Prea târziu te-am iubit…

„Vino, Duhule Sfânt, vino, căci fără tine nimic nu este în om care să nu fie înclinat spre rău”.

Iubiţi credincioşi, despre marele om de ştiinţă Voltaire se povestesc multe întâmplări. Printre ele este următoarea:

Faima sa de ateu era cunoscută tuturor. Într-o zi s-a întâlnit pe drum cu un cortegiu funerar. Văzându-l că-şi descoperă capul în faţa crucii parohiale, cineva care se afla lângă ei îi spuse:

– Ia te uita! Te-ai împăcat cu Dumnezeu?

– Ne salutam – răspunse Voltaire – însa nu ne vorbim.

Privim acum unii la alţii şi vedem cum ne-am oprit din curgerea obişnuită a timpului şi ne-am adunat să-l sărbătorim pe Duhul Sfânt în ziua Rusaliilor. Ne-am descoperit capul, ne-am împreunat mâinile, am plecat genunchii noştri etc. E doar un salut şi trecem mai departe sau am venit pentru a-i vorbi? Care este relaţia noastră cu Duhul Sfânt? Care sunt punctele noastre de legătură? Ce aşteptăm de la el? Ce aşteaptă el de la noi?

Cei care am participat în această săptămâna la sfânta Litughie de luni sau care am mai citit şi meditat cartea Faptele apostolilor am întâlnit dialogul dintre Paul şi efeseni: „L-aţi primit voi pe Duhul Sfânt când aţi început să credeţi?”. Iar ei au răspuns: „Nici măcar nu am auzit că există Duhul Sfânt”(Fap 19,2). Acest dialog, deşi s-a petrecut în urmă cu aproximativ două mii de ani, este îngrijorător de actual! Câţi dintre noi nu ar putea să spună şi astăzi: „Nici măcar nu am auzi că există Duhul Sfânt”?!… Privim în viaţa noastră şi în jurul nostru şi vedem cum Duhul Sfânt, Dumnezeu ca şi Tatăl şi Fiul, Dumnezeu adevărat împreună cu ei, niciodată despărţit de ei, se zbate între necunoaştere şi uitare! Da, unii nu-l cunoaştem aşa cum este el cu adevărat, alţii îl uităm!

Cum e posibil să-l uităm sau să nu-l cunoaştem mai mult pe cel fără de care nu am putea vorbi de întruparea Cuvântului, de Euharistie, de Biserică? Cum de permitem aşa ceva în viaţa noastră?

Dar poate că deja mulţi dintre noi spun: dar eu îl cunosc! Eu am auzit de el! Eu spun mereu Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt! Nu, spun unii, nu are cum să vorbească despre mine părintele când spune acestea pentru că eu chiar îl cunosc pe Duhul Sfânt şi nu l-am uitat! Da, am auzit toţi de el, iubiţi credincioşi, îl cunoaştem…dar atunci de ce comportăm ca şi cum nu l-am cunoaşte, ca şi cum nu am fi auzit de el? De ce?

De ce nu conştientizăm mai mult importanţa prezenţei sale în viaţa noastră, importanţa prezenţei darurilor sale în noi şi în cei din jurul nostru? Fără el nu este nimic în om care să nu fie înclinat spre rău, el este cel care în osteneală ne este odihnă, în arşiţă răcoare, în lacrimi mângâiere. El este cel care ne ajută să înţelegem tot adevărul, ne-a asigurat Isus în sfânta Evanghelie: adevărul cu privire la Dumnezeu, Biserică şi om. El este cel care vine în viaţa noastră cu o ofertă generoasă de daruri şi roade.

Duhul Sfânt nu vine la noi cu un dar, ci cu şapte! Şi nu şapte daruri oarecare, ci daruri sublime, necesare, fără de care nu se poate trăi în armonie cu Dumnezeu, cu ceilalţi şi cu sine însuşi! Iar aceste daruri aduc roade fascinante, cum ne-a spus Apostolul, în lectura a II-a: iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunăvoinţă, bunătate, încredere, blândeţe, înfrânare. De ce nu căutăm această super ofertă a Duhului Sfânt? De ce nu căutăm aceste daruri? Dacă la un magazin, în Metro, în Germanos, în Kaufland, în Carrefour apare o super ofertă, toţi se îngrămădesc, se calcă în picioare pentru a prinde acel bonus. Toţi vor! Dar aici? Aici de ce nu e aglomeraţie? De ce lăsăm să vedem în viaţa noastră mai mult faptele trupului decât roadele Duhului?

Tuturor astăzi sfântul Paul ne atrage atenţia: „Faptele trupului sunt cunoscute: adulter, necurăţie, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie, ură, vrajbă, gelozie, mânie, certuri, neînţelegeri, dezbinări, invidie, beţie, chefuri şi cele asemenea acestora despre care vă previn aşa cum v-am mai prevenit că aceia care fac astfel de fapte nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu”. Niciunul nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu! Niciunul! Împărăţia lui Dumnezeu este pentru cei care trăiesc în prezenţa Duhului Sfânt, pentru cei care au în ei darurile Duhului Sfânt şi roadele sale.

Să privim în viaţa noastră, fiecare să se privească singur, în sinceritate şi să vadă ce predomină în viaţa lui: faptele trupului sau roadele Duhului?!?!

Este vina noastră, a celor mai mari, că Duhul Sfânt este atât de puţin cunoscut, că este uitat, că este neglijat! Este vina noastră dacă cei mici, copii, nu ştiu cine este Duhul Sfânt!

La o oră de religie, într-o clasă de a VIII-a cu 40 de elevi, răsună întrebarea: Cine este pentru voi Duhul Sfânt? Ce ştiţi despre el? „E un porumbel”, a spus unul repezindu-se! „Da, e porumbelul alb pe care mama mi l-a arătat într-un poster” (nici măcar nu ştia că posterele cu imagini sfinte se numesc iconiţe sau icoane!). După diverse completări, în care o singură dată a fost menţionat Dumnezeu şi Sfânta Treime, un copil, care avea să devină seminarist şi apoi un preot sfânt, a spus: „Duhul Sfânt este cel care-i dă putere preotului să-l aducă pe Isus pe altar şi în inima noastră prin Sfânta Împărtăşanie şi cel care ne luminează pe noi ca să-l recunoaştem prezent sub chipul pâinii şi al vinului. Este puterea omului!”.

„Când va veni Apărătorul, Duhul Adevărului, va da mărturie pentru mine. De asemenea şi voi veţi da mărturie!… Isus ne adresează nouă astăzi, aici, acum aceste cuvinte: veţi da mărturie! Care este mărturia noastră? Ce spunem noi despre el, despre Dumnezeu, despre Duhul Sfânt? Ce au învăţat cei din jurul nostru de la noi despre Duhul Sfânt? Că este un porumbel? Să ne gândim: când şi cui am vorbit ultima dată despre Duhul Sfânt? Când i-am cerut ultima dată ajutor şi înţelepciune acestui puternic Duh?! Când?

Dacă vrem să simţim mai mult prezenţa şi ajutorul Duhului Sfânt, pe lângă faptul că trebuie să creştem în cunoaşterea lui şi să-i ajutăm şi pe alţii să-l cunoască, trebuie să fim asemenea ucenicilor Domnului: să ştim să stăm împreună! Condiţie principală a primirii Duhului este comuniunea, statul împreună în rugăciune şi pentru rugăciune. Aşa cum suntem noi acum: stăm împreună în rugăciune. Duhul Sfânt este aici! Este prezent! După cum razele de soare se revarsă asupra pământului şi ne încălzesc, deşi nu le vedem, le simţim prezenţa prin căldură, tot astfel şi Duhul Sfânt este acum aici şi ne face să-i simţim prezenţa prin darurile pe care le revarsă asuprea noastră şi prin modul în care ieşind din Biserică lăsăm să se vadă în noi roadele sale: iubirea, bucuria, pacea, încrederea, blândeţea!

Avem nevoie, iubiţi credincioşi, avem nevoie de Duhul Sfânt. Lumea întreagă are nevoie de prezenţa celui care este iubitor de oameni, împărţitor al darurilor şi lumina inimilor. Duhul Sfânt îi este necesar Bisericii, el trebuie predicat, crezut şi adorat! Nu am venit la Biserică în această zi de sărbătoare a Duhului Sfânt, în această zi de naştere a Bisericii, doar pentru a ne saluta cu Împărţitorul de daruri! Nu! Am venit pentru a-i vorbi! Lui să-i încredinţăm grijile şi speranţele noastre, cu el să vorbim despre bucuriile şi planurile noastre, de la el să cerem lumină şi înţelepciune pentru viaţa noastră şi a prietenilor noştri! Să-i vorbim, să-l cunoaştem mai bine, să-l facem cunoscut şi nu vom fi dezamăgiţi!!!

(Piatra-Neamţ, Rusalii 2008)