Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘vindecare’

Nu suntem singuri! Suferința ta nu este zadarnică

Posted by Paxlaur pe 15/09/2017

Așa cum despre Cristos spunem împreună cu profetul că a fost „om al durerilor, obișnuit cu suferința” (Is 53,3), la fel spunem și despre Sfânta Fecioară Maria că este „mama îndurerată”, este cea căreia o sabie i-a străpuns sufletul (cf. Lc 2,34-35). Știm că pe drumul crucii Domnul s-a oprit pentru o clipă ca să o îmbrățișeze pe scumpa sa mamă, Maria, iar prin ea a îmbrățișat omenirea întreagă. Privirile lor duioase s-au întâlnit, iar inima zdrobită de durere a mamei și inima înflăcărată de iubire a Fiului s-au contopit într-o singură bătaie spre mântuirea lumii. Astăzi trebuie să răsune în inima noastră cuvântul Domnului: „Mamă, privește! Fac toate lucrurile noi! Fac o lume nouă! Eu pentru aceasta am venit și m-am născut: ca toți să aibă viață și să o aibă din plin. Mamă, suferințele și moartea aceasta nu vor fi spre pierdere, ci spre înviere! Lasă acum să se împlinească cele spuse de profeți și toți vor vedea mântuirea lui Dumnezeu”. Și așa cum s-a ridicat după prima sa cădere, acum Cristos se desface delicat din îmbrățișarea mamei sale. Vrea să meargă până la capăt, vrea să-și poarte crucea deși chipul său rănit are nevoie de ajutor, de vindecare, de sprijinul mamei. Câtă durere în acest moment al Calvarului. Câtă suferință în inima mamei, în inima tuturor mamelor care privesc neputincioase spre fiii lor aflați în suferință.

Însă astăzi, în inima noastră trebuie să se înfiripeze siguranța unui gând: pe drumul suferințelor noastre, nu suntem singuri. Alături de noi, ca un înger tămăduitor, Domnul a pus-o pe buna sa mamă. Așa cum s-a apropiat de el, pe drumul Calvarului, ea se apropie de noi, fiii ei, și ne îmbrățișează, ne mângâie, ne alină suferințele și mai ales ne transmite speranța învierii. Așa cum a stat lângă crucea Domnului, Maria rămâne lângă noi când suntem răstigniți pe crucile timpurilor noastre. Și astăzi răsună: „Femeie, iată-l pe fiul tău” (In 19,26).

Astăzi trebuie să învățăm nu doar că nu suntem singuri, ci mai ales că nicio suferință nu este zadarnică. Este adevărat că și viața noastră străbate deseori Calvarul, însă învățăm privind la Domnul și la buna sa mamă, Maria, că dincolo de Calvar ne așteaptă învierea și viața fericită în Patria cerească.

Maica îndurerată să ne mijlocească harul de a răzbate orice suferință a vieții și de a fi mereu aproape de cei aflați în durere. Prin credință, asemenea Mariei, să stăm și noi alături de Domnul și de oamenii răstigniți. Să-i însoțim și să-i alinăm pe frații noștri. Să stăm împreună cu Maica îndurerată lângă crucea Domnului. Să ne sprijinim de această cruce sfântă. Să învățăm să privim viața de la picioarele crucii: acolo, la picioarele crucii, încolțește speranța învierii, mântuirea. Cristos va învinge suferința noastră!


Să concretizăm iubirea față de Dumnezeu
vizitând astăzi un bolnav,
îmbrățișând propria cruce,
pășind alături de Maria
pe urmele lui Cristos.


15 septembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 23-a de peste an
Sf. Fc. Maria Îndurerată **
Evr 5,7-9; Ps 30; In 19,25-27 (Lc 2,33-35)

LECTURA I
Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea, şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,7-9
Fraţilor, în zilele vieţii sale pământeşti, Cristos a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),2-3a.3bc-4.5-6.15-16.20 (R.: 17b)
R.: În îndurarea ta, mântuieşte-mă, Doamne!

2 Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta!
3a Pleacă-ţi urechea spre mine! R.

3bc Grăbeşte-te să mă eliberezi!
Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.

5 Fă-mă să ies din laţul pe care mi l-au întins,
căci tu eşti tăria mea!
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. R.

15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,
16 soarta mea este în mâinile tale!”
Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc! R.

20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine
şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine
înaintea fiilor oamenilor! R.

SECVENŢA
Această secvenţă se citeşte, la alegere, în întregime sau în forma scurtă, de la cuvintele: * Sancta Mater, istud agas / Fă ca inima să-mi bată!

Stabat Mater dolorósa
iuxta crucem lacrimósa,
dum pendébat Fílius.

Cuius ánimam geméntem,
contristátam et doléntem,
pertransívit gládius.

O quam tristis et afflícta
fuit illa benedícta
Mater unigéniti!

Qua marébat, et dolébat,
Pia Mater, dum vidébat
nati ponas íncliti.

Quis est homo, qui non fleret,
Matrem Christi si vidéret
in tanto supplício?

Quis non posset contristári,
Christi Matrem contemplári
doléntem cum Fílio?

Pro peccátis sua gentis
vidit Iesum In torméntis,
et flagéllis súbditum.

Vidit suum dulcem natum
moriéndo desolátum,
dum emísit spíritum.

Eia Mater, fons amóris,
me sentíre vim dolóris
fac, ut tecum lúgeam.

Fac, ut árdeat cor meum
in amándo Christum Deum
ut sibi compláceam.

Stă Măicuţa Preamâhnită
Lângă cruce-nmărmurită,
Privind Fiul atârnând.

Sufletul, durerii pradă,
E adânc străpuns de spadă,
E în lacrimi chipu-i blând.

Plânsul văzul i-l destramă;
Ce durere pentr-o mamă
Care are-un singur fiu!

E zdrobită de durere,
Nu e strop de mângâiere
Pentru sufletu-i pustiu.

Nu-i privelişte mai tristă
Ca o mamă ce asistă
Când copilul e ucis.

Maica sfântă jalnic plânge,
Contemplând, scăldat în sânge,
Chipu-i rupt din paradis.

Vede cum, ca să ridice
Vina noastră, iată, bice
Fără milă carnea-i rup.

Pe Calvar cu dânsul suie,
Vede, pironit în cuie,
Fără viaţă al său trup.

* Sancta Mater, istud agas
crucifíxi fige plagas
cordi meo válide.

Tui nati vulneráti,
tam dignáti pro me pati,
ponas mecum dívide.

Fac me tecum pie flére,
Crucifíxo condolére,
donec ego víxero.

Iuxta crucem tecum stare,
et me tibi sociáre
in planctu desídero.

Virgo vírginum praclára,
mihi iam non sis amára:
fac me tecum plángere.

Fac, ut portem Christi mortem,
passiónis fac consórtem,
et plagas recólere.

Fac me plagis vulnerári,
fac me cruce inebriári
et cruóre Fílii.

Flammis ne urar succénsus,
per te, Virgo, sim defénsus
in die iudícii.

Christe, cum sit hinc exíre,
da per Matrem me veníre
ad palmam victória.

Quando corpus moriétur,
fac ut anima donétur
paradísi glória.

*Fă ca inima să-mi bată
Cu a ta, o, Preacurată,
Fă să plâng şi să suspin!

Slugii tale doar un har dă:
Fă ca inima să-mi ardă
De-al iubirii foc divin!

Tu în piept, o, Maică sfântă,
Rănile mi le împlântă,
Răni purtate de Isus!

Pieptul meu mereu să poarte
Suferinţa ce la moarte
Pe-al tău Fiu iubit l-a dus!

Răstignitul, când mi-apare,
Cu durerile-i amare,
Facă-mă să plâng amar!

Preaduioasă Mamă, tu, ce,
Suferind, ai plâns sub cruce,
Dă-mi al lacrimilor dar!

Întristata mea Măicuţă,
Dac-aş şti că îţi mai cruţă
Din durere plânsul meu,

Aş vărsa fără-ncetare
Lacrimi multe şi amare,
Ca să-ţi iau din chinul greu.

Fă să port mereu în minte
Cruce, patimi, răni preasfinte,
Tot ce Domnul a-ndurat!

Iar la marea judecată,
Te îndură, Preacurată,
De un suflet vinovat!

Mă salveze, o, Fecioară,
Crucea care-odinioară
Paradisul l-a deschis!

Iar în clipele supreme
Ale morţii, să mă cheme
Glasul tău în paradis! Amin

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria, căci, suferind sub crucea Domnului, deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Maica sfântă jalnic plânge contemplând, scăldat în sânge, chipu-i rupt din paradis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 19,25-27
În acel timp, lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!” 27 Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!” Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria, căci, suferind sub crucea Domnului, deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)

EVANGHELIA
O sabie îţi va străpunge sufletul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,33-35
În acel timp, tatăl şi mama lui Isus se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

Să învățăm de la o mamă, de la o femeie minunată

Posted by Paxlaur pe 20/08/2017

iubire de mamaAstăzi suntem chemați să învățăm de la o mamă, de la femeia care a fost admirată de Isus şi apreciată cu aceste cuvinte: „O, femeie, mare este credinţa ta”! Dar prin câte a trecut sărmana ca să ajungă la această apreciere şi mai ales să asculte cuvintele „Să fie cum vrei tu!” și fiica ei să fie vindecată (cf. Mt 15,28).

O primă încercare peste care a trecut este necunoaşterea. Este uimitor cum ea, o străină, ajunge la cunoaşterea identităţii lui Isus. A aflat cine este cel care străbate ţinuturile sale şi i se adresează cu acest apelativ: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David” (Mt 15,22). A găsit apelativul potrivit: Doamne, Fiul lui David. L-a întâlnit pe Dumnezeu, l-a cunoscut, s-a apropiat de el și i-a spus pe nume. Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu? Cum ne adresăm Domnului în rugăciunile noastre?

Ceea ce urmează, din exemplul mamei din evanghelie, este şi mai vrednic de uimire. O adevărată lecţie de speranţă. După ce a apelat la Isus cu măreţul nume de Domn şi Fiu al lui David, ne-am fi aşteptat ca Mântuitorul să o admire imediat şi să-i vină în ajutor. Erau puţini cei care-l recunoşteau şi i se adresau cu acest nume. Însă nu se întâmplă aşa. Dimpotrivă, Isus se comportă ca şi cum nu ar fi auzit. Dar femeia nu se descurajează, ci luptă. Insistă atât de mult, încât ucenicii se văd nevoiţi să intervină ca Domnul să facă ceva pentru că altfel nu scapă de ea, de strigătele ei. Şi din nou, chiar şi la intervenţia ucenicilor, Isus refuză: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. A fost cea de-a doua lovitură pentru femeie. Însă nici de data aceasta nu s-a lăsat doborâtă, ci a venit, s-a prosternat în faţa lui și i-a spus: „Doamne, ajută-mă”! Şi primeşte cel de-al treilea refuz din partea lui Isus: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei” (cf. Mt 15,24).

Câţi dintre noi am mai fi îndrăznit ceva şi după această replică? Ne-am fi retras poate trişti, lipsiţi şi de această ultimă speranţă de care ne agăţasem: o minune făcută de Cristos. Noi poate am fi renunţat. Însă mama din evanghelie nu a renunţat. Ba mai mult, ea găseşte un răspuns plin de înţelepciune şi credinţă: „Da, Doamne…”. Aici este esenţialul. Da, Doamne… ai dreptate. Nu sunt vrednică. Nu merit. Da, Doamne, am putea spune şi noi, nu suntem vrednici din cauza păcatelor noasatre, însă… tu poţi să faci această minune! „Da, Doamne”, a spus femeia şi a adăugat, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor”. Îi dă dreptate lui Dumnezeu (ceea ce ar trebui să facem şi noi mai des!) şi îi spune că dacă nu poate primi o pâine întreagă, măcar o firimitură să primească şi ea. E plină de speranţă. Dragostea ei de mamă nu o lasă să se descurajeze şi se aruncă în luptă pentru fiica ei. Şi reuşeşte!


Nu te descuraja în rugăciunile tale
și-l vei auzi pe Domnul:
„Mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” (cf. Mt 15,28).


20 august 2017 

† DUMINICA a 20-a de peste an
Ss. Bernard, abate, înv.; Samuel, profet
Is 56,1.6-7; Ps 66; Rom 11,13-15.29-32; Mt 15,21-28

LECTURA I
Pe fiii străinilor îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt.
Citire din cartea profetului Isaia 56,1.6-7
Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi judecata şi faceţi dreptatea, căci mântuirea mea este aproape să vină şi dreptatea mea, să se dezvăluie! 6 Iar pe fiii străinilor care se alipesc de Domnul ca să-i slujească, să iubească numele Domnului şi să devină slujitorii lui, tuturor celor care păzesc sabatul ca să nu fie profanat şi care ţin cu tărie alianţa mea, 7 îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt, îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi plăcute pe altarul meu, întrucât casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.6 şi 8 (R.: 4)
R.: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!

2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta,
şi mântuirea ta, la toate popoarele! R.

5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.

6 Să te laude popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele să te laude!
8 Să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.

LECTURA A II-A
Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,13-15.29-32
Fraţilor, vouă, neamurilor – vă spun -, întrucât eu sunt Apostolul Neamurilor, îmi laud slujirea, 14 că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei. 15 Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor, dacă nu o înviere din morţi? 29Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, 30 deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare, 31 la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 4,23
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeie, mare este credinţa ta!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,21-28
În acel timp, ieşind de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului 22 şi, iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!” 23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: „Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!” 24 El, răspunzând, a zis: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: „Doamne, ajută-mă!” 26 El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. 27 Dar ea i-a spus: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” 28 Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: „O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” Şi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Omul și Dumnezeu, față în față, vorbindu-și…

Posted by Paxlaur pe 01/07/2017

Dumnezeu este TataAșa cum folosim oglinzile pentru a ne vedea chipul, ar trebui să folosim Sfânta Scriptură pentru a ne vedea și analiza sufletul. Suntem atât de atenți cu trupul nostru: greu ieșim din casă fără să ne uităm de două, trei ori în oglindă. Însă cu sufletul zburlit și pătăt umblăm zile întregi, ba chiar luni, ani. Când ne comportăm așa, oare nu cumva ne îndoim de faptul că avem un suflet și că trebuie să ne îngrijim de el? Oare chiar credem că într-o zi și noi ne vom întâlni cu Dumnezeu așa cum s-au întâlnit Abraham, Sara, centurionul?

Da, ne vom întâlni și noi cu Dumnezeu: el va veni spre noi și noi vom merge la el! Un Dumnezeu care ne cunoaște, un Domn care știe de ce are nevoie omul. Nu trebuie să-i cerem, trebuie doar să-i vorbim și să-l lăsăm să ne vorbească, să-l ascultăm. În lecturile de astăzi Abraham, Sara și centurionul s-au pus în prezența lui Dumenzeu și au așteptat și acceptat planul lui. Cât de măreață și vindecătoare este această imagine a omului în dialog cu Dumnezeu: omul și Dumnezeu, față în față, vorbindu-și.

Tocmai acesta este marele dar pe care putem să-l primim și noi dacă învățăm să privim mai des Scripturile: harul de a ști cum să ne prezentăm viața înaintea lui Dumenzeu, cum să ne așezăm în prezența lui și să-l facem oasptele nostru și noi să fim oaspeții săi. Este un mare har să-l lași pe Dumnezeu să aibă inițiativa vieții tale, vindecării tale. Tu doar să-i vorbești, să-l asculți și să crezi!

Dacă ne-am îngriji mai mult de sufletul nostru am simți în fiecare zi puterea lui Dumnezeu care se apropie de noi și ne vizitează. Cuvântul lui Dumnezeu adresat sufletului nostru nu ar rămâne fără rod dacă nu am „râde” neîncrezători atunci când el ne vorbește (cf. Gen 18,12-15 ). Dacă, plini de credință, ne-am recunoaște nevrednicia asemenea centurionului, atunci noi înșine am fi destinatarii acestor cuvinte: „Mergi, să ți se facă după cum ai crezut” (Mt 8,13). Și nu doar că am vedea lucruri minunate în viața noastră pământească, ci primirea cuvântului divin într-un suflet îngrijit ne-ar salva și astfel la sfârșitul vieții nu am fi „aruncați în întunericul din afară, unde va fi plânset și scrâșnirea dinților” (cf. Mt 8, 12). Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de a ne salva dacă facem din el „făclie pentru pașii noștri și lumină pentru cărările noastre” (cf. Ps 119,105).

Cristos vrea astăzi să vină în sufletul nostru și să alunge suferința, diavolii, moartea. Îl primim? Astăzi glasul Domnului răsună: „Voi veni și te voi vindeca”. Noi cum reacționăm? Râdem? Suntem neîncrezători? Sau plini de smerenie repetăm cu centurionul: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi voi fi vindecat” (cf. Mt 8,8).


Cuvântul lui Dumnezeu este și astăzi viu și plin de putere!
Numai Cristos ne poate vindeca
pentru că numai el ne cunoaște toate sentimentele și gândurile inimii
(cf. Evr 4,12).


1 iulie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 12-a de peste an
Sf. Aron, fratele lui Moise
Gen 18,1-15; Ps Lc 1,47.48-49.50 şi 53.54-55; Mt 8,5-17

LECTURA I
Oare este vreo minune pe care Domnul să nu o poată înfăptui? La anul pe vremea aceasta voi veni din nou la tine şi Sara va avea un fiu!
Citire din cartea Genezei 18,1-15
În zilele acelea, Domnul i s-a arătat lui Abraham la terebinţii din Mambre, pe când el şedea la intrarea în cort, în timpul arşiţei zilei. 2 Şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut şi a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine şi s-a aplecat până la pământ 3 şi a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece pe lângă slujitorul tău! 4Să se aducă puţină apă! Vă veţi putea spăla picioarele şi să vă întindeţi sub copac. 5 Eu voi lua o bucată de pâine ca să vă întăriţi, apoi veţi trece mai departe, de vreme ce aţi trecut pe la slujitorul vostru”. Ei i-au zis: „Fă aşa cum ai spus!” 6 Abraham s-a dus în grabă la Sara, în cort, şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri din făina aleasă, frământă şi fă turte!” 7 Abraham a alergat la cireadă, a luat un viţel fraged şi bun şi l-a dat servitorului care s-a grăbit să-l pregătească. 8 A luat unt, lapte şi viţelul pe care îl pregătise şi le-a pus înaintea lor, iar ei au mâncat în timp ce el stătea lângă ei sub copac. 9 Ei l-au întrebat: „Unde este Sara, soţia ta?” El le-a răspuns: „Iat-o, în cort!” 10 Şi a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta şi atunci, Sara, soţia ta va avea un fiu”. Sara asculta la intrarea în cort, fiind în spatele lui. 11 Abraham şi Sara erau bătrâni, ajunşi înaintaţi în zile, iar Sarei îi încetase rânduiala femeilor. 12 Sara a râs în sine, zicându-şi: „Acum că m-am trecut, voi mai avea plăcere? Şi stăpânul meu este bătrân!” 13 Domnul i-a zis lui Abraham: „Pentru ce a râs Sara, zicând: «Oare voi naşte cu adevărat, aşa bătrână cum sunt?” 14 Oare este vreun lucru prea minunat pentru Domnul? La timpul hotărât, la anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine şi Sara va avea un fiu”. 15 Sara a tăgăduit, zicând: „N-am râs”. Căci îi era frică. Dar acela a zis: „Ba ai râs!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,46-47.48-49.50 şi 53.54-55 (R.: cf. 54b)
R.: Domnul îşi aduce aminte de îndurarea sa!

46 Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu. R.

48 Căci a privit la smerenia slujitoarei sale.
Iată, de acum, toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic:
şi numele lui e sfânt! R.

50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
53 Pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. R.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) Isus a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-17
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu. 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus a rămas uimit şi a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob, 12 iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul din afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”. 13 Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, să ţi se facă după cum ai crezut!” Şi în ceasul acela a fost vindecat servitorul lui. 14 Venind Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră. 15 I-a atins mâna şi febra a lăsat-o. Şi s-a ridicat şi a început să-i slujească. 16 La lăsatul serii, i-au adus mulţi posedaţi de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei bolnavi, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: