Arhivă etichetă pentru ‘viata’

Inima

Orice inimă are nevoie de o comoară,
de un izvor de forță,
de o motivație puternică
pentru a trăi luminos
într-o lume cuprinsă de întuneric.

Dacă vrei să subjugi o persoană este suficient să pui stăpânire pe inima sa. Este suficient să privim la cei care sunt îndrăgostiți: capacitatea de raționare este mult diminuată și sunt oricând gata să facă ceea ce le poruncește inima sau persoana care a pus stăpânire pe inima lor. Cunoaștem învățătura lui Blaise Pascal: „Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște”. Inima are modul său de a acționa, de a vedea lucrurile și de a le interpreta. Inima este forța care ne împinge spre cele mai mari realizări, dar care poate să ne arunce și în cele mai întunecate abisuri. Iar trecerea de la o extremă la alta este foarte fragilă.

Isus face această asociere între comoară și inimă: „Acolo unde este comoara ta, acolo este și inima ta”. Aceasta pentru că inima va căuta mereu doar ceea ce este cu adevărat prețios pentru noi, doar ceea ce contează. Iar astăzi ne putem întreba: ce este cu adevărat important în viața noastră? Ba mai mult: cine este cu adevărat important pentru noi? Care sunt persoanele pe care vrem să le avem mereu alături? Care sunt comorile după care inima noastră suspină?

Poate că inima noastră este însetată de putere și nu ținem cont de nici un principiu sau virtute morală pentru a ajunge la această putere. Și am ascultat în prima lectură mărturia despre Atalia, mama regelui Ahazia (cfr. 2Rg 11,1-4.9-18.20). Însă această cale ruinează inima, nu o poartă spre adevăratele comori, ci spre întuneric. Setea de putere întunecă ochii și mintea și nu mai vedem limpede, iar ceea ce urmează este cufundarea în întuneric.

Poate că inima noastră suspină după bunurile acestei lumi. Tentațiile sunt din ce în ce mai puternice iar ofertele nu încetează să ne ademenească: vrem și noi să trăim bine, să ne desfătăm trupul. Sau așa cum se spune: vrem și noi să ne bucurăm de viață. Însă Isus ne învață că toate aceste bunuri vor fi distruse și tot ce va rămâne va fi ceea ce am adunat pentru ceruri. Chiar și viața noastră va fi distrusă, transformată, astfel încât din ea va rămâne doar ceea ce am construit pentru împărăția cerurilor.

Poate că inima noastră încă își caută o comoară de care să se lipească, în care să își găsească liniștea. Atunci să ne amintim că nimic nu aduce inimii noastre o liniște mai mare decât prezența lui Cristos. El trebuie să fie comoara noastră. El este singurul pe care Diavolul, molia și hoțul acestei lumi nu-l pot distruge niciodată.


Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,19-23
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le distrug şi unde hoţii le sapă şi le fură! 20 Adunaţi-vă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug şi unde hoţii nu le sapă şi nu le fură! 21 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. 22 Candela trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină. 23 Însă dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecos. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare va fi întunericul!”

Cuvântul Domnului

Dreptul la viaţă, dar să fie viață din plin

Cu (mai) mult timp în urmă am primit cel mai important dar: viaţa. Iubirea părinţilor noştri s-a revărsat într-o inimă nouă şi, colaborând cu harurile lui Dumnezeu, ne-am ivit mici, mici de tot, pe acest pământ. Când zic mici am în minte imaginea unor copilaşi pe care i-am botezat la spitalul „Cuza Vodă”, copilaşi care se născuseră prematur. Erau cât o palmă de om, emoţionant de mici. Aşa am fost şi noi: ba chiar invizibil de mici. Apoi am crescut. Acum trăim şi ne bucurăm de viaţă, într-un fel sau altul.

Dreptul la viaţă este fundamental. Dreptul la viaţă precum şi la integritatea fizică şi psihică a persoanei sunt garantate de Constituţie. Dreptul la viaţă a înlăturat pedeapsa cu moartea (din cele mai multe ţări!). Însă dreptul la viaţă spune prea puţin. Ar trebui să fie dreptul la o viaţă bună, decentă, virtuoasă. Într-un fel suntem obligaţi să trăim, dar ar trebui să fim „obligaţi” să nu trăim oricum, ci într-un mod demn de ceea ce înseamnă fiinţa umană care este (sau ar trebui să fie!) mai mult decât vieţuire sau vieţuitoare.

Am început să vorbesc despre viaţă pentru că am văzut la sfânta Liturghie că lecturile de astăzi se termină amintind viaţa. În prima lectură, luată din Faptele apostolilor, avem acest final: ” Dumnezeu le-a dat şi păgânilor harul convertirii, prin care să dobândească viaţa” (Fap 11,18). Iar sfânta Evanghelie se termină cu aceste cuvinte ale lui Isus: „Eu sunt poarta: dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit; va putea intra şi ieşi şi va găsi păşunea.  Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să distrugă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din plin”.

Aceste cuvinte pot fi un imbold puternic pentru începutul de săptămână. Ele pot pune în noi dorinţa de a face ca acest timp să fie o săptămână în care să ne dorim să dobândim viaţa, dar o viaţă abundentă, o viaţă trăită din plin. Nu vrem o viaţă care ne trăieşte, ne consumă, ci una pe care noi o trăim şi prin care ne construim prezentul şi viitorul, mai ales viitorul îndepărtat (pentru unii, pentru alţii mai apropiat!): mântuirea.

Însă pentru a ajunge la această viaţă ambele fragmente biblice subliniază un aspect: convertirea sau trecerea printr-o poartă. Adevărata viaţă începe atunci când se realizează în noi convertirea inimii. Iar convertirea nu este ceva ce s-a întâmplat şi gata. Convertirea nu intră la categoria „O dată în viaţă!”. Convertirea e ceea ce trebuie să ni se întâmple în fiecare clipă, zi de zi…chiar şi după 80 sau 90 de ani de viaţă. Convertirea e ceea ce trebuie să se întâmple chiar şi la câteva minute după ce te-ai spovedit. Convertirea dă startul acelei vieţi în care omul alege să trăiască din plin departe de prefăcătorie, minciună, duplicitate, egoism şi orice alt vierme ce roade caracterul.

Convertirea aduce acea senzaţie a siguranţei pe care ţi-o oferă propria casă. Dar ca să te bucuri de confortul şi securitatea casei tale, trebuie mai întâi să-i treci pragul, să intri în casă… să treci dincolo de poartă, de uşă. În spatele acestei porţi, ne aflăm în siguranţă. Această poartă, care ne duce spre o viaţă trăită din plin, este Cristos. Cuvintele sale ne asigură că numai el ne poate oferi adevărata viaţă, ceilalţi sunt hoţi şi tâlhari care au venit să fure, să ucidă şi să distrugă. Când rostesc sau aud aceste cuvinte: hoţi, criminali, distrugători de armonii, familii, bunuri am impresia că sunt în faţa televizorului şu urmăresc ştirile. Sunt imaginile regăsite în jurnalele noastre de ştiri din fiecare zi despre oamenii care trăiesc pentru a risipi viaţa lor şi a altora! De aceea este necesară schimbarea, dar o schimbare care trebuie să înceapă cu noi, o schimbare care trebuie să înceapă cu trecerea printr-o poartă care este Cristos.

Domnul Isus este tocmai contrariul acelor oameni veniţi să răpească şi să risipească: „Da, adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt poarta oilor. Toţi câţi au venit înaintea mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt poarta: dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit; va putea intra şi ieşi şi va găsi păşunea. Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să distrugă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din plin” (In 10,7-10). Ba mai mult, nu doar că trebuie să trecem de partea lui. Nouă, celor care îl cunoaştem, ne revine obligaţia de a lupta pentru a deveni asemenea lui. Noi care mărturisim numele său, noi care prin botez am devenit fraţii săi, noi care ne însemnăm de atâtea ori cu sfânta şi dumnezeiasca Treime şi cruce trebuie să fim asemenea lui: oameni care fac tot posibilul ca cei din jurul lor să aibă viaţă şi să o aibă din plin.

Începutul de săptămână pare a fi o provocare simplă, dar atât de profundă: viaţa mea. Să ne întrebăm: cum trăiesc? Cum este viaţa mea? Cred că mă voi mântui dacă continui să trăiesc aşa? Ce trebuie să schimb? Când am de gând să schimb? Doar dincolo de poartă, dincolo de convertire, dincolo de schimbare este adevărata viaţa: viaţa trăită din plin.

Reţine

Isus Cristos este poarta prin care trebuie să trec pentru a avea viaţă, o viaţă trăită din plin. În afara acestei porţi nu sunt în siguranţă, ci mă aventurez singur într-o lume plină de hoţi şi de tâlhari veniţi să fure, să ucidă şi să distrugă. Poarta este larg deschisă în faţa mea: pot intra sau pot ieşi. Eu decid: înăuntru (spre viaţa oferită de păstorul cel bun) sau afară (spre pericolele aduse de hoţi şi de tâlhari). Cristos aşteaptă!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,1-10
În acel timp, Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar; 2 dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. 4 Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea. 5Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”. 6 Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea. 7 Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. 8 Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din belşug”.

Cuvântul Domnului


Cei care vor să susțină blogul și proiectele destinate copiilor o pot face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

Convertirea

Dăruiește unui copil

€10.00

Lume, îți doresc o viață nouă!

După cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, 
la fel și noi să umblăm într-o viață nouă” (Rom 6,4)
.

Cristos, speranța noastră, a înviat!

Lumea și zgomotul ei – mai ales zgomotul armelor! – ne-au furat liniștea și pacea. Însă Cristos, după zilele mormântului și ale tăcerii, ni le redă prin învierea sa glorioasă ca să putem umbla liniștiți, fără teamă, într-o viață nouă.

Lumea și consumismul ne-au amestecat valorile și prioritățile. Însă Cristos, prin învierea sa glorioasă, ne luminează cu claritatea învățăturii sale ca să putem umbla într-o viață nouă feriți de orice rătăcire, liberi de orice confuzie. Cristos înviat este calea, adevărul și viața. În lumina prezenței sale totul este clar!

Lumea și grijile ei ne risipesc viața și timpul. Însă Cristos înviat dăruiește vieții noastre veșnicie, nemurire, ca să putem umbla într-o viață nouă fără disperare în fața trecerii timpului și a morții. Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul, este arvuna moștenirii noastre (Ef 1,13-14).

Lumea și fricile ei ne închid în egoism. Însă Cristos, prin patima, moartea și învierea sa, ne înrădăcinează în iubirea generoasă față de aproapele ca să putem umbla într-o viață nouă slujind tuturor.

Lumea și păcatul vor să ne subjuge, să ne transforme în sclavi. Însă Cristos cel veșnic ne-a lăsat sacramentele eliberării ca să putem umbla într-o viață nouă liberi de orice păcat. 

Lumea și Diavolul, tatăl minciunii, încearcă să ne dezbine, să ne facă să ne simțim dușmani, orfani, singuri pe lume. Cristos prin învierea sa nu doar că ne unește, ci ne transformă în frați: Dumnezeu este Tatăl nostru, iar în Preacurata Fecioară Maria avem toți o mamă. Acum putem umbla ca frați într-o viață complet nouă.

Lumea și moartea din ea ne dau târcoale. Însă viața trăită alături de Cristos înviat nu e doar o pregătire pentru o moarte bună, ci e mult mai mult: este învingerea morții. Viața noastră este acum o pregătire continuă nu doar pentru a muri frumos, ci pentru a învinge moartea prin Cristos și cu Cristos. Pentru această, împreună cu Domnul vieții, umblăm și trăim zi de zi într-o viață nouă în care moartea a fost deja învinsă.

Lumea și iar lumea. Lumea… Dar să nu uităm: lumea suntem noi. Să veghem să nu fim prilej de neliniște sau de păcat pentru nimeni. Lumea suntem noi și tocmai pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire a venit Cristos, a trăit, a suferit, a murit răstignit și a înviat, pentru ca noi, lumea, să avem viață, pentru ca noi să umblăm într-o viață nouă. El singur este calea, adevărul și viața. El este pacea, libertatea și veșnicia noastră.

În mijlocul lumii asaltate de spaima morții, în această viață trăită între lume și Cristos, între moarte și înviere vă doresc o viață nouă, liberă, senină, plină de Cristos înviat. 

Tuturor celor care trec pragul acestui „loc”, vă doresc zile de har: Cristos înviat să se facă prezent în inima și în casa voastră! Să fiți binecuvântați cu o viață nouă!

Cristos, speranța noastră, a înviat!

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,3-11
Fraţilor, nu ştiţi că noi, toţi care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? 4Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. 5 Căci dacă am fost împreună sădiţi într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, 6 ştiind bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, aşa încât să nu mai fim sclavii păcatului, 7 fiindcă cel care a murit a fost eliberat de păcat. 8 Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el, 9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. 10 Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus!

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: