Arhivă etichetă pentru ‘ura’

Mulțumesc, mulțumesc și iarăși mulțumesc pentru această minune

Cu astfel de oameni avem viitor!

În timp ce masacrul din Ucraina ne stoarce lacrimi și ne pune la grea încercare speranța; în timp ce se încearcă dezbinarea lumii și distrugerea omeniei; în timp ce unii încearcă să strecoare veninul terorii, al neîncrederii și al dictaturii; ei bine, în acel timp mulți am fost și suntem martorii consolărilor, bunătății, unității. Ba mai mult: acum scriu tocmai pentru că vreau să dau mărturie despre caritatea întrupată pe care am văzut-o circulând pe străzile noastre. Iubirea a deschis inimi, brațe, case și a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că este mai puternică decât ura, că viața învinge moartea, că merită să fim buni. Iubirea ne-a trezit! Omenirea avea nevoie de acest suflu de dragoste dezinteresată ca reacție la ură, la război, la crimă. Omul avea nevoie să renască și să devină izvor de mângâiere, să producă lacrimi de fericire cu care să acopere lacrimile de durere. Vocația noastră este iubirea și acum arătăm omenirii cum ne trăim vocația! 

Spuneam că zilele acestea am văzut caritatea întrupată, am văzut dragostea dezinteresată intrând în casa și în viața mea. Ce chip frumos are!!! De când am început proiectul „Frații mei mai mici” (DETALII AICI) am experimentat de manieră copleșitoare bunătatea omului și capacitatea lui de a face binele, de a se trezi din indiferență și de a se uni în fața răului, de a lupta pentru o lume mai bună. Astăzi, văzând răspunsul vostru generos la acest proiect pentru copiii și familiile din Ucraina, repet din toată inima ce spuneam acum câteva zile despre Proiectele Paxlaur: sunt martorul unor întâlniri excepționale, adevărate minuni între oameni care nu se cunosc și pe care nu-i cunosc, între oameni care au nevoie de ajutor și oameni care oferă ajutor. Dumnezeu e cel mai fascinant liant: nimeni nu a reușit și nu va reuși vreodată să pună atâția oameni împreună. Credința, chiar dacă nu se rezumă la asta și nu este aceasta esența ei, rămâne cea mai mare forță caritativă, cel mai mare lanț de solidaritate… În aceste zile am primit ajutor de la oameni pe care nu-i știu, oameni dornici să facă bine unor oameni pe care nu-i cunosc, dar despre care știu esențialul: sunt frații lor mai mici care suferă, care au pierdut totul, care acum îl mai au doar pe Dumnezeu și pe noi. Ce minune: am întâlnit oameni care deși nu sunt bogați în bunuri materiale, au o inimă bogată, iar puținul pe care l-au oferit a crescut în mâinile Domnului. Am simțit cum oamenii dăruiesc pentru că simt că întrei ei și cel sărac există o legătură puternică, irezistibilă: Dumnezeu-iubire.

Mulțumesc tuturor pentru generozitate față de cei mici și suferinzi, față de frații noștri mai mici. Mulțumesc celor cunoscuți, dar și celor necunoscuți. Sunt copleșit de ajutorul primit de la oameni pe care nu-i știu nici după chip, nici după nume. Am primit ajutor de la oameni despre care nu știu nimic, absolut nimic, dar despre care Dumnezeu știe tot, absolut tot. Și mă rog ca el să le răsplătească boierește, după marea sa milostivire. 

Recunoștința mi se îmbină cu un sentiment puternic de speranță: omul care se îngrijește de necunoscutul sărac, de necunoscutul suferind, omul care dăruiește necondiționat este un bun semn pentru viitorul omenirii. Cu astfel de oameni avem viitor: și noi, și omenirea, și Biserica! Și Ucraina! CONTINUĂM ÎMPREUNĂ LUPTA CEA BUNĂ PENTRU FRAȚII NOȘTRI MAI MICI: la ură răspundem cu iubire, la moarte răspundem cu viață, la disperare și masacru răspundem cu speranță și bunătate, la dezbinare răspundem cu unitate și solidaritate. 

Vă aștept în continuare alături de Proiectul: Frații mei mai mici (DETALII AICI). Să faci bine unui necunoscut este cu adevărat o provocare pentru fiecare zi. Nu te vede nimeni, nu știe nimeni, nu îți răsplătește nimeni. Sau poate că nu e chiar așa. 

Evanghelia e mereu un semnal de alarmă, un far călăuzitor. La sfârșitul vieții – atunci când vom fi judecați după iubire, cum ne învăța sfântul Ioan al Crucii –  nu vom putea să spunem că nu am știut ce aveam de făcut în timpul războiului din Ucraina! O licărire e chiar textul evangheliei de astăzi. Să luăm aminte cu credință și evlavie: 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Cuvântul Domnului


FRAȚII MEI MAI MICI

Cei care doresc pot sprijini proiectele Paxlaur prin: Banca Transilvania cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu. Sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc!

€10.00

Maimuțele astea: dinspre ele venim sau înspre ele mergem?

Maimuțele astea mă poartă mereu cu gândul la o „pildă” care îmi smulge un zâmbet:

Un preot explica la ora de religie:
– Dumnezeu l-a creat pe Adam. Apoi a creat-o pe Eva. Apoi…
– Părinte, îl întrerupe un elev, tata spune că ne tragem din maimuțe.
– Ascultă, zise preotul zâmbind, cazul familiei tale nu mă interesează. Eu vorbesc în general. 🙂

Și mai era una faină cu Petre Țuțea, dacă tot am început să răscolesc prin amintiri.

Se zice că Petre Țuțea a fost întrebat de gardianul său:
– „Cum este posibil ca un om atât de deștept ca profesorul Țuțea să creadă în Dumnezeu?” Petre Țuțea i-a răspuns:
– „Din orgoliu”.
Gardianul întrebă nedumerit:
– „Cum adică, din orgoliu?!”
Petre Tutea i-a răspuns zicându-i:
– „Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuță!” 🙂

Dincolo de glume și zâmbete, privind în jur și citind semnele timpului – mai ales îndobitocirea și ura – întrebarea legată de maimuțe este una singură: dinspre ele venim sau înspre ele mergem? 

Nici măcar maimuțelor nu le place de noi. Fabula de mai jos –  Maimuța ofensată – zice suficient:

O dată o maimută din evul anecdotic,
Venind la sfat pe creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţie! Sunt foarte ofensată…
Circulă-n lume vorba, deloc adevarată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă…
Însăşi ideea asta imi pare odioasă…
Aţi pomenit vreodata divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de razboi?
Cine-a vazut in hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie.
Noi nu avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, manele, nici luptele de clasă!
Cât am batut eu jungle, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taina de aşa-zise “mame”…
Nu veţi vedea vreodata cat soarele si luna
O minte de maimută dospind in ea minciuna!
Chiar de aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâlneste razboi religios
Nici “sfinte inchizitii”, nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nici o îndoiala ce duce la ateism,
Nici ordini materiale, nici materialism…
E adevărat ca omul a coborât ca soi,
Dar să fim rezonabili: n-a coborât din noi.

Așadar? Dinspre sau înspre ele? 

Aminteşte-ţi de cele din urmă şi încetează să urăşti… Iartă!

„Câtă suferinţă, câte sfâşieri,
câte războaie ar putea să fie evitate,
dacă iertarea şi milostivirea ar fi stilul vieţii noastre!
Şi în familie…: câte familii dezbinate care nu ştiu să se ierte,
câţi fraţi şi surori care au această supărare înăuntru”…

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În parabola pe care o citim în evanghelia de astăzi, cea a regelui milostiv (cf. Mt 18,21-35), găsim de două ori această implorare: „Ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui” (v. 26.29). Prima dată este rostită de servitorul care îi datorează stăpânului său zece mii de talani, o sumă enormă, astăzi ar fi milioane şi milioane de euro. A doua oare este repetată de un alt servitor al aceluiaşi stăpân. Şi el este datornic, nu faţă de stăpânul său, ci faţă de acelaşi servitor care are acea datorie enormă. Şi datoria sa este foarte mică, probabil ca salariul pentru o săptămână.

Inima parabolei este indulgenţa pe care stăpânul o demonstrează faţă de servitorul cu datoria mai mare. Evanghelistul subliniază că „stăpânului i s-a făcut milă – a nu uita niciodată acest cuvânt care este chiar al lui Isus: «I s-a făcut milă», lui Isus i s-a făcut milă mereu – [i s-a făcut milă] de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria” (v. 27). O datorie enormă, aşadar o iertare enormă! Însă acel servitor, imediat după aceea, se demonstrează nemilos faţă de colegul său, care îi datora o sumă modestă. Nu-l ascultă, se năpusteşte asupra lui şi îl aruncă în închisoare, până când va plăti datoria (cf. v. 30), acea datorie mică. Stăpânul ajunge să afle şi, mâniat, îl cheamă pe servitorul rău şi îl condamnă (cf. v. 32-34): „Eu ţi-am iertat aşa de mult şi tu eşti incapabil să ierţi acest puţin?”.

În parabolă găsim două atitudini diferite: cea a lui Dumnezeu – reprezentată de rege – care iartă mult, pentru că Dumnezeu iartă mereu, şi cea a omului. În atitudinea divină dreptatea este impregnată de milostivire, în timp ce atitudinea umană se limitează la dreptate. Isus ne îndeamnă să ne deschidem cu curaj la forţa iertării, pentru că în viaţă nu se rezolvă totul cu dreptatea, ştim asta. Este nevoie de acea iubire milostivă, care este şi la baza răspunsului Domnului la întrebarea lui Petru care precedă parabola. Întrebarea lui Petru sună aşa: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” (v. 21). Şi Isus i-a răspuns: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte” (v. 22). În limbajul simbolic al Bibliei, asta înseamnă că noi suntem chemaţi să iertăm mereu!

Câtă suferinţă, câte sfâşieri, câte războaie ar putea să fie evitate, dacă iertarea şi milostivirea ar fi stilul vieţii noastre! Şi în familie, şi în familie: câte familii dezbinate care nu ştiu să se ierte, câţi fraţi şi surori care au această supărare înăuntru. Este necesar să se aplice iubirea milostivă în toate relaţiile umane: între soţi, între părinţi şi copii, în cadrul comunităţilor noastre, în Biserică precum şi în societate şi în politică.

Astăzi, dimineaţa, în timp ce celebram Liturghia, m-am oprit, am fost impresionat de o frază din prima lectură, din cartea lui Ben Sirah. Fraza spune aşa: „Aminteşte-ţi de cele din urmă şi încetează să urăşti”. Frumoasă frază! Gândeşte-te la cele din urmă! Gândeşte-te că vei fi într-un sicriu… şi vei duce cu tine acolo ura? Gândeşte-te la cele din urmă, încetează să urăşti! Încetează supărarea. Să ne gândim la această frază, atât de emoţionantă: „Aminteşte-ţi de cele din urmă şi încetează să urăşti”.

Nu este uşor de a ierta, pentru că în momentele liniştite unul spune: „Da, acesta a făcut pentru mine de toate culorile dar şi eu am făcut atâtea. Mai bine să iert pentru a fi iertat”. Dar după aceea revine supărarea, ca o muscă sâcâitoare vara care revine şi revine şi revine… A ierta nu este numai un lucru de un moment, este un lucru continuu împotriva acestei supărări, a acestei uri care revine. Să ne gândim la cele din urmă, să încetăm să urâm.

Parabola de astăzi ne ajută să percepem în plinătate semnificaţia acelei fraze pe care o recităm în rugăciunea Tatăl nostru„Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Mt6,12). Aceste cuvinte conţin un adevăr decisiv. Nu putem pretinde pentru noi iertarea lui Dumnezeu, dacă nu acordăm la rândul nostru iertarea aproapelui nostru. Este o condiţie: gândeşte-te la cele din urmă, la iertarea lui Dumnezeu, şi încetează să urăşti; alungă supărarea, acea muscă sâcâitoare care revine şi revine. Dacă nu ne străduim să iertăm şi să iubim, nici noi nu vom fi iertaţi şi iubiţi.

Să ne încredinţăm mijlocirii materne a Născătoarei de Dumnezeu: ea să ne ajute să ne dăm seama cât de datori suntem faţă de Dumnezeu, şi să ne amintim mereu de asta, aşa încât să avem inima deschisă la milostivire şi la bunătate.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În zilele trecute, o serie de incendii a devastat lagărul de refugiaţi din Moria, în Insula Lesbo, lăsând mii de persoane fără un refugiu, chiar şi precar. Este mereu vie în mine amintirea vizitei făcute acolo şi a apelului lansat împreună cu patriarhul Bartolomeu şi cu arhiepiscopul Ieronymos de Atena, de a asigura „o primire umană şi demnă femeilor şi bărbaţilor migranţi, refugiaţilor şi celor care caută azil în Europa” (16 aprilie 2016). Exprim solidaritate şi apropiere tuturor victimelor acestor evenimente dramatice.

În afară de asta, în aceste săptămâni se asistă în toată lumea – în atâtea părţi – la numeroase manifestaţii populare de protest, care exprimă suferinţa crescândă a societăţii civile în faţa situaţiilor politice şi social de criticism deosebit. În timp ce îi îndemn pe demonstranţi să-şi prezinte cererile lor în formă paşnică, fără a ceda în faţa tentaţiei agresivităţii şi violenţei, fac apel la toţi cei care au responsabilităţi publice şi de conducere să asculte glasul concetăţenilor lor şi să vină în întâmpinarea aspiraţiilor lor juste, asigurând respectarea deplină a drepturilor umane şi a libertăţilor civile. În sfârşit, invit comunităţile ecleziale care trăiesc în aceste contexte, sub conducerea păstorilor lor, să se străduiască în favoarea dialogului, mereu în favoarea dialogului, şi în favoarea reconcilierii – am vorbit despre iertare, despre reconciliere.

Din cauza situaţiei de pandemie, anul acest tradiţionala Colectă pentru Ţara Sfântă a fost transferată din Vinerea Sfântă pentru astăzi, ajunul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci. În contextul actual, această colectă este şi mai mult un semn de speranţă şi de apropiere solidară de creştinii care locuiesc în ţara unde Dumnezeu s-a făcut trup şi a murit şi a înviat pentru noi. Astăzi să facem un pelerinaj spiritual, în spirit, cu imaginaţia, cu inima, la Ierusalim, unde, aşa cum spune psalmul, sunt izvoarele noastre (cf. Ps 87,7), şi să facem un gest de generozitate pentru acele comunităţi.

Vă salut pe voi toţi, credincioşi romani şi pelerini din diferite ţări. Îndeosebi, salut bicicliştii afectaţi de boala Parkinson care au parcurs Via Francigena de la Pavia la Roma. Aţi fost buni! Mulţumesc pentru mărturia voastră. Salut Confraternitatea Sfânta Fecioară Maria Îndurerată de la Monte Castelo di Vibio. Văd că este şi o comunitate Laudato si’: mulţumesc pentru ceea ce faceţi; şi mulţumesc pentru întâlnirea de ieri, cu Carlìn Petrini şi toţi conducătorii care merg înainte în această luptă pentru păstrarea creaţiei.

Vă salut pe voi toţi, pe toţi, în mod special familiile italiene care în luna august s-au dedicat găzduirii pelerinilor. Sunt multe! Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Papa Francisc: Angelus (13 septembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluat de pe ercis.ro


%d blogeri au apreciat: