Prea târziu te-am iubit…

E încă vie în mine imaginea mulţimilor adunate la Roma pentru beatificarea lui Ioan Paul al II-lea. Mi se păreau imense, imposibil de numărat, imposibil de trecut printre ele. Undeva la două milioane de oameni. Ce mulţi şi totuşi ce puţin în comparaţie cu „cea mai mare adunare din istoria lumii”, cum numeşte George Weigel adunarea pe care acelaşi Ioan Paul al II-lea a realizat-o cu tinerii la Manila în 1995: era Ziua Mondială a Tineretului. Au fost 7 milioane de oameni.

Fericitul Ioan Paul al II-lea rămâne personalitatea care a ştiut să cheme, să primească şi să păstreze lângă el oamenii, mulţimi de oameni. Fotografia din Manila e grăitoare.

Iată ce se aminteşte în cartea Martor al speranţei – Biografia Papei Ioan Paul al II-lea, de G. Weigel:

În ianuarie 1995 a fost celebrată pentru prima oară în Asia, la Manila, Zi­ua Mondială a Tineretului. La rugăciunea din timpul vigiliei din noaptea de 14 ia­nuarie, Ioan Paul s-a angajat într-o „discuţie” cu peste un milion de tineri. Ei au început să scandeze ritmic „Lolek, Lolek”, numele de copil al Papei. Ioan Paul le-a răspuns, pe jumătate glumind: „Lolek nu este prea serios”. Tinerii au în­ceput să scandeze „Ioan Paul”. „însă Ioan Paul este prea serios”, a continuat Pa­pa. „Avem nevoie de ceva care să fie la mijloc. Da, la mijloc, este Karol…” Papa a izbucnit în râs şi scandările tunătoare au reînceput: „Karol! Karol!”

A doua zi dimineaţa, la liturghia de încheiere a Zilei Mondiale a Tineretului din 1995, a participat cea mai numeroasă adunare din istoria lumii. O companie ja­poneză a făcut fotografii aeriene pentru a calcula numărul celor prezenţi. Numărul care fusese estimat era de 5 milioane de oameni, dar compania a ţinut să adauge că numărul real ar fi putut să fie de aproape 7 milioane de oameni. Mulţimea a fost atât de densă încât a fost imposibil ca Ioan Paul să folosească papamobilul. S-au făcut ra­pid aranjamente pentru o deplasare cu elicopterul.

La optsprezece luni de la eveniment, Ioan Paul a continuat să fie impre­sionat de ceea ce se întâmplase la Manila. „În viaţa mea nu am văzut atât de mulţi oameni”, a declarat el ambasadoarei Filipinelor, cu ocazia prezentării scrisorilor sale de acreditare la Vatican.