Arhivă etichetă pentru ‘viitorul’

Am găsit cea mai scumpă perlă și vreau să o cumpăr…

PerlaÎn ziua de Crăciun vor fi unii care îi vor glorifica pe Dumnezeu spunând: „Astăzi am văzut lucruri minunate” (Lc 5,26). Dar nu vor lipsi nici cei care vor continua să spună cu indiferență: „Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”!

Ce anume uită un om care este indiferent față de prezența lui Cristos? Omul uită că totul aparține lui Cristos, totul aparține tocmai Celui față de care el este indiferent; uită că are un suflet pentru care trebuie să dea totul ca să-l mântuiască; uită cu suntem ai Domnului cu tot ceea ce avem.

Juan Carlos Ortiz exprimă acest adevăr într-o istorioară.

Un om a văzut o perlă foarte prețioasă și i-a spus vânzătorului: „Vreau să cumpăr această perlă. Cât costă?”. Bijutierul i-a răspuns: „Este o perlă foarte scumpă”. „Cât de scumpă? Cât costă?”, a întrebat omul. „Mult!”, i-a răspuns scurt vânzătorul. „Bine, am înțeles. Dar crezi că aș putea să o cumpăr?”. „Clar că o poți cumpăra. Oricine poate cumpăra această perlă”. „Oricine?”, a răspuns mirat omul, „Credeam că ai spus că e foarte scumpă!”. „Am spus. Și chiar este foarte scumpă”. Nerăbdător omul l-a întrebat: „Bine, dar cât costă?”. „Tot ce ai”! „Perfect. O cumpăr”. „Bine. Câți bani ai?”. „Am 100.000 de lei în bancă”. „Bine, 100.000 de lei. Ce altceva mai ai?”. „Asta e tot ce am”, i-a răspuns omul nedumerit. „Ești sigur? Nu mai ai nimic altceva?”. „Păi, mai am câțiva lei prin buzunar”. „Câți?”. „Păi… cam 1.000 de lei”. „Bine, sunt ai mei acum, dacă vrei perla. Ce altceva mai ai?”, întrebă serios vânzătorul. „Asta e tot. Chiar că nu mai am nimic altceva”, spuse omul surâzând. „Nimic? Dar unde locuiești?”. „Într-o casă. Da, am casa mea”. Atunci vânzătorul a scris pe o foaie „locuința”. Apoi l-a privit și i-a spus: „Casa ta e acum a mea”. La care omul a reacționat promt: „Și eu unde mai dorm? În rulotă?”. „Ooo, ai și rulotă?! Și aia e tot a mea. Ce altceva mai ai?”. „Auzi, tu te aștepți ca eu să dorm în mașină!”, spuse agitat omul. „Ooo, ai și mașină?”, întrebă surâzând vânzătorul. „Da, am chiar două”. „Ei, bine”, spuse vânzătorul, „acum sunt ale mele”. „Hei”, răbufni omul, „mi-ai luat banii, casa, rulota și mașinile. Cum am să mai supraviețuiesc cu familia mea?!”. „Așa deci, ai și familie?”. „Da! Am o soție și trei copii”. „Ei bine, acum și ei sunt ai mei”, spuse vânzătorul. Apoi imediat exclamă: „Ah, era să uit! Tu! Da, chiar și tu ești tot al meu! Totul este al meu – soția, copiii, casa, banii, mașinile și tu însuți”. Apoi a adăugat: „Acum, ascultă-mă cu atenție. Deocamdată te voi lăsa să te bucuri și să folosești toate acestea. Însă nu uita că ele sunt ale mele, toate, așa cum și tu însuți ești al meu. Și oricând voi avea nevoie de ceva dintre acestea, mi le vei da, pentru că eu sunt proprietarul lor”.


Domnul este aproape.
El vine ca să ne dăruiască fericirea veșnică,
mântuirea sufletului.
„Fiţi tari şi nu vă temeţi!” (Is 35,4).


11 decembrie 2017 

Luni din săptămâna a 2-a din Advent
Sf. Damasus I, pp. *
Is 35,1-10; Ps 84; Lc 5,17-26

LECTURA I
Dumnezeu vine şi vă va mântui.
Citire din cartea profetului Isaia 35,1-10
Să tresalte de bucurie pustiul şi pământul uscat; să se veselească stepa şi să înflorească precum trandafirul! 2 Va înflori şi se va veseli cu bucurie şi strigăt; i se vor da gloria Libanului, măreţia Carmelului şi a Şaronului. Vor vedea gloria Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. 3 „Întăriţi mâinile slăbite şi îndreptaţi genunchii care se clatină! 4 Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru! Vine răzbunarea, răsplata lui Dumnezeu. El vine şi vă va mântui”. 5 Atunci se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor se vor destupa. 6 Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba celui mut va striga de bucurie. Căci vor ţâşni ape în pustiu şi râuri, în stepă. 7 Ţinutul uscat va deveni un lac, iar pământul însetat, izvoare de apă; în cuibul unde se adăpostea şacalul va fi stuf şi papură. 8 Acolo va fi o stradă şi un drum, iar drumul se va numi „Drumul cel Sfânt”: cei impuri nu-l vor străbate, ci va fi un drum pe care Domnul va merge, iar nebunul nu se va rătăci. 9 Acolo nu va fi niciun leu şi nici vreun animal feroce: niciunul nu va urca şi nu se va găsi acolo. Doar cei răscumpăraţi vor merge. 10 Cei eliberaţi de Domnul se vor întoarce şi vor veni în Sion cu strigăte de bucurie. O veselie fără de sfârşit va coborî asupra lor, bucuria şi veselia îi vor urma, iar amărăciunea şi suspinul se vor îndepărta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: Is 35,4d)
R.: Iată Dumnezeul vostru! El vine şi vă va mântui.

9ab Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, vine Împăratul, Stăpânitorul lumii; el va sfărâma jugul robiei noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Astăzi am văzut lucruri minunate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,17-26
Într-una din zile, pe când Isus învăţa, şedeau şi unii farisei şi învăţaţi ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece. 18 Şi iată, câţiva bărbaţi care purtau pe un pat un om ce era paralizat căutau să-l aducă şi să-l pună înaintea lui! 19 Şi, negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulţimii, urcându-se pe acoperiş, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în faţa lui Isus. 20 Văzând credinţa lor, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” 21 Cărturarii şi fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele, în afară de singur Dumnezeu?” 22Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor: a spune «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te şi umblă!»? 24 Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat -, îţi zic: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta!” 25 Şi îndată paraliticul s-a ridicat înaintea lor, a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, glorificând-l pe Dumnezeu. 26 Uluirea i-a cuprins pe toţi şi-l glorificau pe Dumnezeu şi spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.

Cuvântul Domnului

De ce vreți să îl obosiți și pe Dumnezeul meu?

viitorulOamenii cei mai obositori și cu care este foarte greu să ajungi la o înțelegere sunt cei care mereu „știu” multe întrebări și doar întrebări. Pe cei mai mulți dintre ei nici măcar nu-i interesează cu adevărat răspunsurile. Nu de puține ori noi înșine suntem cei care îi asaltăm pe ceilalți cu zeci de întrebări: unele nici măcar nu pot avea un răspuns, iar altele, dacă au un răspuns, oricum nu ne intereasză și nu ținem cont de el.

Sătui și plictisiți să-și mai întrebe semenii, unii au creat situ-ri (www.askgod.biz) prin care vor să intre „în direct” cu Dumnezeu: îl întreabă și „domnul” sau „domnii” oferă răspunsuri. Unii, probabil, iau răspunsurile în serios. Unii vor să știe numerele câștigătoare la loto săptămâna viitoare, alții, mai modești, „doar” ziua când vor muri. Îl putem auzi pe profetul Isaia cum strigă și acestei generații: „Ascultați! Este puțin lucru că îi obosiți pe oameni, că vreți să îl obosiți și pe Dumnezeul meu?” (cf. Is 7,13).

Mult mai important decât să aflăm întrebările oamenilor pentru Domnul, este să urmărim și să vedem ce fac oamenii cu răspunsurile pe care le primesc în rugăciunea lor: câți după ce îl întreabă pe Dumnezeu pun în practică răspunsul primit? Când Dumnezeu, în diferite feluri, răspunde întrebărilor noastre, ce urmează? Ascultăm de glasul său și ne schimbăm atitudinea, viața? Nu cumva ne interesează mai mult cum și când vom muri decât cum trăim? Ce au făcut saduceii cu răspunsul primit de la Cristos? S-au convertit? Au început ei să creadă în învierea morților, în viața veșnică, în îngeri (cf. Lc 20,27-40)?

Isus ne spune astăzi că va veni o zi în care nu vom mai muri, o zi în care „vom fi asemenea îngerilor: fii ai lui Dumnezeu, fii ai învierii” (cf. Lc 20,36). Credem noi aceasta? De ce nu încercăm să trăim în credință, plini de iubire și pace? De ce nu încercăm să credem că însuși Domnul rânduiește totul în viața noastră, totul spre binele nostru, spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28). De ce îl luăm la rost pe Dumnezeu, prezentându-ne zilnic în fața sa cu o mulțime de probleme și întrebări? Oare am uitat că doar în rugăciune și în tăcere, doar citind și meditând Sfânta Scriptură, doar primind sacramentele ne putem simți uniți cu el? Mai mult, dacă îl întrebăm și el ne răspunde, ce facem cu răspunsul Domnului? Reușim noi să punem în practică ceea ce Domnul ne cere să facem?

Nu este rău să intri în dialog cu Dumnezeu, să-l întrebi, să-i ceri răspunsuri, dar trebuie să ne convingem să punem în practică soluția pe care el ne-o oferă. Mai înainte de a-l întreba pe Domnul, poate că ar fi bine să ne analizăm și să ne întrebăm pe noi înșine: ce am să fac cu răspunsul primit? Sunt dispus să urmez ceea ce Domnul îmi cere?


Dacă vrei să-i pui întrebări Domnului,
fii gata să spui împreună cu Sfânta Fecioară:
„Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38).


25 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 33-a de peste an
Sf. Ecaterina din Alexandria, fc. m. *
1Mac 6,1-13; Ps 9; Lc 20,27-40

LECTURA I
Pentru răul pe care i l-am făcut Ierusalimului mor cu mare tristeţe!
Citire din cartea întâi a Macabeilor 6,1-13
În zilele acelea, regele Antioh străbătea regiunile de sus şi a auzit că există în Persia o cetate numită Elimais, renumită pentru bogăţia de argint şi aur, 2 şi că templul din ea este foarte bogat; că sunt acolo armuri de aur, platoşe şi arme pe care le lăsase acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele macedonean, care a domnit primul peste greci. 3 A venit şi a căutat să cucerească cetatea şi să o jefuiască, dar nu a putut, pentru că lucrul acesta fusese făcut cunoscut celor din cetate. 4 Ei s-au ridicat împotriva lui la luptă, iar el a fugit şi a plecat de acolo cu mare tristeţe, ca să se întoarcă la Babilon. 5 Când a ajuns în Persia, cineva i-a adus la cunoştinţă că fuseseră zdrobite trupele care merseseră în ţinutul lui Iuda, 6 că Lysias, care pornise cu o armată puternică, a fost făcut de ruşine printre primii în faţa lor şi că ei s-au întărit cu arme, cu armată şi cu prăzi multe pe care le-au luat de la trupele pe care le-au înfrânt; 7 că au distrus lucrul abominabil pe care el îl construise pe altarul din Ierusalim şi că au înconjurat sanctuarul şi cetatea Baitsur cu ziduri înalte, ca mai înainte. 8 Când regele a auzit aceste lucruri, a încremenit şi s-a cutremurat, a căzut la pat şi s-a îmbolnăvit de supărare, pentru că nu s-a întâmplat după cum gândise. 9 A zăcut acolo mai multe zile, deoarece îl cuprindea tristeţe mare şi se gândea că va muri. 10 I-a chemat pe toţi prietenii săi şi le-a spus: „Somnul s-a îndepărtat de ochii mei şi neliniştea mi-a cuprins inima. 11 Şi mi-am zis în inimă: «La ce suferinţă am ajuns şi în ce mare furtună mă aflu acum eu, care eram fericit şi iubit în puterea mea!» 12 Acum îmi amintesc de relele pe care le-am făcut în Ierusalim, luând toate obiectele de argint şi de aur care erau în el şi trimiţând să fie nimiciţi locuitorii lui Iuda fără motiv. 13Recunosc că din cauza acestor lucruri m-au ajuns aceste rele. Iată, mor cu mare tristeţe într-o ţară străină!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 9(9A),2-3.4 şi 6.16 şi 19 (R.: cf. 9a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru dreptatea ta!

2 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima,
voi vesti toate faptele tale minunate.
3 Mă voi bucura şi voi tresălta de veselie în tine,
voi cânta numele tău, Dumnezeule Preaînalt. R.

4 Duşmanii mei dau înapoi,
se poticnesc şi pier dinaintea feţei tale.
6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit,
le-ai şters numele în veci, pentru totdeauna. R.

16 Neamurile păgâne cad în groapa pe care au făcut-o
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
19 Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârşit,
nădejdea celor umili nu va pieri pentru totdeauna. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 20,27-40
În acel timp, au venit la Isus unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat: 28„Învăţătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!» 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, luându-şi soţie, a murit fără copii. 30 Cel de-al doilea 31 şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii. 32 În cele din urmă, a murit şi femeia. 33 Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”. 34 Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; 35 însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, o arată şi Moise în relatarea despre rug, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». 38 Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”. 39 Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.

Cuvântul Domnului

Tu ce vrei să te faci când ai să fii mare?

Bucuria de a fi copilExistă o întrebare cu care, la un moment dat, ne-am confruntat toţi: tu ce vrei să te faci când ai să fii mare? Unii au spus aviatori şi au ajuns preoţi, alţii au spus persoane consacrate şi au ajuns medici sau profesori, alţii au spus jurnalişti şi au ajuns avocaţi etc. De cele mai multe ori ceea ce visăm nu se împlineşte. Poate chiar de multe ori ceea ce ne dorim cu ardoare şi vedem că ar putea face parte din viitorul nostru nu se întâmplă. Poate că de aceea se spune deseori: „dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, vorbeşte-i despre planurile tale, spune-i ce gânduri ai legate de viitor! ”. El are mereu alte planuri, mult mai bune. Mai mult decât atât: planurile sale au o finalitate spre care noi privim prea rar: cerul, veşnicia. Noi uităm deseori să privim dincolo de „prezentul pământ” spre „viitorul cer”. El nu uită niciodată. El nu pune nimic mai presus de mântuirea noastră.

Ştiţi când se întâmplă cu adevărat o minune? Se spune că o minune este atunci când planurile noastre coincid cu ale lui Dumnezeu, când gândul său despre veşnicia noastră devine planul nostru de a trăi pe pământ. Aceasta e o minune: să vrei exact ceea ce vrea Dumnezeu şi prin ceea ce faci să lucrezi la mântuirea ta.

Ceea ce este important şi este strâns legat de lecturile de astăzi stă în faptul că planurile lui Dumnezeu se împlinesc întotdeauna: „Mergi, fiul tău trăieşte! ” i-a spus Isus. Şi aşa a fost. Prin profetul Isaia Domnul anunţă un cer nou şi un pământ nou. Şi aşa se face, oricât de mult s-ar împotrivi omul sau oricât de mult şi-ar dori creatura să fie altfel. În Isus Cristos însuşi Dumnezeu a venit şi ne-a mântuit. Poate că prea puţin înţelegem acest har: însuşi Dumnezeu a venit! Şi nu doar că a venit, aşa ca o trecere a unui nor ce lasă o umbră răcoroasă, ci a venit şi a rămas cu noi pentru totdeauna. El este prezent aici, în mijlocul nostru, ca să şteargă orice lacrimă din ochii noştri iar noi să putem cânta împreună cu psalmistul: „Te voi preamări Doamne pentru că m-ai mântuit”.

Notează evanghelistul: „Când a ajuns în Galileea, a fost bine primit de galileeni”. Noi cum îl primim pe Isus în această zi?

Reţine

Dumnezeu este prezent în viaţa mea. Planul său cu mine este mântuirea, un cer nou şi un pământ nou. Astăzi îi voi fi recunoscător pentru aceste daruri şi mă voi strădui ca el să fie primit şi în viaţa altora.

Luni, 11 martie 2013 

Luni din saptamâna a 4-a din Post
Sf. Constantin, rege m.

 

LECTURA I
Nu se va mai auzi nici plânset, nici vaiet.

Citire din cartea profetului Isaia 65,17-21
Aşa zice Domnul: 17 „Iată, eu fac un cer nou şi un pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de cele din trecut, nimănui nu-i vor mai veni în minte. 18 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă pentru ceea ce voi face, căci iată, voi preface Ierusalimul în veselie şi poporul lui în bucurie. 19 Eu însumi mă voi bucura de Ierusalim şi mă voi înveseli de poporul meu. Nu se va mai auzi în el nici plâns, nici strigăt de durere. 20 Nu vor mai fi acolo nici copii care să moară după câteva zile, nici bătrâni care să nu ajungă la capătul bătrâneţii. Cel mai tânăr va muri la o sută de ani, iar cine nu va ajunge suta de ani va fi socotit ca blestemat. 21 Se vor construi case şi se va locui în ele, se vor sădi vii şi se va mânca din rodul lor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 29,2 şi 4. 5-6.11-12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te voi preamări, Doamne, pentru că m-ai mântuit.
2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe duşmanii mei să râdă de mine.
4 Doamne, tu m-ai scos din locuinţa morţilor,
tu mi-ai redat viaţa, ca să nu cobor în mormânt. R.

5 Cântaţi Domnului, voi credincioşii lui,
măriţi prin laudele voastre numele lui cel sfânt!
6 Căci mânia lui ţine numai o clipă, dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara ne stăpâneşte plânsul, iar dimineaţa se revarsă bucuria. R.

11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!
12a Mi-ai schimbat plânsul în veselie,
13b Doamne Dumnezeule, eu pururi te voi lăuda! R.

VERS LA EVANGHELIE Am 5,14
Căutaţi binele şi nu răul,
ca să aveţi viaţă şi Domnul va fi cu voi.

EVANGHELIA
Mergi, fiul tău trăieşte.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54
În acel timp, 43 după ce a stat două zile în Samaria, Isus a plecat în Galileea. 44 El însuşi spusese, că un profet nu este preţuit în patria sa. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost bine primit de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim, în timpul sărbătorii, deoarece luaseră şi ei parte la sărbătoare. 46 Isus s-a întors deci în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. În Cafarnaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Slujbaşul acesta, aflând că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a rugat să vină şi să-i vindece fiul, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Slujbaşul împărătesc i-a spus: „Doamne, vino până nu moare fiul meu”. 50 „Mergi, i-a zis Isus, fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus şi a pornit la drum. 51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat slujitorii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. 52 El i-a întrebat la ce oră a început să-i fie mai bine. Ei i-au zis: „Ieri, la ora unu după-amiază l-au lăsat frigurile”. 53 Tatăl şi-a dat seama că tocmai la ora aceea îi spusese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toţi cei din casa lui. 54 Aceasta este a doua minune făcută de Isus, după ce s-a întors din Iudeea în Galileea.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: