Prea târziu te-am iubit…

Doamne Isuse Cristoase, prezent în preasfântul sacrament, iată-ne adunaţi în faţa, adorându-te şi mulţumindu-ţi pentru nenumăratele binefaceri pe care le-am primit de la tine.
Te adorăm împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, te adorăm împreună cu Sfânta Fecioară Maria, ocrotitoarea parohiei noastre, mama ta şi a noastră, maica Bisericii universale.
Dumnezeul nostru, iubirea noastră, priveşte cu bunătate spre noi.
Trimite Duhul tău ca să reînnoiască inimile noastre, trimite-l ca să se roage acum împreună cu noi, să intervină el cu suspine negrăite pentru noi, să vorbească el, căci noi suntem atât de săraci în cuvinte, atât de puţin pricepuţi în gesturi.
Ar trebui să întrerupem cuvintele: doar să stăm îngenunchiaţi şi să te privim.
Să te privim cu iubire, cu recunoştinţă.
Să-ţi privim prezenţa, preasfânta şi minunata ta ostie, şi să întindem spre tine mâinile noastre.
Să ne bucurăm că eşti aici, că eşti cu noi şi că ne oferi această bucurie a prezenţei tale.
Ce mare har să te avem Isuse cu noi.
Încă de la începutul acestei adoraţii, ţi-i încredinţăm pe cei care nu beneficiază de acest dar al prezenţei tale euharistice, pe cei care nu au posibilitatea să participe la sfânta Liturghie. Priveşte spre ei, spre cei cărora le este dor de tine şi le lipseşti. Trimite-le şi lor preoţi pentru a se putea bucura de prezenţa ta în taina altarului, în euharistie.
Îndură-te de cei care tânjesc după prezenţa ta.

Noi îţi mulţumim, Isus şi-ţi suntem recunoscători că eşti acum în mijlocul nostru.
Rămâi cu noi.
Nu îngădui să te alungăm prin păcatele noastre.
Rămâi cu noi şi umple sufletele noastre însetate de adevăr, de frumos, de bine, suflete însetate de Dumnezeu.
Da, suntem însetaţi de tine şi vrem să fim şi mai mult.
Tânjim după tine, izvor nesecat de bucurii.
Te adorăm şi-ţi spunem împreună cu psalmistul:

1. Cum doreşte cerbul izvoarele de apă,
aşa tânjeşte sufletul meu după tine, Dumnezeule!
2. Sufletul meu e însetat după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu,
când îmi va fi dat să văd faţa lui Dumnezeu!
3. Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”
4. Îmi creşte inima când îmi aduc aminte
cum mă îmbulzeam prin mulţime până la casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi de laudă
ale unei mulţimi în sărbătoare.
5. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu,
şi pentru ce gemi înlăuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu, că iarăşi îl vei lăuda
pe el, care este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
6. E mâhnit în mine sufletul, de aceea mă gândesc la tine
din ţara Iordanului şi din Hermon, de pe muntele Misar.
7. Un val cheamă alt val, la vuietul cascadelor tale, toate talazurile şi valurile tale trec peste mine.
8. Ziua îl privesc pe Dumnezeu şi noaptea spre bunătatea lui;
un cântec să mă însoţească spre dânsul,
o rugăciune spre Dumnezeul vieţii mele.
9. Îi spun lui Dumnezeu: „Stânca mea, pentru ce m-ai uitat,
pentru ce umblu trist, oprimat de duşmanii mei?”
10. Parcă mi se sfărâmă oasele, când mă batjocorăsc asupritorii
şi mă întreabă toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?”
11. Pentru ce eşti mâhnit suflete el meu,
şi pentru ce gemi înlăuntrul meu?
Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăşi îl vei lăuda
pe el, care este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Da, sufletul nostru e însetat de tine, Doamne Dumnezeul nostru!
Când ne va fi dat să vedem chipul lui Dumnezeu, striga psalmistul!
Şi de câte ori nu am strigat şi noi: vreau să văd chipul tău, Isuse!
Vreau Doamne să-ţi simt prezenţa. Unde eşti? De ce mă laşi?
Vino la mine, vino la cei dragi ai mei, vino la creştinii din întreaga lume!
Vino căci noi toţi avem nevoie de tine, noi toţi vrem să vedem chipul tău.

Aşa strigam şi iată că acum, în inima noastră, din taina altarului, răsună glasul tău: sunt aici!
Iată chipul meu!
Ridică-ţi ochii, înalţă-ţi inima şi priveşte spre altar.
Sunt aici!
Iată locul prezenţei mele în mijlocul oamenilor.
Aici, în biserică, în tabernacol, în euharistie, în taina altarului am ales să locuiesc.
Priveşte-mă, spune Domnul.
Vorbeşte-mi.
Sunt gata să te ascult.
Spune-mi toată bucuria ta, împărtăşeşte-mi tot necazul tău, vorbeşte-mi despre suferinţa ta sau a celor dragi ai tăi.
Eu sunt aici.
Sunt aici gata să te ascult şi să te ajut.
Vorbeşte-mi!
Eu, cel înviat, sunt aici.
Eu cel cu inima blândă şi smerită, sunt aici.
Eu, dătătorul de pace, de viaţă, de putere, sunt aici.
Ridică-ţi ochii şi priveşte spre mine aşa cum şi eu te privesc acum şi nu uita ceea ce ţi-am spus:
eu sunt cu tine în toate zilele pana la sfârşitul lumii.
Sunt cu tine în orice zi, şi în situaţiile bune şi în momentele grele!
Eu sunt mereu cu tine, suflete credincios. Nu uita. Nu te teme.
Ascultă-mă: eu sunt cu tine. Amin.

Laudă şi mulţumire să fie în orice moment!
Preasfântului şi dumnezeiescului sacrament!
Să ascultăm cu atenţie cuvintele pe care Domnul ni le spune, meditând învăţătura sa luată din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan (6,51-59)

În timpul acela,  Isus a spus mulţimii:
⁵¹„Eu sunt pâinea cea vie care s‑a coborât din cer.
Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci;
iar pâinea pe care o voi da eu pentru viaţa lumii este trupul meu”.
⁵²Iudeii se certau zicând:
„Cum poate acesta să ne dea trupul să‑l mâncăm?”.
⁵³Isus le‑a zis: „Adevăr, adevăr vă spun:
dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului
şi nu beţi sângele lui,
nu veţi avea viaţă în voi.
⁵⁴Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
are viaţa veşnică
şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
⁵⁵Trupul meu cu adevărat este mâncare
şi sângele meu cu adevărat băutură.
⁵⁶Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
rămâne în mine şi eu rămân în el.
⁵⁷Precum m‑a trimis pe mine Tatăl cel viu şi eu trăiesc prin Tatăl,
la fel şi cel care mă va mânca pe mine va trăi prin mine
⁵⁸Aceasta este pâinea care se coboară din cer,
nu ca aceea din care au mâncat părinţii voştri.
Ei au murit;
cine mănâncă din această pâine va trăi în veci”.

                 Cuvântul Domnului

Ori de câte ori ne facem timp să-l ascultăm, acelaşi, dar exact acelaşi Dumnezeu din evanghelie care le-a vorbit iudeilor,  care vorbea mulţimilor, ne vorbeşte şi nouă. Acum, din Sfântul Sacrament, ne vorbeşte nouă.
Acelaşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat prezent acum, aici în faţa noastră, ne vorbeşte zi de zi: ne vorbeşte în zorii zilei, la Sfânta Liturghie sau prin Rugăciunea de dimineaţă, prin lecturile sfinte. El Domnul ne vorbeşte în timpul zilei când îl vizităm în biserici sau când ne oprim din munca noastră şi ne gândim la el. El, Domnul, ne vorbeşte în fiecare seară, prin minunatul apus sau strălucirea aurită a lunii şi a stelelor. El, Domnul, ne vorbeşte întreaga zi.
Din păcate nu prea avem noi timp să-l ascultăm, nu prea avem noi un auz format astfel încât să percepem şi să înţelegem şoaptele sau strigătele lui către noi.
Iar dacă se întâmplă să-l auzim, deseori cuvintele lui ni se par prea mari şi prea grele.
La cuvintele lui Cristos către noi adesea punem întrebări asemănătoare cu cea a iudeilor: cum poate acesta să ne dea trupul său ca să-l mâncăm? Avem întrebări formulate diferit, dar ele exprimă aceeaşi neînţelegere, aceeaşi necredinţă, aceleaşi îndoieli…
Cum de îngăduie Dumnezeu atât rău care se întâmplă în noi, în jurul nostru, în lumea întreagă?
De ce mi se întâmplă tocmai mie această nenorocire? De ce această suferinţă tocmai în familia mea, tocmai asupra părinţilor sau fraţilor mei?
De ce mi se cere să fiu mereu mai bun, să trăiesc numai ca şi cum aş trăi şi să am numai ca şi cum aş avea într-o lume care pare că trăieşte numai pentru sine şi numai pentru a avea?! Cum? De ce? De ce eu?
Şi multe altele…
La toate acestea, Domnul nostru are un răspuns, o soluţie care pentru fiecare dintre noi începe tocmai prin cuvintele „Adevăr, adevăr îţi spun…” Adevăr, adevăr ne spune. Să-l ascultăm!
În tăcere, în clipele care urmează să-i prezentăm lui Isus frământările şi neliniştile noastre. Totul!
Apoi să ascultăm şi răspunsul său.
În tăcere să punem în faţa prezenţei sale toate planurile noastre, toate intenţiile noastre, toată inima noastră. Să-i încredinţăm lui acum, aici, în tăcere grijile noastre, inima noastră, viaţa noastră. Amin.

(Moment de adoraţie euharistică
în catedrala Adormirea Maicii Domnului,
Iaşi – 17 iunie 2011)

Aici puteti găsi sursa fotografiei.
Aici puteti găsi sursa fotografiei.