Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘umilinta’

Adevărata fericire este rezervată celor mici!

Posted by Paxlaur pe 05/12/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

Cristos este Domnul fericirii! Este atât de fascinant să-l privești pe Fiul lui Dumnezeu care „tresaltă de bucurie” și ne descoperă „plăcerea Tatălui” și „fericirea discipolilor”, fericirea noastră (cf. Lc 10,21.23). Demnă de contemplat, chiar și printre lacrimi amare lipsite de speranță, este imaginea lui Cristos fericit, a unui Dumnezeu care tresaltă de bucurie. Acesta este Dumnezeul nostru, cel care ne însoțește pe drumul spre casă.

Bucuria, plăcerea, fericirea fac parte din aspirațiile noastre. Însă ce facem pentru a le atinge, pentru a le avea în viața noastră? Spre cine, ce privim? Să nu uităm: fericiți cu adevărat sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc (cf. Lc 11,28).

Dacă vrem să fim fericiți să stăm cu cei fericiți cu adevărat, să ne împărtășim din fericirea lor. De prea multe ori refuzăm să ne apropiem de Dumnezeu și de sfinți pentru că uităm cât sunt de fericiți, neglijăm că pot deveni izvorul fericirii noastre. Uităm că Isus tresaltă de bucurie! Nu dăm importanță Sfintei Născătoare de Dumnezeu și apostolilor care au fost proclamați fericiți și au tresăltat de bucurie (cf. Lc 1,47; 10,23).

Fericirea lor este rezervată celor mici, celor care știu să fie asemenea copiilor. Aceasta pentru că fericirea pruncilor este autentică, plină de încredre, convinși fiind că durează veșnic.

Avem nevoie de fericirea „celor mici” care se lasă mereu însoțiți, învățați, iubiți. Niciun copil nu străbate singur drumul spre casă, ci se lasă purtat de cel în care are încredere. Când rămâne singur se simte pierdut, speriat, trist. Doar alături de cel în care și-a pus încrederea simte liniștea și siguranța, tresaltă de o fericire care pare veșnică.

Dacă smerenia noastră este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a crede în Cuvântul făcut trup, fericirea de a fi însoțit de însuși Cristos pe drumul spre casă!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,21-24
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului


Isuse, sunt o norocoasă! Cum de nu am înțeles până acum? Cum de nu am realizat că Tu ești cel mai frumos dar pe care îl puteam primi, că Tu ești răspunsul iubirii lui Dumnezeu la lipsa mea de iubire? Eu, o ființă aparent lipsită de sens, din clipa în care te-ai gândit la mine, am devenit cineva, am devenit Eu. Căci numai Tu m-ai  înălțat prin iubirea cu care ai venit pe pământ și cu care mă iubești și astăzi.
Mulțumesc pentru existența mea! Mulțumesc pentru fiecare respirație și pentru fiecare celulă ce îmi aparține, căci toate le am de la tine, din marea ta iubire! Dar poate cel mai mult îți multumesc pentru noi doi, pentru întâlnirea noastră ce a avut loc undeva, cândva în vesnicie și ce va continua să aibă loc în veșnicie!
Ce dar minunat! Ce iubire fără margini, fără interes! Isuse, învață-mă să fiu atentă la prezența ta în viața mea și să nu te las la marginea sufletului meu! Învață-mă să îmi petrec această zi împreună cu tine! Învață-mă să iubesc dezinteresat și etern ca și tine! Amin.
(Lucia Balint)

Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

Anunțuri

Posted in Advent, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Vrei? Ține închisă vatra inimii tale…

Posted by Paxlaur pe 04/11/2017

carol borromeu2„Vrei să te învăț cum să mărești mai mult participarea ta interioară la celebrarea comunitară, cum să faci mai plăcută lui Dumnezeu lauda ta și cum să înaintezi în sfințenie? Ascultă ceea ce îți spun. Dacă deja s-a aprins în tine vreo scânteie a iubirii divine, nu o alunga, nu o expune în fața vântului. Ține închisă vatra inimii tale, pentru ca să nu se răcească și să nu piardă căldura. Adică, alungă cât poți ceea ce-ți distrage atenția. Rămâi recules cu Dumnezeu, evită vorbăriile nefolositoare”.

Cât de mult ne solicită inima aceste cuvinte rostite de sfântul Carol Borromeu în urmă cu aproape 500 de ani. Ele sunt ecoul cuvintelor Apostolului: „Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Dumnezeu nu se răzgândește și dacă a aprins în noi iubirea sa divină, chemarea sa, niciodată nu o va retrage. Însă nouă ne revine obligația de a veghea, de a ține „închisă vatra inimii” pentru a nu stinge focul iubirii divine. Nouă ne revine obligația de a cultiva virtuțile, de a trăi în umilință. Doar așa vom simți cum se împlinește în noi cuvântul Domnului: „Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (Lc 14,11).

Ce înseamnă pentru noi umilința? Suntem persoane smerite? Isus este atât de clar în evanghelie: cine nu iubește umilința, cine nu trăiește în smerenie, va fi umilit, înjosit! Noi ce alegem astăzi: să fim umili sau să fim umiliți?

Umilința nu este doar o simplă cale spre pace și fericire. Prin ea nu doar că trăim în pace cu oamenii și cu Dumnezeu. Ea este totodată cea mai puternică armă împotriva Diavolului pentru că el nu știe ce înseamnă să fii umil. Diavolul nu are puterea de a ne învinge atunci când ne lăsăm înveșmântați în această mantie simplă, dar strălucitoare și puternică. Sfântul Augustin ne învață că „după cum mândria a fost cea care i-a făcut pe îngeri să devină diavoli, tot așa umilința îi ajută pe oameni să devină îngeri”. Îmbrăcați în umilință vom fi asemenea îngerilor: îl vom privi pe Dumnezeu față către față la împlinirea timpurilor.

Umilința înseamnă să fii asemenea lui Cristos: nu faci mofturi la fiecare „prânz” al vieții și să nu ai pretenția de a avea locuri rezervate. Fiul Omului nu are un loc rezervat, el nu are nici măcar unde să-și plece capul, însă se încredințează providenței divine (cf. Mt 6,25-34; 8,20; 10,26-33). Fără umilință nu putem fi asemenea lui Cristos, nu-i putem fi ucenici: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze” (Lc 9,23).

Umilința înseamnă să-ți cunoști limitele și să ți le accepți fără a învinui pe nimeni pentru ceea ce ești. Tot ceea ce suntem este un dar, iar nouă ne revine obligația de a valorifica la maxim acest dar: viața!


Dumnezeu „i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici
și i-a înălțat pe cei smeriți” (Lc 1,52-53).


4 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 30-a de peste an
Ss. Carol Borromeu, ep. **; Felix de Valois, pustnic
Rom 11,1-2a.11-12.25-29; Ps 93; Lc 14,1.7-11

LECTURA I
Dacă însă căderea iudeilor este reconciliere pentru lume, cu cât mai mult nu va fi întoarcerea lor!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,1-2a.11-12.25-29
Fraţilor, oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din descendenţa lui Abraham, din tribul lui Beniamin. 2a Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. 11 Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă definitiv? Nicidecum! Ci prin căderea lor a venit mântuirea pentru neamuri, ca să-i facă pe ei geloşi. 12 Dacă însă greşeala lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor! 25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate neamurile păgâne. 26 Şi, în acest fel, întregul Israel va fi mântuit, după cum este scris: „Va veni din Sion Răscumpărătorul. El va îndepărta nelegiuirile din Iacob 27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei când voi îndepărta păcatele lor”. 28 În privinţa evangheliei, ei sunt duşmani spre binele vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor, 29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 93(94),12-13a.14-15.17-18 (R.: cf. 14)
R.: Domnul nu abandonează, moştenirea sa!

12 Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne,
pe care îl înveţi legea ta,
13a pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele. R.

14 Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său
şi nu părăseşte moştenirea sa.
15 Se va face judecată după dreptate
şi după ea vor tinde toţi cei drepţi cu inima. R.

17 Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu,
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”,
îndurarea ta, Doamne, mă susţine. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi asupra voastră jugul meu, spune Domnul, şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-11
Într-o sâmbătă, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă: 8„Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!” Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!», şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine! 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului

Posted in Carol Borromeu, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Rugăciune: „Vino, Doamne; arată-te, Doamne!”…

Posted by Paxlaur pe 25/10/2017

„Dumnezeul lui Abraham,
și Dumnezeul lui Isac,
și Dumnezeul lui Iacob,
binecuvântat ești tu,
vino-mi în ajutor, căci sunt singură
și nu am nici un apărător, Doamne, în afară de tine,
căci pericolul este aproape.
Eu am auzit, din cărțile părinților mei, Doamne,
că tu l-ai salvat pe Noe din apele potopului.
Eu am auzit, din cărțile părinților mei, Doamne,
că tu ai dat în mâinile lui Abraham
nouă regi cu numai trei sute optsprezece bărbați.
Eu am auzit, din cărțile părinților mei, Doamne,
că tu l-ai eliberat pe Iona din pântecele balenei.
Eu am auzit, din cărțile părinților mei, Doamne,
că tu i-ai salvat pe Anania, Azaria și Misael
din cuptoarele de foc.
Eu am auzit, din cărțile părinților mei, Doamne,
că tu l-ai mântuit pe Daniel din groapa cu lei.
Eu am auzit, din cărțile părinților mei, Doamne,
că tu te-ai îndurat de Ezechia, regele iudeilor,
care era condamnat la moarte,
dar s-a rugat pentru viață,
și i-ai dat încă cincisprezece ani ca să trăiască.
Eu am auzit, din cărțile părinților mei, Doamne,
că i-ai dat Anei să aibă fii,
pentru că a crezut din toată dorința inimii.
Eu am auzit, din cărțile părinților mei, Doamne,
că tu îi eliberezi pe toți cei pe care-i iubești, până în veac.
Și acum, ajută-mă pe mine,
care sunt singură și nu am pe nimeni decât pe tine,
Doamne, Dumnezeul meu.
Tu știi că slujitoarea ta este abandonată
în casa celor netăiați împrejur,
pentru că nu am mâncat de pe masa nelegiuirii
și nu am băut vinul libațiilor lor.
Tu știi că, din ziua deportării mele,
nu mi-am găsit bucuria decât numai în tine, Doamne.
Tu știi, Dumnezeule,
că detest podoabele acestea de pe capul meu
și mi-e silă de ele ca de o haină întinată cu sânge,
și nici nu le port când sunt singură.
Și acum, vino în ajutorul meu, căci sunt orfană,
și pune-mi în gură cuvântul potrivit,
când voi fi în fața leului, și fă-mă plăcută în fața lui
și întoarce inima lui în ură față de cel care ne asuprește,
spre pierzarea lui și a acelora care sunt de acord cu el.
Eliberează-ne de mâna dușmanilor noștri;
întoarce plânsul nostru în bucurie
și durerea noastră în bunăstare.
Arată-ți, Dumnezeule, puterea
în fața acelora care se ridică împotriva moștenirii tale.
Vino, Doamne; arată-te, Doamne!”

(Rugăciunea reginei Estera,
din Cartea Esterei    4,17m-17kk)

Posted in Lecturi, Rugaciune, Rugăciuni, Scriptura | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Femeia care s-a bucurat de haina de nuntă și de ospățul regelui

Posted by Paxlaur pe 15/10/2017

Tereza lui IsusLa ce ne folosește nouă astăzi exemplul sfinților? Ne mai ating pe noi scrierile lor? Viața lor mai devine pentru noi un imbold spre propria sfințenie? Ne mai petrecem timpul liber, pe care uneori îl avem duminica, citind viețile sfinților sau scrierile sfinților? Ce ecou au în inima noastră aceste cuvinte ale sfintei Tereza de Avila, numită pe drept și Tereza cea Mare: „Cel care îl are ca prieten pe Cristos Isus și urmează un conducător așa de mărinimos ca el poate, desigur, să suporte orice; Isus ajută și dă putere, nu înșală pe nimeni niciodată și iubește în mod sincer. De fapt, am recunoscut mereu și încă văd clar că nu putem să-i fim plăcuți lui Dumnezeu și să primim de la el haruri mari, decât prin preasfânta omenitate a lui Cristos, în care el a spus că își găsește toată bucuria. Eu am experimentat aceasta de multe ori și mi-a spus-o însuși Domnul. Am văzut clar că trebuie să trecem prin această poartă dacă dorim ca Maiestatea supremă să ne arate marile sale secrete. Nu trebuie căutată altă cale, chiar dacă s-a ajuns la culmea contemplației, deoarece pe această cale suntem siguri. De la el, Domnul nostru, ne vin toate bunurile. El ne va instrui. Meditând viața sa, nu se va găsi model mai desăvârșit”.

Duminica aceasta trebuie să fie pentru noi un impuls spre sfințenie. Avem modelul acestei femei care a ascultat cuvântul lui Dumnezeu, l-a păzit și l-a împlinit: s-a îmbrăcat cu „haina de nuntă”, veșmântul curăției și al sărăciei, și a ascultat de chemarea regelui la ospăț (Mt 22,4.12).

Împreună cu modelul oferit de ea, avem imboldul și chemarea pe care însuși Domnul și profetul Isaia ni le adresează: să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea pe care Dumnezeu ne-o aduce. El va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Să ne apropiem cu smerenie de Domnul. Cu sufletul purificat să luăm parte la ospățul Regelui, la sfânta Liturghie duminicală. Să ne apropiem de casa Domnului, căci în Domnul ne-am pus speranța (cf. Is 25,6-9).

Să spunem în această zi împreună cu Apostolul: „Toate le pot în cel care mă întăreşte” (Fil 4,13). Prin Cristos și cu Cristos putem totul, chiar și să fim sfinți. În agitația acestei lumi deseori ni se pare imposibil de atins viața de sfințenie. Mereu ne scuzăm și ne lăsăm descurajați în drumul spre sfințenie spunând că alții au reușit pentru că au trăit în alte timpuri, în vremurile când era mult mai ușor să fii un om virtuos, să fii un om de caracter, un creștin care nu se lăsa ademenit de nimic. Însă, dacă suntem sinceri cu noi înșine și studiem istoria, vedem că niciodată nu a fost ușor să fii sfânt. Fiecare timp își are greutățile sale, după cum fiecare timp își are sfinții săi. Astăzi este timpul nostru pentru a trece dincolo de greutăți și ispite și să fim sfinți. Tu vrei să fii sfânt?


Sfințenia este alegerea zilnică
de a colabora cu harul divin
și de a refuza răul, păcatul, compromisul.


15 octombrie 2017 

† DUMINICA a 28-a de peste an
Sf. Tereza din Avila, fc. înv.
Is 25,6-10a; Ps 22; Fil 4,12-14.19-20; Mt 22,1-14 (Mt 22,1-10)

LECTURA I
Domnul Dumnezeu va face un ospăţ şi va şterge lacrimile de pe faţa tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul

a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
Toate le pot în cel care mă întăreşte.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 4,12-14.19-20
Fraţilor, ştiu şi să duc lipsă, şi să am din prisos. În toate şi în orice împrejurare m-am deprins şi să fiu sătul, şi să-mi fie foame, şi să am din prisos, şi să duc lipsă. 13 Toate le pot în cel care mă întăreşte. 14 Totuşi aţi făcut bine că aţi luat parte la necazul meu. 19 Iar Dumnezeul meu va avea grijă să suplinească orice nevoie a voastră după bogăţia gloriei sale în Cristos Isus. 20 Lui Dumnezeu şi Tatălui nostru să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să lumineze ochii inimii noastre, ca să cunoaştem care este speranţa chemării noastre! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi şi, oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,1-14
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit arhiereilor şi fariseilor în parabole, zicând: „Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. 3 Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină. 4 A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!» 5 Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; 6 iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis. 7 Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. 8 Apoi a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici. 9 Mergeţi, aşadar, la intersecţiile drumurilor şi, oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă”. 10Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut. 11 Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă 12 şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haina de nuntă?» El a amuţit. 13 Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei, Tereza din Avila | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Am fost neascultători. Am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele

Posted by Paxlaur pe 06/10/2017

suferinta tristete
Dacă ne uităm cu inimă sinceră la ceea ce se întâmplă în noi și în jurul nostru ne dăm seama că „am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele, am slujit altor dumnezei şi am făcut rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru” (Bar 1,22). Deși prin botez am devenit fii ai Tatălui, prin faptele noastre am slujit altor dumnezei. De exemplu, cine a fost pentru noi dumnezeu în această săptămână? Cui am slujit? Fericit omul al cărui Dumnezeu a fost și este Domnul (cf. Ps 33,12).

Inima noastră pare împietrită la glasul Domnului, la minunile pe care el le face zilnic în viața noastră. Ce ecou are chemarea Domnului: „Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului” (cf. Ps 94,8ab)? Cum este inima noastră? Cum sunt faptele noastre? Nu cumva suntem tocmai ca locuitorii din Corazin și Betsaida? Acel „vai ție” spus de Domnul, nu este îndreptat și spre inima noastră pentru că am avut parte de atâtea minuni, de atâta mângâiere din partea Domnului și totuși am rămas cu inima împietrită?! Când vom începe convertirea noastră? Când ne vom lepăda de „gândirea inimii rele” și vom începe să-l slujim pe Dumnezeu cu inimă curată? Când vom începe să-i ascultăm pe „trimișii” Domnului și nu vom mai disprețui învățătura Bisericii, Mireasa lui Cristos?

Să ne îmbrăcăm în umilință la acest sfârșit de săptămână și să spunem cu inima căită: „A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor… pentru că am păcătuit înaintea Domnului, am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre” (Bar 1,15.17-18).

Am fost neascultători când am neglijat chemarea sa: „Nu vă împietriți inimile, ascultați glasul meu, primiți-i și ascultați-i pe cei pe care îi aleg și îi trimit la ușa inimii voastre”!

Am fost neascultători când am neglijat prezența sa în Euharistie, în oameni, în cel suferind: „Trupul meu este hrana voastră. Trupul vostru trebuie să devină semnul prezenței mele în lume. Voi trebuie să fiți mângâierea celor care suferă, așa cum eu m-am jertfit pentru voi pe lemnul crucii”.

Am fost neascultători când am neglijat sufletul nostru și am privit doar spre trup. Am uitat cuvântul Domnului: „Ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul?” (Mt 16,26).

Am fost neascultători și nu ne-am convertit, nu ne-am îmbrăcat în sac și nu ne-am pus cenușă pe cap (cf. Lc 10,13). Însă acum implorăm milostivire, Doamne. Vrem o inimă nouă. Îndreaptă spre bine și spre tine gândirea inimii noastre: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!” (Ps 78,9).


Numai Dumnezeu poate să schimbe inima noastră
și să ne dăruiască o inimă de carne,
o inimă blândă și smerită,
o inimă care să creadă în el
și să-l iubească cu toată puterea!


6 octombrie 2017 

Vineri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Bruno, pr. *
Bar 1,15-22; Ps 78; Lc 10,13-16

LECTURA I
Am păcătuit înaintea Domnului, n-am ascultat de el.
Citire din cartea lui Baruh 1,15-22
A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor, aşa cum se vede în ziua aceasta: a omului din Iuda şi a locuitorilor Ierusalimului, 16 a regilor noştri, a principilor noştri, a preoţilor noştri, a profeţilor noştri şi a părinţilor noştri, 17 pentru că am păcătuit înaintea Domnului, 18 am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre; 19 din ziua când Domnul i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului şi până în ziua aceasta, am fost neascultători faţă de Domnul Dumnezeul nostru, ne-am purtat cu uşurinţă, ca să nu ascultăm glasul lui. 20 S-au lipit de noi relele şi blestemele pe care i le-a stabilit Domnul lui Moise, slujitorul lui, în ziua când i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, ca să ne dea ţara unde curge lapte şi miere, cum este în ziua aceasta. 21Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, după toate cuvintele profeţilor pe care i-a trimis la noi. 22 Am mers fiecare după gândirea inimii lui rele, slujind altor dumnezei şi făcând rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78(79),1-2.3-5.8.9 (R.: 9b)
R.: Pentru gloria numelui tău, mântuieşte-ne, Doamne!

1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului. R.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? R.

8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,13-16
În acel timp, Isus a spus: „Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac şi punându-şi cenuşă pe cap. 14 De aceea, la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Cafarnaum, oare vei fi înălţat până la cer? Până în iad te vei prăbuşi. 16 Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: