Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘vindecare’

Cristos caută și astăzi un „funcționar” pe care să-l transforme în „om”

Posted by Paxlaur pe 27/03/2017

bucuria de a fi cu DumnezeuCristos caută și astăzi un „funcționar” pe care să-l transforme în „om”. Apostolul Ioan ne vorbește despre un „funcționar regal” care se apropie de Isus. Iar după ce acesta vorbește cu Isus, după ce îi ascultă și îi primește cuvântul, evanghelistul nu-l mai descrie ca pe un „funcționar”, ci vorbește despre un om, un om care pleacă plin de credință: „Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus”. Iar credința în cuvântul lui Cristos nu l-a dezamăgit, ci i-a dat bucuria vieții, i-a redat fiul.

Nu contează cine ești atunci când mergi să te întâlnești cu Cristos și cuvântul său, însă contează cum pleci după ce Cristos ți-a vorbit. De Cristos se pot apropia și bogații și săracii, și păcătoșii și sfinții, și funcționarii regali și cerșetorii, și bolnavi și sănătoși. Cristos ne primește pe toți, ne vorbește tuturor, însă puțini sunt cei care cred cuvântul său și se lasă transformați în făpturi noi.

Să ne însușim credința omului din evanghelie, credința omului care l-a întâlnit pe Cristos. Altfel, vom simți cum răsună în inima noastră reproșul lui Cristos: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi”! Să nu așteptăm să vedem semne și minuni. Să privim la Cristos care ne spune: „Mergi, fiul tău trăieşte”! Cine crede cu adevărat, va vedea și minunile pe care le speră în inima sa.

Timpul Postului Mare ne ridică ochii spre înălțimea crucii de unde ne privește Cristos răstignit. El privește direct în inima noastră, căci așa cum am ascultat în lecturile de ieri „Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la inimă”. Și ce găsește astăzi Dumnezeu în inima noastră? Credință? Speranță? Întuneric? Îndoială? Milostivire? Disperare? Care este starea sufletului nostru la începutul săptămânii? Care este rugăciunea noastră spusă la picioarele Răstignitului?

Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Dumnezeu, care nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toți, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?” (Rom 8,32). Meditând aceste cuvinte să credem și să mărturisim cu toată ființa că Isus Cristos a murit pentru noi răstignit pe cruce. Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi… A fost o suferință reală! Să nu zădărnicim crucea și moartea lui Cristos (cf. 1Cor 1,17)!

Să nu așteptăm alte semne și minuni ca să credem. Să privim la Cristos răstignit! Să contemplăm patima și moartea sa! Pe Calvar nu a fost prefăcătorie, nu a fost o moarte simbolică, nu a fost o înțelegere între Cristos și ucenici: „Lasați că ne vedem peste trei zile… Mergeți liniștiți acasă”! Nu, nimic din toate acestea. Moartea sa a fost reală, dureroasă! Și a fost pentru noi, pentru mine și pentru tine, ca noi să avem viață, ca noi să trăim. Crezi tu aceasta?


În fața suferinței și a morții
oamenii nu se deosebesc prin funcția pe care o au,
ci doar prin credința pe care o mărturisesc.


27 martie 2017 

Luni din săptămâna a 4-a din Post
Sf. Rupert, ep.
Is 65,17-21; Ps 29; In 4,43-54

LECTURA I
Nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare.
Citire din cartea profetului Isaia 65,17-21
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, eu creez ceruri noi şi un pământ nou: nu vor mai fi amintite cele dinainte şi nici nu se vor mai sui la inimă. 18 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă pentru totdeauna pentru ceea ce creez eu, căci, iată, eu fac din Ierusalim veselie şi din poporul lui, o bucurie! 19 Mă voi veseli de Ierusalim şi mă voi bucura de poporul meu şi nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare. 20 Nu va mai fi acolo sugar care să trăiască puţine zile şi nici bătrân care să nu-şi împlinească zilele; tânărul va muri la o sută de ani şi cel care nu va ajunge la o sută de ani va fi blestemat. 21 Vor construi case şi vor locui în ele, vor planta vii şi vor mânca din rodul lor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 29(30),2 şi 4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat.

2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în mormânt. R.

5 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,
lăudaţi memoria sfinţeniei sale!
6 Căci mânia lui ţine o clipă,
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa, bucuria. R.

11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu!
12a Tu ai schimbat geamătul meu în dans,
13b Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Am 5,14
Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot va fi cu voi.

EVANGHELIA
Mergi, fiul tău trăieşte!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54
În acel timp, Isus a plecat din Samaria în Galileea. Isus însuşi dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie. 45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare. 46 A venit deci din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum. 47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!” 50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. 51 Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte! 52 I-a întrebat deci la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra”. 53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Să ascultăm mărturia celui vindecat: „Mi-a deschis ochii”!

Posted by Paxlaur pe 26/03/2017

orbul din nastere vindecat de IsusCristos este cel care vede omul, în special omul suferind, omul orb, omul lipsit de lumina credinței. El, lumina lumii, îl vede și dorește să-l recreeze, să-l facă un om nou, purtându-l de la moarte la viață, de la întuneric la lumină, de la necunoaștere la credință. Da, Cristos ne poartă la credință, lumină și viață, la acea credință care înseamnă „a vedea”, adică a deschide larg ochii pentru a contempla realitatea și, cu ajutorul harului, să putem trece – asemenea orbului vindecat – de la întâlnirea cu „omul care se numește Isus”, la (re)cunoașterea și adorarea Fiului Omului.

Dumnezeu ne oferă zilnic posibilitatea de a experimenta lumina, de a parcurge drumul credinței făcut de cel orb. Să lăsăm experiența sa vindecătoare să se strecoare în inima noastră și să alunge întunericul necredinței. Să ascultăm mărturia celui vindecat: „Mi-a deschis ochii”! Să nu ne numărăm printre cei care vor să rămână orbi, amăgindu-ne, asemenea fariseilor, că nu suntem orbi.

Dumnezeu să deschidă ochii inimii noastre în această zi pentru a putea privi la cel răstignit. Pe acest Isus din Nazaret, care nu a făcut niciun rău (cf. Lc 23,41), care a vindecat orice boală și neputință (cf. Mt 9,35), l-au răstignit, l-au ucis atârnându-l pe lemn (Fap 5,30). Atunci când contemplăm acest mister al credinței – Cristos mort pe lemnul crucii – ne întrebăm: „Cine și de ce a făcut aceasta?”. Și gândul ne fuge la „orbii” care au refuzat lumina: „Cuvântul era lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume și lumea a luat ființă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In 1,9-11). Ei, fariseii și cărturarii, nu l-au primit pe Cristos, ci l-au condamnat la moarte. Însă noi? Noi, fariseii timpului nostru, noi cei care continuăm să refuzăm lumina trăind în întunericul păcatului, tocmai noi suntem „instrumentele tuturor chinurilor pe care le-a îndurat dumnezeiescul Răscumpărător” (cf. CBC 598).

Să ne lăsăm călăuziți spre muntele Calvar de orbul vindecat. Să mergem împreună cu el la picioarele crucii și să-l privim pe Cristos în agonie, Cristos care se jertfește pentru noi. Să ne așezăm în genunchi în fața Răstignitului și să mărturisim credința spunând cu centurionul: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39). Iar când vine timpul să ne ridicăm din adorație și să ne întoarcem în „cetate”, la munca de zi cu zi, să nu uităm că am participat la sacrificiul lui Cristos. Din fața lui Cristos răstignit trebuie să plecăm cu ochii larg deschiși și cu inima căită, bătându-ne pieptul și fiind atenți la cărările vieții noastre: „Și toate mulțimile adunate la această priveliște, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-și pieptul” (Lc 23,48).

 


Să imităm credința celui care din întuneric a ieșit la lumină:
s-a născut orb, însă acum vede și ne spune tuturor:
„Umblaţi ca nişte fii ai luminii”!


26 martie 2017 

† DUMINICA a 4-a din Post
Sf. Emanuel, m.
1Sam 16,1b.6-7.10-13a; Ps 22; Ef 5,8-14; In 9,1-41 (In 9,1.6-9.13-17.34-38)

LECTURA I
David este uns rege al lui Israel.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 16,1b.6-7.10-13a
În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Samuel: „Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te! Te voi trimite la Iese, cel din Betleem, căci am văzut între fiii săi un rege pentru mine” 6 Când ei au venit, Samuel l-a văzut pe Eliab şi a zis: „Cu siguranţă, unsul Domnului este înaintea lui”. 7 Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la chipul şi înălţimea staturii lui, căci l-am îndepărtat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la inimă”. 10 Iese i-a făcut pe cei şapte fii ai săi să treacă prin faţa lui Samuel. Samuel i-a zis lui Iese: „Domnul nu l-a ales pe niciunul dintre ei”. 11 Samuel i-a zis lui Iese: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” El a răspuns: „A mai rămas cel mai mic. Iată, păzeşte turma!” Şi Samuel i-a zis lui Iese: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu ne vom aşeza la masă până când nu va veni aici!” 12 Iese a trimis să-l aducă. Era roşcat, cu ochi frumoşi şi plăcut la vedere. Domnul i-a zis lui Samuel: „Ridică-te şi unge-l! El este”. 13a Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David din acea zi încolo.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău,
căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
Ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,8-14
Fraţilor, odinioară eraţi întuneric, acum însă, lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai luminii, 9 căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul! 10 Discerneţi ceea ce este plăcut Domnului 11 şi nu luaţi parte la faptele fără rod ale întunericului, ci mai degrabă denunţaţi-le! 12Căci este o ruşine chiar şi numai să se vorbească despre faptele săvârşite de ei în ascuns, 13 pe când toate cele denunţate sunt dezvăluite de lumină, 14 pentru că tot ce este dezvăluit este lumină. De aceea, se spune: „Trezeşte-te tu, care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!”

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
„Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”.

EVANGHELIA
Orbul s-a dus, s-a spălat şi, când s-a întors, vedea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 9,1-41
În acel timp, Isus a văzut un om orb din naştere. Discipolii lui l-au întrebat, zicând: „Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?” 3 Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci este astfel ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5 Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”. 6 După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi 7 şi i-a zis: „Du-te şi spală-te la piscina Siloe!” – care înseamnă „Trimisul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând. 8 Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis: „Nu este el cel care şedea şi cerşea?” 9 Unii spuneau: „El este”, alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. El a zis: „Eu sunt”. 10 Aşadar, i-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11 El a răspuns: „Omul care se numeşte Isus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: «Du-te la Siloe şi spală-te!” Deci m-am dus şi, după ce m-am spălat, mi-am redobândit vederea”. 12 Ei i-au zis: „Unde este acela?” El a spus: „Nu ştiu”. 13 L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. 14 De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a deschis ochii. 15 Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. 16 Câţiva dintre farisei ziceau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?” Şi era dezbinare între ei. 17 Deci i-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre el, de vreme ce ţi-a deschis ochii?” El a răspuns: „Este un profet”. 18 Iudeii nu credeau despre el că fusese orb şi a început să vadă până când nu i-au chemat pe părinţii celui care şi-a redobândit vederea 19 şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru pe care spuneţi că l-aţi născut orb? Aşadar, cum de vede acum?” 20 Părinţii lui au răspuns şi au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că l-am născut orb. 21 Dar cum de vede acum nu ştim. Şi nici cine i-a deschis ochii nu ştim. Întrebaţi-l pe el; e destul de mare! Va vorbi el însuşi despre sine”. 22 Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înţeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă. 23 De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare; întrebaţi-l pe el!” 24 Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă mărire lui Dumnezeu! Noi ştim că omul acesta este un păcătos”. 25El a răspuns: „Eu nu ştiu dacă este un păcătos. Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd”. 26 Ei i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 27 Le-a răspuns: „V-am spus deja şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi şi voi să deveniţi discipolii aceluia?” 28 Atunci au început să-l insulte, zicând: „Tu eşti discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! 29 Noi ştim că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu ştim de unde este”. 30 Omul a răspuns şi le-a zis: „Tocmai asta-i de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, iar el mi-a deschis ochii. 31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi ci, dacă cineva îl cinsteşte pe Dumnezeu şi face voinţa lui, pe acela îl ascultă. 32 De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. 33 Dacă acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic”. 34 I-au răspuns şi au zis: „Tu eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. 35 Isus a auzit că l-au dat afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?” 36 El a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în el?” 37 Isus i-a spus: „L-ai şi văzut. Este cel care vorbeşte cu tine, el este”. 38 El i-a zis: „Cred, Doamne”; şi l-a adorat. 39 Isus i-a zis: „Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi”. 40 Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea şi i-au zis: „Nu cumva suntem şi noi orbi?” 41 Isus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că spuneţi: «Vedem», păcatul vostru rămâne”.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce este cu adevărat îngrijorător?

Posted by Paxlaur pe 04/03/2017

credinta-si-ratiune„Urmează-mă!” răsună și astăzi în căutarea lui Levi, în căutarea omului care să se ridice imediat și să-l urmeze pe Cristos. Îngrijorătoare nu este indisponibilitatea omului de a-l urma ori faptul că scade numărul credincioșilor sau numărul vocațiilor la preoție și la viața consacrată, ci îngrijorătoarea este lipsa credinței în cei care se întâlnesc (chiar și zi de zi!) cu Cristos și mesajul său. Omul nu mai vrea să recunoască nevoia de convertire și atunci nu mai acceptă că are nevoie de Cristos, nu mai tinde spre el, punctul cel mai înalt la care poate ajunge ființa umană. Dumnezeu nu ne limitează ființa, ci, dimpotrivă: existența, iubirea și chemarea sa sunt „descoperirea” cea mai măreață la care poate ajunge rațiunea noastră.

„Prin credinţă, omul îşi supune în întregime lui Dumnezeu mintea şi voinţa. Cu toată fiinţa, omul îşi dă asentimentul lui Dumnezeu care se revelează. Sfânta Scriptură numeşte acest răspuns al omului, dat lui Dumnezeu care revelează, „ascultarea credinţei” (Rom 1,5; 16,26). A asculta în credinţă înseamnă a te supune în mod liber cuvântului ascultat, pentru că adevărul lui este garantat de Dumnezeu, Adevărul însuşi. Abraham este modelul acestei ascultări pe care ni-l propune Sfânta Scriptură. Fecioara Maria este realizarea ei cea mai desăvârşită (CBC 143-144).

Rațiunea ne ajută să luăm atitudine în fața acestui „Urmează-mă!” adresat ființei noastre. Atunci când omul refuză legătura dintre credință și rațiune, atunci când neagă rațiunii capacitatea de a ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu, sfârșește prin a se defini pe sine ca dumnezeu, măsura tuturor lucrurilor și singurul capabil să decidă binele și răul.

Însă omul cu adevărat înțelept și profund își simte și își recunoaște micimea în fața „Izvorului vieții” și a misterelor. Adevăratul „geniu” simte că măreția sa stă în a fi diferit de Dumnezeu și nu se identifică niciodată cu aceasta. Credința și raținea ne ajută să înțelegem că nu trebuie să fii ca Dumnezeu sau să te consideri Dumnezeu ca să poți ajunge la cunoașterea lui, ci dimpotrivă trebuie să te faci mic, diferit, trebuie să te privești în această „optică a celui slab” proclamată de Isus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii; nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la convertire”. Doar cine simte zilnic această nevoie de convertire, va simți cum rațiunea devine cel mai bun aliat spre trasformarea vieții. Rațiunea luminată de credință ne ajută să fim cu adevărat „reparatori de spărturi”, să refacem cărările spre Biserică, spre om, spre Dumnezeu.


„Credința și rațiunea sunt ca două aripi
cu care spiritul uman se înalță spre contemplarea adevărului.
Dumnezeu este Cel care a pus în inima omului
dorința de a cunoaște adevărul
și, în definitiv, de a-l cunoaște pe el
pentru ca, cunoscându-l și iubindu-l,
să poată ajunge la adevărul întreg despre sine însuși”
(Ioan Paul al II-lea, Fides et ratio).


4 martie 2017 

Sâmbătă după Miercurea Cenuşii
Sf. Cazimir, rege *; Fer. Ioan-Anton Farina, ep.
Is 58,9b-14; Ps 85; Lc 5,27-32

LECTURA I
Dacă vei da de mâncare celui flămând, atunci lumina ta va răsări în întuneric.
Citire din cartea profetului Isaia 58,9b-14
Aşa vorbeşte Domnul: Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul, arătatul cu degetul şi vorbirea păcătoasă; 10 dacă îţi vei da sufletul pentru cel înfometat şi vei sătura inimile umilite, atunci lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca ziua în amiaza mare. 11 Domnul te va călăuzi mereu şi îţi va sătura sufletul în ţinuturi uscate; ţi se vor întări oasele şi vei fi ca o grădină udată şi ca un izvor de apă ale cărui ape nu seacă. 12 Cei care se vor naşte din tine vor reconstrui ruinele din vechime şi vor pune temeliile generaţie după generaţie; Vei fi numit: «reparator de spărturi» şi «cel care reface cărările pentru locuit». 13 Dacă îţi vei întoarce paşii în zi de sabat să nu-ţi faci afacerile în ziua mea cea sfântă şi vei numi sabatul desfătare, ziua sfântă a Domnului, a celui vrednic de cinste, şi îl vei cinsti şi dacă nu-ţi vei face călătoriile şi nu te vei preocupa de afacerile tale şi nici nu vei vorbi în zadar, 14 atunci te vei desfăta în Domnul şi el te va face să stai pe înălţimile pământului; eu te voi face să te hrăneşti din moştenirea lui Iacob, tatăl tău”, pentru că gura Domnului a vorbit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 85(86),1-2.3-4.5-6 (R.: 11a)
R.: Învaţă-mă, Doamne, calea ta şi voi umbla în adevărul tău!

1 Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi răspunde-mi,
pentru că sunt sărman şi în nevoie!
2 Păzeşte-mi sufletul, pentru că îţi sunt credincios!
Mântuieşte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tău,
care şi-a pus încrederea în tine! R.

3 Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua!
4 Fă să se bucure sufletul slujitorului tău,
căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne! R.

5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 33,11a
Nu vreau moartea păcătosului, spune Domnul, ci să se întoarcă de la calea lui şi să fie viu”.

EVANGHELIA
Nu am venit să-i chem la convertire pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,27-32
În acel timp, Isus a văzut un vameş cu numele de Levi, care stătea la postul lui de vamă, şi i-a spus: Urmează-mă!” 28 Părăsind toate, s-a ridicat şi l-a urmat. 29 Iar Levi a făcut pentru el un mare ospăţ în casa lui. Se afla acolo o mare mulţime de vameşi şi alţii care şedeau cu ei la masă. 30Fariseii şi cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi păcătoşii?” 31 Dar Isus, răspunzându-le, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii; 32 nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la convertire”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: