„Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu!”, spunea Isus discipolilor săi acum două mii de ani. Astăzi, îl putem vedea pe același Cristos străbătând străzile noastre și strigând oamenilor de bunăvoință: „Lăsați copiii să vină pe lume. Lăsați copiii să se nască! Nu-i împiedicați, căci viitorul omenirii depinde de ei”. Câtă gingășia în imaginea evanghelică: Dumnezeu făcut om ia un copil în brațe și-l binecuvântează. Și ce tristețe în imaginea modernă a „fabricilor” specializate în avort și contracepție: omul se crede Dumnezeu și decide cine are dreptul să trăiască și cine nu, disprețuind darul vieții.

Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea în exortația apostolică Familiaris consortio: „Pentru unii familia este astăzi semn al mântuirii pe care Cristos o desăvârşeşte în lume, iar pentru alţii familia este semn al refuzului pe care omul îl opune dragostei lui Dumnezeu. Pe de o parte, într-adevăr, se constată cea mai vie conştiinţă a libertăţii personale, o mai mare atenţie la calitatea relaţiilor interpersonale în viaţa matrimonială, la promovarea demnităţii femeii, la procreare responsabilă şi la educarea copiilor… Pe de altă parte, totuşi nu lipsesc semne îngrijorătoare de degradare a unor valori fundamentale: o concepţie teoretică şi practică greşită despre independenţa soţilor, unul faţă de altul; grave ambiguităţi faţă de raporturile de autoritate între părinţi şi copii; greutăţi concrete pe care familia adesea le întâmpină în transmiterea valorilor; numărul crescând al divorţurilor, plaga avorturilor şi recurgerea mereu tot mai crescândă la sterilizare; instaurarea unei adevărate mentalităţi anticoncepţionale. La baza acestor fenomene negative stă adesea o idee coruptă a sensului şi experienţei libertăţii, concepută nu ca o capacitate de realizare a adevărului planului lui Dumnezeu despre Căsătorie şi familie, ci ca o forţă autonomă de afirmare, nu rareori împotriva altora, pentru propria bunăstare egoistă” (nr. 6).

„Feriţi-vă de orice nedreptate!”, strigă Domnul inimii noastre, invitându-ne să promovăm viaţa umană și să o apărăm indiferent de stadiu de dezvoltare în care se află. Nimic nu poate înlocui strălucirea pe care copiii o dau bisericilor și caselor noastre. Iar cei care refuză un copil, înainte de a spune „Nu!” vieții, ar trebuie să privească durerea unei femei care își înmormântează propriul copil sau suferința familiilor care nu pot avea copii.

Să ne întipărim în suflet cuvântul lui Isus: „cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”. Oare cum va fi pentru cel care nu primește un copil în casa și în viața sa?

În timp ce oamenii caută căi pentru a distruge viața,
Cristos ne prezintă calea pentru a salva viața:
„Cine îşi pierde viaţa pentru mine, o va regăsi” (Mt 10,39).
Să ieșim din propria comoditate
și să salvăm viața copiilor!

25 februarie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 7-a de peste an
Sf. Cezar, medic
Sir 17,1-13; Ps 102; Mc 10,13-16

LECTURA I
Domnul i-a făcut pe oameni după chipul său.
Citire din cartea lui Ben Sirah 17,1-15
Domnul l-a creat pe om din pământ şi iarăşi l-a făcut să se întoarcă în el. Le-a dat oamenilor zile numărate şi un timp, le-a dat putere asupra celor care sunt pe pământ. ³ Asemenea lui însuşi i-a îmbrăcat cu putere şi i-a făcut după chipul lui. ⁴ A pus teama de el în toată făptura, ca să stăpânească peste animale şi păsări. ⁵ Le-a dat folosirea celor cinci lucrări ale Domnului, împărţind, le-a dăruit pe a şasea – mintea. ⁶ Le-a dat voinţă, limbă şi ochi, urechi şi inimă pentru a cugeta. ⁷ I-a umplut de cunoaşterea înţelegerii şi le-a arătat cele bune şi cele rele. ⁸ A pus teama de el în inimile lor, ca să le arate măreţia faptelor sale. Şi le-a dat să se laude cu minunile lui de-a lungul veacurilor. ¹⁰ Vor lăuda numele său cel sfânt, ⁹ ca să povestească măreţiile faptelor lui. ¹¹ A pus înaintea lor cunoaşterea şi legea vieţii le-a dat-o ca moştenire. ¹² A stabilit cu ei o alianţă veşnică şi le-a arătat judecăţile sale. ¹³ Ochii lor au văzut măreţia gloriei şi urechea lor a auzit gloria glasului său. ¹⁴ Le-a spus: „Feriţi-vă de orice nedreptate!” şi le-a dat porunci fiecăruia cu privire la aproapele său. ¹⁵ Căile lor sunt înaintea lui întotdeauna, nu vor fi ascunse de ochii lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),13-14.15-16.17-18a (R.: cf. 17)
R.: Nemărginită este îndurarea Domnului, asupra celor ce se tem de el!

¹³ Aşa cum un tată îşi iubeşte copiii,
aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem de el.
¹⁴ Căci el ştie din ce am fost plăsmuiţi
şi nu uită că suntem ţărână. R.

¹⁵ Zilele omului sunt ca iarba,
el înfloreşte ca floarea câmpului.
¹⁶ Când suflă vântul, ea nu mai este,
nici locul în care a stat nu se mai cunoaşte. R.

¹⁷ Dar îndurarea Domnului rămâne din veac şi până-n veac
peste cel care de el se teme
şi dreptatea lui, peste copiii copiilor lor,
^18a peste cei care păzesc alianţa sa. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,13-16
În acel timp, îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. ¹⁴ Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus: „Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu! ¹⁵ Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”. ¹⁶ Şi, luându-i în braţe, îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei.

Cuvântul Domnului