Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘umilinta’

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să…

Posted by Paxlaur pe 24/06/2017

Ioan Botezatorul

Ioan Botezatorul

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să strige pentru noi atunci când suntem de partea adevărului şi împotriva noastră atunci când călcăm în picioare dreptatea. Pământul are nevoie din nou de oameni nepătaţi care să îndrăznească să strige împotriva nedreptăţii şi minciunii!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care în prezenţa Mântuitorului Isus Cristos, a sacramentelor sale, a cuvintelor sale, a Mamei sale, să tresalte de bucurie aşa cum s-a întâmplat şi ne-a povestit mama înainte-mergătorului: „Când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu” (Lc 1,44)… Un cuvânt şi a tresăltat. Astăzi e atât de multă indiferenţă. Fă, Doamne, să se mai nască măcar din când în când un astfel de Ioan!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să strige celor nedrepţi, falşi: „Pui de vipere! Cine va învăţat să fugiţi de mânia care vine? Faceţi roade vrednice de pocăinţă!” (Lc 3,7). Fă, Doamne, să răsune şi astăzi vocea celor curajoşi şi drepţi şi să cheme la pocăinţă!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să ne amintească tuturor: „Cel care are două haine, să împartă cu cel care nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel” (Lc 3,11). Ne trebuie un om care să strige: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră” (Lc 3,14). Fă, Doamne, să avem lângă noi oameni care să trezească în noi simţul dreptăţii şi al milostivirii!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să ne reamintească ce înseamnă umilinţa şi prietenia: „Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea” (Mt 3,11). Fă, Doamne, ca oamenii simpli şi umili, oamenii care preţuiesc prietenia să fie mai prezenţi în viaţa noastră, să-i vedem, să-i simţim, să-i imităm!

Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să apere căsătoria şi familia, chiar cu riscul morţii, şi care să poată striga tuturor: „Nu ai dreptul!”, aşa cum i-a strigat lui Irod: „N-ai dreptul s-o iei în căsătorie pe soţia fratelui tău” (Mc 6,18). Fă, Doamne, să rodească în familiile noastre oameni care să preia acest strigăt al lui Ioan şi strigătul tău să răsune convingător: „Oricine îşi lasă femeia şi se însoară cu alta, comite adulter. Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se mărită cu altul, comite adulter!” (Mc 10,11-12). Fă, Doamne, ca oamenii să apere şi să preţuiască din nou familia şi iubirea!


Noi trebuie să fim acei oameni pe care-i cerem în rugăciune:
oameni care să tresalte de bucurie în prezenţa Domnului,
oameni curajoşi, drepţi, plini de milostivire faţă de cei necăjiţi şi săraci,
oameni simpli, umili, prietenoşi,
oameni care să strige şi să apere familia, căsătoria, iubirea!
Noi trebuie să fim cei care pregătim calea Domnului!


24 iunie 2017 

† NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL
Inima Neprihănită a Mariei
Is 49,1-6; Ps 138; Fap 13,22b-26; Lc 1,57-66.80

LECTURA I
Voi face din tine lumina popoarelor.
Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6
Ascultaţi-mă, insulelor! Daţi atenţie, popoare îndepărtate! Domnul m-a chemat din sânul matern, din pântecele mamei mele şi-a adus aminte de numele meu. 2 A făcut gura mea ca o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adăpostit; m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a pus în tolba sa. 3 El mi-a zis: „Tu eşti slujitorul meu, Israel; în tine mă voi glorifica”. 4 Dar eu spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi fără folos mi-am consumat puterea. Şi totuşi, judecata mea este la Domnul şi răsplata mea, la Dumnezeul meu”. 5 Acum, aşa vorbeşte Domnul, cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui, ca să-l întorc pe Iacob şi să-l adun pe Israel. De aceea am fost preţuit în ochii Domnului şi Dumnezeul meu este puterea mea. 6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 138(139),1-3.13-14ab.14c-15ab (R.: 14a)
R.: Te laud, Doamne, pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată.

1 Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

13 Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
14ab Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată.
Lucrările tale sunt admirabile! R.

14c Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta.
15ab Oasele mele nu erau ascunse pentru tine
când am fost plămădit în taină. R.

LECTURA A II-A
Ioan a predicat un botez al pocăinţei întregului popor al lui Israel.
Citire din Faptele Apostolilor 13,22b-26
În zilele acelea, în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Paul le spunea: „Dumnezeu l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mărturie spunând: «L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om după inima mea», care va împlini toată voinţa mea. 23 Din descendenţa acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus. 24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israel. 25 Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor”. 26 Fraţilor, fii din neamul lui Abraham şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri”.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 1,76
(Aleluia) Tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Se va numi Ioan.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,57-66.80
Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său. 60Însă, luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. 62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el. 80 Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Cuvântul Domnului

Posted in Ioan Botezatorul, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Fragilitatea și „decizia de fidelitate”

Posted by Paxlaur pe 16/06/2017

IMG_8972Vasele de lut sunt unice prin felul în care reușesc să combine frumusețea și fragilitatea, utilitatea și efemeritatea. Și tocmai cu aceste vase – pe cât de îndrăgite și folosite pentru un timp, pe atât de abandonate în alte vremuri! – este asemănat omul. De fapt, noi suntem lutul, iar „Olarul” este Dumnezeu, căci așa spune însuși Domnul: „Lutul în mâna olarului sunteți voi în mâna mea” (Ier 18,6). Iar în alt loc Scriptura spune: „Acum, Doamne, tu ești tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toți suntem lucrarea mâinii tale” (Is 64,8).

Omului i-au fost încredințate cele mai mari comori: sacramentele și Biserica, cea care este în Cristos ca un sacrament (cf. LG 1; CBC 775). Iar omul, sărmană ființă, poartă aceste comori în vase de lut, în vase atât de fragile. De ce? De ce nu au fost încredințate aceste comori îngerilor?

Apostolul Paul ne amintește astăzi motivul pentru care ne-au fost încredințate semnele prezenței divine în pofida slăbiciunilor noastre: „Noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi” (2Cor 4,7). Ca să înțelegem aceasta trebuie să ne îmbrăcăm în umilință și să alungăm din viața noastră orice urmă de mândrie. Suntem doar un vas de lut plin de comori!

Comorile pe care Dumnezeu le-a pus în noi sunt virtuțile, sacramentele. Însă astăzi Cristos, în sfânta Evanghelie, ne îndreaptă atenția spre exigențele și fragilitatea omului în contextul căsătoriei și al relațiilor dintre bărbați și femei. Mulți dintre cei căsătoriți (dar, atenție, nu doar ei!) pot spune zilnic împreună cu Apostolul: „Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi” (2Cor 4,8-9). Fericiți sunt cei care rezistă în fața compromisului, în fața tentației de a sfărâma vasul în care poartă sfintele taine! Fericiți sunt cei care rămân fideli tuturor „exigențelor interioare” ale căsătoriei, ale angajamentelor lor: ei ne arată tuturor frumusețea inimii lor, frumusețea iubirii și a fidelității inimii pe care numai Dumnezeu o vede și o cunoaște (cf. Mt 5,28). Ei sunt cu adevărat cei care păzesc cuvântul vieții și au devenit în mijlocul lumii de astăzi făclii mereu aprinse (cf. Fil 2,15-16).

Dacă păstrăm conștiința propriei fragilități, ne vom da seama cât de important este ca în fiecare zi să reînnoim decizia de fidelitate: „În fiecare dimineață la trezire se reînnoiește în fața lui Dumnezeu această decizie de fidelitate, orice s-ar întâmpla în timpul zilei. Și fiecare soț, când merge la culcare, așteaptă să se trezească pentru a continua această aventură, încrezându-se în ajutorul Domnului” (papa Francisc, Amoris laetitia, 319).


Să nu ne temem!
Suntem fragili,
dar nu suntem niciodată singuri:
„Eu, Domnul, sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârșitul lumii” (cf. Mt 28,20).


16 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 10-a de peste an
Ss. Benone, ep.; Iudita, văduvă, m.
2Cor 4,7-15; Ps 115; Mt 5,27-32

LECTURA I
Cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,7-15
Fraţilor, noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 8 Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; 9 persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi. 10 Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru. 11 Căci noi care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa. 13 Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim, 14 ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi. 15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),10-11.15-16.17-18 (R.: 17a)
R.: Îţi voi aduce, Doamne, jertfă de laudă.
sau:
Aleluia.

10 Eu mi-am păstrat credinţa
chiar şi atunci când spuneam: „Sunt foarte umilit”.
11 Am spus în tulburarea mea:
„Tot omul este mincinos!” R.

15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea celor credincioşilor ai săi.
16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,
eu, slujitorul tău, şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele. R.

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d-16a
(Aleluia) Păziţi cuvântul vieţii, ca să fiţi în mijlocul lumii ca nişte făclii mereu aprinse! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine priveşte o femeie, dorind-o, a şi comis adulter cu ea în inima lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,27-32
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» 28 Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! 30 Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! 31 S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!” 32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată comite adulter”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Când ești cu adevărat bun?

Posted by Paxlaur pe 30/05/2017

Suntem buni nu atât atunci când strălucim și toți ne privesc,
ci mai ales atunci când îi ajutăm pe ceilalți să strălucească
și lumea îi privește cu admirație.
Iar cei mai buni dintre cei buni
îl fac pe Cristos să strălucească în viața fiecărui om!soare_gingasie_dumnezeu_om

 

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: