Prea târziu te-am iubit…

Văd mulţi tineri în biserică şi mă bucur că am prilejul să fac o comparaţie, oarecum nostalgică. Tinerii, dar nu numai ei, merg la concerte. Să luăm, de exemplu, un concert susţinut de formaţia Holograf. Se dă tonul şi Dan Bitman cântă „Vreau o minune!…”. La un moment dat se întâmplă că îndreaptă microfonul spre public şi – bucurie mare! -, toţi cei prezenţi ştiu continuarea: „vreau o minune-n viaţa mea…”(pe unii dintre dumneavoastră vă văd deja zâmbind şi fredonând). Presupun că e prilej de inefabilă bucurie pentru artist să se simtă cunoscut. Dar să spunem că cu Holograf e uşor: au versuri poetice, sunt în limba română, îi auzim mai peste tot: radio, tv, net etc.

Luăm alt termen pentru comparaţie. Zilele trecute (11 noiembrie), a fost un concert în cea mai mare sală de spectacole din România, Sala Palatului din Bucureşti: 4000 de oameni au venit să asculte muzica fado a cântăreţei Mariza, cea mai cunoscută artistă de muzică populară portugheză (microbiştii şi-o pot aminti pe Mariza şi de la CM de fotbal din 2002, când a intonat imnul naţional al Portugaliei, în meciul cu ţara gazdă Coreea de Sud, când Portugalia a luat bătaie, în mod surprinzător, cu 1-0). Această mare artistă, prin prezenţa ei a fascinat lumea. Şi e uimitor să vezi cum peste tot pe unde a ajuns muzica ei era cunoscută: începea să bată din palme un ritm şi miile de oameni continuau; intona un refren şi se găseau sute care să cunoască continuarea. În astfel de momente se citea pe chipul ei mulţumirea: se simţea întipărită în inima oamenilor!

Şi e plăcut să-i ştii muzica şi să poţi fredona versuri de genul: sunt nostalgica după ceea ce am fost cândva, după iubirea pe care am iubit-o cel mai mult şi cant despre o ţară fără graniţe, cânt marea, pământul, destinul…destinul meu! (Din cântecul Meu fado meu) sau „merg de-a lungul drumului, mă împiedic în confuzie, părăsesc aleea şi întreg oraşul îmi întinde o mână. Urmez un drum, merg si oamenii trec pe lângă mine îngrămădiţi, vorbind. Cu răul în faţă, pescăruşii zburând în orizont. Doar iubirea ta îmi este realitate. Doar iubirea ta! (Din cântecul Montras). Şi altele şi altele melodioase şi poetice!

Celălalt termen al comparaţiei este Evanghelia! Arta şi Evanghelia faţă în faţă: prima foarte cunoscută, cântată, ritmată etc., cea din urmă din ce în ce mai uitată, deşi e mult, mult mai ritmată. Cel puţin aşa pare, că este uitată, neglijată.

Şi recunosc că sunt invidios. Mi-ar plăcea să fie la fel şi cu Evanghelia, să se întâmple şi în biserică aşa cum se întâmplă la marile concerte: să începi un verset şi lumea să-l continue. Să fie  ca pe stadion: se începe imnul unei echipe şi tot stadionul frenetic fredonează… Se strigă Gheorghe şi toată lumea continuă Hagi. Toţi ştiu continuarea acolo. De ce nu ar fi şi aici?! Încercăm?

Eu spun „Fericiţi cei cu inima curată…”, apoi îndrept microfonul spre dumneavoastră şi spuneţi continuarea: pentru că… „ei îl vor vedea pe Dumnezeu” sau „Fericiţi făcătorii de pace”… pentru că… „ei vor fi numiţi fii lui Dumnezeu”. Sau un verset din Evanghelia de acum 5 minute: „Rămâneţi statornici şi”… „veţi dobândi viaţa veşnică”.

Nu prea merge, nu? Păcat că evanghelia nu face parte din repertoriul nostru!

Şi durerea asta nu e totul. Mai e ceva. După concerte lumea merge spre casă fredonând şi discutând despre cum a fost! Ştiţi, nu? Ne-am surprins cu toţii fredonând. Şi merită să fredonezi „Vreau o minune” sau de la Mariza „Meu fado meu” sau alte cântece. Sau bărbaţii după meciuri: ce discuţii aprinse încing despre jucători, goluri, arbitraj etc!

Însă când se iese din biserică, după ce se termină Sfânta Liturghie, dacă stai la poartă şi asculţi, poţi să afli o serie de noutăţi, se vorbeşte despre orice, mai puţin despre Evanghelie: oamenii nu pleacă de aici ca de la concert fredonând Evanghelia! Nu-i Cristos pe buzele noastre sau în inima noastră! Decât prin excepţie, prea rar! Prea trist!

De ce nu „fredonăm” Evanghelia? Ce au artiştii şi Evanghelia nu are?! Îi lipseşte ceva lui Dumnezeu?! Unde e problema?

Unii spun că e vina noastră: a Bisericii, a evanghelizatorilor, a preoţilor că nu ştiu  să-şi „vândă” marfa. Poate ar fi trebuit să facem mai multe cursuri de oratorie şi actorie, am fi fost mai convingători. Poate. Deşi îmi amintesc de cuvântul apostolului Paul adresat corintenilor: „fraţilor, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu, nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune. Într-adevăr, n-am voit să ştiu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit. Eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de nelinişte, iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat în discursuri convingătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, astfel încât credinţa voastră să fie [bazată] nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu (1Cor 2,1-5)”. Aşadar se pare că forţa Evangheliei nu stă în cuvântul nostru, ci în Dumnezeu. Cu siguranţă şi noi, preoţii, am putea face mai mult, dar nu am putea face totul.

Problema nu e la artişti sau la preoţi. Ei sunt artişti, artişti măreţi şi-şi fac bine treaba: fascinează! Şi sunt şi preoţi care fascinează: cu toate acestea există biserici goale, case fără Dumnezeu, inimi pustiite de cel rău.

Aşadar, nu ceilalţi sunt problema sau soluţia, ci noi: să ne hotărâm să cunoaştem cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia şi astfel să-i deschidem drumul spre inima noastră. Iubiţi credincioşi, numai ceea ce ajunge la inimă se fredonează, rămâne. Restul trece! Să lăsăm cuvântul să pătrundă, să ne pătrundă! Să fim fascinaţi, pasionaţi.

Există o frază în Evanghelia de azi care mi-a atras atenţia: întipăriţi-vă bine în inimă. În inimă, spune Domnul. Există traduceri care au pus în loc de inimă minte, dar am fost curios şi m-am uitat în versiunile din greacă şi latină şi apare inimă: kardiais şi respectiv cordibus.(Lc 21,14).

Da, acolo trebuie să ne întipărim cuvântul Domnului ca să nu-l uităm şi să-l fredonăm. Dacă Evanghelia rămâne la suprafaţă se pierde.

„Întipăriţi-vă bine în inimă”, spune Domnul! Ce anume să lăsăm să pătrundă în inima noastră?

Duminica trecută, pornind de la martiriul celor şapte fraţi, martiriu descris de Cartea Macabeilor, am meditat despre persecuţiile moderne. Şi astăzi am putea să medităm acelaşi adevăr: „vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni…veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu”. Cuvinte care se adeveresc şi astăzi în cazul multor creştini care îndură persecuţii şi chiar martiriul. Cu toate acestea, astăzi, vă invit să ne oprim la un alt pericol, asupra căruia Isus ne atrage atenţia în aceeaşi Evanghelie: „fiţi atenţi să nu fiţi duşi în eroare”, amăgiţi. Amăgirea este mai periculoasă decât persecuţia!

Ne amintim de prima amăgire descrisă de Sfânta Scriptură: Diavolul i-a înşelat pe protopărinţii noştri, Adam şi Eva şi răul pricinuit de această amăgire a fost şi este imens. Zilnic întâlnim oameni care ne amăgesc – sau  cel puţin încearcă să ne amăgească – sau poate tot zilnic, din păcate suntem oameni care amăgim.

Trei amăgiri asupra cărora ne atrage atenţia cuvântul lui Dumnezeu din această duminică. Prima este din evanghelie: „mulţi vor veni purtând numele meu şi spunând: „Eu sunt” sau „Timpul este aproape!”. Nu vă luaţi după ei”. Cât de departe poate rătăci omul de adevăr aplecând urechea la zvonuri sau învăţături false. Şi asta nu doar în domeniul credinţei. Viaţa şi timpurile pe care le trăim ne cer să fim vigilenţi. „Fiţi atenţi!”. Toţi! Şi în timp ce veghem ca să nu fim înşelaţi, să fim prudenţi ca nu cumva să devenim noi amăgitorii altora.

Apoi, în lectura a II-a, luată din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni, ni se aminteşte de o altă ispită sau amăgire: lenea. „Unii trăiesc în trândăvie, umblă încolo şi încoace, fără să facă nimic. În Domnul Isus Cristos acestora le poruncim şi le punem în vedere: să muncească în linişte şi să mănânce pâinea agonisită de ei!”. În această lume cuprinsă de crize – în toate sectoarele sociale – fiecare este chemat să iasă din confortul propriu şi să lupte, să muncească pentru binele tuturor. Să nu uităm ce ne spune apostolul: „cine nu vrea să muncească, nici să nu mănânce”! Este cineva care nu vrea să mănânce sau care poate trăi fără hrană?

Şi nu în ultimul rând, din prima lectură se poate deduce o teribilă amăgire: descurajarea! Dacă nu citim bine fragmentul din Cartea profetului Malahia, putem să ne înspăimântăm de „ziua venirii Domnului care va arde ca un cuptor”, zi în care unii vor fi mistuiţi ca paiele şi nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramură, nici nimic. Înfricoşător. Însă să fim atenţi: nu va fi aşa pentru toţi, ci doar „pentru cei trufaşi şi pentru cei care săvârşesc fărădelegea”.

Când am început Sfânta Liturghie de astăzi am fost introduşi de aceste cuvinte: „Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire; strigaţi către mine şi eu vă voi asculta” spune Domnul (Ier 29,11-12). Domnul vine cu gânduri de pace, vine şi aduce „vindecarea pe aripile lui”. Nu doar că nu trebuie să ne lăsăm amăgiţi de descurajare, ci trebuie să ne întărim în convingerea că Domnul este cel care ne veghează mereu. Chiar şi în aceste timpuri dificile, uneori disperante, Domnul rămâne cel care guvernează timpul şi istoria, binele şi răul. Nu un Dumnezeu inventat de mine sau de Biserică, ci un Dumnezeu real, acelaşi care ne-a creat, ne-a răscumpărat şi ne-a sfinţit. Mereu acelaşi care strigă spre om, spre inima omului: întipăriţi-vă bine în inimă: eu vă port de grijă, „nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde”!

Nicio amăgire nu e mai puternică decât grija pe care ne-o poartă Dumnezeu, dacă ne lăsăm protejaţi de el, dacă-l lăsăm să pătrundă viaţa şi inimile noastre.

Iubiţi credincioşi, e bine că există arta şi artiştii. E splendid că inima noastră se învăluie de frumos ascultându-i sau admirându-le operele. Îmi plac oamenii care fredonează, oamenii care critică operele de artă sau comentează meciurile. Dar şi mai mult îmi plac oamenii care reuşesc să fredoneze cuvântul lui Dumnezeu zi de zi prin viaţa lor. Să ascultăm muzică, să fredonăm, să comentăm meciuri şi să fim pasionaţi de artă. Dar să lăsăm să intre la inimă şi Cuvântul!

Dacă ne plac artiştii să nu uităm că artistul cel mai mare rămâne Dumnezeu: nimeni nu a creat opere mai măreţe decât el: lumea, omul, îngerii etc.! Trebuie doar să vrem să-l cunoaştem, să vrem să ne apropiem de el şi operele sale, şi de restul se ocupă el: pătrunde în inimile noastre!

Să plecăm de la această Liturghie fredonând un verset, un gând, o idee legată de Dumnezeu. Fredonaţi Evanghelia!!!

 

CUVÂNTUL DOMNULUI

LECTURA I
Va răsări pentru voi Soarele dreptăţii.

Citire din cartea profetului Malahia 4,1-2a
¹ Iată, vine ziua Domnului, care va arde ca un cuptor. Toţi cei trufaşi şi toţi cei care săvârşesc fărădelegea, vor fi ca paiele. Ziua care vine îi va mistui, spune Domnul universului, şi nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramură, ^2a dar pentru voi, care vă temeţi de numele meu, va răsări Soarele dreptăţii; el va aduce vindecarea pe aripile lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 97,5-6.7-9a.9bc (R.: cf. 9)
R.: Domnul va veni să judece toate popoarele cu dreptate.
⁵ Cântaţi Domnului din harpă,
să răsune harpa împreună cu toate instrumentele.
⁶ Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru. R.

⁷ Să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea,
lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa.
⁸ Toate râurile să bată din palme
şi munţii să tresalte de bucurie în faţa Domnului
^9a căci el vine să judece pământul. R.

^9bc El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele fără părtinire. R.

LECTURA A II-A
Cine nu vrea să muncească să nu mănânce.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 3,7-12
Fraţilor, ⁷ voi ştiţi bine ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi exemplul. ⁸ Noi n-am trăit printre voi în trândăvie şi pâinea, pe care am mâncat-o, n-am aşteptat-o pe gratis de la nimeni. Dimpotrivă, am lucrat ostenindu-ne din greu, zi şi noapte, ca să nu fim povară niciunuia dintre voi. ⁹ Desigur, nu că nu am fi avut acest drept, însă am vrut să fim pentru voi un exemplu de urmat. ¹⁰ Şi când eram la voi v-am dat această normă: cine nu vrea să muncească, nici să nu mănânce. ¹¹ Am auzit că unii dintre voi trăiesc în trândăvie, umblă încolo şi încoace, fără să facă nimic. ¹² În Domnul Isus Cristos acestora le poruncim şi le punem în vedere: să muncească în linişte şi să mănânce pâinea agonisită de ei!

Cuvântul Domnului

ALELUIA Lc 21,28
(Aleluia) Ridicaţi-vă privirea spre ceruri,
căci se apropie mântuirea voastră. (Aleluia)

EVANGHELIA
Rămâneţi statornici şi veţi dobândi viaţa.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-19
În acel timp, ⁵ unii vorbeau despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase şi daruri. ⁶ Isus le-a zis: „Vor veni zile în care din tot ce vedeţi nu va rămâne piatră peste piatră; totul va fi distrus!” ⁷ Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când se va întâmpla aceasta şi după care semn se va putea cunoaşte că este pe cale să se împlinească?” ⁸ Isus le-a răspuns: „Fiţi atenţi să nu fiţi duşi în eroare; căci mulţi vor veni purtând numele meu şi spunând: «Eu sunt», sau «Timpul este aproape!». Nu vă luaţi după ei. ⁹ Când veţi auzi vorbindu-se despre războaie şi răscoale, nu vă înspăimântaţi; căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, dar nu va fi încă sfârşitul”. ¹⁰ Isus a adăugat: „Un popor se va ridica împotriva altui popor şi o împărăţie împotriva alteia. ¹¹ Vor fi mari cutremure de pământ, pe alocuri epidemii şi foamete; vor avea loc fapte înfricoşătoare şi semne mari în cer. ¹² Dar mai înainte de acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor duce în faţa tribunalelor sinagogii, vă vor arunca în închisoare, vă vor duce în faţa regilor şi guvernatorilor pentru numele meu. ¹³ Aceasta va fi pentru voi prilej de a da mărturie. ¹⁴ Întipăriţi-vă bine în inimă, că nu trebuie să vă îngrijiţi de apărarea voastră; ¹⁵ eu însumi vă voi inspira acele cuvinte şi acea înţelepciune, cărora potrivnicii voştri nu vor putea să le ţină piept şi nici să le contrazică. ¹⁶ Vă vor trăda chiar părinţii, fraţii, familia, rudele şi prietenii voştri şi-i vor da la moarte pe unii dintre voi. ¹⁷ Veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. ¹⁸ Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. ¹⁹ Rămâneţi statornici şi veţi dobândi viaţa”.

Cuvântul Domnului

Predică în duminica a XXXIII-a din Timpul de peste an, 14 noiembrie 2010
(Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină – Iaşi, ora 18:00)