Lectoratul: (moment de) fericire, speranţă şi entuziasm

Îl iubesc pe Domnul,

pentru că ascultă glasul rugăciunii mele

( Ps 114(116A),1).

Viaţa de zi cu zi ne dă momente pentru a proclama împreună cu psalmistul cuvintele de laudă şi de mulţumire pentru binefacerile primite. Zilnic suntem îmbrăţişaţi de Dumnezeu prin darurile sale: răsăritul şi apusul, lumina zilei şi liniştea nopţii, apa şi aerul; zilnic ne dăruieşte bucuria întâlnirii cu el în rugăciune, la meditaţie şi mai ales la sfânta Liturghie, dar şi bucuria întâlnirii cu prietenii şi semenii noştri, cu fraţii şi părinţii noştri, cu toţi cei dragi ai noştri.

Dar printre toate aceste bucurii zilnice, Dumnezeu strecoară şi câte o binefacere extraordinară, câte un moment mai puţin obişnuit, câte un prilej de fericire deosebită prin care ne ajută să conştientizăm faptul că suntem în creştere, prin care ne întăreşte în virtute şi prin care ne entuziasmează pentru a înainta plini de curaj spre ţel.

Un astfel de eveniment a fost pentru noi, studenţii anului IV, sărbătoarea din ziua de duminică, 13 martie. Adunaţi în faţa sfântului Altar, pe care se celebra Sfânta Jertfă, aşteptam, toţi 23, chemarea Bisericii, prin vocea părintelui Rector: „Să se apropie cei care urmează să fie instituiţi în slujirea Lectoratului!” Ne-am auzit, şi ne-au auzit toţi cei dragi ai noştri – părinţi, fraţi şi prieteni -, chemaţi pe nume. La strigarea Bisericii toţi, şi fiecare în parte, am răspuns prezent. Un prezent spus vocaţiei, un prezent spus Bisericii, un prezent spus lui Dumnezeu; un prezent prin care ne-am exprimat disponibilitatea de a proclama cuvântul lui Dumnezeu în celebrările liturgice şi în toate activităţile sacre; un prezent sinonim cuvintelor profetului Isaia: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Is 6,8). Răspunsul nostru, ca şi răspunsul profetului, spune da chemării Domnului de a fi mesageri ai săi: „Pe cine voi trimite şi cine se va merge pentru noi?”(Is 6,8).

Dumnezeu şi Biserica, prin episcopul Aurel Percă, ne-a binecuvântat: „Dumnezeule, izvorul a toată lumina şi bunătatea,…binevoieşte a-i binecuvânta + pe aceşti fraţi ai noştri aleşi pentru slujirea de Lectori. Fă ca, meditând fără încetare cuvântul tău, şi lăsându-se ei înşişi instruiţi de el, să-l poată vesti cu fidelitate fraţilor lor.”

Primind această binecuvântare am îngenuncheat la treptele Altarului şi am pus mâna dreaptă pe Lecţionar, pe cartea ce conţine cuvintele lui Dumnezeu. Peste mâna noastră s-a aşezat, ca o revărsare lină a darurilor Duhului Sfânt, mâna episcopului nostru. Apoi ne-a fost adresat acest îndemn: „Primeşte cartea Sfintei Scripturi şi vesteşte cu fidelitate cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca el să devină tot mai puternic în inimile oamenilor”.

Acestui îndemn i-am răspuns Amin. Un Amin pe care îndrăznim să-l asemănăm, păstrând proporţiile, Fiat-ului spus de sfânta Fecioară Maria. Am spus Amin, am spus Fiat, am spus Da: toate câte ni le-a cerut Domnul le vom împlini (cf. Ex 24,3). Sfânta Fecioară Maria, maestră  a împlinirii voinţei lui Dumnezeu, să ne mijlocească marele dar al statorniciei în a proclama cu fidelitate cuvântul lui Dumnezeu.

Ce ne-a adus această instituire? Ne-a adus fericire, speranţă şi entuziasm. Ne-a adus fericirea că Biserica priveşte cu nădejde spre noi şi ne încredinţează această slujire a cuvântului lui Dumnezeu. Ne-a adus speranţă pentru că prin astfel de paşi înaintăm încet, dar sigur, spre ziua hirotonirii. Acest pas, deşi mic, a scurtat cu siguranţă distanţa dintre noi şi sfânta Preoţie, dintre noi şi punctul forte al căi pe care am îmbrăţişat-o pentru a ne mântui pe noi şi pe cei din jurul nostru. Ne-a adus entuziasmul de a ne angaja cu mai multă pasiune pentru a contribui la creşterea vieţii noastre, a vieţii Seminarului, a vieţii Bisericii.

Să reverse Dumnezeu asupra noastră belşugul harurilor sale pentru ca noi, colegii noştri acoliţi şi toţi colegii noştri să păstrăm mereu fericirea, speranţa şi entuziasmul acestei instituiri. Să fim întăriţi pentru ca după cum împreună cu psalmistul am adus laudă şi mulţumire Domnului tot astfel să împlinim făgăduinţele făcute Domnului (cf. Ps 115(116B), 14).