Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘viata vesnica’

Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii!

Posted by Paxlaur pe 17/01/2018

singuratate frunza toamna tacere linisteStrăduiţi-vă să vă adunaţi mai des ca să-i aduceţi mulţumiri lui Dumnezeu şi ca să-l lăudaţi.
Căci dacă vă adunaţi deseori în acelaşi loc, puterile Satanei slăbesc
şi, prin armonia credinţei voastre, este distrus răul pe care îl provoacă.
Nimic nu este mai de preţ ca pacea,
prin care este îndepărtat orice conflict cu cei din văzduh şi cu cei de pe pământ.
De nici unul dintre acestea nu veţi fi lipsiţi,
dacă veţi avea în mod desăvârşit credinţa şi iubirea faţă de Isus Cristos,
care sunt începutul şi împlinirea vieţii:

începutul este credinţa, iar împlinirea este iubirea.
Acestea două se unesc în unul singur, în Dumnezeu;
toate celelalte virtuţi care îl conduc pe om la desăvârşire sunt o consecinţă a acestora.

 

Nimeni nu săvârşeşte păcatul, dacă mărturiseşte credinţa,
şi nimeni nu urăşte, dacă are iubirea.
Pomul se cunoaşte după fructul său (Mt 12,33);
la fel, cei care mărturisesc că îi aparţin lui Cristos vor fi recunoscuţi după faptele lor.
Căci acum nu este vorba de mărturisirea credinţei,
ci de a rămâne statornici în această credinţă până la sfârşit.
Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii.
Este bine să-i înveţi pe alţii, dacă faci ceea ce înveţi.
Este un singur învăţător, care a spus şi s-a făcut (Ps 32,9);
dar şi faptele pe care le-a făcut în tăcere sunt vrednice de Tatăl.

 

Cine are cuvântul lui Isus poate să audă chiar şi tăcerea lui,
ca să fie desăvârşit, ca să acţioneze prin cuvântul său şi să fie recunoscut prin tăcerea sa.

 

Nimic nu este ascuns Domnului, chiar şi secretele noastre îi sunt cunoscute.
De aceea, să facem toate lucrurile cu gândul că el locuieşte în noi, ca să fim templul său
şi ca el să fie în noi Dumnezeul nostru,
aşa cum este şi aşa cum se va arăta în faţa noastră, dacă îl iubim aşa cum se cuvine.
Să nu vă înşelaţi, fraţii mei.
Cei care destramă familiile nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (cf. 1Cor 6,9-10).
Dacă cei care, după trup, au făcut aceasta au fost pedepsiţi cu moartea,
cu cât mai mult nu va fi pedepsit cel care deformează credinţa lui Dumnezeu
cu o învăţătură nelegiuită, credinţă pentru care Isus Cristos a fost răstignit?
Cine s-a murdărit cu un asemenea delict va merge în focul cel veşnic; la fel şi cel care îl ascultă.
Domnul a primit ungerea pe capul său ca să reverse asupra Bisericii nestricăciunea.

 

Să nu vă lăsaţi unşi cu doctrina urât mirositoare a principelui acestei lumi,
ca să nu vă ducă în sclavie, departe de viaţa care vă este oferită!
De ce să nu devenim cu toţii înţelepţi, primind cunoaşterea lui Dumnezeu, care este Isus Cristos?
De ce să pierim în mod nesăbuit, nerecunoscând darul pe care Domnul ni l-a trimis cu adevărat?

Duhul meu este jertfa de ispăşire a crucii, care, pentru cei necredincioşi, este scandal,
dar pentru noi este mântuire şi viaţă veşnică (cf. 1Cor 1,20-23).

 

Din Scrisoarea către efeseni a sfântul Ignaţiu de Antiohia, episcop martir
(Să aveţi credinţă şi iubire faţă de Cristos: Nr. 13 – 18, 1, Funk 1, 183-187)

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Cea mai puternică speranță a omului care crede

Posted by Paxlaur pe 28/11/2017

Raffaello Sanzio - Speranta_Dragostea_CredintaAtunci când primim cuvântul Domnului în viața noastră, vrem ca el să ne mângâie, să ne dea curaj, speranță. Însă fragmentul evanghelic din această zi pare copiat din ziarele pline de știri care ne înspăimântă: războaie, revolte, cutremure, foamete şi epidemii, fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer (cf. Lc 21,9.11). Vizităm catedrale, ne uităm la locuințele noastre și parcă ne cutremurăm atunci când îl auzim pe Isus spunând: „Despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (Lc 21,6). Chiar credem că din ceea ce vedem „nu va rămâne piatră peste piatră”? Cei din timpul lui Isus nu au crezut! Oare noi suntem mai buni decât ei? Suntem noi mai credincioși, mai fideli Cuvântului divin?

Același Domn Isus ne spune: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Cuvintele sale se vor împlini. Însă ceea ce contează cu adevărat pentru noi, ceea ce stă în centrul cuvântului său, nu este distrugerea acestei lumi – când și cum va fi –, ci lumea cea nou și mântuirea noastră. În centrul mesajului divin stă acea „domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă niciodată” (cf. Dan 2,44). Pe cei care sunt adevărați creștini îi înteresează și așteaptă cu nerăbdare întoarcerea Domnului Isus, atunci când va veni să ne ia cu el în casa Tatălui, în împărăția veșnică (cf. In 14,1-3).

Credința că Isus vine, credința într-un Dumnezeu care vine să ne poarte spre un loc de odihnă, ne ajută să nu ne speriem, să nu ne descurajăm în fața fragmentului evanghelic din această zi. Evanghelia vorbește despre războaie și revolte, cutremure, epidemii și foamete, fapte infricoșătoare, însă scopul evangheliei nu este să ne sperie. Suntem și așa destul de speriați. Nu avem nevoie de Evanghelie pentru aceasta! Scopul evangheliei este să ajungem la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acesta este și scopul Bisericii: să-l cunoaștem și să-l iubim pe Dumnezeu, să credem în el și să ajungem la mântuirea dăruită nouă prin Cristos.

Aceasta este fericita noastră speranță cu care ascultăm și primim în viața noastră Evanghelia: într-o zi vom intra în odihna Tatălui și ne vom bucura contemplând chipul său! Cât de sublim este misterul: noi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este! „Vom intra în odihna ta, Doamne, și vom vedea chipul tău”. Abia atunci vom vedea adevărata frumusețe: chipul Tatălui… Este cel mai frumos vis al inimii treze, este cea mai puternică speranță a omului care crede!

Evanghelia și Biserica ne ajută să ne pregătim pentru acea zi. Ele sunt călăuza noastră ca în mijlocul unei lumi încercate, noi să fim martorii speranței care nu dezamăgește: mântuirea adusă de Cristos.


Cerul și pământul vor trece, totul va trece,
dar promisiunea Domnului, cuvintele sale nu vor trece
și noi vom vedea chipul său.
Atunci ne vom afla pacea și fericirea veșnică.


28 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 34-a de peste an
Ss. Teodora, călug.; Iacob, pr.
Dan 2,31-45; Ps Dan 3,57-61; Lc 21,5-11

LECTURA I
Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă, ea va zdrobi şi va nimici toate acele domnii.
Citire din cartea profetului Daniel 2,31-45
În zilele acelea, Daniel i-a zis regelui Nabucodonosor: „Tu, rege, ai avut o viziune. Iată, un chip mare; chipul acesta era impunător; strălucirea lui era măreaţă. El stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. 32 Acest chip avea capul din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele, din bronz, 33 gambele, din fier, picioarele erau o parte din fier, o parte din lut. 34 Tu priveai până când s-a desprins o piatră – nu prin mână de om -, a lovit chipul la picioarele care erau din fier şi din lut şi le-a zdrobit. 35 Atunci au fost zdrobite dintr-odată fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul şi au devenit ca pleava dintr-o arie pe timpul verii. Au fost purtate de vânt şi nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Iar piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare care a umplut tot pământul. 36 Acesta este visul şi interpretarea lui o vom spune înaintea regelui. 37 Tu, rege, eşti regele regilor, căruia Dumnezeul cerurilor ţi-a dat domnia, puterea, tăria şi gloria. 38 Oriunde locuiesc fiii oamenilor, animalele câmpului şi păsările cerului, le-a pus în mâna ta şi tu stăpâneşti peste toate. Tu eşti capul care era din aur. 39 După tine, se va ridica o altă domnie, mai neînsemnată decât a ta; apoi, o a treia domnie, de bronz, care va stăpâni peste tot pământul. 40Apoi va fi o a patra domnie, tare ca fierul. Şi pentru că fierul zdrobeşte şi fărâmiţează totul, ca fierul care distruge totul, aşa va zdrobi şi va fărâmiţa ea. 41 Aşa cum ai văzut picioarele şi degetele care erau o parte din lut de olar şi o parte din fier, la fel domnia va fi împărţită, dar va fi în ea ceva din tăria fierului. De aceea ai văzut fier amestecat cu lut moale. 42 Şi după cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o parte din lut, tot aşa domnia va fi în parte tare şi în parte fragilă. 43 Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin sămânţă umană, dar nu se vor uni unul cu altul, aşa cum fierul nu se uneşte cu lutul. 44 În zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă. Domnia aceasta nu va trece la alt popor; ea va zdrobi şi va nimici toate acele domnii, dar ea se va ridica pentru totdeauna. 45 De aceea, pentru că ai văzut că din munte s-a desprins o piatră – nu prin mână de om – care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul şi aurul, să ştii că Dumnezeul cel Mare a făcut cunoscut regelui ceea ce va fi după acestea. Visul este adevărat şi interpretarea este de încredere”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,57.58.59.60.61 (R.: 59b)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul şi preamăriţi-l în veci!

57 Binecuvântaţi-l, toate lucrările Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

58 Binecuvântaţi-l, ceruri, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

59 Binecuvântaţi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

60 Binecuvântaţi-l, toate apele de deasupra cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

61 Binecuvântaţi-l, toate puterile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ap 2,10c
(Aleluia) Fii credincios până la moarte, spune Domnul, şi-ţi voi da cununa vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu va rămâne piatră peste piatră.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-11
În acel timp, unora care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, Isus le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 7 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?” 8 El le-a zis: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!” şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!” 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Nimeni nu poate oferi mai mult! Nimeni!

Posted by Paxlaur pe 26/11/2017

Vecinii de pe Marea Galileii

Nimeni nu poate oferi ceea ce oferă Dumnezeu și Biserica: viața veșnică! Nimeni! Niciun împărat sau rege nu poate oferi ceea ce oferă Dumnezeul lui Abraham, Isaac și Iacob: „împărăţia care a fost pregătită pentru noi de la crearea lumii” (cf. Mt 25,34).

Creștinismul promite omului nemurirea, dacă omul trăieşte în acea mare speranţă care poate să fie numai Dumnezeu. Însuși Domnul ne dăruiește ceea ce noi nu putem obţine singuri: viaţa veşnică. Dinamica acestei speranţe în viaţa omului este descrisă de pilotul şi scriitorul francez Antoine de Saint-Exupéry: „Dacă vrei să construieşti o barcă, nu aduna oameni pentru a tăia lemne, a împărţi îndatoririle şi a da ordine. Ci trezeşte în ei dorinţa faţă de marea vastă şi infinită”. Dacă transferăm această maximă la credinţa creştină şi la vestirea sa, putem s-o declinăm în sensul următor: este mai important să trezești în omul de astăzi dorinţa faţă de oceanul amplu al vieţii veşnice decât să organizezi viaţa prezentă. Ce bine ar fi să ne concetrăm toate energiile pentru a vesti și a cunoaște viața veșnică. Cu cât entuziasm ne-am trăi credința pe pământ și cât de dispusă ar fi inima noastră să-l aibă de rege pe Cristos, dacă am înțelege ceea ce el ne oferă: Împărăția Tatălui veșnic, nemurirea alături de sfinții și îngerii din ceruri!

Dacă acest dar al vieții veșnice precum și maxima lui Saint-Exupéry s-ar răstălmăci, cineva ar putea să le înțeleagă greșit, să le perceapă ca pe o invitaţie la neglijarea datoriilor față de această lume şi o promisiune iluzorie a lumii de dincolo, după cum i se reproşa creştinismului în comunism. Pentru a evita această înțelegere greșită, trebuie percepută şi cealaltă latură a maximei lui Saint-Exupéry: nu trebuie uitat că imediat ce dorinţa faţă de marea vastă şi infinită s-a trezit, oamenii vor trece imediat la muncă şi vor construi barca aşa cum a fost prevăzut (cf. Kurt Koch, La vita eterna nella visione cristiana. Verso il mare senza confini, 26.11.2016).

Aceasta este și învățătura conciliară a Bisericii: „Socotirea obligațiilor față de societate printre principalele îndatoriri ale omului de astăzi și împlinirea lor trebuie să fie un lucru sfânt pentru toți… De aici se vede că mesajul creștin nu-i abate pe oameni de la construirea lumii și nici nu-i îndeamnă să neglijeze binele semenilor lor, ci, dimpotrivă, îi obligă mai mult la îndeplinirea acestei îndatoriri” (cf. Constituția pastorală Gaudium et spes 30.34).

Dacă am înțelege acest mare dar – viața veșnică! – atunci l-am implora zilnic pe Cristos să domnească peste inimile noastre și în casa noastră. Dacă am înțelege și am crede cu adevărat în nemurirea sufletului atunci am trudi la barca vieții noastre, am munci să cucerim și să intrăm în Împărăția Regelui veșnic.


Cine domnește în inima ta?
Orice inimă are nevoie de un rege.
Numai inimile care l-au ales pe Cristos sunt astăzi în sărbătoare.


26 noiembrie 2017 

† CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI
Ss. Siriciu, pp.; Leonard, pr.
Ez 34,11-12.15-17; Ps 22; 1Cor 15,20-26.28; Mt 25,31-46

LECTURA I
Voi face judecată între oaie şi oaie.
Citire din cartea profetului Ezechiel 34,11-12.15-17
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea şi o voi observa! 12 Aşa cum se îngrijeşte un păstor de turmă în ziua când este în mijlocul turmei sale împrăştiate, tot aşa mă voi îngriji eu de turma mea şi o voi salva din toate locurile unde a fost împrăştiată în ziua înnorată şi întunecată. 15 Eu voi păstori turma mea şi eu le voi face să se odihnească – oracolul Domnului Dumnezeu. 16 Pe cea pierdută o voi căuta, pe cea rătăcită o voi aduce înapoi, pe cea rănită o voi bandaja, pe cea slăbită o voi întări, voi avea grijă de cea grasă şi de cea puternică. Le voi păstori cu judecată. 17 Cât despre voi, turma mea – aşa spune Domnul Dumnezeu: iată, voi face judecată între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
Fiul se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,20-26.28
Fraţilor, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi. 21 Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine şi învierea din morţi. 22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă. 23 Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, 24 apoi va fi sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere. 25 Căci el trebuie să domnească până când va pune toţi duşmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul duşman care va fi nimicit este moartea. 28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci şi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 11,9b-10a
(Aleluia) Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului se va aşeza pe tronul său de mărire şi îi va despărţi pe unii de alţii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,31-46
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. 32 Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! 35 Căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, 36 gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine!” 37 Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit, sau însetat şi ţi-am dat să bei? 38 Când te-am văzut străin şi te-am primit, sau gol şi te-am îmbrăcat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?” 40 Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut”. 41 Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! 42 Căci am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat». 44 Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?” 45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut”. 46 Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Un „simț” și cea mai sănătoasă poftă…

Posted by Paxlaur pe 31/10/2017

timp_nemurire_ceas_vesnicieDe fiecare dată când ne apropiem de Evanghelie simţim dorinţa lui Cristos de a trezi în noi „pofta” după împărăţia lui Dumnezeu. Atât de mult doreşte să ne însuşim acest „simţ” al vieţii veşnice încât ne copleşeşte cu parabole şi asemănări. Urmând exemplul său, apostolii şi sfinţii au predicat despre această viaţă veşnică şi minunată care ne aşteaptă. Predica lor a fost încununată cu cea mai autentică mărturie despre credința în viața veșnică: martiriul!

Astăzi îl avem pe apostolul Paul care ne spune: „Suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,18-19). Astăzi trebuie să ne cercetăm cu seriozitate şi să vedem dacă ne regăsim printre cei care aşteaptă cu nerăbdare împărăţia lui Dumnezeu. Cum se manifestă aşteptarea noastră? Oare viaţa noastră, faptele şi cuvintele noastre, le vorbesc celorlalţi despre aşteptarea împărăţiei lui Dumnezeu? Nu cumva ne lăsăm copleşiţi de grijile şi suferinţele acestei vieţi şi uităm de „măreţia care va fi descoperită”?

Adevărul despre noi este că de cele mai multe ori ne entuziasmăm uşor. Imediat ce apare ceva frumos, nou, interesant, plăcut pentru minte sau suflet (ba chiar şi pentru trup!) devenim plini de uimire şi încercăm să ne apropiem, să pătrundem în acel univers fascinant al lumii noi, abia descoperite. Ne fascinează răsăritul şi apusul, chipul angelic al oamenilor, culoarea şi mireasma florilor. Unora le place aroma de cafea sau a unui ceai bun, iar altora le plac plimbările, cărţile, muzica, filmele. Iar toate acestea sunt încununate pentru mulţi de participarea la sfânta Liturghie, de recitarea Rozariului sau de momentele de adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament.

Ei bine, toate acestea, într-o zi, le vom avea de o mie de ori mai mult, mai puternice, mai frumoase. Şi dacă acum ne plac atât de mult şi ne simțim în al nouălea cer când le trăim, să ne imaginăm cum va fi când toate acestea vor fi de o mie de ori mai bune şi mai frumoase! De o mie de ori, căci ne asigură acelaşi apostol Paul: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9).

Dacă găsim în noi dorința după această Împărăție a Tatălui, dacă inima noastră simte palpitațiile iubirii acestor lucruri pe care încă nu a ajuns să le cunoască pe deplin, atunci să spunem cu Cristos și prin Cristos: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei” (Mt 11,25).


Tot ce ni se întâmplă aici este trecător, dincolo va fi veşnic.
Tot ceea ce facem pe acest pământ,
trebuie să facem cu gândul la viaţa veşnică.
Ar fi trist să pierdem o lume de o mie de ori mai bună şi mai frumoasă!
Ar fi groznic să-l pierdem pe Dumnezeu pentru totdeauna!


31 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 30-a de peste an
Sf. Alfons Rodriguez, călug.
Rom 8,18-25; Ps 125; Lc 13,18-21

LECTURA I
Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,18-25
Fraţilor, eu consider că suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. 19 Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci creaţia a fost supusă zădărniciei nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranţa 21 că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. 22 De fapt, noi ştim că toată creaţia suspină şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum, 23 dar nu numai ea, ci şi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, şi noi suspinăm în noi înşine, aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru; 24 căci în speranţă am fost mântuiţi. Dar speranţa care se vede nu este speranţă, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede? 25 Însă dacă sperăm ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 3a)
R.: Domnul a făcut pentru noi lucruri minunate.

1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.

2cd Atunci se spunea printre neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi
şi suntem plini de bucurie. R.

4 Întoarce, Doamne, captivitatea noastră
ca pâraiele în Negheb!
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu bucurie. R.

6 Plecând, mergeau şi plângeau
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu strigăte de veselie,
purtându-şi snopii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei. (Aleluia)

EVANGHELIA
Grăuntele creşte şi devine copac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,18-21
În acel timp, Isus a spus: „Cu ce este asemănătoare împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi compara? 19 Este asemănătoare cu un grăunte de muştar pe care un om, luându-l, îl seamănă în grădina lui; acesta creşte şi devine copac, iar păsările cerului îşi fac cuiburi între ramurile lui”. 20 Şi a mai spus: „Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? 21 Este asemenea cu plămada pe care o femeie, luând-o, o ascunde în trei măsuri de făină până când dospeşte totul”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Sinuciderea și sensul singurei vieți

Posted by Paxlaur pe 18/09/2017

om ingandurat_trist_dezorientatPrea des rostim sau auzim: „Mai bine nu mă nășteam… Mai bine aș muri”. Și unii nu doar că spun, ci fac planuri și comit acte sinucigașe. Cât de tulburător este să auzi: „Părinte, fiica mea, de doar 19 ani, s-a sinucis”!

Oare de ce ne pierdem gustul de a trăi? Cum să fii tânăr și deja să fie prea greu, prea mult? Să fie boala? Sau sărăcia? Sau singurătatea? Alcoolul? Drogurile? Sau uitarea sufletului și pierderea sensului vieții?

Dacă în fața problemelor pierdem sensul vieții – avem o singură viață care începe aici, pe Pământ, și se desăvârșește în Ceruri! – atunci sinuciderea devine o puternică ispită îmbrăcată în hainele strălucitoare ale soluțiilor. Dacă ne lăsăm viața invadată doar de lucruri – telefon, computer, mașină etc. – și uităm să ne hrănim sufletul cu prieteni, speranță, credință, atunci viața prinde gust greoi de plastic sau de fier, în funcție de ceea ce ne umple inima.

Pierdem sensul vieții atunci când nu mai știm să valorificăm clipele de tăcere și de singurătate. La câtă agitație și viteză este în jurul nostru, zilnic trebuie să avem clipe în care să ne oprim, să ne adunăm sufletul și să-l umplem de speranță. Fugim atât de mult de noi înșine, încât sufletul rămâne mereu în urma noastră, flămând și părăsit. Unde ți-e sufletul acum? Ce ai în el?

Ne uităm atât de rar la sufletul nostru! Ar trebui să-l privim zilnic, să ne fie drag, ca un fluture colorat într-o grădină cu flori. Însă pentru că-l uităm, când ne amintim de el îl găsim pătat, plin doar de probleme și suferință. Iar la ușa lui bate nerăbdătoare sinuciderea, cu recomandarea: „Unica soluție”!

Această capcană atrage sufletele care uită că moartea nu este decât o trecere, iar această trecere, dacă este „grăbită”, în loc să îmbrace sufletul în lumină, dă întunericului din el valoarea veșniciei. Prin sinucidere, ceea ce aici pare insuportabil pentru un an sau zece, devine insuportabil pentru veșnicie, căci viața nu se pierde, ci se transformă, se îmbracă fie în lumină, fie în întuneric.

Să nu disperăm în fața suferinței, ci să alergăm la Domnul. Să nu căutăm singuri soluții la problemele care ne iau cu asalt. Și, mai ales, să nu considerăm „fuga de viață” o rezolvare. Sufletul și sensul vieții dau gust bun zilelor noastre.

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: