Arhivă etichetă pentru ‘vesnicie’

Fericire

Cine vrea să fie veșnic fericit să nu se conformeze lumii acesteia, ci să asculte și să trăiască îndemnul Apostolului: „Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!” (Rom 12,2).

Așa cum suntem capabili să renunțăm la atâtea și atâtea pentru a fi fericiți o zi, un an, o viață, să îndrăznim acum mai mult: să renunțăm la tot ce ne împiedică să fim fericiți o veșnicie! Să mergem pe drumul adevărului, al dreptății, al păcii și al iubirii față de aproapele și întâlnirea cu Dumnezeu ne va fascina. Îl vom cunoaște și vom fi seduși de Cel care și-a dat viața pentru noi!

Să renunțăm la noi înșine, la orgoliile noastre, la ambițiile noastre, să ne luăm crucea și să-l urmăm. E singura cale prin care ne putem salva viața. Și nu doar că o vom salva, o vom umple de fericire, o vom umple de Dumnezeu-iubire!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,24-28
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! ²⁵ Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. ²⁶ Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? ²⁷ Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut. ²⁸ Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia lui”.

Cuvântul Domnului

05/08/2022 2 2

Alois

Viața veșnică este singura comoară de dragul căreia merită să renunțăm la orice. Viața veșnică merită acest curaj al renunțării absolute. Paradisul merită această nebunie a despuierii. Nimic nu este mai presus de mântuirea sufletului.

Dezlipirea de trecut este una dintre cele mai mari provocări pentru sufletul nostru. Nu reușim în fiecare zi să trăim asemenea apostolului Paul: „eu nu consider că mi-aș fi atins țelul dar fac un singur lucru: dau uitării cele din urma mea și tind la cele dinainte; cu ochii la țintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus în Cristos Isus”. El a reușit: a dat uitării trecutul său și a privit doar spre Cristos, spre răsplata vieții veșnice. Asemenea lui mulți oameni sfinți au ajuns la scopul vieții lor: întâlnirea cu Cristos. Mulți, printre care și sfântul Alois, și-au însușit aceste cuvinte și le-au trăit: „toate, care mai înainte erau pentru mine câștiguri, acum le socotesc că sunt ca o pierdere față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am renunțat la toate și le consider drept gunoaie, pentru ca să-l pot câștiga pe Cristos” (cfr. Fil 3,8-14).

Oare cum este să faci din Dumnezeu binele suprem după care să suspini ziua și noaptea? Să nu vrei să știi altceva decât pe Cristos. Să nu te intereseze altceva decât Împărăția cerurilor. Să fii acel negustor care a găsit un mărgăritar de mare preț și pentru el a renunțat la tot, a vândut totul și l-a cumpărat. De unde se poate primi harul pentru o astfel de viață dedicată în întregime lui Dumnezeu? Aceasta se întâmplă doar în viața celui care se lasă „cucerit de Cristos”, fascinat de prezența sa.

Cu siguranță am simțit și noi cum de multe ori Cristos, prin cuvântul său, prin oamenii din jurul nostru, prin lucrările sale minunate înfăptuite pentru noi, a încercat să ne cucerească, să pună stăpânire pe inima sa. De atâtea ori am simțit cât de minunată este Împărăția lui Dumnezeu și totuși, încă nu am avut curajul să renunțăm la tot pentru a câștiga cea mai mare comoară. Sunt încă multe realități care ne țin ancorați în această lume. Pentru aceasta astăzi trebuie să ne însușim rugăciunea Bisericii: „Dumnezeule, izvorul tuturor darurilor cerești, care ai unit, în sfântul Alois de Gonzaga, o minunată nevinovăție, cu viața de pocăință, prin meritele și mijlocirea lui, dăruiește-ne harul, ca noi, cei care nu l-am urmat în nevinovăție, să-l imităm cel puțin în pocăință”. Prin mijlocirea sfântului Alois poate vom ajunge și noi la ziua în care vom spune: „Tu, Doamne, ești partea mea de moștenire”, tu, Doamne, ești tot ceea ce contează pentru mine.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus mulţimilor: ⁴⁴ „Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.⁴⁵ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. ⁴⁶ Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără”.

Cuvântul Domnului

21/06/2022 1 4

Cum definim omul fericit? Adică „posesorul” fericirii de calitate

La mulți ani
tuturor persoanelor consacrate!

Dumnezeu ne-a dat ce avea mai bun: pe Fiul său. Maria și Iosif au dat ce aveau mai bun: voința și viața lor puse în slujba planului divin de mântuire. Simeon și Ana au dat ce aveau mai bun: timpul și speranța lor răbdătoare cu care „așteptau mângâierea lui Israel… slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni”. Noi ce dăruim lumii și lui Dumnezeu? Și, mai ales, ce calitate are ceea ce oferim?

În tot ceea ce dăruim – inclusiv viața și timpul nostru! – accentul trebuie pus pe calitate, nu pe cantitate. Maria și Iosif, Simeon și Ana sunt un simbol al calității, al vieții dăruite, al vieții consacrate: oameni drepți, evlavioși care îl slujesc pe Domnul zi și noapte prin posturi și rugăciuni, vorbind tuturor despre Cristos, pruncul divin.

În lumina sărbătorii de astăzi și a Zilei Mondiale a Persoanelor Consacrate, putem să ne analizăm viața și calitatea dăruirii noastre plecând de la timpul oferit lui Dumnezeu și fraților. Atunci când cineva oferă sau îți oferă timp, de fapt oferă ceea ce are mai prețios și irecuperabil. Să dăruiești timp este cea mai bună investiție pentru viitor, pentru viața veșnică. Dăruind timp de calitate arătăm lumii că viața nu este doar timp care trece, doar secunde și zile. Dimpotrivă, timpul, adică viața, este locul întâlnirii dintre Dumnezeu și oameni, locul slujirii lui Dumnezeu în oamenii cu care ne petrecem timpul.

Cu adevărat valorificăm bine timpul dacă-l slujim pe Dumnezeu în oamenii pe care-i întâlnim. În toți oamenii, nu doar în cei care ne sunt simpatici. În toți oamenii, mai ales în cei care trec prin momente dificile. Astfel devenim asemenea lui Cristos care, suferind, a venit în ajutorul tuturor celor care suferă (Evr 2,18).

Timpul oferit se transformă în fericire de calitate. Și e important și acest aspect în viața noastră. Deseori afișăm o față senină, zâmbim și râdem, însă suntem cu adevărat fericiți? Cât durează fericirea noastră și ce anume o condiționează? Și, mai ales, fericirea noastră este una de calitate? Îndeplinim condițiile pentru a fi fericiți, așa cum spune Isus că sunt cei cu adevărat fericiți? (Mt 5,3-12). Să ne amintim simplitatea cu care Cristos definește omul fericit atunci când o femeie i-a spus: „Fericit sânul care te-a purtat și pieptul la care ai supt”. Cum i-a răspuns? Ce drum i-a indicat spre fericire? Isus i-a zis: „Mai degrabă fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!” (Lc 11,27-28). Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și împlinirea lui prin slujire este calea creștinului – în mod deosebit a persoanelor consacrate – spre o viață fericită. Iar această fericire izvorâtă din trăirea Cuvântului va fi cu adevărat una de calitate.

Dumnezeu merită tot ceea ce avem mai bun. Să-i oferim timpul și fericirea noastră, dar să fie daruri de calitate. Aceasta este opera minunată pe care o poate face fiecare creștin adevărat, cu atât mai mult o persoană consacrată: să dăruiască Domnului și omului ceea ce are mai bun, să ofere timpul și fericirea sa.

2 februarie 2022

ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI
Sf. Ioana
Mal 3,1-4 (Evr 2,14-18); Ps 23; Lc 2,22-40 (2,22-32)

LECTURA I
Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi.
Citire din cartea profetului Malahia 3,1-4
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Sabaot! ² Cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea sta când se va arăta el? Căci el va fi ca focul celui care topeşte şi ca leşia celui care spală. ³ Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint. Ei îi vor aduce Domnului ofrandă după dreptate. ⁴ Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului, ca în zilele de odinioară, ca în anii de mai înainte”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),7.8.9.10(R.: 10b)
R.: Domnul oştirilor: el este regele gloriei.

⁷ Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.

⁸ Cine este acest rege al gloriei?
E Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în luptă. R.

⁹ Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.

¹⁰ Cine este acest rege al gloriei?
Domnul oştirilor: el este regele gloriei. R.

LECTURA A II-A
Trebuia să se facă în toate asemenea fraţilor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,14-18
Fraţilor, cum însă copiii au acelaşi sânge şi aceeaşi carne, a devenit şi Isus părtaş cu ei, pentru ca, prin moarte, să reducă la neputinţă pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavol, ¹⁵ şi să-i elibereze pe aceia care, de frica morţii, toată viaţa lor erau reduşi la sclavie. ¹⁶ Căci nu se îngrijeşte de îngeri, ci de urmaşii lui Abraham se îngrijeşte. ¹⁷ De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraţilor, pentru ca să devină un mare preot îndurător şi vrednic de încredere pentru relaţiile cu Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele poporului. ¹⁸ Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 2,32
(Aleluia) Lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău, Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA*
Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, ²³ după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” ²⁴ şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. ²⁵ Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. ²⁶ Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. ²⁷ A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, ²⁸ l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: ²⁹ „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, ³⁰ căci au văzut ochii mei mântuirea ta ³¹ pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, ³²lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” ³³ Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – ³⁵ ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” ³⁶ Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, ³⁷ era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. ³⁸ Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. ³⁹ Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. ⁴⁰ Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!