Prea târziu te-am iubit…

„Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească. Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta şi să se îndure de tine. Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea”.

Cu greu aş putea găsi cuvinte mai potrivite, urări mai bune pentru anul în care tocmai am păşit. Acestea sunt însăşi cuvintele lui Dumnezeu, binecuvântarea sa care vrem să se reverse asupra noastră în noul an.

Un an în care să fii binecuvântat de Domnul! În această binecuvântare e cuprins tot binele de care avem nevoie!

Un an în care însuşi Domnul să te păzească! Ce ni se poate întâmpla atunci când suntem păziţi de cel mai puternic, de cel atotputernic?!

Un an în care Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta… un an în care să ni facă mai cunoscut, să simţim mai mult prezenţa şi lumina sa pe cărările vieţii noastre!

Un an în care Domnul să se îndure de noi, căci, păcătoşi şi greşitori fiind, nu am reuşi fără îndurarea şi iertarea sa!

Un în care Domnul să-şi îndrepte faţa către noi, adică să ne privească mereu, să nu ne scape din ochi pentru ca să nu ni se întâmple nimic rău.

Şi nu în ultimul rând, un an în care Domnul să ne dăruiască pacea sa! Câtă nevoie avem de pace!!! Pace cu noi înşine, pace cu cei din jur şi pace cu Dumnezeu! În lume e nevoie de pace! Astăzi este Ziua Mondială a Păcii! Ce-a de-a 43-a aniversare, după ce Papa Paul al VI-lea a inaugurat această zi la 1 ianuarie 1968. Însă în septembrie omenirea va mai aniversa o dată tot Ziua Mondială a Păcii. Atunci va fi cea de a IX-a, cea instituită de ONU la 7 septembrie 2001. La cât de mult suferă omenirea nu ne ajung două zile mondiale pentru pace, ci ne-ar trebui măcar două luni! Avem nevoie de pace!

Care este ultimul gest pe care l-am făcut pentru pace?! De câte ori ne-am umilit pentru a avea curajul de a cere iertare celor ce le-am greşit, evitând astfel supărările şi nemulţumirile? Dacă omul ar fi învăţat să strige mai întâi „Îmi pare rău” sau „Iartă-mă” în istorie s-ar fi strigat de mai puţine ori „La război” sau „Atacaţi”… Pacea ar fi fost mai prezentă!

Câtă suferinţă aduce războiul! Câtă ură adună! Cât gol lasă! Nu, să nu mai fie război niciodată, striga „papa cel bun”, Ioan al XXIII-lea… Au repetat şi ceilalţi papi, repetăm şi noi: să nu mai fie război niciodată! Dar singuri nu putem… Numai împreună cu el, principele păcii, Isus Cristos. Când a venit el, când el e prezent, „pacea nu mai este promisă, ci trimisă; nu mai este amânată, ci dată; nu mai este profeţită, ci prezentă”, cum ne învaţă sfântul Bernard să ne rugăm şi să credem! Da, el principele păcii ne face să ne simţim în siguranţă.

El este purtat la noi, de Maria, mama sa, Ragina Păcii, cea pe care astăzi, în prima zi a anului o sărbătorim ca Născătoare de Dumnezeu. Începem anul împreună cu Sfânta Fecioară Maria. Felicitări celor care astăzi au fost la rozariu sau s-au rugat rozariul sau măcar Bucură-te Marie! În rugăciunile noastre o  numim fericită pe Maria şi este! Ba mai mult o numim binecuvântată şi este! O numim mama lui Dumnezeu făcut om şi aşa este! Însă să ne amintim că era odată Isus, înconjurat de mulţime, şi o femeie a strigat: „Fericit pântecele care te-a purtat şi sânul pe care l-ai supt” (Lc 11,27). Nu se ştie dacă acea femeie o cunoştea pe sfânta fecioară Maria, dar Isus dă un răspuns foarte semnificativ pentru fiecare dintre noi: „Fericiţi mai degrabă cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc” (Lc 11,28). Fericirea şi binecuvântarea de care s-a bucurat Maria sunt la îndemâna noastră… pentru că ea e fericită şi binecuvântată nu atât pentru că l-a născut pe Cristos, ci mai ales pentru că l-a crezut… A crezut în Fiul ei! … La fel de grăitor pentru noi trebuie să fie şi momentul în care lui Isus i se aduce la cunoştinţă: „Mama ta şi fraţii tăi sunt afară şi vor să te vadă”, iar el răspunde: „Mama mea şi fraţii mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc” (Lc 8,20-21)… Îi putem fi lui Isus Mamă şi frate dacă ascultăm cuvântul lui şi-l împlinim! Aşa făcea Sfânta Fecioară, după cum am auzit astăzi în sfânta evanghelie: „Maria păstra toate cuvintele şi se gândea la ele în inima ei”… şi le-a împlinit mereu!

E bine că ne rugăm şi cerem haruri prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Mereu trebuie să cerem şi mereu să fim convinşi că vom fi ascultaţi. Dar mai trebuie ceva: să nu ne mulţumim doar să ne rugăm prin mijlocirea Mamei lui Isus, ci să fim asemenea ei născători de Dumnezeu! Să facem ca Dumnezeu să se nască în noi şi în cei de lângă noi. Da, pe lângă multele hotărâri pe care le-am luat pentru anul acesta să o adăugăm şi pe aceasta: să fim născători de Dumnezeu pentru noi, pentru şi în familiile noastre, în cei dragi ai noştri. Să facem ca Dumnezeu să vină şi să fie mereu în mijlocul nostru.

Să avem încredere în ajutorul pe care ni-l oferă însăşi preacurata pentru ca să realizăm acest lucru. Să avem încredere în Maria. Nu vom fi dezamăgiţi! Însuşi Dumnezeu a avut încredere în Sfânta Fecioară… i l-a încredinţat pe Fiul său, cea mai mare comoară!!! Să avem şi noi încredere în ea… în harul său… Buna mamă şi fecioară, Maria nu dezamăgeşte niciodată!

Biserica întreagă se încrede în ea şi începe plină de curaj un nou an. Biserica îi invită la curaj pe toţi fii ei, pe noi toţi: să înaintăm plini de curaj, împreună cu ea, căci ea continuă să se deplaseze spre ziua împlinirii timpului, spre sfârşitul veacurilor şi spre întâmpinarea Domnului care vine. A fost o împlinire a timpului, aşa cum am auzit în lectura a II-a, când Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie. Şi va fi şi o a doua împlinire a timpului, la sfârşitul veacurile, când Fiul va veni din nou cu putere. Spre această a doua venire se îndreaptă Biserică şi ne invită şi pe noi să păşim alături de ea. Biserica înaintează plină de curaj, căci ştie că Domnul e de partea ei. Înaintează cu pas sigur, tineresc… Îmi răsună acum în minte cuvintele papei Benedict al XVI-lea: „Biserica nu este deloc îmbătrânită şi imobilă! Nu, ea este tânără”… Suntem o Biserică tânără! Şi mai spunea papa, referitor la tinerii acestei Biserici: „Nu este adevărat nici că tineretul e numai materialist şi egoist. Tineretul vrea să fie oprită nedreptatea. El vrea să fie eliminată inegalitatea şi ca toţi să aibă parte de bunurile pământului. El vrea ca cei asupriţi să fie eliberaţi. El vrea ceea ce este măreţ, ceea ce este bun. De aceea, tineretul…este deschis din nou pentru Cristos”.

Cu această convingere am păşit în noul an. Siguri de această prezenţă a lui Cristos vom străbate noul an, vom trece prin el şi peste el. Biserica va învinge acest an cu toată criza şi cu toate problemele lui: pentru că este Cristos cel care învinge. Să stăm aproape de Biserică şi vom avea de câştigat. Vom lupta şi vom învinge. În preajma Bisericii e siguranţă pentru că e însuşi Dumnezeu prezent!

Asemenea Mariei să păstrăm în acest an cuvintele lui Dumnezeu în inima noastră şi să le medităm, devenind şi noi născători de Dumnezeu.

Împreună cu sfântul Francisc vă doresc şi-mi doresc şi mie rugându-l pe Dumnezeu astfel, pentru tot acest an nou abia început: „Doamne, dă-ne tuturor celor adunaţi în această zi în Biserica ta curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat; dă-ne puterea să acceptăm ceea ce nu poate fi schimbat şi, mai ales, dă-ne înţelepciunea să facem diferenţa între ele, între ceea ce poate fi schimbat şi ceea ce nu poate fi schimbat”. Domnul să ne binecuvânteze, să-şi întoarcă faţa senină spre noi şi să ne dăruiască pacea sa!

(Era 1 ianuarie 2010)