Arhivă etichetă pentru ‘vindecare’

Pot doar să-mi imaginez cum era: totul atât de fascinant… 

Trebuie să citim, să recitim, să medităm și să medităm din nou, și iar, și iar acest fragment și toată cartea Faptele Apostolilor ca să vedem ce ne lipsește (nouă, mie și ție concret, nu Bisericii în general) pentru ca în lume să se simtă din nou mângâierea Duhului Sfânt. Dacă nu facem nimic acum, se va umple pământul de morți care au nevoie de înviere și de bolnavi care au nevoie de vindecare… Și, din păcate, nu va fi nimeni să le dăruiască viață și sănătate. E timpul să ne ridicăm… Sus inimile!!! 

Biserica creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 9,31-42
În zilele acelea, Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria; se consolida şi umbla în frica de Domnul şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt. 32 Trecând pe la toate comunităţile, Petru a coborât şi la sfinţii care locuiesc în Lida. 33 Acolo a găsit un om cu numele de Eneas, care zăcea la pat de opt ani, fiind paralizat. 34 Petru i-a zis: „Eneas, Isus Cristos te vindecă. Ridică-te şi strânge-ţi singur patul!” Şi acesta îndată s-a ridicat. 35 Şi toţi cei care locuiau în Lida şi Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul. 36 Era la Iope o credincioasă cu numele de Tabita, care, tradus, înseamnă „Gazelă”. Aceasta era plină de fapte bune şi de pomenile pe care le făcea. 37Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus. 38Întrucât Lida era aproape de Iope, discipolii au auzit că Petru se găsea acolo şi au trimis doi bărbaţi la el ca să-l cheme: „Vino fără întârziere până la noi!” 39 Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus şi toate văduvele s-au adunat în jurul lui, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Tabita pe când era cu ele. 40 Petru, după ce i-a trimis pe toţi afară, a îngenuncheat, s-a rugat şi, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabita, ridică-te!” Ea a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a aşezat, 41 iar el, dându-i mâna, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a prezentat-o vie. 42 Faptul a devenit cunoscut în toată localitatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

Cuvântul Domnului

La tine vreau să-mi petrec Paştele

Pentru cel care crede cu adevărat Cristos este Dumnezeu, iar când aude că „Fiul Omului” va fi trădat „se întristează peste măsură” și plin de îngrijorare întreabă: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” (Mt 26,22). Însă pentru cel necredincios, Cristos poate fi cel mult un învățător, un om iscusit, dar nu Dumnezeu! Și astfel întreabă cu ipocrizie, lipsit de convingere, întocmai ca Iuda trădătorul: „Nu cumva sunt eu, învățătorule?” (Mt 26,25). Iar acestuia Cristos îi răspunde fără ezitare: „Tu ești!”.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Crezul atunci când nu ai curajul să numești rău ceea ce este cu adevărat rău și să numești virtute doar ceea ce este virtute. Trăim vremuri în care moda dulcegăriilor spirituale și a celebrului „merge și așa” fac ravagii. Sunt prea mulți cei care în loc să imite viața lui Cristos atunci când vine vorba de a iubi și mărturisi adevărul cu prețul oricărei jertfe, preferă să încerce varianta lui Iuda: „să vedem ce (îmi) va ieși de aici!”. Adevărata viață de credință nu se trăiești prin încercări, prin „forțarea” mâinii sau a planurilor lui Dumnezeu – „Încerc și poate-mi merge!” –, ci prin însușirea unui caracter care refuză compromisul și ambiguitatea. Nu ne vom putea bucura pe deplin de învierea Domnului dacă nu vom renunța la tot ceea ce ar putea să ne asemene cu Iuda. Și nu este întâmplător că Iuda este menționat deseori în aceste zile. El este simbolul slăbiciunilor noastre și totodată un semnal de alarmă pentru cei care cred că este suficient să stai în preajma celor sfinte pentru a fi în siguranță.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Biserica sa atunci când te faci că nu auzi dorința lui Cristos: „La tine vreau să fac Paştele cu ucenicii mei” (Mt 26,18). Da, Domnul se gândește chiar la tine, să fie chiar oaspetele tău, în casa ta, în familia ta, în comunitatea ta, în inima ta. Iar tu te faci că nu înțelegi… Iar el insistă: „Timpul este aproape, la tine vreau să-mi petrec Paştele”, cu tine, în viaţa şi-n inima ta vreau să trăiesc zilele acestea pătimirea, moartea şi învierea mea… „La mine, Doamne?” Păi…” şi căutăm motive să amânăm pe mâine, pe poimâine, poate pentru anul viitor, că doar va fi și atunci Învierea Domnului… Dar învierea ta? Trezirea ta? Convertirea ta? Mereu „mâine”?

Oare nu arde sufletul în noi când ne vorbeşte, așa cum ardea inima ucenicilor în drum spre Emaus (Lc 24,32-33)? Să fim purificați de focul arzător al cuvântului și să ne arătăm disponibili să-l primim și să sărbătorim Paștele împreună. Să vină în casa noastră, să vorbească inimii noastre în aceste zile şi ne vom ridica din starea noastră de păcat, ne va ajuta să ne menţinem departe de tot ce e rău, departe de păcat, departe de trădarea angajamentelor noastre.


Tu ești cel la care Domnul vrea să facă Paștele. 
Tu! 
Ești pregătit? 
Deschide-ți larg inima și el te va vindeca, 
el te va purifica, 
el îți va dărui adevărata viață!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-25
În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15 şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” Ei i-au fixat treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor. 17 În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?” 18 El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»” 19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. 20 La lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El, răspunzând, a zis: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” 25 Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a răspuns: „Tu ai zis”.

Cuvântul Domnului

Vrei să te vindeci?

Unii vor ca viața să (ne) fie
Post fără Paști
Credință fără Cristos
Suferință fără vindecare
Moarte fără înviere!

Sfântul Părinte papa Francisc spunea: „Sunt creștini care par să aibă un fel de Post fără Paști”, creștini care nu privesc spre Cristos înviat (Evangelii Gaudium, 6). La fel se poate spune că sunt creștini care își trăiesc „credința” fără Isus sau fără să înțeleagă cu adevărat cine este Isus. De fapt, aceasta este o întrebare care străbate toată evanghelia: „Cine este omul acesta?”, o întrebare pe care o găsim și în evanghelia zilei. De aceea, să încercăm astăzi să aprofundăm prezența lui Isus în viața noastră și să vedem ce răspuns putem oferi noi.

Pentru mine Isus este… și fiecare își poate adăuga zecile de variante posibile. Pentru unii Isus este adevărul sau iubirea, pentru alții este Domnul și Mântuitorul sau Principele păcii etc. Însă pentru omul bolnav din evanghelie Isus este vindecătorul și învățătorul. Isus nu doar că l-a vindecat de suferința sa, ci l-a și învățat că iubirea față de aproapele și facerea de bine sunt mai presus de „sâmbătă”, că vindecarea sufletului este mai importantă decât cea a trupului, că omul vindecat are obligația de a se îngriji, de a ocroti binele primit pentru a nu păți ceva mult mai rău.

Sentimentul omului vindecat trebuie să fi fost extraordinar: timp de 38 de ani era doar unul din mulțimea de „orbi, șchiopi și paralitici” care aștepta mișcarea apelor. Și iată că acum Cristos l-a zărit tocmai pe el, l-a ales și l-a vindecat. După 38 de ani de așteptare devine personajul prin care noi înțelegem că pentru Cristos nu există om pierdut în mulțime, că el ne vede, ne știe, ne cheamă pe nume. Însă noi cum răspundem la această cunoaștere pe care Cristos o are despre noi? Care este reacția noastră în fața lui Isus care vine ca să ne vindece? Nu cumva refuzăm vindecarea tocmai de frica obligațiilor pe care le implică: „Mergi și nu mai păcătui!”. Noi câți „ani” de suferință (sufletească) avem?

Sfântul Augustin ne explică atât de bine simbolismul acestui număr 38. Numărul înseamnă „40 minus 2”. Iar dacă 40 este un număr care indică plenitudinea, 38 vrea să spună că boala nu era cronică, incurabilă. Bolnavul de 38 de ani este simbolul iudaismului care avea Legea, dar îi lipseau două precepte: iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. De fapt, îi lipsea Isus. Noi îl avem pe Isus în viața noastră? Străbatem acest timp de post împreună cu el sau îl ținem îngropat, uitat într-un ungher al inimii sau al minții?

Astăzi Isus te întreabă: „Vrei să te vindeci?”. „Dacă vrei, ridică-te, mergi și nu mai păcătui”. Dar chiar vrei?


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3.5-16
În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o piscină numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri. 3 Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. 5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” 9 Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua aceea era sâmbăta. 10 Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime. 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” 15 Omul a plecat şi le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: