Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘viata’

Deși nu cred în Dumnezeu, se cred dumnezei

Posted by Paxlaur pe 05/08/2017

Familiaris Consortio_Ioan Paul al II lea_ familiaNici astăzi nu-ți este îngăduit să spui celui de lângă tine: „Nu-ți este permis să…”. Aceasta mai ales dacă cel de lângă tine se consideră singurul care poate decide binele și răul, viața și moartea. Mulți, prea mulți, deși nu cred în Dumnezeu se cred dumnezei, cred că lumea începe și se termină cu ei. Din cauza lor, cei care asemnea lui Ioan Botezătorul încearcă să apere adevărul și principiile morale sunt condamnați la „moarte”: uciși, persecutați, izolați, respinși (cf. Mt 14,4-5).

„Familia”, „despre familie”, „pentru și împotriva familiei” sunt cuvinte care însoțesc multe știri și evenimente din aceste zile. Fiecare parte a Pământului pare cuprinsă de interes/interese pentru sau împotriva familiei. Însă, din păcate, se observă că sunt din ce în ce mai puțini cei care susțin cu voce tare că familia trebuie să corespundă creației și nu invers, nu adaptarea creației/creaturilor la ceea ce unii vor să numească „familie”.

Ce fericite și liniștite erau vremurile când omul se bucura de creație, de ceea ce era natural și normal. Acum însă fiecare vrea să adapteze naturalul și creația la propriile mofturi și înclinații, bune sau rele. Totul a devenit o modă care trebuie schimbată cu orice preț. Totul. Nu doar familia, ci și viața și creația și religia, credința, Biserica… Unii au încercat să-l schimbe și pe Dumnezeu. Nu au reușit! Atunci au găsit o soluție pentru a rezolva această „prezență incomodă”. S-au hotărât să strige la unison: „Dumnezeu nu exsită”.

Însă lupta pentru „familie” continuă, iar cei care, în numele Adevărului și a legii naturale, strigă „Nu-ți este permis să…” se confruntă cu tabăra celor care trăiesc după principiul atoatedistrugător: „Totul este permis!”!

Unii au redus familia la o realitate transformabilă după gust. Familia a devenit pentru unii o modă, o modă veche, cum spun mulți, și trebuie „colorată”, schimbată. Ei uităcă familia e tristă și îndoliată doar atunci când îi lipsește albul pur al vieții, atunci când nu este însetată de viață.

Poate că într-adevăr familia a devenit o insituție plictisitoare, sobră, neagră, dar aceasta nu pentru că e o „vechitură” care trebuie cu orice preț înlocuită, ci pentru că nu are în ea mai multă viață. Iar când spunem viață trebuie să ne gândim mai ales la copii, la bucuria de a fi/sta/petrece împreună soț, soție și copii, la tot ceea ce cândva făcea ca familia să fie plină de viață, la orice mică bucurie.

Viitorul omenirii și al familiei nu va fi salvat prin improvizații numite „familii diferite”. Nu de schimbări extravagante are nevoie familia, ci de viață, de încrederea în viață, de frumusețea care vine din viață. Unde nu este viață, deschidere spre viață, nu este speranță, nu este viitor, nu este nimic. Să nu ne amăgim cu improvizații numite „familie”. Nu ne este permis!


„Nimeni să nu-l înşele pe aproapele lui
şi să te temi de Dumnezeul tău” (Lev 25,17).


5 august 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 17-a de peste an
Sfinţirea Bazilicii „Sf. Maria cea Mare” *
Lev 25,1.8-17; Ps 66; Mt 14,1-12

LECTURA I
În anul jubiliar, fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea sa.
Citire din cartea Leviticului 25,1.8-17
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai: „Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor fi patruzeci şi nouă de ani! 9 Să faci să sune trâmbiţa răsunătoare în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, în Ziua Ispăşirii să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră! 10 Să consacraţi anul al cincizecilea şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar; fiecare din voi să-şi primească înapoi proprietatea şi fiecare să se întoarcă în familia lui! 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi an jubiliar: să nu semănaţi, să nu seceraţi ceea ce creşte de la sine şi să nu culegeţi via netăiată! 12Este jubileu: să fie sfânt pentru voi! Să mâncaţi din roadele câmpului! 13 În acest an jubiliar, fiecare să se întoarcă la proprietatea lui! 14 Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva din mâna aproapelui vostru, nimeni să nu-l înşele pe fratele lui! 15 Să cumperi de la aproapele tău numărând anii după anul jubiliar, iar el să-ţi vândă numărând anii de rod! 16 Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul; şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi; căci el îţi vinde numărul anilor de rod! 17 Nimeni să nu-l înşele pe aproapele lui şi să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.7-8 (R.: 4)
R.: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!

2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta
şi mântuirea ta, la toate popoarele! R.

5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.

7 Pământul şi-a dat roadele sale;
să ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru,
8 să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,10
(Aleluia) „Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, spune Domnul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Irod a poruncit să i se taie capul lui Ioan Botezătorul. Ucenicii lui Ioan au venit şi i-au spus lui Isus.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,1-12
În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus şi spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morţi; de aceea puterea minunilor lucrează în el”. 3 Căci Irod, prinzându-l pe Ioan, l-a legat şi l-a aruncat în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său. 4 Căci Ioan îi spusese: „Nu-ţi este permis să o ai”. 5 Deşi voia să-l ucidă, se temea de mulţime, pentru că îl considera ca profet. 6 Dar, fiind ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijloc şi i-a plăcut atât de mult lui Irod 7 încât i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. 8 Dar ea, convinsă de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9Regele s-a întristat, dar din cauza jurământului şi a comesenilor, a poruncit să-i fie dat 10 şi a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12 Discipolii lui, venind, au luat trupul lui şi l-au înmormântat. Apoi au venit şi i-au spus lui Isus.

Cuvântul Domnului

Posted in Familia, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Consecințele orgoliului

Posted by Paxlaur pe 30/05/2017

Câți creștini, fie ei preoți, persoane consacrate sau laici, pot spune astăzi împreună cu apostolul Paul: „Eu nu pun niciun preţ pe viaţa mea, numai să duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu”? Câți dintre noi, privindu-ne viața până astăzi, am putea spune: „Eu nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Fap 20,24.27)? Oare mai există astăzi oameni care să vestească planul lui Dumnezeu în întregime, care să prezinte lumii toată voința lui Dumnezeu? Oare mai sunt astăzi creștini care nu umblă cu jumătăți de măsură? Oare mai sunt printre noi oameni care trăiesc toată Evanghelia și nu doar fragmente? Dar creștini care să nu pună niciun preț pe viața lor și să fie interesați doar de slujirea pe care au primit-o de la Domnul? Câtă nevoie are omenirea și Biserica de astfel de oameni! Cât de mult ar putea schimba fața pământului și inimile oamenilor creștinii care ar da mărturie despre toată Evanghelia lui Dumnezeu!

Cu sigurață că astfel de oameni nu au dispărut. Există și astăzi creștini adevărați, buni. Însă noi suntem astfel de creștini? Noi cum și cât trăim din Evanghelie? Și dacă nu trăim toată Evanghelia, de ce facem acest lucru? Ce ne lipsește?

Ne lipsește privirea ațintită la Cristos. Ne uităm prea mult la oameni, ne comparăm prea mult cu oamenii și am uitat de Cristos, singurul nostru model. Deși l-am cunoscut pe Dumnezeu, nu l-am glorificat și nu l-am iubit (cf. Rom 1,21). Nu-l iubim! Și care sunt consecințele acestui orgoliu care ne împiedică să-l iubim pe Domnul (Cf. Sir 10,13)? Consecințele sunt cele pe care le vedem la tot pasul: lipsa de respect pentru viață și pentru trup și totodată schimbarea adevărul în minciună. De fapt, mai degrabă putem vorbi despre schimbarea minciunii în adevăr, pentru că tot felul de minciuni ne sunt vândute (sau le vindem!) ca adevăr! Vindem și cumpărăm minciuni cu acea seninătate a omului care luptă pentru dreptate și adevăr. Când facem toate aceste lucruri suntem ipocriți: înăbușim adevărul prin nelegiuire (cf. Rom 1,18).

Să ne deschidem inima la cuvântul Domnului și să refuzăm tot ceea ce înăbușă adevărul. Să folosim această zi pentru a-l descoperi pe Cristos cu acea pasiune a copilului care descoperă lumea și rămâne fascinat de tot ceea ce poate atinge, vedea, auzi. Să ne apropiem de evanghelie, de toată Scriptura cu pasiunea unui suflet îndrăgostit care dorește să știe mai multe despre iubirea inimii. Să deschidem Biblia și să nu ne mai amăgim că am citit-o și că o cunoaștem. Să o recitim până ajungem să o trăim. Și, mai ales, să ne rugăm: să privim la Cristos și să vorbim cu el.


Fericiți sunt cei care trăiesc toată Evanghelia
şi fac din viaţa lor dovada vie a credinţei în Dumnezeu.
Ei privesc doar la Cristos!
Ei trăiesc pentru Cristos!
Ei sunt sfinți!


30 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 7-a a Paştelui
Ss. Ferdinand, rege; Ioana d’Arc, fc.
Fap 20,17-27; Ps 67; In 17,1-11a

LECTURA I
Duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 20,17-27
În zilele acelea, de la Milet, Paul a trimis la Efes ca să-i cheme pe prezbiterii Bisericii. 18 Când aceştia au ajuns la el, le-a zis: „Voi ştiţi prea bine cum am fost cu voi tot timpul, din prima zi în care am coborât în Asia, 19 slujindu-l pe Dumnezeu cu toată umilinţa, vărsând lacrimi şi suportând încercările pe care mi le-au cauzat cursele iudeilor; 20 că nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare şi v-am învăţat în public şi prin case, 21 am dat mărturie înaintea iudeilor şi a grecilor ca să se convertească la Dumnezeu şi să creadă în Domnul nostru Isus. 22 Şi iată că acum, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo, 23 decât că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte din cetate în cetate şi-mi spune că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24Dar eu nu pun niciun preţ pe viaţa mea, numai să duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi pe la care am trecut predicând evanghelia împărăţiei nu-mi veţi mai vedea faţa! 26 De aceea, dau mărturie astăzi în faţa voastră: eu sunt curat de sângele tuturor, 27 căci nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),10-11.20-21 (R.: 33a)
R.: Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu!
sau:
Aleluia.

10 Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,
moştenirea ta, sleită de puteri, ai înviorat-o.
11 Dumnezeule, vieţuitoarele tale au locuit în ţara
pe care ai pregătit-o în iubirea ta pentru cel sărac. R.

20 Binecuvântat să fie Domnul zi de zi!
Dumnezeul mântuirii noastre ne poartă de grijă.
21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii,
Domnul Dumnezeu are putere şi asupra morţii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,16
(Aleluia) Îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tată, glorifică-l pe Fiul tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,1-11a
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine, 2 pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecărui om, să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui! 3 Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. 4 Eu te-am glorificat pe pământ împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. 5 Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea! 6 Am revelat numele tău oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi mi i-ai dat, iar ei au ţinut cuvântul tău. 7Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine, 8 căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am ieşit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis. 9 Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi. 10 Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi sunt glorificat în ei. 11a Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cinste vouă care credeți!

Posted by Paxlaur pe 14/05/2017

man in praise„Cinste vouă care credeți” (1Pt 2,7), răsună în această duminică! Cinste celor care cred că Isus este „calea, adevărul și viața”. Cinste celor care cred în Dumnezeu și nu-și lasă inima tulburată de grijile acestei lumi. Cinste celor care cred că Isus va reveni în glorie și-l așteaptă plini de speranță. Cinste celor care, crezând în Isus, realizează lucrările lui Dumnezeu. Da, cinste celor care cred și-l primesc pe Isus în viața lor, pentru că cine-l are pe Isus are totul!

Nu cu mult timp în urmă a trăit un om bogat care, pasionat fiind de pictură, colecționa tablouri realizate de marii pictori ai lumii. În casa lui imensă te simțeai ca într-un muzeu. Acolo puteai admira adevărate capodopere, lucrări realizate de Rembrandt, Rafael Sanzio, Picasso, Monet, Edvard Munch etc. În această „oază de artă”, colecționarul trăia liniștit cu soția sa și singurul lor fiu. Înconjurați de prieteni și servitori, viața lor părea destinată doar fericirii și absolut nimic nu prevestea vreo tragedie. Însă a izbucnit războiul în acea țară, iar unicul fiu a ales să meargă să lupte pentru apărarea patriei. Degeaba a încercat tatăl să-l convingă că e prea periculos și că el, „moșternitorul”, trebuie să fie mângâierea lui la bătrânețe. Fiul a plecat și nu la mult timp colecționarul de tablouri a primit cumplita veste: unicul său fiu a fost ucis.

Doar cei mai buni pictori ar fi reușit să surprindă disperarea și suferința colecționarului. Zi după zi se stingea. Stătea ore întregi și privea un singur tablou: un portret al fiului său realizat de o mână stângace, un pictor amator. Nu era un portret reușit, dar era singurul care-l reprezenta pe fiul său, iubirea și speranța vieții sale. Anii au trecut fără să-i vindece durerea din suflet. La puțin timp după ce i-a murit soția, a murit și el iar în testament a lăsat scris ca toate tablourile să fie vândute la licitație. Colecționarii veniți să cumpere un Rembrandt sau un Picasso au rămas surprinși văzând că licitația începe cu un tablou atât de nereușit, tocmai cu „Portretul fiului” realizat de un pictor amator. Nimeni nu era interesat, însă până la urmă a fost cumpărat de fost servitor bătrân. Cel care conducea licitația l-a chemat în față, l-a felicitat și împreună cu tabloul i-a dat un bilețel, lăsat de colecționar împreună cu testamentul: „Mulțumesc că l-ai luat pe fiul meu în casa ta! Licitația se termină aici și toate celelalte tablouri, indiferent de valoarea lor, sunt ale tale. Gratuit! Cine îl primește pe fiul meu, primește totul”.

Cinste celor care cred și care astăzi îl vor primi pe Fiul, pe Isus Cristos euharisticul, în casa și inima lor. Ei au totul: calea care duce la Tătăl, adevărul care îi face liberi, viața în împărăția lui Dumnezeu.


Cine-l are pe Cristos are totul,
primește totul,
mai ales viața veșnică,
pentru că Fiul „dă viață celor cărora vrea să le dea” (In 5,21).


14 mai 2017 

† DUMINICA a 5-a a Paştelui
Sf. Matia, ap.
Fap 6,1-7; Ps 32; 1Pt 2,4-9; In 14,1-12

LECTURA I
Au ales şapte bărbaţi plini de Duhul Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 6,1-7
În zilele acelea, crescând numărul discipolilor, eleniştii murmurau împotriva evreilor pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea în slujirea de fiecare zi. 2 Atunci, cei doisprezece, convocând adunarea discipolilor, au spus: „Nu este bine ca noi să lăsăm la o parte cuvântul lui Dumnezeu pentru a sluji la mese. 3 De aceea, fraţilor, căutaţi dintre voi şapte bărbaţi cu nume bun, plini de duh şi înţelepciune, pe care să-i stabilim pentru această necesitate. 4 Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului”. 5 Şi a plăcut cuvântul acesta înaintea întregii adunări şi i-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia. 6 Pe aceştia i-au adus înaintea apostolilor care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile asupra lor. 7 Şi cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, iar numărul discipolilor în Ierusalim se înmulţea foarte mult şi o mare mulţime de preoţi se supuneau credinţei.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),1-2.4-5.18-19 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine!
sau:
Aleluia.

1 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul!
Cei fără de prihană se cuvine să-i înalţe cântare de laudă.
2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde! R.

4 Drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

LECTURA A II-A
Voi sunteţi un neam ales, o preoţie împărătească.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 2,4-9
Iubiţilor, apropiaţi-vă de Domnul, piatra cea vie aruncată de oameni, dar aleasă şi preţuită de Dumnezeu! 5 Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi într-o casă spirituală pentru o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. 6 Căci este scris în Scriptură: „Iată, pun în Sion o piatră unghiulară, aleasă şi preţioasă, şi cine crede în ea nu va fi făcut de ruşine!” 7 Aşadar, cinste vouă care credeţi, dar celor care nu cred: „Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a devenit piatra unghiulară” 8 şi: „piatră de poticnire şi stâncă pentru cădere”. Ei se poticnesc, pentru că nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiţi. 9 Dar voi sunteţi un neam ales, o „descendenţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu ca să vestiţi faptele măreţe” ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,1-12
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine! 2 În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus: «Mă duc să vă pregătesc un loc»? 3 Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu. 4 Şi unde mă duc eu, voi ştiţi calea”. 5Toma i-a zis: „Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?” 6 Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. 7 Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!” 9 Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl»? 10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. 11 Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl, în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi datorită lucrărilor acestora! 12 Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: