Arhivă etichetă pentru ‘vocatie’

O mamă știe să echilibreze lucrurile…

„Ne seduce provizoriul!
Suntem victime ale unei tendințe
care ne împinge la acest aspect provizoriu…
ca și cum am dori să rămânem adolescenți.
Este un pic fascinația de a rămâne adolescenți,
și asta pentru toată viața!
Să nu ne fie frică de angajamentele definitive,
de angajamentele care implică și interesează toată viața!
În acest mod, viața noastră va fi rodnică!
Și asta este libertate:
a avea curajul de a lua aceste decizii cu măreție”.

Îi mulțumesc preaeminentului domn arhipreot al acestei Bazilici pentru cuvintele spuse la început. Vă mulțumesc dumneavoastră, frate și prieten, o prietenie care s-a născut în acea țară de la capătul lumii! Multe mulțumiri. Îi mulțumesc pentru prezență domnului cardinal vicar, domnilor cardinali, episcopilor, preoților. Și vă mulțumesc vouă, frați și surori, care astăzi ați venit să vă rugați sfintei Fecioare Maria, mama, „Salus Populi Romani”. Pentru că în această seară suntem aici în fața Mariei. Ne-am rugat sub călăuzirea ei maternă pentru ca să ne conducă să fim tot mai uniți cu fiul său Isus; i-am adus bucuriile noastre și suferințele noastre, speranțele noastre și dificultățile noastre; am invocat-o cu frumosul titlul de „Salus Populi Romani”, cerând pentru noi toți, pentru Roma, pentru lume, ca să ne dăruiască sănătatea. Da, pentru că Maria ne dăruiește sănătatea, este sănătatea.

Isus Cristos, cu pătimirea, moartea și învierea sa, ne aduce mântuirea, ne dăruiește harul și bucuria de a fi fii ai lui Dumnezeu, de a-l chema într-adevăr cu numele de Tată. Maria este mamă, și o mamă se preocupă mai ales de sănătatea fiilor săi, știe s-o îngrijească mereu cu iubire mare și duioasă. Sfânta Fecioară Maria păzește sănătatea noastră. Ce vrea să însemne asta, că sfânta Fecioară Maria păzește sănătatea noastră? Mă gândesc mai ales la trei aspecte: ne ajută să creștem, să înfruntăm viața, să fim liberi; ne ajută să creștem, ne ajută să înfruntăm viața, ne ajută să fim liberi.

1. O mamă îi ajută pe copii să crească și vrea ca să crească bine; pentru aceasta îi educă să nu cedeze niciodată în fața lenei – care derivă și dintr-o anumită bunăstare -, să nu așeze într-o viață comodă care se mulțumește să aibă numai lucruri. Mama are grijă de fii pentru ca să crească tot mai mult, să crească puternici, capabili să-și asume responsabilități, să se angajeze în viață, să tindă la idealuri mari. Evanghelia sfântului Luca spune că, în familia din Nazaret, Isus „creștea și se întărea, plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra lui” (Lc 2,40). Sfânta Fecioară Maria face tocmai asta în noi, ne ajută să creștem din punct de vedere uman și în credință, să fim puternici și să nu cedăm ispitei de a fi oameni și creștini în mod superficial, ci să trăim cu responsabilitate, să tindem tot mai în sus.

2. Apoi, o mamă se gândește la sănătatea fiilor educându-i și să înfrunte dificultățile vieții. Nu se educă, nu se îngrijește sănătatea evitând problemele, ca și cum viața ar fi o autostradă fără obstacole. Mama îi ajută pe copii să privească problemele vieții cu realism și să nu se piardă în ele, ci să le înfrunte cu curaj, să nu fie slabi și să știe să le depășească, într-un echilibru sănătos, pe care o mamă îl „simte” între locurile de siguranță și zonele de risc. Și o mamă asta știe s-o facă! Nu duce mereu copilul pe drumul siguranței, pentru că în această manieră copilul nu poate să crească, dar nici nu-l lasă numai pe drumul riscului, pentru că este periculos. O mamă știe să echilibreze lucrurile. O viață fără provocări nu există, și un tânăr sau o tânără care nu știe să le înfrunte punându-se în joc sunt un tânăr și o tânără fără coloană vertebrală! Să ne amintim de parabola samariteanului milostiv: Isus nu propune comportamentul preotului și al levitului, care evită să-l ajute pe cel care căzuse în mâinile tâlharilor, ci pe samariteanul care vede situația acelui om și o înfruntă în manieră concretă, chiar cu riscuri. Maria a trăit multe momente care n-au fost ușoare în viața ei, de la nașterea lui Isus, când „nu era loc de găzduire pentru ei” (Lc 2,7), până la Calvar (cf. In 19,25). Și ca o mamă bună este aproape de noi, pentru ca să nu pierdem niciodată curajul în fața adversităților vieții, în fața slăbiciunii noastre, în fața păcatelor noastre: ne dă forță, ne indică drumul fiului său. Isus de pe cruce îi spune Mariei, indicându-l pe Ioan: „Femeie, iată fiul tău!”, iar lui Ioan: „Iată mama ta!” (cf. In 19,26-27). În acel discipol noi toți suntem reprezentați: Domnul ne încredințează în mâinile pline de iubire și de duioșie ale Mamei, pentru ca să simțim sprijinul ei în înfruntarea și învingerea dificultăților din drumul nostru uman și creștin; să nu ne fie frică de dificultăți, să le înfruntăm cu ajutorul mamei.

3. Un ultim aspect: o mamă bună nu numai că îi însoțește pe copii în creștere, nu evitând problemele, provocările vieții; o mamă bună ajută și la luarea deciziilor definitive cu libertate. Acest lucru nu este ușor, o mamă știe să facă asta. Dar ce înseamnă libertate? Desigur, nu înseamnă a face tot ceea ce se vrea, a se lăsa dominați de patimi, a trece de la o experiență la alta fără discernământ, a urma modele timpului; libertate nu înseamnă, ca să spunem așa, a arunca tot ceea ce nu place pe fereastră. Nu, aceea nu este libertate! Libertatea ne este dăruită pentru ca să știm să facem alegeri bune în viață! Maria ca mamă bună ne educă să fim, ca ea, capabili să facem alegeri definitive; alegeri definitive, în acest moment în care domnește, ca să spunem așa, filozofia provizoriului. Este atât de dificil a se angaja în viață în mod definitiv. Și ea ne ajută să facem alegeri definitive cu acea libertate deplină cu care a răspuns „da” la planul lui Dumnezeu cu privire la viața ei (cf. Lc 1,38).

Iubiți frați și surori, cât de dificil este, în timpul nostru, să se ia decizii definitive! Ne seduce provizoriul. Suntem victime ale unei tendințe care ne împinge la acest aspect provizoriu… ca și cum am dori să rămânem adolescenți. Este un pic fascinația de a rămâne adolescenți, și asta pentru toată viața! Să nu ne fie frică de angajamentele definitive, de angajamentele care implică și interesează toată viața! În acest mod, viața noastră va fi rodnică! Și asta este libertate: a avea curajul de a lua aceste decizii cu măreție.

Toată existența Mariei este un imn adus vieții, un imn de iubire adus vieții: l-a născut pe Isus în trup și a însoțit nașterea Bisericii pe Calvar și în cenacol. Salus Populi Romani este mama care ne dăruiește sănătatea în creștere, ne dăruiește sănătatea în înfruntarea și depășirea problemelor, ne dăruiește sănătatea în a deveni liberi pentru alegerile definitive; mama care ne învață să fim rodnici, să fim deschiși la viață și să fim mereu rodnici în bine, rodnici în bucurie, rodnici în speranță, să nu pierdem niciodată speranța, să dăruim viață celorlalți, viață fizică și spirituală.

Asta îți cerem în această seară, o, Marie, Salus Populi Romani, pentru poporul din Roma, pentru noi toți: dăruiește-ne sănătatea pe care numai tu poți să ne-o dăruiești, pentru a fi mereu semn și instrumente de viață. Amin.

***

La ieșirea din Bazilică, Sfântul Părinte a adresat următoarele cuvinte credincioșilor numeroși adunați în piață:

Frați și surori,

Bună seara! Multe mulțumiri pentru prezența voastră în casa mamei Romei, a Mamei noastre. Trăiască Salus Populi Romani. Trăiască sfânta Fecioară Maria. Este Mama noastră. Să ne încredințăm ei, pentru că ea ne păzește ca o mamă bună. Eu mă rog pentru voi, dar vă cer să vă rugați pentru mine, pentru că am nevoie de asta. Trei „Bucură-te Marie” pentru mine. Vă urez o duminică frumoasă, mâine. La revedere. Acum vă dau binecuvântarea – vouă și întregii voastre familii. Să vă binecuvânteze Tatăl Atotputernicul. Duminică frumoasă!

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
după rugăciunea Sfântului Rozariu
Bazilica Santa Maria Maggiore,
sâmbătă, 4 mai 2013)

Traducător: pr. Mihai Pătrașcu 
Preluat de pe ercis.ro 

L-a văzut, s-a îndurat de el și l-a ales

    Isus a văzut un om, numit Matei, stând la postul de vamă și i-a spus: Urmează-mă! (Mt 9,9). A văzut nu atât cu privirea ochilor trupului, cât, mai ales, cu cea a bunătății interioare. A văzut un vameș, și, de vreme ce, l-a privit cu sentiment de iubire și l-a ales, i-a spus: Urmează-mă! I-a spus: Urmează-mă, adică „imită-mă”. I-a spus „urmează-mă” nu atât cu mișcarea picioarelor, cât prin practica vieții. De fapt, cel care spune că rămâne în Cristos trebuie să trăiască așa cum el a trăit (1In 2,6).
    Și, ridicându-se, l-a urmat (Mt 9,9). Nu trebuie să ne uimim că un vameș, la primul cuvânt al Domnului, care îl invita, a părăsit câștigurile pământești pe care le îndră­gea și, după ce a lăsat bogățiile, a acceptat să-l urmeze pe acela pe care îl vedea că nu are nici o bogăție. De fapt, însuși Domnul, care l-a chemat în exterior prin cuvânt, l-a instruit în interior printr-un stimulent invizibil, ca să-l urmeze. A pus în mintea sa lumina harului spiri­tual, cu care să poată înțelege că acela care pe pământ îl dezlipea de lucrurile materiale era capabil să-i dea în cer comori nepieritoare.
    Pe când stătea la masă, în casă, iată că mulți vameși și păcătoși au venit și s-au așezat la masă cu Isus și cu discipolii săi (Mt 9,10). Iată, așadar, că întoarcerea unui singur vameș a folosit ca stimulent pentru întoar­cerea multor vameși și păcătoși, iar iertarea păcatelor sale a fost model pentru iertarea tuturor acestora. A fost un autentic și minunat semn prevestitor al realităților viitoare. Cel care va fi apostol și învățător al credinței a atras la sine o mulțime de păcătoși încă din primul moment al convertirii sale. Chiar la început, imediat ce a învățat primele noțiuni ale credinței, el a început acea evanghelizare pe care o va duce înainte o dată cu progre­sul sfințeniei sale. Dacă dorim să pătrundem mai adânc în semnificația celor întâmplate, vom înțelege că el nu s-a limitat să-i ofere Domnului un ospăț pentru trupul său în propria locuință materială, ci, prin credință și iubire, i-a pregătit un ospăț mult mai plăcut în adâncul inimii sale. Așa afirmă cel care spune: Iată, eu stau la ușă și bat; dacă cineva ascultă glasul meu și îmi deschide ușa, voi intra la el, voi sta la masă cu el și el cu mine (Ap 3,20).
    Îi deschidem ușa pentru a-l primi atunci când, după ce i-am auzit glasul, ne dăm de bunăvoie asentimentul față de invitațiile sale, tainice sau evidente, și ne însușim cu angajare misiunea încredințată de el. Apoi, el intră ca să stea la masă cu noi și noi cu el, pentru că, prin harul iubirii sale, el vine să locuiască în inimile celor aleși, pentru a-i reface cu lumina prezenței sale. Astfel, ei sunt în stare să înainteze tot mai mult în dorința spre cer. La rândul său, el însuși se bucură datorită iubirii lor față de cele cerești, ca și cum i-ar oferi ofrande plăcute.

Din Omiliile sfântului Beda Venerabilul, preot
(Omil. 21: CCL 122, 149-151)

Două miracole „pescărești” și o descoperire mai mare decât ambele miracole

Ce pescuire minunată: unii au prins pești, Altul a prins oameni! Isus din Nazaret, fiul tâmplarului, îi ajută pe pescarii profesioniști – pe cei care tocmai s-au trudit toată noaptea și nu au prins nimic! –  să realizeze pescuirea vieții lor, o pescuire pentru care nu erau pregătiți: „au prins aşa o mare mulţime de peşti, încât li se rupeau năvoadele”. Și nu doar că-i ajută să fie buni în ceea ce fac –  să fie cu adevărat pescari! -, ci îi transformă în „pescari de oameni”, așa cum Isus însuși îi pescuiește iar ei lasă totul – au părăsit totul! – și-l urmează!

Însă în acest fragment evanghelic este ceva și mai minunat decât pescuirea, decât chemarea apostolilor. Aici ni se descoperă Isus, Dumnezeu făcut om și prezent printre oameni. Mai mare decât ambele minuni e că Isus Cristos s-a născut și că s-a apropiat de oameni, le-a vorbit cu atâta pasiune, cu atât adevăr despre Împărăția Cerurilor, încât „mulțimea îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu”. Ce miracol: Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi; Cristos vine între noi acum, vine acum acolo unde avem munca noastră, barca noastră, truda noastră, suferința noastră. Vine și ne vorbește. Ce minune mai mare poate exista decât prezența lui Dumnezeu în viața noastră tocmai atunci când suntem osteniți și, mai ales, nevrednici?! Ce mângâiere să auzim cum ne spune și nouă: Nu te teme! Nu te teme!

Să ne smerim în fața prezenței lui Dumnezeu –  El este cel care este, adică cel prezent, mereu prezent! (cfr. Ex 3,14-15)- și să spunem cu apostolul Petru: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”. Iar Domnul și Dumnezeul nostru ne va ridica, ne va îmbrățișa și ne va dărui cel mai frumos har: de a-l recunoaște ca Domn și Mântuitor și de a-l urma.

Să nu ne temem de alegerea Domnului, de chemarea sa. Să ne amintim că alegerea lui Petru și atribuirea unui rol deosebit în Biserică – ca și alegerea noastră, a tuturor – nu au fost fundamentate pe capacitățile sale deosebite, ci pe iubirea necondiționată a lui Cristos și pe harul lui Dumnezeu. Nu te teme! Dacă simți că Isus te cheamă să lași toate și să-l urmezi; sau dacă simți că îți spune să îndrăznești mai mult în ceea ce faci, în munca ta, în meseria ta; sau dacă îți cere să nu te temi în acest moment de încercare și să ai încredere, fii smerit și ascultă-l: vei vedea miracolul vieții tale și vei înțelege că Dumnezeu este cu tine, Dumnezeu este prezent în viața ta, Dumnezeu te-a ales ca prin tine să arate omenirii roadele minunate ale ascultării și totodată ale milostivirii divine. Dumnezeu este prezent!

3 septembrie 2020 

Joi din săptămâna a 22-a de peste an
Sf. Grigore cel Mare, pp. înv. **
1Cor 3,18-23; Ps 23; Lc 5,1-11

LECTURA I
Toate sunt ale voastre, iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,18-23
Fraţilor, să nu se înşele nimeni! Dacă cineva dintre voi crede că este înţelept în lumea aceasta, să devină nebun ca să ajungă înţelept, 19 pentru că înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, căci este scris: „El îi va pierde pe cei înţelepţi în şiretenia lor” 20 şi din nou: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi, el ştie că sunt zadarnice”. 21 Astfel încât nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre: 22 fie Paul, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),1-2.3-4ab.5-6 (R.: 1)
R.: Al Domnului este pământul, lumea şi cei care locuiesc în ea.

1 Al Domnului este pământul şi tot ce este pe el,
lumea şi cei care locuiesc în ea.
2 Căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a stabilit peste râuri. R.

3 Cine va urca pe muntele Domnului?
Cine se va ridica în locul său cel sfânt?
4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu-şi înalţă sufletul spre lucruri deşarte. R.

5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.
6 Aceasta este generaţia celor care-l caută pe el,
a celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,19
(Aleluia) Veniţi după mine, spune Domnul, şi vă voi face pescari de oameni! (Aleluia)

EVANGHELIA
Părăsind toate, l-au urmat pe Isus.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11
În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, 2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” 5 Răspunzând, Simon i-a spus: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti, încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, 10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.

Cuvântul Domnului

Ajută un copil! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€6,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

%d blogeri au apreciat: