Prea târziu te-am iubit…

„Înaintează în larg”… „nu te teme”… sunt cuvinte rostite de un om Dumnezeu nu acum 2000 de ani, ci astăzi, aici, acum… Cuvinte rostite nu pentru oameni care au trăit cu veacuri înaintea noastră, ci pentru noi, cei care aici şi acum încercăm să înţelegem mesajul lui Dumnezeu pentru noi.

„Înaintează în larg”… Care larg, Doamne?! Acelaşi spre care m-am îndreptat parcă zadarnic de zeci de ori, asemenea lui Petru care trudise toată noapte şi nu prinsese nimic? Care larg, Doamne?… încotro mă trimiţi? Nu! Lasă-mă! Îmi ajunge! Am tot încercat! Obosit îmi strâng mrejele…Plec!… Le curăţ asemenea lui Petru, nu pentru o nouă încercare, ci pentru un abandon!!!

Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu care ni se impune, ci e un Domn care vrea ca noi să ni-l impunem… E prea gentil ca să ne forţeze libertatea, dar e şi prea irezistibil ca să nu-i cedăm. Să privim la Petru: obosit, trudise zadarnic o noapte întreagă, nu prinsese nimic. Era expert în ale pescuitului! Ştia unde, când şi cum se prinde peşte… Şi apare Isus…fără nicio experienţă în domeniu şi totuşi profesor în toate. „Aruncaţi-vă mrejele”… „învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit”…absolut toată noaptea, absolut trudă şi efort, şi absolut nimic…nimic! Dar Isus rămâne irezistibil şi Petru cedează: „dar dacă porunceşti tu, voi arunca din nou mrejele”. Poate că se gândea Petru: „îi voi arăta eu lui că nu se poate prinde nimic acum, ziua. Îi voi arăta că măcar la asta mă pricep mai bine decât el”…dar… Aşa au făcut şi au prins o mulţime mare de peşti… Şi în loc de o replică de expert a urmat o recunoştinţă plină de căinţă: „Îndepărtează-te de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos”…

Cine suntem noi? Mulţimile dornice să asculte cuvântul lui Dumnezeu? Suntem noi un fel de Petru care trudeşte zadarnic fără Dumnezeu şi când e cu Dumnezeu face într-o clipă ce nu reuşeşte în zbuciumul unor zile şi nopţi de trudă? Aici e diferenţa: Dumnezeu poate schimba oricând datele problemei! Dumnezeul nostru e Dumnezeul atotputernic: când suntem cu el, totul e posibil!

Da, suntem şi dornici de a asculta cuvântul lui Dumnezeu, dar suntem şi dornici de a-l trăi, de a-l urma! Ceea ce nu putem face singuri, putem face împreună cu Dumnezeu! Astăzi e timpul unei noi încercări! Acum e momentul pentru o nouă încercare! Acum! Nu mâine seară! Nu noaptea următoare! Nu data viitoare! Ci astăzi, aici şi acum! „Înaintează în larg”, ai încredere în mine, spune Domnul şi nu vei regreta! Uită eşecurile şi concentrează-te asupra acestei noi şanse pe care ţi-o ofer…

Să înaintăm în larg cu încrederea că vom reuşi! Nu suntem singuri! Ci suntem cu acela în faţa căruia spunem împreună cu Petru: „îndepărtează-te de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!”. Iar el, Domnul nostru, nu se va îndepărta, ci ne va spune: „Nu te teme!”

Să nu mă tem, Doamne, să mă îmbulzesc asemenea mulţimilor să ascult cuvântul tău!

Să nu mă tem, Doamne, să-ţi ascult îndemnurile pe care mi le dai prin cei din jurul meu!

Să nu mă tem, Doamne, să înaintez în larg când tu îmi ceri!

Să nu mă tem, Doamne, să am încredere în tine!

Să nu mă tem, Doamne, să mă recunosc păcătos în faţa ta!

Nu te teme…înaintează cu încredere în largul vieţii…Domnul ne cere acest lucru şi el ne însoţeşte! Să nu ne temem..nu suntem singuri…niciodată!

4 septembrie 2008