Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘vindecare’

Omul și Dumnezeu, față în față, vorbindu-și…

Posted by Paxlaur pe 01/07/2017

Dumnezeu este TataAșa cum folosim oglinzile pentru a ne vedea chipul, ar trebui să folosim Sfânta Scriptură pentru a ne vedea și analiza sufletul. Suntem atât de atenți cu trupul nostru: greu ieșim din casă fără să ne uităm de două, trei ori în oglindă. Însă cu sufletul zburlit și pătăt umblăm zile întregi, ba chiar luni, ani. Când ne comportăm așa, oare nu cumva ne îndoim de faptul că avem un suflet și că trebuie să ne îngrijim de el? Oare chiar credem că într-o zi și noi ne vom întâlni cu Dumnezeu așa cum s-au întâlnit Abraham, Sara, centurionul?

Da, ne vom întâlni și noi cu Dumnezeu: el va veni spre noi și noi vom merge la el! Un Dumnezeu care ne cunoaște, un Domn care știe de ce are nevoie omul. Nu trebuie să-i cerem, trebuie doar să-i vorbim și să-l lăsăm să ne vorbească, să-l ascultăm. În lecturile de astăzi Abraham, Sara și centurionul s-au pus în prezența lui Dumenzeu și au așteptat și acceptat planul lui. Cât de măreață și vindecătoare este această imagine a omului în dialog cu Dumnezeu: omul și Dumnezeu, față în față, vorbindu-și.

Tocmai acesta este marele dar pe care putem să-l primim și noi dacă învățăm să privim mai des Scripturile: harul de a ști cum să ne prezentăm viața înaintea lui Dumenzeu, cum să ne așezăm în prezența lui și să-l facem oasptele nostru și noi să fim oaspeții săi. Este un mare har să-l lași pe Dumnezeu să aibă inițiativa vieții tale, vindecării tale. Tu doar să-i vorbești, să-l asculți și să crezi!

Dacă ne-am îngriji mai mult de sufletul nostru am simți în fiecare zi puterea lui Dumnezeu care se apropie de noi și ne vizitează. Cuvântul lui Dumnezeu adresat sufletului nostru nu ar rămâne fără rod dacă nu am „râde” neîncrezători atunci când el ne vorbește (cf. Gen 18,12-15 ). Dacă, plini de credință, ne-am recunoaște nevrednicia asemenea centurionului, atunci noi înșine am fi destinatarii acestor cuvinte: „Mergi, să ți se facă după cum ai crezut” (Mt 8,13). Și nu doar că am vedea lucruri minunate în viața noastră pământească, ci primirea cuvântului divin într-un suflet îngrijit ne-ar salva și astfel la sfârșitul vieții nu am fi „aruncați în întunericul din afară, unde va fi plânset și scrâșnirea dinților” (cf. Mt 8, 12). Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de a ne salva dacă facem din el „făclie pentru pașii noștri și lumină pentru cărările noastre” (cf. Ps 119,105).

Cristos vrea astăzi să vină în sufletul nostru și să alunge suferința, diavolii, moartea. Îl primim? Astăzi glasul Domnului răsună: „Voi veni și te voi vindeca”. Noi cum reacționăm? Râdem? Suntem neîncrezători? Sau plini de smerenie repetăm cu centurionul: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi voi fi vindecat” (cf. Mt 8,8).


Cuvântul lui Dumnezeu este și astăzi viu și plin de putere!
Numai Cristos ne poate vindeca
pentru că numai el ne cunoaște toate sentimentele și gândurile inimii
(cf. Evr 4,12).


1 iulie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 12-a de peste an
Sf. Aron, fratele lui Moise
Gen 18,1-15; Ps Lc 1,47.48-49.50 şi 53.54-55; Mt 8,5-17

LECTURA I
Oare este vreo minune pe care Domnul să nu o poată înfăptui? La anul pe vremea aceasta voi veni din nou la tine şi Sara va avea un fiu!
Citire din cartea Genezei 18,1-15
În zilele acelea, Domnul i s-a arătat lui Abraham la terebinţii din Mambre, pe când el şedea la intrarea în cort, în timpul arşiţei zilei. 2 Şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut şi a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine şi s-a aplecat până la pământ 3 şi a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece pe lângă slujitorul tău! 4Să se aducă puţină apă! Vă veţi putea spăla picioarele şi să vă întindeţi sub copac. 5 Eu voi lua o bucată de pâine ca să vă întăriţi, apoi veţi trece mai departe, de vreme ce aţi trecut pe la slujitorul vostru”. Ei i-au zis: „Fă aşa cum ai spus!” 6 Abraham s-a dus în grabă la Sara, în cort, şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri din făina aleasă, frământă şi fă turte!” 7 Abraham a alergat la cireadă, a luat un viţel fraged şi bun şi l-a dat servitorului care s-a grăbit să-l pregătească. 8 A luat unt, lapte şi viţelul pe care îl pregătise şi le-a pus înaintea lor, iar ei au mâncat în timp ce el stătea lângă ei sub copac. 9 Ei l-au întrebat: „Unde este Sara, soţia ta?” El le-a răspuns: „Iat-o, în cort!” 10 Şi a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta şi atunci, Sara, soţia ta va avea un fiu”. Sara asculta la intrarea în cort, fiind în spatele lui. 11 Abraham şi Sara erau bătrâni, ajunşi înaintaţi în zile, iar Sarei îi încetase rânduiala femeilor. 12 Sara a râs în sine, zicându-şi: „Acum că m-am trecut, voi mai avea plăcere? Şi stăpânul meu este bătrân!” 13 Domnul i-a zis lui Abraham: „Pentru ce a râs Sara, zicând: «Oare voi naşte cu adevărat, aşa bătrână cum sunt?” 14 Oare este vreun lucru prea minunat pentru Domnul? La timpul hotărât, la anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine şi Sara va avea un fiu”. 15 Sara a tăgăduit, zicând: „N-am râs”. Căci îi era frică. Dar acela a zis: „Ba ai râs!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,46-47.48-49.50 şi 53.54-55 (R.: cf. 54b)
R.: Domnul îşi aduce aminte de îndurarea sa!

46 Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu. R.

48 Căci a privit la smerenia slujitoarei sale.
Iată, de acum, toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic:
şi numele lui e sfânt! R.

50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
53 Pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. R.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) Isus a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-17
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu. 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus a rămas uimit şi a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob, 12 iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul din afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”. 13 Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, să ţi se facă după cum ai crezut!” Şi în ceasul acela a fost vindecat servitorul lui. 14 Venind Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră. 15 I-a atins mâna şi febra a lăsat-o. Şi s-a ridicat şi a început să-i slujească. 16 La lăsatul serii, i-au adus mulţi posedaţi de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei bolnavi, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

„Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!”

Posted by Paxlaur pe 30/06/2017

16 ianuarie 2014 Dumnezeu vindeca salveazaCât de bine ne regăsim în acest strigăt: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!” (Mt 8,2)! Și cât de mult tânjim după răspunsul salvator: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3).

Uneori simțim și noi cum ne îmbulzim prin mulțime în speranţa de a ajunge cât mai aproape de Isus ca să ne audă strigătul. De fapt, noi știm că el ne aude de oriunde, însă ne îmbulzim să ajungem mai aproape de el din teama de a nu-i auzi răspunul: el ne aude de oriunde, noi însă nu-l auzim atunci când stăm departe de el. Trebuie să ne apropiem! De ce stăm departe dacă sperăm și strigăm vindecarea? Dacă el ne-a strigat, dacă deja ne-a răspuns la rugăciunea înălțată și noi nu i-am auzit răspunsul și am rămas nevindecați?!

Doamne, astăzi vrem să luptăm mai mult pentru a ne apropia de tine. Îngenunchem în fața ta și îți strigăm: „Curăţă-mă de păcatul şi răutatea care mă ţin departe de tine; eliberează-mă de egoismul şi indiferenţa care mă ţin departe de oameni; purifică-mi mintea de gândurile rele care întunecă în mine chipul tău; ia din mâinile mele orice faptă care poartă amprenta orgoliului; vindecă picioarele mele de căile rătăcite ale păcatului; curăţă buzele mele de pata minciunii; înnoieşte-mi inima scoţând din ea invidia, răutatea şi orice rădăcină a viciilor şi a slăbiciunilor. Întinde-ţi mâna, atinge-mă şi fă-mă un om nou, cu o inimă nouă, blândă şi smerită. Doamne, eu ştiu sigur: dacă vrei, poţi să mă cureţi! Eşti Dumnezeu, Dumnezeul meu cel atotputernic, Dumnezeul meu cel mult iubitor de oameni”.

Cât de plăcut este Domnul atunci când ne privește și ne spune atât de simplu: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3). El e Dumnezeu creator: Spune şi se face! Spune și ne simțim curățați, vindecați, eliberați de tot ceea ce ne ținea departe de Dumnezeu și de oameni, de iubire și de iertare. Am fost vindecați prin puterea lui Cristos.

Astăzi vrem să-i mulțumim Domnului pentru fiecare tămăduire a trupului și a sufletului. Vrem să-i mulțumim și să-l rugăm să privească mereu spre noi și spre cei dragi ai noștri astfel încât zi de zi să putem auzi dumnezeiasca voce: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3).

Iar atunci când în trupul nostru suferința ne smulge lacrimi și rugi fierbinți, atunci când cerul pare că nu se deschide și nu auzim vocea tămăduitoare a Domnului, atunci să reînnoim rugăciunea noastră și să strigăm așa cum ne-a învățat însuși Mântuitorul: „Dumnezeule, părintele îndurărilor, dacă vrei, poți să mă vindeci! Dacă vrei poți să mă salvezi! Tată milostiv, dacă este posibil să treacă de la mine paharul acesta, suferința aceasta. Însă nu cum vreau eu, ci cum vrei tu să se facă. Da, Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest pahar fără ca să-l beau, dacă nu este posibil să mă vindec, să se facă voința ta!” (cf. Mt 8,2; 26,39.42)”.


Să nu-ţi pierzi niciodată speranţa
în victoria lui Dumnezeu asupra răului,
asupra durerii şi asupra morţii.
Cristos trăiește!


30 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 12-a de peste an
Primii Sfinţi Martiri din Roma *
Gen 17,1.9-10.15-22; Ps 127; Mt 8,1-4

LECTURA I
Toţi copiii de parte bărbătească vor primi tăierea împrejur. Sara îţi va naşte un fiu.
Citire din cartea Genezei 17,1.9-10.15-22
În zilele acelea, când Abram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i-a apărut lui Abram şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic: «Umblă în faţa mea şi fii neprihănit!»” 9 Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Tu să păzeşti alianţa mea, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam! 10 Aceasta este alianţa pe care s-o păziţi, cea dintre mine şi voi şi descendenţa ta după tine: să fie tăiaţi împrejur toţi cei dintre voi de parte bărbătească!” 15 Dumnezeu i-a vorbit lui Abraham: „Pe Sarai, soţia ta, nu o vei mai numi cu numele Sarai, pentru că numele ei va fi Sara. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea, o voi binecuvânta şi din ea voi face neamuri şi regi de popoare vor fi din ea”. 17 Abraham a căzut cu faţa la pământ şi a râs, zicând în inima lui: „Unui om de o sută de ani i se pot, oare, naşte copii şi Sara la nouăzeci de ani mai poate naşte?” 18Abraham i-a spus lui Dumnezeu: „O, de ar fi Ismael înaintea ta!” 19 Dar Dumnezeu a zis: „Nu, Sara, soţia ta, îţi va naşte un fiu şi tu îi vei da numele de Isaac. Eu voi încheia alianţa mea cu el, o alianţă veşnică pentru descendenţa sa după el. 20 Şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl binecuvântez; îl voi face rodnic şi îl voi înmulţi foarte mult; el va da naştere la doisprezece principi şi voi face din el un popor mare. 21 Dar alianţa mea o voi încheia cu Isaac, pe care Sara ţi-l va naşte la anul pe vremea aceasta!” 22 Când a terminat de vorbit cu el, Dumnezeu s-a înălţat de la Abraham.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: 4)
R.: Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) Isus a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,1-4
Când Isus a coborât de pe munte, îl urmau mulţimi numeroase. Şi apropiindu-se un lepros, s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”. 3 Întinzându-şi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Curăţă-te!” Şi, îndată, lepra lui s-a curăţat. 4 Atunci Isus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului şi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Cristos caută și astăzi un „funcționar” pe care să-l transforme în „om”

Posted by Paxlaur pe 27/03/2017

bucuria de a fi cu DumnezeuCristos caută și astăzi un „funcționar” pe care să-l transforme în „om”. Apostolul Ioan ne vorbește despre un „funcționar regal” care se apropie de Isus. Iar după ce acesta vorbește cu Isus, după ce îi ascultă și îi primește cuvântul, evanghelistul nu-l mai descrie ca pe un „funcționar”, ci vorbește despre un om, un om care pleacă plin de credință: „Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus”. Iar credința în cuvântul lui Cristos nu l-a dezamăgit, ci i-a dat bucuria vieții, i-a redat fiul.

Nu contează cine ești atunci când mergi să te întâlnești cu Cristos și cuvântul său, însă contează cum pleci după ce Cristos ți-a vorbit. De Cristos se pot apropia și bogații și săracii, și păcătoșii și sfinții, și funcționarii regali și cerșetorii, și bolnavi și sănătoși. Cristos ne primește pe toți, ne vorbește tuturor, însă puțini sunt cei care cred cuvântul său și se lasă transformați în făpturi noi.

Să ne însușim credința omului din evanghelie, credința omului care l-a întâlnit pe Cristos. Altfel, vom simți cum răsună în inima noastră reproșul lui Cristos: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi”! Să nu așteptăm să vedem semne și minuni. Să privim la Cristos care ne spune: „Mergi, fiul tău trăieşte”! Cine crede cu adevărat, va vedea și minunile pe care le speră în inima sa.

Timpul Postului Mare ne ridică ochii spre înălțimea crucii de unde ne privește Cristos răstignit. El privește direct în inima noastră, căci așa cum am ascultat în lecturile de ieri „Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la inimă”. Și ce găsește astăzi Dumnezeu în inima noastră? Credință? Speranță? Întuneric? Îndoială? Milostivire? Disperare? Care este starea sufletului nostru la începutul săptămânii? Care este rugăciunea noastră spusă la picioarele Răstignitului?

Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Dumnezeu, care nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toți, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?” (Rom 8,32). Meditând aceste cuvinte să credem și să mărturisim cu toată ființa că Isus Cristos a murit pentru noi răstignit pe cruce. Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi… A fost o suferință reală! Să nu zădărnicim crucea și moartea lui Cristos (cf. 1Cor 1,17)!

Să nu așteptăm alte semne și minuni ca să credem. Să privim la Cristos răstignit! Să contemplăm patima și moartea sa! Pe Calvar nu a fost prefăcătorie, nu a fost o moarte simbolică, nu a fost o înțelegere între Cristos și ucenici: „Lasați că ne vedem peste trei zile… Mergeți liniștiți acasă”! Nu, nimic din toate acestea. Moartea sa a fost reală, dureroasă! Și a fost pentru noi, pentru mine și pentru tine, ca noi să avem viață, ca noi să trăim. Crezi tu aceasta?


În fața suferinței și a morții
oamenii nu se deosebesc prin funcția pe care o au,
ci doar prin credința pe care o mărturisesc.


27 martie 2017 

Luni din săptămâna a 4-a din Post
Sf. Rupert, ep.
Is 65,17-21; Ps 29; In 4,43-54

LECTURA I
Nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare.
Citire din cartea profetului Isaia 65,17-21
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, eu creez ceruri noi şi un pământ nou: nu vor mai fi amintite cele dinainte şi nici nu se vor mai sui la inimă. 18 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă pentru totdeauna pentru ceea ce creez eu, căci, iată, eu fac din Ierusalim veselie şi din poporul lui, o bucurie! 19 Mă voi veseli de Ierusalim şi mă voi bucura de poporul meu şi nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare. 20 Nu va mai fi acolo sugar care să trăiască puţine zile şi nici bătrân care să nu-şi împlinească zilele; tânărul va muri la o sută de ani şi cel care nu va ajunge la o sută de ani va fi blestemat. 21 Vor construi case şi vor locui în ele, vor planta vii şi vor mânca din rodul lor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 29(30),2 şi 4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat.

2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în mormânt. R.

5 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,
lăudaţi memoria sfinţeniei sale!
6 Căci mânia lui ţine o clipă,
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa, bucuria. R.

11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu!
12a Tu ai schimbat geamătul meu în dans,
13b Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Am 5,14
Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot va fi cu voi.

EVANGHELIA
Mergi, fiul tău trăieşte!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54
În acel timp, Isus a plecat din Samaria în Galileea. Isus însuşi dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie. 45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare. 46 A venit deci din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum. 47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!” 50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. 51 Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte! 52 I-a întrebat deci la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra”. 53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: