Iubește-o!

Biserica femeie rugaciune lumanareÎn forma clasică a ritualului Botezului preotul întreba: „Ce anume ceri de la Biserică?”. Răspunsul: „Credința”. „Și ce anume îți dă credința?”. „Viața veșnică”. Astăzi mulți vor să elimine această legătură dintre credință, Biserică și viața veșnică. Unii exclud viața veșnică, alții credința, însă cei mai mulți vor să elimine Biserica, uitând cuvintele sfântului Ciprian: „Cine nu are ca mamă Biserica, nu-l poate avea pe Dumnezeu ca tată”.

Eram mici când oameni dragi ne-au purtat în brațe spre Biserică. Acolo, prin apă și Duh Sfânt, Biserica ne-a împărtășit din frumusețea și sfințenia ei cu generozitate maternă. „Frumoasa creatură”, sfântă și neprihănită (cf. Ef5,27), ne-a oferit haina albă și uleiul înmiresmat, dar mai ales – prin apa ce se revărsa din belșug peste creștetul nostru – ne-a dăruit viața veșnică cu Cristos, Mirele ei.

Entuziasmul și tânjirea după Paradis au fost stinse în noi de persoane care au disprețuit „zidirea lui Dumnezeu” și „locul în care înflorește Duhul”, adică Biserica (cf. 1Cor3,9; sf. Hipolit). Cei care au călcat-o în picioare și au mânjit-o ingnorându-i iubirea și învățăturile, acum o poartă în fața ta și în mijlocul acestei lumi pentru a o judeca și condamna. Dornici să o distrugă piatră cu piatră, te întreabă și pe tine: „Dar tu, ce zici?”. Tu ce zici despre Biserică? Ce să facem cu ea? (cf. In8,1-11).

Așa cum fariseii l-au întrebat pe Isus – „Tu cine eşti?” (In8,25) – omul contemporan întreabă Biserica: „Cine ești tu?”. Mai mult, te întreabă pe tine care faci parte din Biserică: „Cine sau ce este Biserica?”. Aceste întrebări despre Biserică îl privesc și pe Cristos, pentru că Isus Cristos și Biserica, trupul său, sunt inseparabili (cf. Col1,18).

Așadar, amintește-ți că Biserica este mama noastră! În ea am devenit și suntem „familia lui Dumnezeu” (cf. Mt12,49; LG2). Ea este poarta cerului: într-o lume în care Domnul este ignorat, ea ne ajută să ne ridicăm inimile spre cer și să le umplem de veșnicie. Dacă dorești cu adevărat să îți petreci veșnicia în Paradis, atunci ea este prețioasă în ochii tăi. Însă dacă nu-l dorește pe Cristos și viața veșnică, atunci îți vei găsi cu greu motivația de a iubi Biserica. Primește îndemnul ei – „Sus inimile!” – și iubește-o  (cf. papa Benedict al XVI-lea, Spe salvi, nr 10).

 

Reclame

Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii!

singuratate frunza toamna tacere linisteStrăduiţi-vă să vă adunaţi mai des ca să-i aduceţi mulţumiri lui Dumnezeu şi ca să-l lăudaţi.
Căci dacă vă adunaţi deseori în acelaşi loc, puterile Satanei slăbesc
şi, prin armonia credinţei voastre, este distrus răul pe care îl provoacă.
Nimic nu este mai de preţ ca pacea,
prin care este îndepărtat orice conflict cu cei din văzduh şi cu cei de pe pământ.
De nici unul dintre acestea nu veţi fi lipsiţi,
dacă veţi avea în mod desăvârşit credinţa şi iubirea faţă de Isus Cristos,
care sunt începutul şi împlinirea vieţii:

începutul este credinţa, iar împlinirea este iubirea.
Acestea două se unesc în unul singur, în Dumnezeu;
toate celelalte virtuţi care îl conduc pe om la desăvârşire sunt o consecinţă a acestora.

 

Nimeni nu săvârşeşte păcatul, dacă mărturiseşte credinţa,
şi nimeni nu urăşte, dacă are iubirea.
Pomul se cunoaşte după fructul său (Mt 12,33);
la fel, cei care mărturisesc că îi aparţin lui Cristos vor fi recunoscuţi după faptele lor.
Căci acum nu este vorba de mărturisirea credinţei,
ci de a rămâne statornici în această credinţă până la sfârşit.
Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii.
Este bine să-i înveţi pe alţii, dacă faci ceea ce înveţi.
Este un singur învăţător, care a spus şi s-a făcut (Ps 32,9);
dar şi faptele pe care le-a făcut în tăcere sunt vrednice de Tatăl.

 

Cine are cuvântul lui Isus poate să audă chiar şi tăcerea lui,
ca să fie desăvârşit, ca să acţioneze prin cuvântul său şi să fie recunoscut prin tăcerea sa.

 

Nimic nu este ascuns Domnului, chiar şi secretele noastre îi sunt cunoscute.
De aceea, să facem toate lucrurile cu gândul că el locuieşte în noi, ca să fim templul său
şi ca el să fie în noi Dumnezeul nostru,
aşa cum este şi aşa cum se va arăta în faţa noastră, dacă îl iubim aşa cum se cuvine.
Să nu vă înşelaţi, fraţii mei.
Cei care destramă familiile nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (cf. 1Cor 6,9-10).
Dacă cei care, după trup, au făcut aceasta au fost pedepsiţi cu moartea,
cu cât mai mult nu va fi pedepsit cel care deformează credinţa lui Dumnezeu
cu o învăţătură nelegiuită, credinţă pentru care Isus Cristos a fost răstignit?
Cine s-a murdărit cu un asemenea delict va merge în focul cel veşnic; la fel şi cel care îl ascultă.
Domnul a primit ungerea pe capul său ca să reverse asupra Bisericii nestricăciunea.

 

Să nu vă lăsaţi unşi cu doctrina urât mirositoare a principelui acestei lumi,
ca să nu vă ducă în sclavie, departe de viaţa care vă este oferită!
De ce să nu devenim cu toţii înţelepţi, primind cunoaşterea lui Dumnezeu, care este Isus Cristos?
De ce să pierim în mod nesăbuit, nerecunoscând darul pe care Domnul ni l-a trimis cu adevărat?

Duhul meu este jertfa de ispăşire a crucii, care, pentru cei necredincioşi, este scandal,
dar pentru noi este mântuire şi viaţă veşnică (cf. 1Cor 1,20-23).

 

Din Scrisoarea către efeseni a sfântul Ignaţiu de Antiohia, episcop martir
(Să aveţi credinţă şi iubire faţă de Cristos: Nr. 13 – 18, 1, Funk 1, 183-187)

Cea mai puternică speranță a omului care crede

Raffaello Sanzio - Speranta_Dragostea_CredintaAtunci când primim cuvântul Domnului în viața noastră, vrem ca el să ne mângâie, să ne dea curaj, speranță. Însă fragmentul evanghelic din această zi pare copiat din ziarele pline de știri care ne înspăimântă: războaie, revolte, cutremure, foamete şi epidemii, fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer (cf. Lc 21,9.11). Vizităm catedrale, ne uităm la locuințele noastre și parcă ne cutremurăm atunci când îl auzim pe Isus spunând: „Despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (Lc 21,6). Chiar credem că din ceea ce vedem „nu va rămâne piatră peste piatră”? Cei din timpul lui Isus nu au crezut! Oare noi suntem mai buni decât ei? Suntem noi mai credincioși, mai fideli Cuvântului divin?

Același Domn Isus ne spune: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Cuvintele sale se vor împlini. Însă ceea ce contează cu adevărat pentru noi, ceea ce stă în centrul cuvântului său, nu este distrugerea acestei lumi – când și cum va fi –, ci lumea cea nou și mântuirea noastră. În centrul mesajului divin stă acea „domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă niciodată” (cf. Dan 2,44). Pe cei care sunt adevărați creștini îi înteresează și așteaptă cu nerăbdare întoarcerea Domnului Isus, atunci când va veni să ne ia cu el în casa Tatălui, în împărăția veșnică (cf. In 14,1-3).

Credința că Isus vine, credința într-un Dumnezeu care vine să ne poarte spre un loc de odihnă, ne ajută să nu ne speriem, să nu ne descurajăm în fața fragmentului evanghelic din această zi. Evanghelia vorbește despre războaie și revolte, cutremure, epidemii și foamete, fapte infricoșătoare, însă scopul evangheliei nu este să ne sperie. Suntem și așa destul de speriați. Nu avem nevoie de Evanghelie pentru aceasta! Scopul evangheliei este să ajungem la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acesta este și scopul Bisericii: să-l cunoaștem și să-l iubim pe Dumnezeu, să credem în el și să ajungem la mântuirea dăruită nouă prin Cristos.

Aceasta este fericita noastră speranță cu care ascultăm și primim în viața noastră Evanghelia: într-o zi vom intra în odihna Tatălui și ne vom bucura contemplând chipul său! Cât de sublim este misterul: noi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este! „Vom intra în odihna ta, Doamne, și vom vedea chipul tău”. Abia atunci vom vedea adevărata frumusețe: chipul Tatălui… Este cel mai frumos vis al inimii treze, este cea mai puternică speranță a omului care crede!

Evanghelia și Biserica ne ajută să ne pregătim pentru acea zi. Ele sunt călăuza noastră ca în mijlocul unei lumi încercate, noi să fim martorii speranței care nu dezamăgește: mântuirea adusă de Cristos.


Cerul și pământul vor trece, totul va trece,
dar promisiunea Domnului, cuvintele sale nu vor trece
și noi vom vedea chipul său.
Atunci ne vom afla pacea și fericirea veșnică.


28 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 34-a de peste an
Ss. Teodora, călug.; Iacob, pr.
Dan 2,31-45; Ps Dan 3,57-61; Lc 21,5-11

LECTURA I
Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă, ea va zdrobi şi va nimici toate acele domnii.
Citire din cartea profetului Daniel 2,31-45
În zilele acelea, Daniel i-a zis regelui Nabucodonosor: „Tu, rege, ai avut o viziune. Iată, un chip mare; chipul acesta era impunător; strălucirea lui era măreaţă. El stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. 32 Acest chip avea capul din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele, din bronz, 33 gambele, din fier, picioarele erau o parte din fier, o parte din lut. 34 Tu priveai până când s-a desprins o piatră – nu prin mână de om -, a lovit chipul la picioarele care erau din fier şi din lut şi le-a zdrobit. 35 Atunci au fost zdrobite dintr-odată fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul şi au devenit ca pleava dintr-o arie pe timpul verii. Au fost purtate de vânt şi nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Iar piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare care a umplut tot pământul. 36 Acesta este visul şi interpretarea lui o vom spune înaintea regelui. 37 Tu, rege, eşti regele regilor, căruia Dumnezeul cerurilor ţi-a dat domnia, puterea, tăria şi gloria. 38 Oriunde locuiesc fiii oamenilor, animalele câmpului şi păsările cerului, le-a pus în mâna ta şi tu stăpâneşti peste toate. Tu eşti capul care era din aur. 39 După tine, se va ridica o altă domnie, mai neînsemnată decât a ta; apoi, o a treia domnie, de bronz, care va stăpâni peste tot pământul. 40Apoi va fi o a patra domnie, tare ca fierul. Şi pentru că fierul zdrobeşte şi fărâmiţează totul, ca fierul care distruge totul, aşa va zdrobi şi va fărâmiţa ea. 41 Aşa cum ai văzut picioarele şi degetele care erau o parte din lut de olar şi o parte din fier, la fel domnia va fi împărţită, dar va fi în ea ceva din tăria fierului. De aceea ai văzut fier amestecat cu lut moale. 42 Şi după cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o parte din lut, tot aşa domnia va fi în parte tare şi în parte fragilă. 43 Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin sămânţă umană, dar nu se vor uni unul cu altul, aşa cum fierul nu se uneşte cu lutul. 44 În zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă. Domnia aceasta nu va trece la alt popor; ea va zdrobi şi va nimici toate acele domnii, dar ea se va ridica pentru totdeauna. 45 De aceea, pentru că ai văzut că din munte s-a desprins o piatră – nu prin mână de om – care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul şi aurul, să ştii că Dumnezeul cel Mare a făcut cunoscut regelui ceea ce va fi după acestea. Visul este adevărat şi interpretarea este de încredere”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,57.58.59.60.61 (R.: 59b)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul şi preamăriţi-l în veci!

57 Binecuvântaţi-l, toate lucrările Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

58 Binecuvântaţi-l, ceruri, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

59 Binecuvântaţi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

60 Binecuvântaţi-l, toate apele de deasupra cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

61 Binecuvântaţi-l, toate puterile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ap 2,10c
(Aleluia) Fii credincios până la moarte, spune Domnul, şi-ţi voi da cununa vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu va rămâne piatră peste piatră.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-11
În acel timp, unora care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, Isus le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 7 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?” 8 El le-a zis: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!” şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!” 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: