Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘vindecare’

Fericirea (d)e lângă noi…

Posted by Paxlaur pe 15/01/2018

madre-bambino-e-mani_fericirea vietii

Cât de ușor am fi fericiți
și i-am ajuta și pe alții să ajungă la fericire
dacă am privi dincolo de penultimele probe,
dacă am privi dincolo de „lucrurile” trecătoare
și le-am căuta pe cele cu adevărat ultime și netrecătoare:
viața veșnică, fericirea veșnică, viața cu Dumnezeu.

Fericiți pentru veșnicie…

Totul trece,
dar trece tocmai pentru ca noi să putem ajunge
într-o zi
la fericirea adevărată!

Maica luminii, roagă-te pentru noi
și mijlocește-ne înțelepciunea de a dori mântuirea,
fericirea veșnică mai presus de orice!

Vă doresc o săptămână plină de fericire:
speranța fericirii veșnice ne ajută să purtăm astăzi
în noi și în jurul nostru
pace, lumină și mult, mult zâmbet!

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 1 Comment »

Aștept cu dor ziua în care suferința ta se va sfârși!

Posted by Paxlaur pe 10/12/2017

anton-durcovici-beatoNașterea Mântuitorului face inimile noastre să tresalte de bucurie. Suntem plini de dorința de a face binele. În ziua Crăciunului inimile tresaltă și cântă: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat” (cf. Is 40,1-2). Cu cât dor așteptăm ziua când suferința noastră va lua sfârșit!

Nașterea Domnului este momentul când între noi vine Mângâietorul și Vindecătorul sufletelor. Cu toate acestea, chiar și în acea zi de sărbătoare, chiar și în timpul celor mai mari miracole, sunt unii care spun: „Cristos se naște pentru a mângâia omenirea, dar mie nu-mi pasă”. Nu le pasă unora, cum de multe ori, tocmai prin felul în care nu ne mărturisim credința, nu ne pasă nici nouă de prezența lui Cristos în cuvântul său, în Euharistie, în Biserică, în oameni. Cum ne raportăm la suferințele celor din comunitatea noastră? Suntem noi o mângâiere pentru ei?

Cristos vrea să ieșim din idiferență și să să fim mângâietori printre și pentru oameni. Cristos vrea să salvăm oamenii de la moarte, în special de la moartea veșnică, nu să-i condamnăm. Să nu uităm că nu lipsesc nici astăzi, în multe părți ale lumii, ba poate chiar în jurul nostru, oameni care sunt condamnați la moarte, așa cum a fost condamnat și episcopul martir, fericitul Anton Durcovici. Ce facem noi ca să salvăm astfel de oameni? Suntem mângâietori pentru cei condamnați? Ne rugăm pentru cei care condamnă?

Pruncul divin născut la Betleem este cel care răscumpără nelegiuirile oamenilor. El „este îndelung răbdător faţă de noi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (cf. 2Pt 3,9). Purtarea noastră, în așteptarea venirii lui, trebuie să fie „sfântă și evlavioasă”, străduindu-ne să fim găsiți „în pace, fără cusur şi fără prihană” (cf. 2Pt 3,11.14). Așa a fost găsit episcopul Anton Durcovici și așa vrem să fim găsiți și noi de Cristos care vine.

Împreună cu episcopul martir Anton, suntem chemați să dăm și noi mărturie de neliniștea și dorința inimii noastre de a-l întâlni pe pruncul divin și de a ne lăsa cuceriți de el. Vrem ca întâlnirea cu Cristos să ne transforme și să devenim noi înșine exemple de credință și iubire pentru cei din jur. Mai mult, vrem ca mergând spre Cristos care vine, să nu ne temem de persecuții sau de lipsuri. Vrem să devenim și noi păstori plini de curaj, dispuși să ne dăruim viața pentru cei încredințați nouă, cântând cu toată ființa: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?”. Suntem chemați să învingem tendințele ateiste și comerciale ale Crăciunului și să redăm sărbătorii demnitatea ei, să fie ziua în care toți cântă ca un singur cor: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. Fericit poporul mângâiat de însuși Dumnezeu”.


Ridică-te, privește spre ziua Crăciunului.
Domnul este aproape!
Dumnezeu coboară ca să te cuprindă în cea mai suavă îmbrățișare.


10 decembrie 2017 

† DUMINICA a 2-a din Advent
Fer. Anton Durcovici, ep. m.; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Is 40,1-5.9-11; Ps 84; 2Pt 3,8-14; Mc 1,1-8

LECTURA I
Pregătiţi calea Domnului!
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-5.9-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale!” 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!” 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab
Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
el vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 3,8-14
Iubiţilor, aceasta să n-o ignoraţi: o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi! 9 Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare se vor distruge în foc, la fel, şi pământul, cu toate lucrurile care vor fi găsite. 11 Deci dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi! 13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Faceţi drepte cărările lui!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,1-8
Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. 3 Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” 4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică 7 şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Anton Durcovici, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Până și supereroii au nevoie de el…

Posted by Paxlaur pe 04/12/2017

Isus si supereroiiÎți mai amintești când te-ai visat ultima dată erou? Îți amintești ziua când te vedeai un comandant puternic în fruntea unei armate cu care cucereai lumea și o făceai mai bună? Sau o regină care rânduia cu înțelepciune regatul și era iubită de tot poporul? Îți amintești când ai vrut ultima dată să ai puteri extraordinare și să salvezi lumea sau măcar un prieten, o rudă, un muribund?

În timp ce unii doar ne-am visat eroi, comandanți, regine, oameni înzestrați cu puteri deosebite, alții chiar au avut astfel de daruri. Unii au condus regate, alții armate, alții sute de oameni, ca și centurionul din evanghelie. Dar iată că și ei – oameni puternici! – au nevoie de cineva mai mare decât ei: „Doamne, ajută-mi servitorul care zace paralizat și suferă groaznic” (cf. Mt 8,6)!

Chiar și cei mai mari eroi au nevoie de Cristos. Și dacă ei, oameni puși să comande, înzestrați cu putere și hotărâți să cucerească și să schimbe lumea, au nevoie de Dumnezeu și apelează la el, oare noi – mici, tineri, fragili, simpli muritori – cum de îndrăznim să ne construim viitorul fără Dumnezeu?!

Adevărații eroi – oamenii care dau o nouă strălucire acestui pământ! – se lasă luminați și conduși de Dumnezeu (cf. 2Tim 1,10b). Ceilalți (ne) rătăcesc, pierd! Tu unde ești? Cum te vezi erou: cu Dumnezeu sau fără?

Nu te amăgi! Fii smerit! Nu refuza un Dumnezeu care vrea să vină în viața ta: „Voi veni și te voi vindeca! Voi veni și voi face din tine un adevărat erou, un om care știe drumul spre casă, spre fericire. Voi veni și voi șterge orice lacrimă din ochii tăi” (cf. Ap 21,5).

Cristos se naște pentru tine ca să-ți arate drumul spre casă, spre fericirea de a fi erou, de a fi copilul lui Dumnezeu (cf. In 1,12).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-11
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu! 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus s-a mirat şi le-a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob”.


Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

 

Posted in Advent, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Boala de care suferim și leacul pentru ea…

Posted by Paxlaur pe 03/11/2017

rugaciune vindecare boala fariseismDespre hidropizie știm că este „o boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi”. Dar despre fariseism, o patologie atât de des întâlnită chiar și în rândul creștinilor, ce știm? Când ne-am cercetat ultima dată cu atenție inima și mintea pentru a vedea dacă nu cumva suferim și noi de fariseism? Cum se manifestă fariseismul? Care-i sunt simptomele?

Fariseii sunt cei care chiar și atunci când fac un bine – de exemplu, te invită la masă – urmăresc alt scop: l-au chemat pe Isus ca să-l urmărească, să-l poată acuza și condamna. Aceștia sunt fariseii! Iar noi, la rândul nostru, devenim farisei atunci când în spatele unui pretins bine, avem alte scopuri, avem ascunse gânduri meschine. Binele pe care îl facem nu trebuie să aibă alt scop decât binele în sine, nimic altceva.

În al doilea rând, cei care „suferă” de fariseism se folosesc mereu de oameni, în special de cei slabi sau bolnavi. Aceștia devin instrumente folosite pentru a-i distruge pe alții, pentru a-i atrage în capcană pe cei drepți. Așa au făcut fariseii cu cel bolnav de hidropizie: l-au adus acolo și l-au pus în fața lui Isus ca ispită, ca momeală. Însă Cristos e măreț: Domnul e mai presus de răul din inima lor, este deasupra planurilor lor diabolice. El nu permite ca cei mici să rămână instrumente în mâna celor puternici, a celor cu inima împietrită. El îi vindecă pe cei bolnavi și-i eliberează din mâna fariseilor: Isus, luându-l pe cel bolnav, l-a vindecat şi l-a trimis de acolo (cf. Lc 14,4).

Și nu în ultimul rând, fariseii sunt cei care tac în fața răului. Sunt cei care tac în loc să promoveze binele, să-l apere pe cel mic. Fariseii tac, pândesc… sau vorbesc doar între ei, în șoapte, codat. Chiar și atunci când știu răspunsul la întrebări și calea spre bine, ei tac, se lasă învăluiți într-o tăcere vinovată (cf. Lc 14,3-4). Tac pentru că ei caută doar motive de condamnare. Ei tac și apoi „țin sfat împotriva celui drept ca să-l dea la moarte” (cf. Mt 12,14).

Da, aceștia sunt fariseii: oameni cu scopuri ascunse, cu gânduri meschine, oameni care se folosesc de semenii lor mai slabi, oameni care tac în fața răului și, mai ales, oameni care îi condamnă pe cei drepți la moarte.

Atunci când întâlnim fariseismul în viața noastră sau în viața celor de lângă noi, trebuie să strigăm cu Apostolul: „Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea” (Rom 9,2). Această boală nu trebuie să ne lase indiferenți. Cei care au fost cuprinși de această boală, de fariseism, l-au condamnat la moarte pe Isus. Așadar, fie ne vindecăm, adică fie ne lăsăm vindecați de Cristos, fie vom sfârși prin a-l condamna la moarte pe Domnul vieții.


Cristos este antidotul pentru cei care suferă de fariseism.
Cine mănâncă trupul său
și se hrănește zi de zi din cuvântul său
va fi vindecat,
va fi eliberat de chinul fariseismului
și de moartea veșnică.


3 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 30-a de peste an
Ss. Martin de Porres, călug. *; Silvia, mamă
Rom 9,1-5; Ps 147; Lc 14,1-6

LECTURA I
Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, spun adevărul în Cristos, nu mint. Martoră îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. 3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. 4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalime, pe Domnul Dumnezeul tău!

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1-6
Într-o sâmbătă, Isus a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 2 Şi, iată, era în faţa lui un bolnav de hidropizie. 3 Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?” 4 Dar ei tăceau. Atunci, luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis. 5 Iar lor le-a zis: Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6 Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Nu suntem singuri! Suferința ta nu este zadarnică

Posted by Paxlaur pe 15/09/2017

Așa cum despre Cristos spunem împreună cu profetul că a fost „om al durerilor, obișnuit cu suferința” (Is 53,3), la fel spunem și despre Sfânta Fecioară Maria că este „mama îndurerată”, este cea căreia o sabie i-a străpuns sufletul (cf. Lc 2,34-35). Știm că pe drumul crucii Domnul s-a oprit pentru o clipă ca să o îmbrățișeze pe scumpa sa mamă, Maria, iar prin ea a îmbrățișat omenirea întreagă. Privirile lor duioase s-au întâlnit, iar inima zdrobită de durere a mamei și inima înflăcărată de iubire a Fiului s-au contopit într-o singură bătaie spre mântuirea lumii. Astăzi trebuie să răsune în inima noastră cuvântul Domnului: „Mamă, privește! Fac toate lucrurile noi! Fac o lume nouă! Eu pentru aceasta am venit și m-am născut: ca toți să aibă viață și să o aibă din plin. Mamă, suferințele și moartea aceasta nu vor fi spre pierdere, ci spre înviere! Lasă acum să se împlinească cele spuse de profeți și toți vor vedea mântuirea lui Dumnezeu”. Și așa cum s-a ridicat după prima sa cădere, acum Cristos se desface delicat din îmbrățișarea mamei sale. Vrea să meargă până la capăt, vrea să-și poarte crucea deși chipul său rănit are nevoie de ajutor, de vindecare, de sprijinul mamei. Câtă durere în acest moment al Calvarului. Câtă suferință în inima mamei, în inima tuturor mamelor care privesc neputincioase spre fiii lor aflați în suferință.

Însă astăzi, în inima noastră trebuie să se înfiripeze siguranța unui gând: pe drumul suferințelor noastre, nu suntem singuri. Alături de noi, ca un înger tămăduitor, Domnul a pus-o pe buna sa mamă. Așa cum s-a apropiat de el, pe drumul Calvarului, ea se apropie de noi, fiii ei, și ne îmbrățișează, ne mângâie, ne alină suferințele și mai ales ne transmite speranța învierii. Așa cum a stat lângă crucea Domnului, Maria rămâne lângă noi când suntem răstigniți pe crucile timpurilor noastre. Și astăzi răsună: „Femeie, iată-l pe fiul tău” (In 19,26).

Astăzi trebuie să învățăm nu doar că nu suntem singuri, ci mai ales că nicio suferință nu este zadarnică. Este adevărat că și viața noastră străbate deseori Calvarul, însă învățăm privind la Domnul și la buna sa mamă, Maria, că dincolo de Calvar ne așteaptă învierea și viața fericită în Patria cerească.

Maica îndurerată să ne mijlocească harul de a răzbate orice suferință a vieții și de a fi mereu aproape de cei aflați în durere. Prin credință, asemenea Mariei, să stăm și noi alături de Domnul și de oamenii răstigniți. Să-i însoțim și să-i alinăm pe frații noștri. Să stăm împreună cu Maica îndurerată lângă crucea Domnului. Să ne sprijinim de această cruce sfântă. Să învățăm să privim viața de la picioarele crucii: acolo, la picioarele crucii, încolțește speranța învierii, mântuirea. Cristos va învinge suferința noastră!


Să concretizăm iubirea față de Dumnezeu
vizitând astăzi un bolnav,
îmbrățișând propria cruce,
pășind alături de Maria
pe urmele lui Cristos.


15 septembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 23-a de peste an
Sf. Fc. Maria Îndurerată **
Evr 5,7-9; Ps 30; In 19,25-27 (Lc 2,33-35)

LECTURA I
Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea, şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,7-9
Fraţilor, în zilele vieţii sale pământeşti, Cristos a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),2-3a.3bc-4.5-6.15-16.20 (R.: 17b)
R.: În îndurarea ta, mântuieşte-mă, Doamne!

2 Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta!
3a Pleacă-ţi urechea spre mine! R.

3bc Grăbeşte-te să mă eliberezi!
Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.

5 Fă-mă să ies din laţul pe care mi l-au întins,
căci tu eşti tăria mea!
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. R.

15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,
16 soarta mea este în mâinile tale!”
Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc! R.

20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine
şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine
înaintea fiilor oamenilor! R.

SECVENŢA
Această secvenţă se citeşte, la alegere, în întregime sau în forma scurtă, de la cuvintele: * Sancta Mater, istud agas / Fă ca inima să-mi bată!

Stabat Mater dolorósa
iuxta crucem lacrimósa,
dum pendébat Fílius.

Cuius ánimam geméntem,
contristátam et doléntem,
pertransívit gládius.

O quam tristis et afflícta
fuit illa benedícta
Mater unigéniti!

Qua marébat, et dolébat,
Pia Mater, dum vidébat
nati ponas íncliti.

Quis est homo, qui non fleret,
Matrem Christi si vidéret
in tanto supplício?

Quis non posset contristári,
Christi Matrem contemplári
doléntem cum Fílio?

Pro peccátis sua gentis
vidit Iesum In torméntis,
et flagéllis súbditum.

Vidit suum dulcem natum
moriéndo desolátum,
dum emísit spíritum.

Eia Mater, fons amóris,
me sentíre vim dolóris
fac, ut tecum lúgeam.

Fac, ut árdeat cor meum
in amándo Christum Deum
ut sibi compláceam.

Stă Măicuţa Preamâhnită
Lângă cruce-nmărmurită,
Privind Fiul atârnând.

Sufletul, durerii pradă,
E adânc străpuns de spadă,
E în lacrimi chipu-i blând.

Plânsul văzul i-l destramă;
Ce durere pentr-o mamă
Care are-un singur fiu!

E zdrobită de durere,
Nu e strop de mângâiere
Pentru sufletu-i pustiu.

Nu-i privelişte mai tristă
Ca o mamă ce asistă
Când copilul e ucis.

Maica sfântă jalnic plânge,
Contemplând, scăldat în sânge,
Chipu-i rupt din paradis.

Vede cum, ca să ridice
Vina noastră, iată, bice
Fără milă carnea-i rup.

Pe Calvar cu dânsul suie,
Vede, pironit în cuie,
Fără viaţă al său trup.

* Sancta Mater, istud agas
crucifíxi fige plagas
cordi meo válide.

Tui nati vulneráti,
tam dignáti pro me pati,
ponas mecum dívide.

Fac me tecum pie flére,
Crucifíxo condolére,
donec ego víxero.

Iuxta crucem tecum stare,
et me tibi sociáre
in planctu desídero.

Virgo vírginum praclára,
mihi iam non sis amára:
fac me tecum plángere.

Fac, ut portem Christi mortem,
passiónis fac consórtem,
et plagas recólere.

Fac me plagis vulnerári,
fac me cruce inebriári
et cruóre Fílii.

Flammis ne urar succénsus,
per te, Virgo, sim defénsus
in die iudícii.

Christe, cum sit hinc exíre,
da per Matrem me veníre
ad palmam victória.

Quando corpus moriétur,
fac ut anima donétur
paradísi glória.

*Fă ca inima să-mi bată
Cu a ta, o, Preacurată,
Fă să plâng şi să suspin!

Slugii tale doar un har dă:
Fă ca inima să-mi ardă
De-al iubirii foc divin!

Tu în piept, o, Maică sfântă,
Rănile mi le împlântă,
Răni purtate de Isus!

Pieptul meu mereu să poarte
Suferinţa ce la moarte
Pe-al tău Fiu iubit l-a dus!

Răstignitul, când mi-apare,
Cu durerile-i amare,
Facă-mă să plâng amar!

Preaduioasă Mamă, tu, ce,
Suferind, ai plâns sub cruce,
Dă-mi al lacrimilor dar!

Întristata mea Măicuţă,
Dac-aş şti că îţi mai cruţă
Din durere plânsul meu,

Aş vărsa fără-ncetare
Lacrimi multe şi amare,
Ca să-ţi iau din chinul greu.

Fă să port mereu în minte
Cruce, patimi, răni preasfinte,
Tot ce Domnul a-ndurat!

Iar la marea judecată,
Te îndură, Preacurată,
De un suflet vinovat!

Mă salveze, o, Fecioară,
Crucea care-odinioară
Paradisul l-a deschis!

Iar în clipele supreme
Ale morţii, să mă cheme
Glasul tău în paradis! Amin

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria, căci, suferind sub crucea Domnului, deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Maica sfântă jalnic plânge contemplând, scăldat în sânge, chipu-i rupt din paradis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 19,25-27
În acel timp, lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!” 27 Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!” Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria, căci, suferind sub crucea Domnului, deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)

EVANGHELIA
O sabie îţi va străpunge sufletul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,33-35
În acel timp, tatăl şi mama lui Isus se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: