Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘viata vesnica’

Ne place sau nu, „Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veac”!

Posted by Paxlaur pe 09/06/2017

Isus si femeia pacatoasaScriptura ne învață că „Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veac” (cf. Evr 13,8). El rămâne mereu același și ne iubește cu o iubire veșnică (cf. Ier 31,3). Știm că Dumnezeu nu se schimbă, nici nu se răzgândește nici măcar atunci când omul insistă, regretă, greșește, fuge: „Darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Irevocabile! De aceea, și astăzi Cristos continuă să vorbească omului, continuă să-l cheme. Însă cu greu mai putem nota astăzi ceea ce surprindea evanghelistul Marcu: „Mulţimea numeroasă îl asculta cu plăcere” (Mc 12,37). De ce nu se mai strâng mulțimi numeroase în jurul lui Cristos? De ce nu mai este ascultat cu plăcere? Noi îl ascultăm cu plăcere pe Cristos?

Profetul Isaia ne spunea că atunci vom ajunge în preajma Domnului, când îl vom vedea, vom tresări de bucurie, inima ne va bate puternic şi ne va creşte (cf. Is 60,5). Simțim noi aceasta atunci când intrăm în biserică și privim tabernacolul? Dar atunci când ne împărtășim? Dar atunci când ne vorbește din sfânta Evanghelie? Cum este inima noastră în preajma Domnului? Simţim vreo înflăcărare deosebită?

Dacă nu simțim nimic deosebit în preajma lui Cristos este pentru că nu-l cunoaștem, nu-i recunoaște divinitatea, puterea, iubirea. Nimic! Uneori, ca să înțelegem cât de slabă ne este credința și cât de palidă iubirea față de el este suficient să ne amintim cum intrăm de obicei în biserică, în capele și cum îngenunchem înaintea lui Cristos, același Cristos care fascina mulțimile. Cum am îngenuncheat astăzi? În grabă, cu gândul aiurea, la lucrurile sau probleme rămase nerezolvate? Mai mult, putem să ne gândim la momentul prefacerii din cadrul sfintei Liturghii. Este punctul culminant în care acelaşi Cristos – exact acelaşi Cristos care fascina mulțimile, care predica și vindeca – ni se descoperă şi nouă. E în faţa noastră. Şi noi cum stăm? Unii nici măcar nu îngenunchează! Alții sunt cu gândul departe. Puțini sunt cei care îl recunosc ca Domnul şi mântuitorul lor. Este suficient să ne uităm la numărul celor care se împărtășesc cu inimă curată, cu credință.

Să ne refacem viața și să privim la Cristos, la Dumnezeu. Să ne facem inima să tresaltă de bucurie și să exclame împreună cu Tobit: „Binecuvântat este Dumnezeu şi binecuvântat este numele său cel mare!” (Tob 11,14). Cristos care fascina mulțimile este același ieri, astăzi și în veac. Același Cristos este în tabernacol. Același Cristos ne vorbește prin cuvântul său. Același Cristos este prezent în cei săraci, bolnavi, singuri. Dar și mai mult, același Cristos va reveni în slavă. Atunci toți se vor îngrămădi să-l asculte și să-i strige: „Doamne, Doamne”, însă știm și tremurăm la gândul că nu oricine îi spune „Doamne, Doamne” va intra în împărăția cerurilor (cf. Mt 7,21).


„Apropiați-vă de Dumnezeu
și el se va apropia de voi.
Curățați-vă mâinile,
purificați-vă inimile”
(cf. Iac 4,8).


9 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 9-a de peste an
Sf. Efrem, diacon înv. *
Tob 11,5-17; Ps 145; Mc 12,35-37

LECTURA I
Tu m-ai pus la încercare şi tu m-ai vindecat; iată, eu îl văd din nou pe fiul meu, Tobia!
Citire din cartea lui Tobia 11,5-17
În zilele acelea, Ana stătea privind la drum după fiul ei. 6 Presimţind că el vine, i-a zis tatălui lui: „Iată, fiul tău vine împreună cu omul care a mers cu el!” 7 Rafael i-a zis lui Tobia înainte să se apropie de tatăl lui: „Ştiu că ochii lui vor fi deschişi. 8 Întinde-i fierea peştelui pe ochi; medicamentul se va contracta şi va îndepărta albeaţa de pe ochi, iar tatăl tău va privi şi va vedea lumina”. 9 Ana a alergat, a căzut pe grumazul fiului ei şi i-a zis: „Te-am văzut, fiule! De acum pot să mor”. Şi a plâns. 10 Tobit s-a ridicat şi, împiedicându-se în picioare, a venit la ieşirea curţii. 11Tobia a mers către el cu fierea peştelui în mână. I-a suflat pe ochi, l-a prins şi i-a zis: „Ai încredere, tată!” A pus medicamentul şi l-a ţinut acolo. 12 Apoi a desprins cu amândouă mâinile sale albeaţa din colţul ochilor săi. 13 Tobit a căzut pe grumazul lui, a plâns şi i-a spus: „Te văd, fiule, lumina ochilor mei!” 14 Apoi a zis: „Binecuvântat este Dumnezeu şi binecuvântat este numele său cel mare! Binecuvântaţi sunt toţi îngerii săi sfinţi! Să fie peste noi numele său cel mare şi binecuvântaţi să fie toţi îngerii în toţi vecii! Pentru că el m-a pedepsit, dar, iată, îl văd pe Tobia, fiul meu!” 15 Tobia a intrat bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu cu glas puternic. Tobia i-a făcut cunoscut tatălui său că drumul a fost bun, că a adus argintul şi cum a luat-o pe Sara, fiica lui Raguel, de soţie: iată, vine şi este aproape de poarta cetăţii Ninive! 16 Tobit a ieşit în întâmpinarea nurorii sale bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu către poarta cetăţii Ninive. Cei din Ninive, văzându-l că umblă şi străbate cetatea în toată puterea şi fără a fi dus de mână de nimeni, s-au mirat. Iar Tobit a mărturisit înaintea lor că Dumnezeu a avut milă de el şi i-a deschis ochii. 17 Tobit s-a apropiat de Sara, soţia lui Tobia, fiul său, a binecuvântat-o şi i-a zis: „Intră sănătoasă, fiică! Binecuvântat să fie Dumnezeul tău, care te-a adus la noi, fiică! Binecuvântat să fie tatăl tău, binecuvântat să fie Tobia, fiul meu, şi binecuvântată să fii tu, fiică! Intră sănătoasă în casa mea cu binecuvântare şi bucurie! Intră, fiică!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 145(146),1-2.7.8-9a.9bc-10 (R.: 1)
R.: Sufletul meu să-l laude pe Domnul Dumnezeul!
sau:
Aleluia.

1 Laudă, suflete al meu, pe Domnul!
2
Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi. R.

7 El face judecată pentru cei asupriţi,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închişi. R.

8 Domnul deschide ochii celor orbi,
Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,
9a Domnul are grijă de cei străini. R.

9bc Sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor fărădelege.
10 Domnul Dumnezeul tău, Sionule,
domneşte în veci, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23ab
(Aleluia) „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,35-37
În acel timp, luând cuvântul, Isus a spus învăţând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David? 36 David însuşi a spus, inspirat de Duhul Sfânt: «Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale!” 37 Deci însuşi David îl numeşte Domn; atunci, cum îi este fiu?” Şi mulţimea numeroasă îl asculta cu plăcere.

Cuvântul Domnului

 

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Un cuvânt dur pentru cei care trădează…

Posted by Paxlaur pe 06/05/2017

felice torelli tradatorulSimon Petru ne invită în această zi să ne reînnoim credința și să ne (re)angajăm inima pe drumul fidelități în urmarea lui Cristos: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu” (In 6,68-69). Unde am putea merge? Cum altfel i-am putea mulțumi Domnului dacă nu tocmai rămânând fideli „voturilor făcute Domnului de faţă cu tot poporul său? Ce altceva i-am putea da în schimb Domnului pentru tot binele pe care ni l-a făcut” (cf. Ps 116,12.14)?

Cuvintele lui Isus – și mai ales viața sa! – au generat mereu neînțelegere și refuz, abandonare și trădare. A fost și este neînțeles de oamenii care nu caută pâinea vieții care să le potolească „foamea inimii, dorul sufletului după veșnicie”, ci vor doar pâinea care să-i sature astăzi. Acești oameni nu sunt interesați de mâine, de suflet, de mântuire (cf. In 6,26-27). Cristos a fost și este neînțeles și respins de cei care nu cred că poate exista un Dumnezeu și cu atât mai puțin cred că Dumnezeu s-a făcut om, s-a întrupat, s-a jertfit pentru noi și acum ni se oferă ca hrană. Ei nu cred și mulți nici măcar nu încearcă să înțeleagă, să pătrundă în misterul acestei iubiri!

Dar cel mai trist este atunci când vedem că Domnul Isus este neînțeles și respins tocmai de cei pe care el i-a ales, de discipolii săi care murmură și astăzi spunând: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” (In 6,60). Și nu doar că murmură, dar mulți se retrag și nu mai merg alături de el, ba chiar îl trădează (cf. In 6,66). Să fim atenți la cuvântul dur pe care Isus îl adresează celor pe care i-a ales, la cuvântul pe care ni-l adresează nouă: „Oare nu v-am ales eu pe voi? Dar unul dintre voi este un diavol” (cf. In 6,70).

Cât de înfricoșătoare sunt aceste cuvinte: „Unul dintre voi este un diavol”! Să ne trezim și să reînnoim credința noastră, iubirea noastră față de Domnul. Să nu murmurăm împotriva lui Cristos. Să ne ridicăm și să ne amintim lucrările minunate pe care le-a făcut în viața noastră. Da, este adevărat: am avut momente în care nu am înțeles, în care am fost umiliți, căzuți. Am suferit. Ne-am simțit singuri. Abandonați! Amăgiți! Însă acum, astăzi, ne hrănește cu trupul său, ne mângâie prin cuvintele sale. Să nu uităm binele pe care Domnul ni l-a făcut: „Recunoaște în inima ta că, așa cum un om îl educă pe fiul său, așa te educă pe tine Domnul Dumnezeul tău! Păzește poruncile lui! Fii fidel, statornic!… Începând de astăzi însuși Domnul te va hrăni cu pâinea vieții și te va călăuzi spre o țară bună, unde nu vei mai duce lipsă de nimic… Ai grijă să nu-l uiți pe Domnul Dumnezeul tău” (cf. Dt 8,1-16).


Cristos și cuvintele sale nu se schimbă:
sunt aceleași ieri, astăzi și în veci (Evr 13,8).
Să nu ne temem de „sânge și carne”, imaginea sacrificiului.
Să nu fugim de cruce!
Să nu refuzăm crucea prin care am fost răscumpărați.


6 mai 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Benedicta, fc.; Petru Nolasco, călug.
Fap 9,31-42; Ps 115; In 6,60-69

LECTURA I
Biserica creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 9,31-42
În zilele acelea, Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria; se consolida şi umbla în frica de Domnul şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt. 32 Trecând pe la toate comunităţile, Petru a coborât şi la sfinţii care locuiesc în Lida. 33 Acolo a găsit un om cu numele de Eneas, care zăcea la pat de opt ani, fiind paralizat. 34 Petru i-a zis: „Eneas, Isus Cristos te vindecă. Ridică-te şi strânge-ţi singur patul!” Şi acesta îndată s- a ridicat. 35 Şi toţi cei care locuiau în Lida şi Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul. 36 Era la Iope o credincioasă cu numele de Tabita, care, tradus, înseamnă „Gazelă”. Aceasta era plină de fapte bune şi de pomenile pe care le făcea. 37 Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus. 38 Întrucât Lida era aproape de Iope, discipolii au auzit că Petru se găsea acolo şi au trimis doi bărbaţi la el ca să-l cheme: „Vino fără întârziere până la noi!” 39 Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus şi toate văduvele s-au adunat în jurul lui, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Tabita pe când era cu ele. 40 Petru, după ce i-a trimis pe toţi afară, a îngenuncheat, s-a rugat şi, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabita, ridică-te!” Ea a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a aşezat, 41 iar el, dându-i mâna, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a prezentat-o vie. 42 Faptul a devenit cunoscut în toată localitatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.14-15.16-17 (R.: 12)
R.: Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
sau:
Aleluia.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

14 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său.
15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi. R..

16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,
eu, slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele.
17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63b.68c
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,60-69
În acel timp, mulţi dintre discipolii lui Isus au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” 61 Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: „Vă scandalizează acest lucru? 62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte? 63 Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred”. De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda. 65 Şi le-a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl”. 66 După aceasta, mulţi dintre discipolii lui au plecat şi nu mai mergeau după el. 67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?” 68 Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Suntem iubiți! Să aruncăm de la noi „toate răutăţile” și să ne „înnoim inima și duhul”…

Posted by Paxlaur pe 08/04/2017

Bunatatea omuluiBiserica ne invită în această zi să cântăm plini de credință: „Domnul ne poartă de grijă, căci el este păstorul nostru”. Domnul ne cunoaște, ne iubește și ne poartă de grijă: nu putem pieri cu totul. Suntem iubiți, iar iubirea, prin natura ei, tinde să fie veșnică. Dragostea pe care Dumnezeu ne-o poartă și pe care am văzut-o în Isus Cristos, nu doar că tinde spre veșnicie, ci o realizează pentru că este dragostea unui Dumnezeu atotputernic. Cine ar putea să împiedice această iubire dintre noi și Dumnezeu, dintre noi și Cristos? Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos?… Sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8,35.38-39).

Același Dumnezeu care ne poartă de grijă, ne invită prin profetul Ezechiel ca, înainte de a ne aporpia de Evanghelie, să aruncăm de la noi „toate răutăţile” și să ne „înnoim inima și duhul” (cf. Ez 18,31). Doar cu o inimă reînnoită, departe de orice răutate, vom putea simți și trăi timpul de har de care ne apropiem. Doar eliberându-ne de răutate ne vom putea mărturisi credința în viață veșnică: cum poți să fii rău cu cel de lângă tine, cum poți să faci rău aproapelui tău, gândindu-te că într-o zi vei împărți cu el veșnicia? Cum poți fi rău știind că și pentru tine și pentru fratele tău/sora ta a murit același Cristos ca să aveți viață, viața veșnică?

Din evanghelie știm că oamenii au hotărât să-l ucidă pe Cristos. A fost condamnat și răstignit pe cruce, pe care a și murit pentru noi. Însă a înviat și s-a suit la cer ca să ne pregătească un loc în casa Tatălui, în viața veșnică. Tu ce faci cu Cristos prezent în viața ta și în viața celui de lângă tine?

Cât de liniștită ar trebui să fie inima noastră și câtă bunătate ar trebui să fie în faptele noastre, conștientizând că ne îndreptăm spre casa Tatălui, spre „ceruri noi şi pământ nou” (cf. 2Pt 3,13), spre ziua în care Domnul „va şterge orice lacrimă din ochii noștri şi moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici plânset, nici ţipăt şi nici durere” (Ap 21, 4). Să tresăltăm de bucurie și să ne liniștim inima, să ne eliberăm sufletul de orice răutate și să ne îmbrăcăm în speranță: „La sfârşitul timpurilor, Împărăţia lui Dumnezeu va ajunge la plinătate. Atunci, cei drepţi vor domni împreună cu Cristos pentru totdeauna, glorificaţi în trup şi în suflet, şi însuşi Universul material va fi transformat. Dumnezeu va fi atunci totul în toţi, în viaţa veşnică” (CBC 1060; cf. 1Cor 15,28).


Lumea cea nouă – noul Ierusalimul cu care se încheie Biblia
sau „viața veșnică” cu care se încheie Crezul – nu este un vis,
ci o certitudine pe care o dobândim prin credință.
Eu cred și aștept viața veșnică!
Tu?


8 aprilie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 5-a din Post
Ss. Iulia Billiart, călug.; Dionisie, ep.
Ez 37,21-28; Ps Ier 31,10.11-12ab.13; In 11,45-57

LECTURA I
Voi face din ei un singur neam.
Citire din cartea profetului Ezechiel 37,21-28
Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Iată, îi voi lua pe fiii lui Israel dintre neamurile unde au mers, îi voi aduna din împrejurimi şi-i voi face să vină în pământul lor. 22 Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; un singur rege va fi rege pentru toţi, nu vor mai fi două neamuri şi nu vor mai fi împărţiţi în două regate. 23 Nu se vor mai întina cu idolii lor, cu zeii lor şi cu toate nelegiuirile lor. Îi voi salva din toate locurile lor unde au păcătuit şi îi voi purifica. Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor. 24 Slujitorul meu David va fi rege peste ei şi va fi un singur păstor pentru ei toţi. Vor umbla în judecăţile mele, vor păzi hotărârile mele şi le vor împlini. 25 Vor locui în ţara pe care am dat-o slujitorului meu Iacob, în care au locuit părinţii voştri. Şi vor locui în ea ei şi fiii lor şi fiii fiilor lor pentru totdeauna. Iar David, slujitorul meu, va fi căpetenia lor pentru totdeauna. 26 Voi încheia cu ei o alianţă de pace, o alianţă veşnică va fi cu ei. Îi voi stabili şi-i voi înmulţi şi voi pune sanctuarul meu în mijlocul lor pentru totdeauna. 27 Locuinţa mea va fi alături de ei: eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. 28 Şi vor cunoaşte neamurile că eu sunt Domnul care-l sfinţeşte pe Israel când sanctuarul meu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ier 31,10.11-12ab.13 (R.: cf. 10d)
R.: Domnul ne poartă de grijă, căci el este păstorul nostru.

10 Ascultaţi, neamuri, cuvântul Domnului,
faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi:
„Cel care l-a împrăştiat pe Israel îl adună
şi îl păzeşte ca păstorul turma sa!” R.

11 Căci Domnul l-a eliberat pe Iacob,
l-a răscumpărat din mâna unuia mai puternic decât el.
12ab Ei vor veni şi vor cânta de bucurie pe înălţimile Sionului;
vor alerga spre bunătatea Domnului. R.

13 Atunci, fecioara se va veseli la joc, şi tinerii şi bătrânii împreună;
voi schimba jalea lor în veselie,
îi voi mângâia şi-i voi umple de bucurie în durerea lor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 18,31ac
„Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre, spune Domnul, şi înnoiţi-vă inima şi duhul!”

EVANGHELIA
Mesia îi adună pe toţi fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,45-56
În acel timp, mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el. 46 Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. 47 Aşadar, arhiereii şi fariseii, adunând Sinedriul au spus: „Ce să facem, pentru că acest om face multe semne? 48 Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el; vor veni romanii, ne vor lua pe noi şi vor distruge şi sanctuarul nostru, şi neamul”. 49 Unul dintre ei, Caiafa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50 nici nu înţelegeţi că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam”. 51 Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus trebuia să moară pentru popor. 52 Şi nu numai pentru popor, ci şi pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă. 54 De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu discipolii. 55 Era aproape Paştele iudeilor şi mulţi din provincie au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se purifice. 56 Îl căutau pe Isus şi spuneau unii către alţii în timp ce stăteau în templu: „Ce credeţi, oare să nu vină la sărbătoare?”

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: