Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘unitate’

Rămâneți tari și nu luați din nou jugul sclaviei!

Posted by Paxlaur pe 05/04/2017

Impartasirea sfintilor_unitate_comuniuneFiecare dimineață aduce în fața noastră un Dumnezeu adevărat și o statuie ridicată de puternicii acestei lumi. Fiecare om se folosește de libertatea sa pentru ca, prin cuvinte și fapte, să aleagă pe cine va sluji în această zi: poate sluji un idol, o statuie, un viciu sau poate sluji un Domn care mântuiește. Noi ce alegem? Noi cum folosim darul libertății? Să ne amintim cuvintele apostolului: „Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Așadar, rămâneți tari și nu luați din nou jugul sclaviei” (Gal 5,1). Doar prin Cristos noi putem cunoaște, alege și atinge adevărul care ne face liberi (cf. In 8,32). Analizarea și conștientizarea credinței pe care ni le-am propus pentru acest timp al Postului Mare presupune și analizarea libertății cu care alegem să ne trăim credința: este ea „libertatea fiilor lui Dumnezeu” (cf. Rom 8,21)? Ne simțim fii iubiți, fii eliberați de Tatăl din „cuptorul cu foc aprins” în care ne aruncă și astăzi puternicii acestei lumi? Unitatea de măsură pentru credința în Dumnezeu Tatăl, este tocmai dragostea față de Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi”.

Viața, în general, și poate că tocmai timpul Postului Mare, în special, ne face să experimentăm neputința și slăbiciunea umană. Am văzut că nu mereu reușim să dăm libertății noastre adevărata valoare. Nu reușim mereu să ne folosim libertatea astfel încât viața noastră să fie un cântec în cinstea lui Dumnezeu și nu un ritual păgân în fața unui idol. Însă Dumnezeu nu ne abandonează. Însuși Domnul îl trimite pe îngerul său să ne salveze. Mai mult, noi știm, prin credință, că Dumnezeu ne oferă mereu, prin „împărtășirea sfinților”, ajutorul necesar.

Astfel, după ce am mărturisit că noi credem „Sfânta Biserică catolică”, ne mărturisim astăzi credința în „împărtăşirea sfinţilor”. Această expresie – „împărtăşire a sfinţilor” – desemnează, în primul rând, „cele sfinte” şi, mai presus de toate, Euharistia, prin care „este reprezentată şi realizată unitatea credincioşilor care formează un singur trup în Cristos”. Totodată credem și în comuniunea „persoanelor sfinte” în Cristos, care „a murit pentru toţi”, aşa încât ceea ce face sau suferă fiecare în şi pentru Cristos aduce rod pentru toţi. Împreună cu întreaga Biserică, mărturisim și „credem în comuniunea tuturor creştinilor, a celor care sunt peregrini pe pământ, a răposaţilor care îşi împlinesc purificarea şi a fericiţilor din cer, toţi împreună formând o singură Biserică, şi credem că în această comuniune iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui ne ascultă necontenit rugăciunile” (cf. CBC 960-962).


Să nu-l uităm pe autorul vieții și eliberatorul nostru
prin care avem puterea de a trăi
ca oameni liberi să iubim și să slujim adevărul
cu prețul oricărei jertfe.
Ceea ce facem sau suferim în și pentru Cristos
aduce rod pentru toți oamenii.


5 aprilie 2017 

Miercuri din săptămâna a 5-a din Post
Ss. Vincenţiu Ferrer, pr. *; Irina, m.
Dan 3,14-20.91-92.95; Ps Dan 3,52-56; In 8,31-42

LECTURA I
Dumnezeu l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi.
Citire din cartea profetului Daniel 3,14-20.91-92.95
În zilele acelea, Nabucodonosor a luat cuvântul şi le-a zis: „Este adevărat, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, că nu-i slujiţi pe aceşti zei ai mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o? 15Acum, fiţi gata ca în clipa când veţi auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterii, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cădeţi şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o! Dacă nu vă veţi închina, în aceeaşi clipă veţi fi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Şi cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea?” 16Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au luat cuvântul şi i-au spus regelui Nabucodonosor: „Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău. 17 Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins şi ne va elibera din mâna ta, rege! 18 Şi chiar dacă nu, să-ţi fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!” 19 Atunci, Nabucodonosor s-a umplut de mânie, înfăţişarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat cuvântul şi a poruncit să fie încălzit cuptorul de şapte ori mai mult decât se încălzea de obicei. 20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul cu foc aprins. 91(24) Atunci, Nabucodonosor, regele, a rămas uimit, s-a ridicat în grabă şi le-a zis sfetnicilor săi: „Oare nu am aruncat noi trei oameni legaţi în mijlocul cuptorului?” Ei au luat cuvântul şi au spus: „Sigur, rege!” 92(25) El a luat cuvântul şi a zis: „Iată, eu văd patru oameni dezlegaţi, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar înfăţişarea celui de-al patrulea este asemenea cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”. 95(28) Nabucodonosor a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Aben-Nego, care l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au încrezut în el; au încălcat porunca regelui, şi-au dat mai degrabă trupurile la moarte decât să slujească şi să adore vreun dumnezeu în afară de Dumnezeul lor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,52.53.54.55.56 (R. 52b)
R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci.

52 Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri
vrednic de laudă şi preamărit în veci!
Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

53 Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

54 Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

55 Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile
şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

56 Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 8,15
Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare.

EVANGHELIA
Dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,31-42
În acel timp, Isus le-a spus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei 32 şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera”. 33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendenţă a lui Abraham şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poţi să spui: «Veţi deveni liberi»?” 34 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului. 35 Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. 36 Aşadar, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi. 37 Ştiu că sunteţi descendenţii lui Abraham, dar căutaţi să mă ucideţi, deoarece cuvântul meu nu găseşte loc în voi. 38 Eu vorbesc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceţi cele ce aţi auzit de la tatăl vostru”. 39 Ei au răspuns şi i-au zis: „Tatăl nostru este Abraham”. Isus le-a zis: „Dacă sunteţi fiii lui Abraham, faceţi faptele lui Abraham! 40 Acum însă voi căutaţi să mă ucideţi pe mine, om care v-am spus adevărul pe care îl am de la Dumnezeu; Abraham n-a făcut aceasta. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Ei i-au zis: „Noi nu suntem născuţi din desfrânare; avem un singur tată: pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi, pentru că eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Dezbinarea este umbra morții…

Posted by Paxlaur pe 22/01/2017

dezbinare_moarte_umbra„Oare a fost Cristos împărţit”? Oare Cristos poate fi dezbinat? Oare învățătura sa poate fi schimbată după bunul plac al oamenilor? În săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor aceste întrebări au nevoie de un răspuns care să ne liniștească sufletul și să pună în noi dorința unității. Pentru aceasta ne îndreptăm spre învățătura Sfintei Scripturi unde citim că „Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în veci. Nu vă lăsați seduși de învățături diferite și străine” (Evr 13,8-9). De fapt, este însuși Cristos cel care ne-a atenționat: „Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» și-i vor înșela pe mulți” (Mt 24,4-5). Vegheați! Să nu fim înșelați, să nu ne lăsăm seduși de învățături străine de spiritul evangheliei și de învățătura Domnului: Cristos este același în veci!

Isus rămâne același în veci, însă oamenii au încercat mereu să-l „adapteze” timpurilor, să-l „golească” de elementele care, în gândirea lor, nu mai corespund cerințelor unui suflet modern. Nu trebuie să ne mirăm atunci când omenirea spune că e însetată de Adevăr și de Viață, adică de Cristos, dar un Cristos fără cruce, fără învățături despre „iubirea dușmanilor” (cf. Mt 5,43-48) sau despre „iertarea aproapelui” (Mt 18,21-22). Noi vrem un Cristos glorios. Noi vrem să fim cu Cristos pe muntele Tabor, nu pe Calvar. Noi vrem să fim cu Cristos cel veșnic viu, nu cu cel răstignit. „Oare a fost Cristos împărțit”? Oare Cristos poate fi „îmbunătățit” și prezentat omenirii într-o formă diferită de cea din evanghelie? „Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în veci”.

Apostolul ne amintește misiunea noastră, misiunea întregii Bisericii: să slujim omul, predicând (toată!) evanghelia, astfel încât să nu fie zădărnicită crucea lui Cristos. Mai mult, nu doar crucea sa, ci întreaga sa viață. Nu trebuie să fie zadarnică prezența lui Cristos în mijlocul nostru. El este cu noi în toate zilele până la sfârșitul lumii (cf. Mt 28,20), dar este cu noi cu tot ceea înseamnă misterul vieții sale și istoria mântuirii noastre. Nu putem alege din Cristos doar ceea ce ne convine, doar ceea ce se adaptează gusturilor noastre.

În aceste timpuri în care prigoana lumii împotriva lui Cristos și a celor chemați să-i fie ucenici se împletește cu mângâierile lui Dumnezeu revărsate în inimi, suntem chemați să-l descoperim pe Cristos întreg și să-l predicăm așa cum este el în evanghelie, așa cum este în cuvintele și faptele sale. De fapt, el însuși este și astăzi în mijlocul nostru învațând și chemând: „Veniți după mine… Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor”! Să primim chemarea sa, să ne convertim, să nu zădărnicim crucea și viața sa.


Dezbinarea este umbra morții.
Avem nevoie de harul lui Cristos pentru ca,
eliberați de întunericul dezbinării,
să vedem lumina unității!


22 ianuarie 2017 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Sf. Vincenţiu, diacon m.; Fer. Laura, m.
Is 8,23b-9,3; Ps 26; 1Cor 1,10-13.17; Mt 4,12-23 (Mt 4,12-17)

LECTURA I
Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare.
Citire din cartea profetului Isaia 8,23b-9,3
După cum odinioară, Domnul a adus ocară peste ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, tot aşa, în cele din urmă, va aduce glorie pe drumul mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 9,1 Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii a strălucit o lumină. 2 Ai înmulţit poporul lui, le-ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cum se veselesc la seceriş şi se înveselesc ca la împărţirea prăzii. 3 Căci tu ai sfărâmat jugul care-l apăsa, toiagul de pe umerii săi şi nuiaua celui care-l oprima ca în ziua de la Madian.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezordini.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,10-13.17
Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezbinări, ca să fiţi desăvârşiţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi simţire. 11 De fapt, despre voi, fraţii mei, mi s-a adus la cunoştinţă, de către cei din casa Cloei, că între voi sunt certuri. 12Spun aceasta pentru că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apolo”, „Eu sunt al lui Chefa”, „Eu sunt al lui Cristos”. 13 Oare a fost Cristos împărţit? Oare Paul a fost răstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aţi fost botezaţi? 17 Căci Cristos nu m-a trimis ca să botez, ci ca să vestesc evanghelia, nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva să fie zadarnică crucea lui Cristos.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
A venit şi s-a stabilit la Cafarnaum, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,12-23
În acel timp, auzind că Ioan a fost dat să fie închis, Isus a plecat în Galileea. 13 Şi, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască la Cafarnaum, care este pe malul mării, în ţinuturile lui Zabulon şi Neftali, 14 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: 15 „Pământ al lui Zabulon şi pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor! 16Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea şi în umbra morţii le-a răsărit o lumină”. 17 De atunci a început Isus să predice şi să spună: „Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor!” 18 Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, 19 şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele, şi i-a chemat. 22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat. 23 El străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă în popor.

Cuvântul Domnului

Posted in ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Pentru sărbătoarea sfântului Andrei

Posted by Paxlaur pe 30/11/2016

Martiriul sfantului AndreiÎn cadrul schimbului tradiţional de delegaţii pentru sărbătorile respective ale sfinţilor patroni – 29 iunie la Roma pentru celebrarea sfinţilor Petru şi Paul şi 30 noiembrie la Istanbul pentru celebrarea sfântul Andrei – cardinalul Kurt Koch conduce delegaţia Sfântului Scaun pentru sărbătoarea Patriarhiei ecumenice. Cardinalul, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, este însoţit de episcopul secretar Brian Farrell şi de subsecretarul monsenior Andrea Palmieri. La Istanbul s-a unit la delegaţie nunţiul apostolic din Turcia, arhiepiscopul Paul F. Russell. Delegaţia Sfântului Scaun a luat parte la solemna dumnezeiască Liturghie prezidată de Bartolomeu în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” la Fanar şi a avut o întâlnire cu patriarhul şi conversaţii cu comisia sinodală care se ocupă de relaţiile cu Biserica Catolică. Cardinalul Koch a încredinţat patriarhului ecumenic un mesaj autograf al papei Francisc – pe care l-a citit la încheierea dumnezeieştii Liturghii – însoţit de un dar. Iată o traducere a mesajului pontifical.

Sanctităţii Sale Bartolomeu
arhiepiscop de Constantinopol
patriarh ecumenic

Sanctitate, pentru mine este o mare bucurie să reînnoiesc tradiţia de a trimite o delegaţie la solemna celebrare a sărbătorii sfântului Andrei apostolul, patron al Patriarhiei Ecumenice, cu scopul de a transmite cele mai bune urări ale mele dumneavoastră, iubit frate în Cristos, precum şi membrilor Sfântului Sinod, clerului şi tuturor credincioşilor reuniţi pentru a-l comemora pe sfântul Andrei. Sunt bucuros să răspund în acest mod obiceiului de a trimite o delegaţie a Bisericii din Constantinopol pentru solemnitatea sfinţilor Petru şi Paul, sfinţi patroni ai Bisericii din Roma.

Schimbul de delegaţii dintre Roma şi Constantinopol cu ocazia respectivelor sărbători în cinstea fraţilor apostoli Petru şi Andrei este un semn vizibil al legăturilor profunde care deja ne unesc. Este şi o exprimare a dorinţei noastre de comuniune tot mai profundă, până în ziua în care, cu voia lui Dumnezeu, vom putea mărturisi iubirea noastră reciprocă împărtăşindu-ne la aceeaşi masă euharistică. În acest drum spre refacerea comuniunii euharistice dintre noi, suntem susţinuţi de mijlocirea nu numai a sfinţilor noştri patroni, ci şi a cetei de martiri din orice timp, care „în pofida dramei diviziunii […], au păstrat în ei înşişi o alipire de Cristos şi de Tatăl său atât de radicală şi absolută încât să poată ajunge până la vărsarea sângelui” (Papa Ioan Paul al II-lea, Ut unum sint, nr. 83).

Pentru catolici este izvor de încurajare autentică faptul că la Sfântul şi Marele Conciliu care s-a ţinut în iunie la Creta a fost confirmată angajarea puternică de a reface unitatea creştinilor. Mereu fidel faţă de tradiţie, dumneavoastră, Sanctitate, aţi rămas în mod constant conştient de dificultăţile existente pentru unitate şi niciodată n-aţi încetat să susţineţi iniţiative menite să promoveze întâlnirea şi dialogul. Însă istoria raporturilor dintre creştini a fost în mod trist marcată de conflicte care au lăsat o amprentă profundă în amintirea credincioşilor. Pentru acest motiv, unii rămân alipiţi de atitudini din trecut. Ştim că numai rugăciunea, faptele bune comune şi dialogul pot ne pot face capabili să depăşim diviziunea şi să ne apropiem mai mult unii de alţii.

Graţie procesului de dialog, în ultimele decenii catolicii şi ortodocşii au început să se recunoască reciproc ca fraţi şi surori şi să aprecieze darurile unii altora şi împreună au proclamat Evanghelia, au slujit omenirea şi cauza păcii, au promovat demnitatea fiinţei umane şi valoarea inestimabilă a familiei şi s-au îngrijit de cei mai nevoiaşi, precum şi de creaţie, casa noastră comună. Şi dialogul teologic întreprins de Comisia mixtă internaţională a dat o contribuţie importantă la înţelegerea reciprocă. Recentul document despre Sinodalitate şi Primat în primul mileniu. Spre o înţelegere comună în slujba unităţii Bisericii este rod al unui studiu lung şi intens din partea membrilor Comisiei mixte internaţionale, la care extind recunoştinţa mea sinceră. Deşi rămân multe chestiuni, reflecţia comună asupra raportului dintre sinodalitate şi primat în primul mileniu poate să ofere un fundament solid pentru a discerne moduri în care primatul va putea să fie exercitat în Biserică atunci când toţi creştinii din Orient şi din Occident vor fi în sfârşit reconciliaţi.

Îmi amintesc cu mare afect de recenta noastră întâlnire la Assisi cu alţi creştini şi reprezentanţi ai tradiţiilor religioase, reuniţi pentru a oferi un apel comun pentru pacea în toată lumea. Întâlnirea noastră a fost o oportunitate fericită pentru a aprofunda prietenia noastră, care îşi are exprimare într-o viziune comună cu privire la marile chestiuni care se referă la viaţa Bisericii şi a întregii societăţi.

Sanctitate, acestea sunt câteva dintre speranţele mele cele mai profunde pe care am voit să le exprim în spirit de fraternitate autentică. Asigurându-vă de amintirea mea zilnică în rugăciune, reînnoiesc cele mai bune urări ale mele de pace, sănătate şi binecuvântări îmbelşugate asupra dumneavoastră şi asupra tuturor celor care sunt încredinţaţi grijilor dumneavoastră. Cu sentimente de afect fratern şi apropiere spirituală, schimb cu dumneavoastră, Sanctitate, o îmbrăţişare de pace în Domnul.

Francisc

(Pentru sărbătoarea sfântului Andrei
Viziune împărtăşită
după L’Osservatore Romano, 1 decembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, ecumenism, Lecturi, Sfântul Andrei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: