Prea târziu te-am iubit…

Sâmbăta din săptămâna a 33-a de peste an, 20 noiembrie 2010 (Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, Iaşi, 7:30)

Ss. Felix de Valois, pustnic; Edmund, rege

CUVÂNTUL DOMNULUI

LECTURA I
Aceşti doi profeţi i-au chinuit pe locuitorii pământului.

Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 11,4-12
⁴ Eu, Ioan, am auzit un glas zicându-mi: „Cei doi martori trimişi să ducă mesajul profetic sunt cei doi măslini, cele două candelabre care stau în faţa Domnului pământului. ⁵ Dacă cineva vrea să le facă un rău, le iese din gură un foc şi-i mistuie pe duşmanii lor. Aşa va trebui să moară oricine s-ar încumeta să le facă vreun rău. ⁶ Aceşti doi martori au putere să închidă cerul ca să nu plouă în vremea activităţii lor profetice şi de asemenea au putere să schimbe apa în sânge şi de a lovi pământul cu tot felul de calamităţi ori de câte ori vor voi. ⁷ Dar când îşi vor încheia misiunea lor profetică, Fiara care se ridică din Adânc, va purta război cu ei, îi va învinge şi-i va ucide. ⁸ Cadavrele lor vor rămâne în piaţa marii cetăţi, căreia i s-au dat numele simbolice de Sodoma şi Egipt; acolo a fost răstignit şi Domnul lor. ⁹ Oamenii din toate popoarele, rasele, limbile şi naţiunile, vor veni şi vor vedea cadavrele lor timp de trei zile şi jumătate, şi nu vor îngădui să fie înmormântate. ¹⁰ Locuitorii pământului se vor bucura şi se vor veseli de soarta lor, îşi vor da cadouri unii altora, pentru că cei doi profeţi i-au chinuit pe locuitorii de pe pământ. ¹¹ Însă după cele trei zile şi jumătate, duhul vieţii, care vine de la Dumnezeu, a intrat în cadavrele lor şi ei s-au ridicat în picioare. Atunci o mare frică i-a cuprins pe cei care îi priveau ¹² şi cei doi martori au auzit un glas puternic venind din cer, care le spunea: „Urcaţi-vă până aici!” Ei s-au urcat în cer pe nori în văzul duşmanilor lor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 143,1.2.9-10 (R.: cf. 1a)
R.: Preamărit să fie Domnul, stânca noastră!
¹ Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea!
El îmi deprinde mâinile la luptă,
mă antrenează pentru bătălie. R.

² El este ajutorul meu şi tăria mea,
turnul meu de apărare şi eliberatorul meu.
El este scutul care mă apără,
el îmi supune popoarele. R.

⁹ Dumnezeule, îţi voi cânta un cântec nou,
pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine,
¹⁰ pentru tine, care dai împăraţilor biruinţa,
care îl eliberezi pe David, slujitorul tău. R.

ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea,
iar prin evanghelia sa a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 20,27-40
În acel timp, ²⁷ câţiva saducei, care neagă învierea morţilor, au venit la Isus şi l-au întrebat: ²⁸ „Învăţătorule, Moise ne-a dat această lege: «Dacă cineva are un frate însurat şi acesta moare fără a avea copii, atunci el să ia în căsătorie pe văduvă, ca să ridice urmaşi fratelui său». ²⁹ Erau odată şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit fără să aibă copii. ³⁰ Atunci pe văduvă a luat-o în căsătorie al doilea, ³¹ apoi al treilea şi, rând pe rând, toţi şapte au murit fără să lase copii. ³² În cele din urmă a murit şi femeia. ³³ Deci, la înviere, a cui va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie?” ³⁴ Isus le-a răspuns: „Numai în această lume se căsătoresc oamenii. ³⁵ Dar atunci, cei care vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de lumea viitoare şi de învierea morţilor, nu se vor căsători, ³⁶ căci ei nu mai pot muri. Ei sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, de vreme ce sunt moştenitori ai învierii. ³⁷ Iar că morţii trebuie să învie, însuşi Moise ne-a dat de înţeles în locul unde vorbeşte despre tufişul arzând, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». ³⁸ Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, căci pentru el toţi sunt vii!” ³⁹ Atunci câţiva cărturari au luat cuvântul şi i-au zis: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” ⁴⁰ Şi nu mai îndrăzneau să-i pună nici o întrebare.

Cuvântul Domnului

PREDICA

Există pe internet diferite site-uri care-ţi permit să intri „în direct” cu Dumnezeu: să-l întrebi şi să-ţi răspundă. De exemplu, http://www.titane.ca/igod/main.html sau http://www.askgod.biz/ sau http://www.projectaskgod.com/. Sunt fel şi fel de întrebări şi „Dumnezeu” răspunde. Unii, probabil, iau întrebările şi răspunsurile în serios, alţii nu. Unii vor să ştie numerele câştigătoare la loto săptămâna viitoare, alţii „doar” ziua când vor muri.

Mult mai interesant decât să urmărim întrebările este să vedem ce fac oamenii cu răspunsurile: câţi după ce-l întreabă pe Dumnezeu pun în practică răspunsul primit?

Astăzi în sfânta Evanghelie saduceii s-au năpustit asupra lui Isus, luându-l la rost, cu un puternic iz ironic, despre învierea morţilor. Domnul le-a răspuns, clarificându-le nedumeririle. Ce a urmat? Şi-au schimbat ei atitudinea? Viaţa? Credinţa în înviere?

Noi înşine îl luăm la rost pe Dumnezeu cu diverse şi diverse probleme. Şi dacă stăm în rugăciune şi în tăcere, dacă citim Sfânta Scriptură, Dumnezeu ne răspunde. Ce facem cu răspunsul său? Îl punem în practică?

Nu este rău să intri în dialog cu Dumnezeu, să-l întrebi, să-i ceri răspunsuri, dar trebuie să te convingi să pui în practică ceea ce el îţi răspunde. Mai înainte de a-l întreba, e bine să ne întrebăm pe noi înşine: ce am să fac cu răspunsul primit? Sunt dispus să urmez ceea ce el îmi va cere?

Să privim la Maria. Putem spune că şi ea l-a luat pe Dumnezeu la întrebări când a primit vestea arhanghelului: cum va fi aceasta?… Dar edificatoare este atitudinea ei după ce a primit răspunsul: „Iată slujitoarea Domnului. Fie mie după cuvântul tău”.

Maica Domnului să ne mijlocească şi nouă puterea de a pune în practică răspunsurile pe care Dumnezeu ni le oferă.