Vor trece toate ca un vis…

„Vor trece toate ca un vis

Voi duce lupta până la capăt

Pe Tatăl meu îl voi vedea

Casa mea e-n Cer!”


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Iubește-o!

Biserica femeie rugaciune lumanareÎn forma clasică a ritualului Botezului preotul întreba: „Ce anume ceri de la Biserică?”. Răspunsul: „Credința”. „Și ce anume îți dă credința?”. „Viața veșnică”. Astăzi mulți vor să elimine această legătură dintre credință, Biserică și viața veșnică. Unii exclud viața veșnică, alții credința, însă cei mai mulți vor să elimine Biserica, uitând cuvintele sfântului Ciprian: „Cine nu are ca mamă Biserica, nu-l poate avea pe Dumnezeu ca tată”.

Eram mici când oameni dragi ne-au purtat în brațe spre Biserică. Acolo, prin apă și Duh Sfânt, Biserica ne-a împărtășit din frumusețea și sfințenia ei cu generozitate maternă. „Frumoasa creatură”, sfântă și neprihănită (cf. Ef5,27), ne-a oferit haina albă și uleiul înmiresmat, dar mai ales – prin apa ce se revărsa din belșug peste creștetul nostru – ne-a dăruit viața veșnică cu Cristos, Mirele ei.

Entuziasmul și tânjirea după Paradis au fost stinse în noi de persoane care au disprețuit „zidirea lui Dumnezeu” și „locul în care înflorește Duhul”, adică Biserica (cf. 1Cor3,9; sf. Hipolit). Cei care au călcat-o în picioare și au mânjit-o ingnorându-i iubirea și învățăturile, acum o poartă în fața ta și în mijlocul acestei lumi pentru a o judeca și condamna. Dornici să o distrugă piatră cu piatră, te întreabă și pe tine: „Dar tu, ce zici?”. Tu ce zici despre Biserică? Ce să facem cu ea? (cf. In8,1-11).

Așa cum fariseii l-au întrebat pe Isus – „Tu cine eşti?” (In8,25) – omul contemporan întreabă Biserica: „Cine ești tu?”. Mai mult, te întreabă pe tine care faci parte din Biserică: „Cine sau ce este Biserica?”. Aceste întrebări despre Biserică îl privesc și pe Cristos, pentru că Isus Cristos și Biserica, trupul său, sunt inseparabili (cf. Col1,18).

Așadar, amintește-ți că Biserica este mama noastră! În ea am devenit și suntem „familia lui Dumnezeu” (cf. Mt12,49; LG2). Ea este poarta cerului: într-o lume în care Domnul este ignorat, ea ne ajută să ne ridicăm inimile spre cer și să le umplem de veșnicie. Dacă dorești cu adevărat să îți petreci veșnicia în Paradis, atunci ea este prețioasă în ochii tăi. Însă dacă nu-l dorește pe Cristos și viața veșnică, atunci îți vei găsi cu greu motivația de a iubi Biserica. Primește îndemnul ei – „Sus inimile!” – și iubește-o  (cf. papa Benedict al XVI-lea, Spe salvi, nr 10).

 

Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii!

singuratate frunza toamna tacere linisteStrăduiţi-vă să vă adunaţi mai des ca să-i aduceţi mulţumiri lui Dumnezeu şi ca să-l lăudaţi.
Căci dacă vă adunaţi deseori în acelaşi loc, puterile Satanei slăbesc
şi, prin armonia credinţei voastre, este distrus răul pe care îl provoacă.
Nimic nu este mai de preţ ca pacea,
prin care este îndepărtat orice conflict cu cei din văzduh şi cu cei de pe pământ.
De nici unul dintre acestea nu veţi fi lipsiţi,
dacă veţi avea în mod desăvârşit credinţa şi iubirea faţă de Isus Cristos,
care sunt începutul şi împlinirea vieţii:

începutul este credinţa, iar împlinirea este iubirea.
Acestea două se unesc în unul singur, în Dumnezeu;
toate celelalte virtuţi care îl conduc pe om la desăvârşire sunt o consecinţă a acestora.

 

Nimeni nu săvârşeşte păcatul, dacă mărturiseşte credinţa,
şi nimeni nu urăşte, dacă are iubirea.
Pomul se cunoaşte după fructul său (Mt 12,33);
la fel, cei care mărturisesc că îi aparţin lui Cristos vor fi recunoscuţi după faptele lor.
Căci acum nu este vorba de mărturisirea credinţei,
ci de a rămâne statornici în această credinţă până la sfârşit.
Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii.
Este bine să-i înveţi pe alţii, dacă faci ceea ce înveţi.
Este un singur învăţător, care a spus şi s-a făcut (Ps 32,9);
dar şi faptele pe care le-a făcut în tăcere sunt vrednice de Tatăl.

 

Cine are cuvântul lui Isus poate să audă chiar şi tăcerea lui,
ca să fie desăvârşit, ca să acţioneze prin cuvântul său şi să fie recunoscut prin tăcerea sa.

 

Nimic nu este ascuns Domnului, chiar şi secretele noastre îi sunt cunoscute.
De aceea, să facem toate lucrurile cu gândul că el locuieşte în noi, ca să fim templul său
şi ca el să fie în noi Dumnezeul nostru,
aşa cum este şi aşa cum se va arăta în faţa noastră, dacă îl iubim aşa cum se cuvine.
Să nu vă înşelaţi, fraţii mei.
Cei care destramă familiile nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (cf. 1Cor 6,9-10).
Dacă cei care, după trup, au făcut aceasta au fost pedepsiţi cu moartea,
cu cât mai mult nu va fi pedepsit cel care deformează credinţa lui Dumnezeu
cu o învăţătură nelegiuită, credinţă pentru care Isus Cristos a fost răstignit?
Cine s-a murdărit cu un asemenea delict va merge în focul cel veşnic; la fel şi cel care îl ascultă.
Domnul a primit ungerea pe capul său ca să reverse asupra Bisericii nestricăciunea.

 

Să nu vă lăsaţi unşi cu doctrina urât mirositoare a principelui acestei lumi,
ca să nu vă ducă în sclavie, departe de viaţa care vă este oferită!
De ce să nu devenim cu toţii înţelepţi, primind cunoaşterea lui Dumnezeu, care este Isus Cristos?
De ce să pierim în mod nesăbuit, nerecunoscând darul pe care Domnul ni l-a trimis cu adevărat?

Duhul meu este jertfa de ispăşire a crucii, care, pentru cei necredincioşi, este scandal,
dar pentru noi este mântuire şi viaţă veşnică (cf. 1Cor 1,20-23).

 

Din Scrisoarea către efeseni a sfântul Ignaţiu de Antiohia, episcop martir
(Să aveţi credinţă şi iubire faţă de Cristos: Nr. 13 – 18, 1, Funk 1, 183-187)

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: