, noi suntem lutul, iar „Olarul” este Dumnezeu, căci așa spune însuși Domnul: „Lutul în mâna olarului sunteți voi în mâna mea” (Ier 18,6). Iar în alt loc Scriptura spune: „Acum, Doamne, tu ești tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toți suntem lucrarea mâinii tale” (Is 64,8).

Omului i-au fost încredințate cele mai mari comori: sacramentele și Biserica, cea care este în Cristos ca un sacrament (cf. LG 1; CBC 775). Iar omul, sărmană ființă, poartă aceste comori în vase de lut, în vase atât de fragile. De ce? De ce nu au fost încredințate aceste comori îngerilor?

Apostolul Paul ne amintește astăzi motivul pentru care ne-au fost încredințate semnele prezenței divine în pofida slăbiciunilor noastre: „Noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi” (2Cor 4,7). Ca să înțelegem aceasta trebuie să ne îmbrăcăm în umilință și să alungăm din viața noastră orice urmă de mândrie. Suntem doar un vas de lut plin de comori!

Comorile pe care Dumnezeu le-a pus în noi sunt virtuțile, sacramentele. Însă astăzi Cristos, în sfânta Evanghelie, ne îndreaptă atenția spre exigențele și fragilitatea omului în contextul căsătoriei și al relațiilor dintre bărbați și femei. Mulți dintre cei căsătoriți (dar, atenție, nu doar ei!) pot spune zilnic împreună cu Apostolul: „Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi” (2Cor 4,8-9). Fericiți sunt cei care rezistă în fața compromisului, în fața tentației de a sfărâma vasul în care poartă sfintele taine! Fericiți sunt cei care rămân fideli tuturor „exigențelor interioare” ale căsătoriei, ale angajamentelor lor: ei ne arată tuturor frumusețea inimii lor, frumusețea iubirii și a fidelității inimii pe care numai Dumnezeu o vede și o cunoaște (cf. Mt 5,28). Ei sunt cu adevărat cei care păzesc cuvântul vieții și au devenit în mijlocul lumii de astăzi făclii mereu aprinse (cf. Fil 2,15-16).

Dacă păstrăm conștiința propriei fragilități, ne vom da seama cât de important este ca în fiecare zi să reînnoim decizia de fidelitate: „În fiecare dimineață la trezire se reînnoiește în fața lui Dumnezeu această decizie de fidelitate, orice s-ar întâmpla în timpul zilei. Și fiecare soț, când merge la culcare, așteaptă să se trezească pentru a continua această aventură, încrezându-se în ajutorul Domnului” (papa Francisc, Amoris laetitia, 319).


Să nu ne temem!
Suntem fragili,
dar nu suntem niciodată singuri:
„Eu, Domnul, sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârșitul lumii” (cf. Mt 28,20).


16 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 10-a de peste an
Ss. Benone, ep.; Iudita, văduvă, m.
2Cor 4,7-15; Ps 115; Mt 5,27-32

LECTURA I
Cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,7-15
Fraţilor, noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 8 Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; 9 persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi. 10 Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru. 11 Căci noi care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa. 13 Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim, 14 ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi. 15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),10-11.15-16.17-18 (R.: 17a)
R.: Îţi voi aduce, Doamne, jertfă de laudă.
sau:
Aleluia.

10 Eu mi-am păstrat credinţa
chiar şi atunci când spuneam: „Sunt foarte umilit”.
11 Am spus în tulburarea mea:
„Tot omul este mincinos!” R.

15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea celor credincioşilor ai săi.
16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,
eu, slujitorul tău, şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele. R.

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d-16a
(Aleluia) Păziţi cuvântul vieţii, ca să fiţi în mijlocul lumii ca nişte făclii mereu aprinse! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine priveşte o femeie, dorind-o, a şi comis adulter cu ea în inima lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,27-32
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» 28 Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! 30 Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! 31 S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!” 32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată comite adulter”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: