Amíe, amí à j’amaís
Pourquoi ai-je pour toi une telle affection!
c’este que mille liens, petit à petit ont tissé notre entente.
Sitôt qu’il m’arrive une grande joie
c’ est toi que j’appelle et à qui je me confie
Sitôt qu’il m’arrive une quelconque peine
c’est vers toi que je me réfugie.
Quand mon ciel est rose
je le partage avec toi
Quand mon ciel s’obscurcit
tu es lá qui m’assiste et me console.
Entre toi et moi pas de cachotteries, pas de secrets
une confiance instinctive et aveugle nous unit
une véritable complicité.
L’amour, les coups de foudre peuvent nous atteindre
mais aussi s’éteindre un jour.
Alor que temps, la séparation, la distance
ne parviendront jamais à me faire t’oublier.
Quelle chance de pouvoir compter sur toi !
Quel beau cadeau que notre amitié!
(Pour que tu restes toujours, mon Ange !)
(31 august 2006)
(O prietenă, Prieten pentru totdeauna,
de ce simt oare pentru tine o aşa afecţiune !
E ca şi cum mii de ţesături, încetul cu încetul au împletit legătura noastră.
De îndată ce mă încearcă o mare bucurie
tu eşti cea pe care o chem şi căreia îi împărtăşesc.
De îndată ce mă încearcă o durere
către tine vin să caut refugiu .
Când cerul meu e roz
cu tine îl împart;
Când cerul meu se întunecă
tu eşti aici să mă susţii şi să mă consolezi.
Între noi nu există ascunzişuri, nici secrete
ne uneşte o încredere totală şi naturală,
o complicitate autentică.
Pasiunea, atracţia ne pot încerca
însă se vor stinge într-o zi
În timp ce, separarea, distanţa
nu vor reuşi vreodată să mă facă să te uit.
Ce şansă să pot conta pe tine !
Nu există cadou mai frumos decât prietenia noastră!
(Pentru ca tu să rămâi pentru totdeauna Îngerul meu!))
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu